Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul vaii Cerbului – Mecetul Turcesc – Drumul Granicerilor – Refugiul Batrana – Vf. Batrana – Culmea muntelui Batrana – Valea si Canionul Horoabei – Manastirea Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul sportiv Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stanei Regale – Busteni

Mai era putin si s-ar fi implinit un an de cand voiam sa ajung pe muntele Batrana… insa toate se fac la timpul lor. Pe 12 septembrie, anul trecut, am vrut sa ajung pe acel munte, pe un alt traseu decat acesta de fata. Aici imi propusesem sa merg: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/12/cand-te-cheama-poate-ca-trebuie-sa-mergi-muntele-doamnele-si-culmea-batrana/

Pe muntele Doamnele am mai fost de cateva ori in ultimul an, deci nu mai avea rost, asa ca am schimbat traseul. Sa continui tot cu primii pasi 🙂 Nu aveam de gand sa merg, de fapt, pe muntele Batrana. Cel putin nu ma gandeam la asta vineri. Insa vineri am primit un minunat cadou de la dl. Panac, directorul de la Telecabina Busteni, o carte din 2014 despre toata istoria vanatorilor de munte, dumnealui activand in aceasta arma ani de zile, avand gradul de colonel. Cartea a fost scrisa de un alt colonel, dl. Gheorghe Suman, si este exceptionala si de real folos pentru mine, aflat intr-o mare munca de documentare… stiti, ghidul! 😉 Ei bine, aceasta carte, „Glorie, Speranta si Onoare”, trebuia sa ajunga la una dintre cele mai indreptatite persoane sa o citeasca… si nu stiam de unde sa o cumparam. Daca are cineva un telefon valabil de la editura Univers Stiintific si la care sa se si raspunda, este rugat sa-l posteze.  Si tineam acea carte ca pe o relicva, ceva de mare valoare, si abia asteptam sa o dau… pentru ca tot datorita d-lui Panac mai aveam inca una.

Vineri, cartea parca ma ardea in rucsac, pentru ca stiam ce inseamna aceasta carte pentru cineva… cum aveam treaba la serviciu, nu as vrea sa-mi amintesc cat de repede am lucrat, cat de repede am alergat si cu ce febra musculara m-am ales. Sambata, oricum umblasem mult, iar dupa lasarea intunericului, abia mai mergeam 🙂 Dar am zis eu ca remediul nu poate fi altul decat un traseu lung pe Bucegi… adica la Vf. Batrana. Nu stiu ce mi-a venit, dar nu i-am zis decat lui Matrix unde vreau sa merg… apoi l-am stresat si pe el, in ideea de a-l face sa renunte, ma gandeam ca imi sta mai bine fugind pe coclauri, decat mergand. O idee ratacita, clar 😉

… si ajung cu el la telecabina din Busteni, iar la 9:30 eram pe la Sfinx, dupa ce coborasem din telecabina la statia de la Babele. Eu, imbufnat, iar plecasera boii de acasa si ma straduiam sa-i adun de pe pasunile altora.

SAMSUNGImi place foarte mult acea cupola ce alcatuieste varful muntelui Batrana. Fiecare dintre noi vedem lucrurile prin prisma a ceea ce stim, citim, etc… fiecare vedem cu proprii ochi. Ar trebui insa sa incercam sa deschidem ochii, mai degraba la nou, decat la sf-uri. Urmaream de curand alaturi de cateva sute de internauti, expeditia unui domn prin Bucegi care voia sa ajunga… in grota uriasilor dintre Sfinx si Babele, inchisa de americani si de alti nenorociti care vor sa ne foloseasca, stiti, chestii din acestea 🙂 Nu vreau sa spun prin asta ca nu am fi manipulati si folositi… apoi postase o poza cu „expeditionarii” fata de care americanii nu aveau cum sa mai ascunda secretul,  cu ei printr-o pestera din zona Cimitirul Elefantilor, mai jos de Babele 🙂 Si unii credeau ca au intrat in grota aceea, secret mondial.

Am si eu doi prieteni, un barbat si o femeie, cam pe aceeasi linie… pe unul l-am dus periodic pe munte, a invatat o multime de chestii si acum spune ca el le stia de mult, de mult timp, si de fapt, nu stia nici macar ce lemne sa foloseasca pentru foc sau ce semnificau unele marcaje turistice… iar celalalt, ar crede mai degraba ce scrie cineva pe net sau intr-o carte, decat pe mine, chiar daca realitatea arata ca eu am dreptate. Cand ii spun ca nu exista ce se spune, imi spune de unde stiu, ca-i cred idioti pe nu stiu cati, ca eu le stiu pe toate… desi s-a convins de zeci de ori ca nu se sustine ceea ce se vehiculeaza de cate unii.  Categoric ca nu le stiu pe toate, nimeni nu ar putea, dar in materie de Bucegi, sa-mi vii mie cu poze din Avenul Babelor si sa zici ca ai intrat in grota descrisa intr-o fabulatie, este peste putinta de acceptat. Astia care umbla prin Bucegi cu tot felul de idei ca elibereaza lumea de povara minciunii, ca dacii, ca sa murim ca unul pentru nu stiu ce, astia sunt doar pacienti care umbla in libertate. Noi avem nevoie de o mana de fier care sa ne conduca, sa ne ridicam prin munca si sa ne remarcam prin educatie, civilizatie, alt tip de rezultate…

SAMSUNGSpuneam anul trecut, tot in septembrie, despre eroziunea de la Sfinx… priviti acum, la un an distanta… Pentru ca nu costa cine stie ce, ideea nu este atractiva. Am inteles ca aceia de la Consiliul Judetean Dambovita au preluat ideea intr-un proiect si o vor aplica… mai incolo, mai tarziu 🙂  Sper sa se faca intr-o zi la Sfinx o amenajare, suntem prea needucati ca sa pastram ce avem. Aici scriam anul trecut o poveste despre acest monument realizat de om: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/15/renaturare-la-sfinx-oare-ar-fi-bine/

SAMSUNG

SAMSUNGUn monument foarte frumos, doar ca el nu vine din perioada geto-daca, cu Zamolxe, stramosii… ci de prin 1935. L-a cioplit cineva de nici o suta de ani, retineti: DACA ACEST CHIP AR FI EXISTAT, ISTORIA AR FI PASTRAT IN DIFERITE DOCUMENTE DESCRIEREA SA. PRIMII BUCEGISTI, ACEIA CARE AU PUS BAZELE TURISMULUI IN BUCEGI, NU SCRIU NIMIC DESPRE EL. REGINA ELISABETA, CU POVESTILE EI FASCINANTE DESPRE BUCEGI, NU FACE REFERIRE, CAROL I, REGINA MARIA, NESTOR URECHIA, FRATII SCHIEL, MIHAI HARET, STARETUL NIFON -CEL CARE CONDUCEA PRIMA ASOCIATIE TURISTICA DIN ISTORIA BUCEGILOR, ASOCIATIA „SINAIA”, DENSUSIANU IN „DACIA PREISTORICA”, BADEA CARTAN CARE TRECEA BUCEGII… NICIUNUL NU SCRIE DESPRE ACEST CHIP CARUIA NOI II SPUNEM SFINX. ASTAZI ESTE UN SIMBOL NATIONAL PENTRU CA-L ALATURAM STRAMOSILOR NOSTRI GETO-DACI, DAR EL NU VINE DE ACUM 2000 DE ANI. TOTUSI, ESTE O FIGURA SUPERBA, CE TREBUIE PROTEJATA, FIIND UN OBIECTIV TURISTIC.

SAMSUNGUn ambalaj 🙂 ce vine sa spuna mult despre educatia noastra. Nu mai avem unde sa solutionam probleme hormonale decat pe iarba, pe langa Sfinx 🙂 Dragi cititori, observati ca aici s-au iubit o Geta si un Dac 🙂 Probabil, noaptea, au venit la Sfinx sa li se arate vreun spirit si de frig, ce sa faca si ei… au pornit centralele. Cine stie cate a mai vazut si stanca asta…

Am pornit pe traseul marcat cu banda galbena ce suie la Vf. Omu, dorind sa mergem pe poteca de la baza Cerdacului si sa ajungem la intersectia cu traseul ce vine din Valea Ialomitei spre Omu.

SAMSUNG„Bolovanul lui Radu” – asa ii va ramane numele 🙂 Ajuns in acest loc, un prieten face mereu un popas

SAMSUNGCe imi plac astfel de peisaje… bine, am facut multe-multe poze pana mi-a placut una

SAMSUNGO privire spre Vf. Omu, inainte de a intra pe poteca de sub Cerdacul vaii Cerbului, dar noi nu aveam vreo treaba cu Omu

SAMSUNGIzvorul de la Cerdac, uneori curge, alteori nu… ieri i-am ascultat doar eu murmurul

SAMSUNGStanca uriasa denumita Mecetul Turcesc… un idiot, ca sa merg pe linia spusa de un prieten… a scornit o poveste cum ca de aici aruncau dacii copiii nascuti cu handicap. In conditiile in care noua nu ne-au ramas mai mult de 150 de cuvinte dacice si cateva inscriptii, vine un prost sa spuna asa ceva. Si multi cred ca asa au si stat lucrurile…  Unde este sageata galbena, trebuia sa ajungem, de acolo incepe Drumul Granicerilor, vechea poteca de granita dintre Vechiul Regat si Transilvania.

SAMSUNGIn drum spre Mecet, trecem si pe langa o alta stanca, denumita Saturn, tatal zeilor 🙂 Ca stanca si ca obiectiv, este interesanta, dar nu are vreo treaba cu vreo legenda, cu zeii, cum se mai crede… daca as sta sa ma ocup de asemenea prostii, as veni cu vreo 200 de stanci de prin Bucegi ce merita o denumire.

SAMSUNGLasam traseul din Valea Ialomitei, se vad stalpii, si mergem deasupra Mecetului. „Montaniarzii” scoliti pe site-uri de inchipuiri spun ca este o pestera in aceasta stanca, de fapt, este o grota mica, in panta, fara nimic interesant… dar deja are tot felul de povesti, evident, toate sunt adevarate 🙂 🙂

SAMSUNGPrivim prin Valea Ialomitei pana la acea mica pata din zare: Lacul Bolboci

SAMSUNG

SAMSUNGPestera celebra care ar comunica subteran pana sub Vf. Omu. Va dati seama ca are doar cativa metri si ca totul este o poveste… sa precizez ca nu este aceea din Mecet, este alta 🙂

SAMSUNGValea Gaura, cea mai frumoasa si mai lunga vale din Bucegi

SAMSUNGNu-i asa ca sunt superbe? Am mai stat pe aici, o vreme, sa ma uit, Matrix, care intotdeauna merge inainte, nu a venit 🙂

SAMSUNGEu mai pierd timpul, abatandu-ma constant de la traseu… cand vad doar poteca, ma plictisesc, si imi fac de lucru unde vad cu ochii. Putini au rabdarea lui Matrix 🙂

SAMSUNGO privire inapoi, cu galben, Vf. Omu, cu rosu, stanca Saturn, si in dreapta Mecetul Turcesc… vedeti in dreapta si stancile albe, calcarele in care se afla acea pestera… in spatele stancilor este Valea Gaura. Grota, daca ar merge mai departe de cativa metri, ar da in peretele acelei vai, in niciun caz nu ar ajunge spre Omu

SAMSUNGSi inainte, Drumul Granicerilor… ce mai fugeam pe aici pe 14 iunie, la ultramaratonul Bucegi-Leaota.

SAMSUNGCupola Batranei 🙂 hai ca mai avem putin…

SAMSUNGSi s-a gasit un turist normal care sa lege acest indicator abandonat pe sol. Niciodata nu l-au montat realizatorii traseului turistic pe stalp. Punctul rosu este marcajul ce traverseaza culmea muntelui Doamnele…

SAMSUNGTot  pe langa traseul turistic… vazusem eu candva ceva ce trebuia pozat acum mai in detaliu

SAMSUNGAceasta punte suspendata… foarte frumoasa!!! 🙂

SAMSUNGPutin inclinata spre stanga

SAMSUNGCativa pasi, nu mai multi… ca nu stau bine cu echilibrul in general, iar atunci, in mod special

SAMSUNGDesi nu s-ar zice

SAMSUNGDin nou Valea Gaura, poate o sa mai merg pe aici, luna aceasta sau cealalta, sa coboram in Simon de data asta… pe triunghi galben…

SAMSUNGAcum sa revin la muntele Batrana, ne apropiam… prin acest jnepenis am mers 8 minute si au fost facuti 1207 pasi, fiind consumate 38 de calorii… asa spunea o jucarie de-a lui Matrix. Varful acesta, Batrana, situat la 2181 m altitudine, este considerat de unii mistici, un loc al energiilor negative, aflat in antiteza cu Gura de Rai. Oricum, cu energia mea negativa din acea zi, bateam orice 🙂 …are unul din Busteni un taxi si pe masina scrie „ma invidiaza concurenta” :)… asa si cu mine 😉 Il invidiaza concurenta, auzi…

SAMSUNGRefugiul Batrana

SAMSUNGSpre dreapta continua Drumul Granicerilor, pe directia aratata de sagetile rosii intalnim traseul turistic ce coboara prin Valea Doamnei pana aproape de pensiunea Cocora, marcat cu triunghi rosu. Pe indicatorul din fata scrie 2 ore si jumatate, eu zic ca daca ati ajuns pana aici, nu aveti cum sa nu ajungeti la acea pensiune situata vizavi de statia de telecabina de la Pestera, in cel mult 2 ore. Pe directia aratata de sagetile galbene este limpede ca ne indreptam spre polul răului 🙂 Am intalnit si o turma de ovine, deci le place si lor raul 😉 se spune ca vietatile ocolesc astfel de locuri, ca ele simt mai bine decat omul… dar cate nu se spun, si daca nu le asezi pe un fundament, o iei asa, pe campii, sau pe culmea muntelui Batrana…

SAMSUNGJnepeni „colorati”

SAMSUNGFoarte frumos 🙂 un covor de licheni albi… este clar ca eram prin zona varfului Batrana

SAMSUNGPoluare zero

SAMSUNGPe varf 🙂 Aici am facut un popas sa mancam, sa privim, eu m-am simtit bine 🙂 pe aceasta cupola… se mai spune ca o cupola este cea mai buna constructie de sustinere a vietii 🙂 Odata, mi-a zis cineva sa nu ma duc intr-un loc, ca ma prind niste reptilieni si nu am cum sa ma apar de ei… Oooo! dar mi-a fost asa de teama, incat a doua zi am ajuns acolo… dar fiind de-al casei, ne-am strans doar mainile, am facut schimb de telefoane si de like-uri pe facebook 🙂 Restul va povestesc intr-o alta viata… nici fata in fata nu am cum sa va spun, ca ar trebui sa plece doar unul, nu-nu, secretul este secret 🙂 🙂 Ati fi foarte suprinsi daca ati afla cate sute de persoane cred cu tarie astfel de scenarii…

SAMSUNGCe peisaj! Pe acolo este traseul „Drumul Granicerilor”

SAMSUNGVarful Batrana, de acolo venim, o privire inapoi… foarte frumos, mai vin pe aici, cat de des am sa pot…

SAMSUNGAcolo, jos, sunt traseele spre Babele, Valea Ialomitei-Omu, culmea Doamnele, Valea Doamnei. Il zapacisem pe Matrix. Razvan, la telefon, imi spunea sa fac o diversiune si sa-l las pe acolo 🙂 Venea el acasa singur… 🙂 El nu mai avea chef tot stanga, tot dreapta, iar eu aveam tot timpul din lume 🙂

SAMSUNGPe acolo urma sa coboram, intersectam un drum, faceam dreapta si ajungeam la stana din valea Horoabei

SAMSUNGAdica aici

SAMSUNGAm inceput sa coboram prin pitoreasca vale a Horoabei

SAMSUNGPeisajele sunt extraordinare, acest traseu este unic in Bucegi si nu este deloc usor, asa cum spun cate unii pe diverse forumuri… veti vedea in imagini

SAMSUNGSe merge drept inainte… ei bine, pe acest traseu pitoresc l-am intalnit pe dl. Claudiu si pe sotia dansului. Dansii mai citesc pe aici si le multumesc pentru ca am reusit sa ne cunoastem. Marturisesc ca am fost foarte surprins si nu mai stiam ce sa spun 🙂 Pe acolo nu ma mai intalneam cu oameni de pe acest blog, dar este posibil orice. De-a lungul timpului, am intalnit multi oameni de munte datorita acestui blog… si cand merg prin oras, sunt tot felul de oameni cu care ma salut, vorbesc… am o mica multumire, am facut cate ceva, unii ma cunosc asa cum sunt, exista ceva familiar care ne leaga.

SAMSUNGCand vedeti apa izvorand din stanca, sa nu aveti niciun dubiu… este cea mai buna. Cand o vedeti curgand prin albii, ar trebui sa va puneti intrebari. Un astfel de perete cu izvoare nu are cum sa aiba decat o apa curata

SAMSUNGPe sub acea stanca trebuie coborat, nu se trece pe deasupra 🙂

SAMSUNGCam asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am coborat, ii lipseste o treapta, dar cand ai picioarele lungi, nu este vreo problema

SAMSUNGMai mergem putin si intalnim o alta scara, mai mare, metalica, mult mai sigura

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGIata cine a facut uriasul efort de a transporta pe bucati, prima scara metalica in acest loc. Din pacate, a fost luata de o viitura, iar aceasta recenta a fost amplasata de salvamontistii damboviteni

SAMSUNGSplendid!

SAMSUNGMai multi tineri coordonati de salvamontisti invatau tehnici de escalada si de salvare

SAMSUNGI-am privit putin, apoi am continuat sa coboram

SAMSUNGPe acolo trece traseul 🙂

SAMSUNGDin dreapta, de la nici 20 metri, iese acel suvoi de apa

SAMSUNGSa intram, asadar

SAMSUNGDupa ce trecem prin acel tunel, vine iar o coborare accentuata. Va spuneam ca nu este un traseu usor, multi asa il lauda. Pentru un om de munte, obisnuit cu tot felul de trasee, poate fi unul usor. Atat timp cat pe aici exista riscul sa te accidentezi grav, nu recomand acest traseu pentru incepatori… asa, cu mai multi, asigurati in coarda, unii incepatori pot merge

SAMSUNGPoteca vine de undeva mult deasupra cascadei… si este foarte stramta

SAMSUNGAcesta a fost primul marcaj al traseului… trebuie sa stiti ca acest traseu nu este unul turistic. Ca sa devina turistic, deci omologat, trebuie sa indeplineasca niste conditii… cam greu de amenajat pentru a indeplini toate criteriile. Altfel, pentru cei cu experienta montana, este un traseu spectaculos.

SAMSUNGIn poiana Horoabei

SAMSUNGNoua cabana Horoabele, noua, pentru ca i s-au mai facut niste imbunatatiri, modificari vizibile

SAMSUNGAcces spre zona curtilor manastirii Pestera Ialomitei… vedeti si un mic izvor, sper sa nu aveti vreodata intentia sa beti apa din el. Mirosul, desi persistent, nu le spune unora nimic… pe ideea batraneasca si imbecila ca „apa, daca trece de 7 pietre, este buna de baut”.

SAMSUNGAsta ca sa stiti sa nu bateti drumul de pomana 🙂 Probabil se fac ca lucreaza si inventeaza pretexte sa cheltuie banii, zic si eu, parerea mea 🙂 neavand incredere in astfel de „proiecte”… adica trecutul nu-i recomanda. Au mai incercat ei sa dezvolte turismul in Bucegi, cheltuind milioane de euro, nerealizand, insa, nimic

SAMSUNGCurtile manastirii si biserica veche

SAMSUNGBiserica noua cu hramul Sf. Nifon

SAMSUNG

SAMSUNGAproape de padurea Cocora sta aceasta podoaba de toamna

SAMSUNGIn trecut, acest traseu se numea „Drumul lui Butmaloiu”. Pe acest marcaj am venit de la hotelul Pestera si ne indreptam spre Complexul de la Piatra Arsa. Daca primul este in Valea Ialomitei, ultimul se afla pe Platoul Bucegilor

SAMSUNGSe vede Complexul, de unde noi trebuia sa facem dreapta. Continuand pe marcaj banda albastra, se ajunge pana in Poiana Stanei Regale.

Dar sa nu plecam asa repede 🙂 Nu inainte de a vedea cate masini platesc taxa de parcare la bariera de la Piatra Arsa:

SAMSUNGTot ce se afla intre acele panouri sunt platitori de „taxa”

SAMSUNGPe stanga drumului spre complex sunt niste adaposturi pentru cai

SAMSUNGBun, si ajungem si la complex. Spuneam acum cateva luni ca administratorii au demolat cabana veche, in loc sa o repare, sa o conserve cumva, ei au daramat-o. Ca si cum iti duci la maculatura albumul de familie cu pozele bunicilor. Fraierii si-au dus la gunoi istoria si au ramas cu o constructie inestetica din beton. Spuneau ca ridica altceva mai frumos, stiti, vechea poveste, dar vad ca au turnat o fundatie departe de fostul loc al cabanei.

SAMSUNG

SAMSUNGAcesta este locul denumit „stadionul de la Piatra Arsa”… pe aici se antreneaza, adica dau niste ture de teren, sportivi din diferite loturi. Ierburile acelea nu au fost taiate in vreun an, noroc ca mai cade bruma, mai intra vacile 🙂 Pana la urma, este senzatia aceea ca te antrenezi in mediu ostil :)) Sigur despre asta este vorba…

SAMSUNGSi am ajuns si pe Piciorul Pietrei Arse, apropiindu-ne de intrarea in padure. La 16:45 eram in fata complexului, 30 de minute mai tarziu eram pe poteca de pe Piciorul P.A.

SAMSUNGS-a dus si banca asta, invinsa de timp

SAMSUNGInchei cu o observatie facuta anul trecut, tot in acest loc… dar mai bine sa pun link spre acel articol: https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/07/intoarcerea-la-inocenta-poiana-stanii-regale/

Pe la 18:30 am ajuns acasa, nu eram obosit, contrar asteptarilor proprii, ci eram asa, impacat cu soarta 🙂 Febra musculara imi disparuse si nu simt nimic nici azi, luni. Dupa cateva nopti in care am dormit foarte putin, ma asteptam sa fiu praf. Pe la 1 noaptea faceam baie 🙂 pe la 3 am reusit sa adorm, pe la 8 am plecat cu treburi de serviciu. Am avut energie de la polul răului :)) Am si baut 2 cani de ceai din flori de rododendron, imi spusese mie parintele Ioanichie de la schitul Sf. Ana, acum cativa ani, niste chestii despre acest ceai. Apoi, eu daca mai dau si la altii, mai imi spun si ei… despre efecte.

As mai adauga si ca pe abrupturile muntelui Moraru am vazut prin binoclu multe capre negre, ca imi place sa gasesc anumite pietre albastre, destul de rare, si ca, bineinteles ca am gasit una, ca erau multi turisti pe trasee, in special pe Drumul Granicerilor, ca am luat cazaturi cat pentru tot anul, nefiind atent… si m-am ales cu mai multe semne de buna purtare, stiam eu ce stiam de nu am mers pe acea punte suspendata, poate cadeam de pe acolo :)… ne-am incurcat cateva minute bune prin niste jnepeni, dar mi-a placut sa aud cum il cuprindea disperarea pe Matrix 🙂 … mai era ciobanul de la iesirea din padurea Cocora ce striga: „Uuu!” asa, in nestire. Nu era nici macar ecoul ca sa-i raspunda, dar el striga intruna, ii placea sa se auda si cred ca si radea 🙂

Treaba este ca daca ai ceva conditie fizica si iti place muntele, retii o gramada de aspecte!

Anunțuri

39 răspunsuri

  1. DRAGA ADI
    traseele prezentate de tine sunt intradevar deosebite si foarte frumoase .felicitari ptr fotografii si comentariile facute .a fost o placere ptr mine sa vad si sa citesc articolul .
    MULTUMESC

    Apreciază

  2. Adi, drept să-ţi zic, m-a luat o mega-ameţeală numa’ privind fotografiile astea 🙂 Dar e adevărat că priveliştea e încântătoare…
    Mulţumim că împărtăşeşti cu noi, mai ales ăştia „staticii”, fără pic de condiţie fizică, toate aceste frumuseţi 🙂 Zile bune în continuare!

    Apreciază

    • Eu am deseori o mega-ameteala 🙂 Spunea cineva ca m-am nascut simtindu-ma rau 🙂 O mica rautate, evident! Dar muntele are de toate pentru toti… se poate alege.
      Nu peste tot este ca in Valea Horoabei, sunt trasee accesibile oricui, nu trebuie sa ai cine stie ce conditie fizica, iar cand iti place ce faci, esti determinat, unele lucruri cad pe alte locuri. De exemplu, de la Babele la Piatra Arsa, pe drum de pamant, este frumos sa mergi, doar cobori, nu sunt pericole…
      Privelistile, aerul, linistea, fac totul… parca este altfel, intri in alta lume.
      Multumesc si eu. Zile frumoase sa ai si tu! Saru-mana 🙂

      Apreciază

  3. Precum îţi spusesem cândva, orice oboseşte, numai aventura, nu.
    În viaţă eşti ceea ce cauţi să afli.

    Apreciază

    • Clar, atunci! Eu sunt omul aventurii, dar nu sunt, totusi, un aventurier 🙂 Sunt „static”, ca sa folosesc termenul Oanei, in multe, multe lucruri… cu fixuri. Pe munte, insa, imi place sa fac tot felul, sa merg, sa caut, sa inteleg, sa alerg, sa vad. Aproape imi parea rau ca l-am luat pe Matrix cu mine 🙂 Voiam sa ma duc asa, de nebun 🙂
      Mai sunt zile, insa, poate mai prind una in aceasta saptamana.
      Pai nu stiu cum vine asta cu viata, ca eu nu am mereu parte de ceea ce caut, de ceea ce vreau sa aflu. Trebuie sa rumeg putin ideea, sa privesc din alt unghi. Saru-mana, Camelia, si multumesc 🙂

      Apreciază

  4. Prietene, eşti aventuros, avântând, nu văd de ce ai căutat un înţeles mai departe al semnificaţiei, exceptând faptul în care nu cumva ai vrut să văd cât de bine te descurci când e vorba de familia lexicală a vreunui cuvânt.
    Glumesc, fireşte.
    Cât despre a avea parte de ceea ce cauţi, vei găsi dacă vei căuta îndeajuns.

    Apreciază

    • Aici prietenul 🙂 Am cautat sa intru in detaliu din cauza faptului ca poate m-am simtit asa… Glumesc 🙂 Cat despre familia lexicala, hmm! Doar nu crezi ca limba romana mai are vreun secret fata de mine??? :)) :)) Le-am devoalat pe toate, a devenit o simpla joaca pentru mine 🙂 Daca vrei cateva lectii pentru fixarea cunostintelor, sunt pe aici, doar prietenul la nevoie se cunoaste. Prima lectie: „Cum facem topica varza si aruncatul alandala de virgule si alte semne”. Imi spui, doar, si nu am nicio problema sa-i invat si pe altii! 🙂 Poate ma mai si crede cineva :))
      Cu cautatul indeajuns… pai daca nici eu nu caut, atunci nu stiu ce sa mai spun 🙂 Lasa ca o sa caut mereu, doar stii ca sunt insistent, dificil si repet aceleasi lucruri la nesfarsit.

      Apreciază

  5. Bravo d-le! Descrierile tale ma fac sa vad si ce am omis cand am fost la fata locului. Valea Horoabei este magnifica. Am vazut-o vineri (in urcare) si am ramas uimit de frumusetea ei. Sanatate!

    Apreciază

    • Felicitari dvs. ca v-ati inscris la acel concurs. Ma bucur ca ati incheiat cursa cu bine. Deocamdata nu stiu cum a fost concursul, o sa intreb in aceste zile. Este foarte frumoasa acea vale, cuprinde multe elemente de atractivitate. La coborare nu mi s-a parut un efort asa de mare, pe cand dvs. ati urcat, deci a fost mai greu.
      Toate gandurile bune, d-le Stan!

      Apreciază

  6. Ce amintiri mi-ai trezit, in ’98 am stat la o stana parasita cu mai multi prieteni si am facut horoabele in coborare dar fara nici o scara doar pe niste busteni aruncati, am facut si un pariu , cine ajunge jos uscat primeste cate o bere de la cei uzi, pariul nu a fost castigat 🙂

    Apreciază

    • In ’98 eram inca la liceu, si mergeam destul de bine pe Bucegi, dar pe Valea Horoabei am coborat prin 2002 prima oara. Foarte frumos pariul, probabil i-a mobilizat pe unii, dar nu s-au potrivit planurile cu realitatea. Primavara este mai greu de parcurs acea vale, acum spre toamna este cel mai bine, nivelul apei este foarte scazut. Bucegii au tot felul de trasee, acesta este un fel de bonus 🙂

      Apreciază

  7. Bine, prietene, tre’ să-ţi las asta, dacă e pe-aşa…

    Apreciază

  8. Salut Adrian ! M-am bucurat foarte mult sa te intalnesc pe munte. A fost atat de neasteptat, incat am ramas fara cuvinte. Asa ca o sa-ti multumesc in scris pentru efortul depus pentru protejarea Bucegilor si a naturii in general. Si eu, si sotia mea, si baiatul meu (era cel cu parul lung care mergea inaintea noastra cu un prieten) iubim muntele. Citim blog-ul tau de cand a inceput si ne bucuram ca exista cineva care se ia in piept cu cei care distrug natura. Daca te putem ajuta cu ceva, te rog sa nu eziti sa-mi dai un mesaj pe mail. Toate bune tie si familiei si mult succes in ceea ce faci.

    Apreciază

    • Buna seara, sau cum se spune acum pe la 12 noaptea 🙂 Mi-a parut si mie bine, chiar si azi, adica acum cateva ore, vorbeam cu cineva despre intalnirea cu dvs. Practic ne-am trezit fata in fata si am fost cam surprinsi. Va multumesc foarte mult ca m-ati facut atent, onoarea a fost de partea mea, iar despre protejarea Bucegilor, daca va fi cazul, am sa va scriu. Acum este timpul pentru niste actiuni serioase, pentru ca a intrat legea peste ei si existand acest exemplu cu arestarea celor de la Dambovita, alti reprezentanti ai mediului isi vor face mult mai constiincios treaba… DNA-ul fiind la doi pasi de ei. Sa stiti ca daca ar exista putin simt de raspundere, am fi fost departe, cu ceva educatie am fi fost printre cei mai buni.
      Asemenea ganduri frumoase va doresc si eu dvs.

      Apreciază

  9. Acum am vazut si eu bolovanul :))))))))) Sper sa-l revad in toamna asta :)))) Nu prea am sanse, dar cine stie….

    Apreciază

    • Am mai trecut pe la el Radu si altadata. Il vad ca pe ceva legat de tine, asa ca pare ca esti pe aici 🙂 Da, nu se stie, iti trebuie doar o zi de week-end.

      Apreciază

      • Da, am sa vad cum fac, mai ales ca vreau sa vad si eu icoana noua de la Sfanta Ana 🙂

        Apreciază

        • Asta este buna 🙂 icoana noua este aceeasi refacuta de tine, doar ca unii inca nu au aflat.

          Apreciază

          • Well, cred ca tu nu ai aflat 🙂 acolo se afla o icoana noua, pictata pe stanca….. azi am primit imagini…. si mi se pare incredibil cum reusesc eu sa aflu inaintea voastra, celor de acolo…. am pus un post cu icoana noua… poate aflam cine a facut-o 🙂

            Apreciază

            • Am observat ca anumite locuri au un fel de supraveghetor, Stancile Sf. Ana te au pe tine. Stii, pe camera aceea, atunci, nu s-au prins decat persoane cinstite fara gand de distrugere. Deci este o noua icoana. Mi-a zis un jandarm, dar eu tot o tineam ca este aceea restaurata la initiativa ta. O sa intru la tine sa o vad, interesant, cine poate fi autorul? Pare un lucru bun…
              Oricum tin sa spun ca am tot istoricul acelui Perete cu Icoane, pana la 1850.

              Apreciază

      • Stai liniştit, că nu cred că va mai ajunge el, Radul, prea curând pe-acolo; poate numai în gând, şi nici măcar acolo nu i se întâmplă decât rar, din rar în mai rar.
        Aşa mai trece pe-acolo, el.

        Apreciază

        • Cine stie? Intr-o zi i se aprinde o idee si in 2-3 ore este pe Bucegi 🙂 Pai si tie ti-ar lua vreo 6, fiind legatura directa. Asa ca distanta poate fi uneori doar un obstacol mental 🙂 Chestia cu „asa mai trece pe-acolo, el” este fara cuvinte :)) sper sa o perceapa la fel si sa nu se supere.

          Apreciază

          • Distanţa este doar o alternanţă între (în)depărtare şi apropiere;fireşte, nu alea care cască prăpăstii, cele câteodată între oameni.
            Cât despre a se (putea) supăra, asta e cu neputinţă; i’ar scădea încercarea pe măsură ce şi-ar creşte-o, ciudat, dar adevărat, sau dacă totuşi ar face-o, n’ar putea sta prea mult lipit de supărare.

            Apreciază

            • Asa este! Nu mi-l imaginez pe Radu suparat 🙂 Este prea bland, intelegator si echilibrat… este super 🙂 Totusi, cred ca i-am scos si eu niste peri albi, imi pare rau, este stilul meu, de a fi dificil. Azi, cand mai aveam cam o ora pana acasa, ma suna Oana, eu ii spun pe unde sunt… si ea: „Vii acasa, Stresule?” 🙂 🙂

              Apreciază

        • Ba da. voi merge, stiu si cand, dar nu pot sa completez, asigurarile nu ma iarta daca se intampla ceva, asa ca nu pot spune public 😛

          Apreciază

          • Atunci poate vom merge cu totii. Nu stiu daca va mai amintiti ce v-am spus odata, cand ne-am intalnit mai multi…bine ar fi sa ma insel.

            Apreciază

          • Lasă, bre, că faci tu cumva şi vei fi acolo, şi înainte a fi acolo, o va afla şi Adrian, pentru că e un prilej de revedere al vostru,unul care nu se va lăsa mult aşteptat; de fapt, e o întâmplare curândă, aşa’i?

            Apreciază

            • Eu mi-as dori reeditarea scenei de la o cofetarie… Nu uita ca avem o intrecere si fara prieteni pe post de martori nu se poate. Tu mi-ai zis odata ca vei castiga si ca pot sa incep deja sa plang 🙂 🙂 Astept!
              Foarte bine ar fi asa: si Bucegii si competitia, zic eu ca pot fi realizate ambele. Daca vrem si credem, gasim timp.

              Apreciază

              • Dacă nu încetăm dorinţa, aşa va fi. Marea şi nemărginita mea tristeţe e că mi-a rămas necunoscut gustul amandinelor al căror nume îmi tot era pe-aici fluturare cândva legat de o provocare, şi nu s-a lăsat cu nicio încrâncenare pe ele, dar poate că n’a fost să fie atunci când, asta neînsemnând că nu ar putea fi cândva, oricând.
                Doar să nu încetăm dorinţa; minunat prilej de iscare.

                Apreciază

                • Atunci a fost ceva neasteptat 🙂 M-am indoit ca ne vom mai regasi si altadata in aceeasi formula, mi-as dori foarte mult sa ma fi inselat. Desi nu cred ca m-am inselat 😦
                  Un alt moment frumos a fost in 2013, cand dl. Crisan ma astepta la Babele cu o haina calduroasa, dupa ce participasem la Vertical Trail Race Busteni. Am coborat cu el pe Jepii Mari si am ajuns pe str. Caraiman exact cand ajunsese si Radu. Dintr-o curte venea Cristi 🙂 A fost ceva superb sa ne intalnim asa spontan, cu totii… si, la un moment dat, incepuse sa-mi bata inima puternic, stiam ca mai vine cineva. Nu stiu daca am facut bine, probabil ca da, am grabit despartirea, eu cu dl. Crisan am plecat mai repede. La sosea cand am ajuns am primit un sms: „Am coborat acum pe strada Caraiman si l-am vazut pe Radu in curte la Cristi, era si Cristi”.
                  Deci, sigur daca vrem, se pot isca diferite lucruri. Abia astept sa te bat la scor de neprezentare cu amandinele. Dar la fata locului s-ar putea sa o dam la pace si sa fie egalitate.

                  Apreciază

                  • Să ştii că tare mult mi-aş fi dorit să fi avut bucuria de a-l întâlni şi eu pe domnul Crişan.
                    Cât despre primul paragraf al tău, nu poţi şti,Adrian, poţi crede acum că te-ai înşelat şi acea „întâmplare” căreia i-a fost dat să fie altădată nu va mai mai, dar nu ai de unde să ştii dacă.
                    Rămâne de văzut, totul rămâne de văzut pe lumea asta, doar că unor lucruri nu le e dat să se petreacă, oricât de mult ne-am dori-o.

                    Apreciază

                    • Din pacate, dl. Crisan a trait in septembrie anul trecut un eveniment traumatizant, o intamplare in familie, si de atunci comunica mai greu. Posibil sa nu ma fi inselat, unora dintre noi le place discretia. Asta asa este, unele lucruri nu se vor intampla cat ne-am dori de mult. Insa eu vad lucrurile astfel: Creatorul, ca ne-a facut cineva si pe noi, poate schimba regulile cand vrea EL. Ceea ce oamenii considera pacat, EL poate nu considera, ceea ce credem noi ca este bine, LUI poate nu i se pare acelasi lucru. Nu am incredere in judecati de oameni prea mult, in traditii, obiceiuri, reguli… EL decide ce trimite in viata cuiva. Deci, daca ne dorim anumite lucruri si EL le crede intemeiate, atunci le vom primi, oricat s-ar opune altii, inclusiv aceia de la care le asteptam. Poate ei isi propun sa nu faca acele lucruri niciodata, insa EL ii poate determina prin tot felul de exemple sa le realizeze. Sunt lucruri, fapte ce se produc in viata tuturor doar ca trebuie multa credinta sa le vedem. Multi primesc tot felul si aleg sa-si bata joc de acestea, preferand materialul, atat de aproape si de confortabil, mutilandu-si vazul, acel vaz interior. Odata, mi-a zis cineva ca nu se poate trai cu aer si duh, si atunci am inteles ca foarte greu un astfel de om va pricepe cate ceva din ceea ce Dumnezeu i-ar pune inainte. Toti cerem, vrem, nu toti insa stim sa si primim, sa si vedem ce primim. Uneori, Dumnezeu decide sa ne schimbe viata si atunci sosesc in viata noastra tot felul de semne, prin lucruri, fapte sau persoane. Alegem insa ignoranta, mult mai la indemana chiar si atunci cand realitatea se schimba in fata noastra.

                      Apreciază

  10. Uite, dară, tot albumul, mai cu seamă ţi-l las pentru acele melodii care îţi plac, unele mai mult decât altele.
    Alea de’ţi plac sunt cele care’s şi preferatele mele. Că noi avem multe dintr’astea, preferinţe comune, astea care fac deosebirea între oameni. Cât şi valori, cele care fac asemănarea dintre.

    Apreciază

  11. Ştiu că nu e vineri, ziua care aducea cândva muzica, însă am să-ţi las o melodie; se numeşte The one şi are nişte versuri care ajung acolo unde e nevoie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: