Matematici, luate cate una! Aflarea lui Nimic :)

Azi, ies si eu un pic cu treaba prin oras, singurul moment cand mi-am permis sa-mi intrerup programul. Taman la fix am iesit, ca sa dau nas in nas cu o mai veche cunostinta, cum de nu l-am vazut mai din timp, nu-mi explic. Ceasul rau! 🙂

El: „-Te-ai mai gandit la ce ti-am spus?”

Eu tot incercam sa-mi dau seama ce mi-a spus, ca la fiecare intalnire spune foarte multe. I-am spus ca nu m-am gandit. L-am dezamagit, ce mai! Omul are mult timp liber si citeste diverse, dupa care incearca sa verifice daca se aplica ce a citit. Si daca nu stie, zice ca stie… a fost invatat asa la scoala comunista. De asemenea, contrazice orice se spune, tipic comunist 🙂 Mai am eu o ruda de acest tip. Stiti cat dureaza o intalnire? Cam atat: „Salut-Salut!” 🙂 Inainte eram mai tolerant, dar ce obligatie am eu sa ascult toate neroziile?! Este drept ca mai si merita cateodata. Ia sa vedeti un dialog de toamna, dupa faza cu salut-salut: „Vezi ca s-au facut ghebele” imi zice ruda aceasta. Eu: „Nu am timp sa adun…” El:”Stii cate sunt??? Doar ce intri 50 metri in padure si sunt cu milioanele” 🙂 🙂 Ala am fost, cat am putut sa rad, Dumnezeule Mare! 🙂 🙂 🙂 Am plecat cu lacrimi in ochi de atata ras!

2

Lasand ruda la o parte si revenind la intalnirea cu acest amic, subliniez ca de la el am retinut odata ca exista „sirul lui Fibonacci”, am mai scris eu… unde suma a doi termeni devine apoi primul termen intr-o alta operatie, si tot asa, o chestie de genul 0+1=1, 1+1=2, 2+1=3, 3+2=5, 5+3=8, 8+5=13…

Rezultatele acestea se numesc numere din sirul Fibonacci, daca le impartim, obtinem un numar despre  care se spune ca reprezinta numarul de aur sau raportul de aur, ceva de genul acesta… „mana divinitatii”! Cica toate numerele impartite, de la a 14-a operatie in sus, dau acelasi rezultat, 1,6 si ceva. Nefiind niciodata stralucit la matematica, am inceput sa verific daca imparteala este corecta, la vremea respectiva 🙂 Ca eu stau asa si ma gandesc un timp, cum naiba de spun toti aceeasi poezie? Ia sa verificam in detaliu! 🙂 Si omul asta spunea ceva, unii pe un site ortodox cam la fel, mie nu mi se potriveau cifrele, adica iesea 1,6 si ceva dar acel ceva era diferit de la caz la caz. Ei ziceau ca este la fel peste tot. Asa ca nu am fost convins!

Pana aici nu este cine stie ce, stiam ca sunt incapatanat si reticent. Dar cand am auzit ca mai totul in natura poate fi reprodus geometric pe baza acestui sir de numere, m-am aratat foarte interesat. Totusi, nepricepand cum totul in natura poate fi „tradus” astfel, m-am adresat specialistului… care a inceput sa o lungeasca, pierzandu-ma pe traseu. La prima curba am abandonat. I-am zis apoi sa mearga cu mine pe munte, sa reprezinte Babele, sa vedem daca acolo este o interventie divina! Om rau! L-am jignit! 🙂 Azi iar l-am atacat: „Poti sa-mi reprezinti sau nu Babele, pornind de la sirul asta?”. El, ca poate! Dar nu acum, ca a nins pe munte, la anul! 🙂 🙂 Am si marele defect de a rade prosteste 🙂

Si a inceput, luand un con de molid, sa-mi arate ca este ca o spirala, ca daca impartim, vom gasi patrate ce au laturile egale cu numerele din acel sir. Eu: „Demonstreaza!”… El: „Nu am o rigla”… Eu: „Ba’ du-te si invata lectia mai bine”.

1

Dar, de fapt, eu, cica, trebuia sa-mi dau seama ca suprafata conului merge impartita si in minte, el probabil o si vedea astfel impartita. Am luat-o metodic, el ca zero plus unu fac unu. Pana aici toate bune! Insa eu voiam sa stiu ce inseamna pentru el zero si ce inseamna unu, voiam o exprimare reala a acestor cifre. „Zero inseamna nimic!” I-am zis sa-mi arate nimic, ca sa inteleg si eu. El: „Nimic este nimic, ma'”… Eu: „Pai si atunci ce rost are sa mai facem operatia, cum sa adunam un ceva cu nimic? Ramane acel ceva, de vreme ce nu avem ce pune langa el, deci vorbim ca sa nu tacem!” Bineinteles ca nu era de aceeasi parere cu mine… ca doar asa lucreaza matematica.

Pe mine mai mereu m-au enervat teoremele si definitiile spuse asa, ca la ora de matematica. M-a interesat efectul lor si aplicabilitatea in viata reala. Asa, de dragul matematicii, chiar nu sunt curios. Am mai vazut eu oameni care traiesc asa, pe un singur drum, de la atatea formule si definitii, fara posibilitatea de a iesi din matrice, ca le da cu virgula… cand un intreg univers ai la dispozitie, sa ramai intre canoane matematice, mi se pare involutiv… aiurea, sa-ti curga viata intre parametri matematici, calcule…

Deci, el voia sa adune Nimic cu Unu, ca asa este matematic. In fine, el nu a reusit sa-mi arate ceva care sa insemne Nimic…cum arata Nimic… si nici logica pentru care trebuie sa adun eu Nimic cu Unu. De ce sa bag eu in seama Nimic, daca este Nimic? Deci, eu merg la piata si iau un kg de rosii. Vanzatoarea imi cere 3 lei. Eu scot o foaie si spun „3 lei adunat cu Nimic fac 3 lei. Ati avut dreptate!” 🙂 🙂

El zicea ca eu nu pricep, eu ziceam ca el nu pricepe. El spunea o poveste pe care nu o putea reprezenta real. Ma refer la Nimic, a defini Nimic si logica de a-l baga in seama. Se poate, evident, jongla cu Nimic la nivel imaginar.

Apoi a venit randul lui Unu. Cu mine este greu de tot, orice trebuie pus pe o baza, pentru ca si concluziile sa fie solide, altfel fabulam care cum nimerim. Unu… hai ca stim toti ce inseamna, cum arata, ce reprezinta… „dar vreau sa vad si eu acel Unu din sirul lui Fibonacci pe conul asta?”. Voiam sa vad unde este Unu pe acel con, adica acea parte din con egala cu Unu, si procedeul in urma caruia a ajuns la acel rezultat. Nu a reusit, privea asa, socat 🙂 O sa-mi explice mai bine la o data viitoare pe o cochilie de melc.

Nici nu zic acum ca nu ar fi adevarata chestia cu sirul acesta, dar pe mine ma intereseaza cum vad eu concret, in lumea vie, aceasta reprezentare… ca apoi sa le iau la rand, sa vad daca la fiecare impartire iese numarul magic 🙂 Bine, as putea sa pierd vremea pe net sa ma lamuresc, dar nu mi se pare atat de important incat sa cotrobai pe toate site-urile… aflu eu intr-o zi! Cand o sa ma intalnesc cu amicul… 🙂

3

Anunțuri

25 răspunsuri

  1. amicul tau se numeste matei? 🙂 are o poveste ciudata. mai sus de urlatoare s-ar fasi usi in munte care au chei de 50 cm. ce parere ai?

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, el este. Este de treaba asa, dar are tot felul de idei. Uneori par interesante, alteori vorbeste mai mult… lumea lui interioara. „S-ar gasi” cred ca ai vrut sa spui 🙂 🙂 … dar nu stiu ce se petrece in mintea ta de ma intrebi pe mine? Presupun ca ai fost mai sus de cascada, stii ce este, nu? Parerea mea este sa nu va mai uitati atat de des la filme S.F. 🙂 Chei de 50 cm!!! 🙂 Or fi grele, nu? Si cum se deschid astea, cu 4 maini? 🙂

      Apreciază

      • spunea ca tu ai fost acolo dar nu vrei sa spui. e nebun

        Apreciat de 1 persoană

        • Eu am fost prin diverse locuri… si nu, nu este deloc nebun. Este un tip istet insa, a cazut in aceeasi capcana ca multi altii care au impresia ca stiu multe despre Bucegi fara a sti de fapt ceva. Ei s-au intoxicat cu povestile scrise de altii pe net. Fara aceste povesti, cunostintele lor despre Bucegi sunt aproape nule. Peste 90% din ce se spune pe net este facatura, o minciuna, dar le place unora sa creada in ea. Nu cu formule matematice deschizi unele porti sau usi sau ce or fi ele 🙂 …si nu unul singur de capul lui poate afla niste adevaruri, nici Einstein nu a reusit!
          El are ocazia de a cerceta de aproape niste lucruri, numai ca din cauza prostiilor de pe net, ce este simplu si lesne de vazut… nu le mai vede. Stii de ce? Pentru ca nu este complicat 🙂 🙂 Este foarte greu sa vezi niste lucruri odata ce ai pornit prost… ca sa le vezi trebuie sa te intorci de unde ai pornit astfel… ceea ce este foarte greu.
          Poate ca el are povestea cu usile, sa-ti zic si eu o mica poveste, ia-o ca pe un basm, fictiune, ceva de genul acesta. Presupune ca muntele este viu, ca totul de pe el si din el vorbeste, vibreaza, se misca, cum vrei tu sa intelegi 🙂 Presupune ca tu esti dus de cineva pe el sa vezi niste lucruri, altfel decat ai fost invatat. Ar fi o mare sansa, nu? Presupune ca tu vezi azi un lucru, il intelegi. A doua zi vezi un lucru nou, a treia zi alt lucru. Si tu in fiecare zi, desi vezi adevarul, intrebi: de unde stiu eu ca este asa? Si raspunsul pe care-l ai in fata si in mintea ta refuzi sa-l accepti… pentru ca nu ai gasit scris pe undeva, pentru ca nu au vorbit si altii despre el 🙂 Cauti ca un om… a patra oara nu va fi mai fi cazul, ca nu va mai veni vreodata. Ceva de genu’ si cu omul acesta… teoria lui cu sirul lui Fibonacci il poate ajuta sa vada niste lucruri, dar nu le poate si patrunde esenta chiar de ar sta in fata lor. Deci nu este nebun, merge pe drumul lui, care este doar al lui 🙂 Fiind doar al lui, nu poate fi si al altora!

          Apreciază

          • e chiar nebun, a sapat la scaunul reginei doua saptamani. de ce sa sape? e cu capu nu te supara. adi, care e faza cu nimic?

            Apreciat de 1 persoană

            • Nu stiu ce ai inteles tu sau ce stii… dar nu a sapat el. Tot un localnic a fost. Initial si eu am zis ca nu a avut ce face, dar daca privesti mai atent a existat o logica. Cum a ajuns acel pamant intre cele doua intrari stancoase devreme ce de sus nu a avut de unde sa cada?? Cred ca si-a spus ca l-a bagat acolo cineva. Stai linistit ca nu mai sapa, acum nu mai vede sensul, stii, orice lucru se face la timpul lui, atunci cand vine momentul, apoi cand pleaca scanteia degeaba o mai cauti 🙂 E baiat de casa, poate iti dai seama ca nu locuieste la distanta mare de tine 🙂
              Cu NIMIC, pai arata-mi tu ceva despre care poti spune ca este nimic 🙂 Totul este ceva, nu exista nimic. Daca am vedea ce nu se vede, atunci am explica exact ceea ce se vede. Eu in articol m-am referit ca lipseste logica din acest timp… sa aduni nimic cu ceva, de ce sa bagi in seama ceva ce nu exista, daca tu crezi ca nu exista 🙂

              Apreciază

  2. Deci… daca vrei sa intelegi matematica, intreaba un inginer! Cei carora chiar le place ce fac au oroare, ca si tine, de matematica fara aplicatii in realitate. Sa-ti dau, deci, un exemplu din viata reala privitor la numerele negative:
    2-3=-1
    -1+1=0
    In domeniul palpabil, cele doua expresii matematice de mai sus se pot descrie astfel:
    Daca intr-o incapere se afla 2 persoane si din acea incapere ies 3 persoane, inseamna ca trebuie sa mai intre 1 persoana ca sa fie incaperea goala.
    Capisci? 😀

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu am alte intrebari pentru acest domn inginer, nu despre matematica. Mi-a placut si mie frumusetea ei dar nu este ceea ce mie mi se potriveste, mie imi plac spatiile largi, fara limite, descoperirile, multe altele. Cand am vazut ca matematica ma cam departeaza de ce imi doresc am renuntat la ea. Printr-a zecea mi-am aruncat cartile, in ultimii doi ani de liceu mergeam doar cu un caiet pe care rareori scriam ceva. Faceam schimb la teste cu colega de banca, Istorie contra Matematica si toata lumea era fericita 🙂 In clasa a 11-a ni s-a dat un test de verificare a cunostintelor. Am refuzat sa scriu altceva decat numele 🙂 Profesoara ne-a dat posibilitatea sa ne uitam si pe caiete, eu nu am vrut. Mi-a zis ca este dispret la adresa profesorului si ca o sa-mi treaca nota in catalog, adica 1, cel din oficiu. Nu mi-a trecut-o, s-a speriat de celelalte note, la alte materii… a ramas o vreme cu impresia ca nu invat ca am ceva cu ea. I-am explicat ca nu ma intereseaza matematica. Pana la urma datorita unor profesori foarte multumiti de rezultatele mele, a sfarsit prin a ma tolera pana la sfarsitul liceului. La bac nu as fi luat nota de trecere dar fiind profil uman am avut de ales intre Matematica, Istorie Universala si Literatura Universala. Am ales Istorie Universala, doi elevi din tot liceul am dat examen la Istorie Universala. Pe cand la Matematica as fi luat punctul de oficiu la proba aceasta mi-a picat bine un 8,40, apoi un 9,65 la istoria romanilor. Cu matematica nicio sansa sa te caut, poate cu tunul acela, mai stii ceva de teava aceea? Pot folosi pozele tale intr-o carte?
      Totusi, desi nu detin prin casa o culegere de matematica, le-am aruncat demult… nu stiu de ce, dar nu le-am gasit loc prin cele vreo mie de carti 🙂 … sa ma opresc la ce spui.
      Pai nu este deloc un exemplu din viata reala 🙂 Uite, ca sa vezi ca matematica te departeaza putin de intelegerea unor lucruri, asa mi se pare mie. Ca te poate apropia de altele este cu totul alta poveste. Deci tu ai intr-o camera 2 persoane, asta fiind Actiunea 1. Cum sa iasa din camera 3 persoane daca acolo sunt doar 2? Actiunea 2 nu poate avea loc, ca sa aiba loc trebuie sa iasa cate persoane sunt in camera. Tu revii si spui ca inseamna ca mai trebuie sa intre inca o persoana, caz in care schimbi enuntul Actiunii 1.
      Deci vezi ca nu este vorba ca nu inteleg ci ca mi se pare un rationament imaginar. Asa pot spune si eu ca intra nu stiu cati, ies nu stiu cati, mai adaug paranteze si complic problema de dragul exprimarii matematice. Real, toata povestea asta nu are corespondent, ea se petrece fix in mintea noastra 🙂 De aceea nu am mai fost interesat de matematica, este fictiune in mare parte, pierdere de timp… pe mine cel putin nu ma poate ajuta 🙂
      Tie iti suna magnific: sunt 2 persoane intr-o camera, ies 3 ceea ce inseamna ca trebuie sa mai intre una… 🙂
      Mie imi suna a ceva fara logica, complicare a realitatii cu probleme de matematica din sfera imaginara … pentru mine 1 si cu 1 fac mereu 2 🙂 Restul este poveste! 🙂

      Apreciază

      • Sigur ca poti folosi acele fotografii. Nu mai stiu nimic de acea teava de tun, nu stiu cum s-a solutionat plangerea adresata politiei de proprietarul casei (dar pot sa banuiesc).
        Legat de fotografii, ai mai avea nevoie si de altele? Am o serie intreaga cu fabrica de postav, inainte si in timpul demolarii. Am si o poveste (reala!) foarte frumoasa legata de aceasta.
        Legat de matematica, evident ca explicatia mea se dorea o gluma! O explicatie ceva mai relevanta se poate face cu bani (din pacate, aproape toata lumea intelege cum se poate cheltui ceva ce nu ai).

        Apreciat de 1 persoană

        • Multumesc, bineinteles ca ma intereseaza acea poveste… super! 🙂 Cum facem?
          Da, eu am inteles ce spui tu cu matematica si cu exemplul, doar ca mie nu mi se pare real, cu suport logic, este un taram pe care mi se pare ca nu am ce cauta. Fii absolut sigur, ca eu nu sunt aproape toata lumea si ca evident ca nu as intelege nici acel exemplu 🙂 Este de ajuns sa aud ca dintr-o camera cu 2 ies 3 ca sa mai intre 1 si nu stiu ce… Nu vreau sa fie cu suparare, dar pur si simplu, eu niciodata nu mi-as pune astfel de probleme… am 2 lei in buzunar, cumpar o legatura de patrunjel si scot tot 2 lei. Nu iau un fir de patrunjel, scot 10 bani, apoi mai bag 5 fire de patrunjel si scot 50 de bani 🙂 tot asa pana ramane buzunarul gol.
          Poate vin saptamana viitoare pana la tine in oras 🙂 Ce ma fac daca sunt doi cetateni in maxi-taxi si coboara trei ca sa urc eu? 🙂 Hai ca glumesc, ai inteles, sper 🙂 Multumesc foarte mult! Nu trebuie sa te superi, am fixurile mele! 🙂

          Apreciază

  3. Problema asta cu NIMICUL i-a preocupat pe oameni din timpuri străvechi. Grecii antici nu credeau în NIMIC, ei nu aveau un semn pentru a reprezenta această noțiune, cum folosim noi azi cifra zero, de exemplu.
    Ei spuneau așa : „Niciun lucru nu poate apărea din nimic, niciun lucru care există nu se poate transforma în nimic”.
    Și eu cred că nimicul pur nu există, nu poate exista, este o noțiune abstractă.
    Acolo unde credem că este nimic (sau nu este nimic, cum vrem să spunem, asta este limba română), este, totuși, ceva : eter, spirit, energie… etc.

    Apreciat de 1 persoană

    • Saru-mana 🙂 Gata, un comentariu care este pe linia mea 🙂 Nu exista NIMIC pentru ca orice este ceva! Noi nu stim sa explicam unele lucruri, cu siguranta mai sunt multe de descoperit… mai cred si ca multe s-au descoperit dar inca nu se spun. Toti stim ca mai exista si altceva dar nu stim sa definim… simtim ca mai este ceva dar nu putem defini.
      Multumesc! 🙂

      Apreciază

  4. Din punctul meu de vedere, 1 este unitatea. Intotdeauna ne raportam la o unitate. Unitatea difera de la un caz la altul, evident. Unitatea unui con de brad este diferita de unitatea unei cochilii de melc. Dar ea ramane valabila. Ca exemplu mai usor, presedintele unei tari este o unitate reprezentativa. Pentru cei din afara, la nivel teoretic, locuitorii se raportea la el. De aceea ne alegem cu grija cine sa ne reprezinte, pentru ca suntem influentati de el. Dar presedintii difera de la o tara la alta.

    Pornind de aici, luam cazul Divinitatii caruia i se spune nu Unul ci Unicul. Asta inseamna ca nu sufera comparatie, deci el nu este unitate. Atunci el este fie Nimic, fie Totul. Daca existential suntem circulari, atunci Nimicul este cu adevarat Totul. Cum verifici asta? Cred ca observand ca in Nimic construiesti cel mai usor, la fel cum din Tot distrugi cel mai usor.

    Zambesc.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Uitasem! Sirul lui F. este o matrice. Adica pe baza acesteia se formeaza echilibrul existential. Acel raport aproximativ de 1.6 s-ar gasi in orice constructie a naturii care vietuieste: falanga comparativ cu degetul, palma comparativ cu antebratul si alte exemple.
    Interesant mi se pare altceva: sirul este 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597, 2584, etc
    Cand se intra in sfera numerelor formate din doua cifre, prima cifra reia jocul astfel incat adunata cu precedenta prima cifra, formeaza prima cifra a urmatorului numar din sir. DAR! Cand se trece la numerele din sir cu trei cifre, suma primelor cifre a doua numere consecutive din sir care formeaza inceputul urmatorului numar incepe sa fie ori execta, ori (+1). La 144 si 233, 14+23=37, iar urmatorul numar este 377. Dar 23+37=60 iar urmatorul numar este 610. Adica sistem binar: 0,1,0,1,0,1. Dar asta se intampla dupa primele 7 frecvente. Cred ca asa ar trebui sa socotim si cresterea plantelor pentru o mai buna observatie! Poate in primele 7 luni, ani sau alte unitati, planta nu se afla sub influenta binara, adica nu are constiinta de sine. Zic si eu ca nestiutorul.
    Pentru ultima cifra a numerelor din sir formate din mai multe cifre, se ia in seama din calculul adunarii lor doar ultima cifra. Exemplu: 89 si 144. 9+4=13, urmatorul numar fiind 233 (deci doar 3). Si tot asa.

    Apreciat de 1 persoană

  6. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Oare sub ce stele se nasc oamenii astia carora le plac interminabilele insiruiri de numere…In permanenta aceleasi si aceleasi numere…

    Apreciază

  8. Corect, foarte adevarat, insa de ce sa-ti stabilesti tu singur limite intr-un univers infinit…Cand sunt atatia altii care in mod continuu incearca (si de multe ori reusesc) sa-ti contureze noi si noi limite…Mi se pare un fel de automutilare a sufletului sau ma rog a amprentei energetice(in cazul nepracticantilor) 😉 😉

    Apreciază

    • Asa zic si eu, ca pierdem vremea cu tot felul de chestii. In dreptul meu vorbind, ca m-am regasit si in dreptul altora 🙂 🙂 …mi se pare ceva bun de stiut, de genul cultura generala 🙂 Matematica este doar o sosea prin acest univers, un lucru destul de important, dar raportat la infinit… 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: