Traseu prin muntii Baiului: Busteni – muntele Cumpatu – culmea Baiului – Transbaiu – Sorica – Azuga

Toamna pe muntii Baiului, intr-o zi cu un cer perfect!

Dimineata ma trezesc si eu bine, adica nu mai aveam dureri de gat. Ca mi se umflase ceva pe acolo de o vreme… si vorbitul, mancatul, respiratul devenisera problematice, iar noaptea dupa ce ca nu prea dormeam… ma trezeam si des 🙂 Merg dimineata la baie, ma uit in oglinda, concluzionez repede „am ceva, nu am nimic!”, ca sunt in regula si gata, ziua sa inceapa. Calculez putin si imi dau seama ca o sa intarzii… asa ca sun preventiv si mut mai tarziu plecarea pe munte.

Cand plecam mai multi imi pregatesc cele necesare de seara, apoi, de dimineata, ma trezesc cu 2 ore cel putin inainte de intalnire ca sa mai verific de „enspe” ori… oare am luat tot, nu mai trebuie x sau y, binoclul trebuie?, aparatul, telefoanele sunt incarcate?! Le verific sa nu se fi descarcat prea mult in cursul noptii 🙂 ies afara si ma uit la nori, poate sa ploua sau nu? sa iau o haina mai groasa sau si un tricou suplimentar? oare daca ploua or avea toti pelerine sau sa le iau eu pe ambele cu mine… si tot asa. Cand mi se pare ca este in regula plec multumit ca am rezolvat toate problemele. De data aceasta iesind la inaintare cu „am ceva-n-am nimic”, am reusit sa plec la ora 9. Un start bun, ce mai!

Repede prin cartierul Piatra Arsa, intram in padure pe o poteca dupa care incepem urcusul pe un drum forestier… care se numeste Drumul Forestier Coasta Cumpatu. Ati ghicit, iese pe la stana d-lui Geaca! Asta o spun asa, nu ca ar fi stiut cineva unde duce acel drum… nici mie nu mi-ar fi spus nimic denumirea 🙂 dar era scris pe un panou ascuns de crengi. Am urcat pe acel drum de cand ma stiu… cand eram mic, urcam la stana pe care acum o are omul amintit mai sus, pentru ca vecinii si prietenii nostri de familie erau in relatii bune cu ciobanii de acolo, ramaneam noaptea… frumos! Chiar frumos, cum priveam cerul plin de stele… 🙂

Urcam ce urcam pe drum si vad o scurtatura ce avea multe urme de mistreti… evident ne-am abatut mult de la drum sa mai vedem ce si cum. Am intalnit si o multime de ciuperci comestibile, rosiori, ghebe, creasta cocosului, dar nu aveam ce face cu ele. Doar nu le caram tot muntele dupa mine si de abia ce am scapat de cele de anul trecut. Anul acesta nu mai pun la borcan nicio gheaba ca nu prea le mancam si ocupa spatiu inutil 🙂 Daca ma apuca fantezia de vreo zacusca poate-poate adun si eu ghebe… Revenim in drum, nimeni nu zicea nimic ca umblasem brambura si stabilim ca „doar pe drum” 🙂 Si uite asa iesiram noi la golul alpin, la cativa pasi de stana.

Mi-aduc aminte de ultimul bulz gustat, undeva, recent, pe la Bran. Pana si razboiul de 100 de ani a durat mai putin decat am fost noi serviti, un ospatar la vreo 8 mese. Trebuia sa plecam fara sa platim, sau sa plecam dupa ce au pregatit totul, oricum, erau depasiti pe toate planurile, dar unii au mai multa educatie decat altii, si ma dau si eu dupa ei, chipurile… altfel, cine stie, daca ma dau in spectacol, nu mai merg cu mine sau eu cu ei 🙂 Sami de la Cota 1400 spunea odata ca „il incaruntesc si pe dra..” Este clar, cateodata sunt imposibil, trebuie sa stau in banca mea.

SAMSUNG„Doar pe drum”

SAMSUNGIesirea din padure

3Pe un picior de plai…

Continuam si auzim un caine care latra dupa ceva imaginar, eu am crezut ca l-au parasit ciobanii pe acolo, ma si gandeam daca l-am putea ajuta cu… niste suturi 🙂 mai vedem si 2 magari, altii 🙂 … macar daca erau 2 cai, sa fi incercat sa-i calarim, ca oricum nu era nimeni prin preajma… sa le fi dat bice pana sus in culme si de acolo ii trimiteam inapoi 🙂 Bine, fapta ar fi fost un atentat la starea de sanatate a d-lui Geaca si probabil ca buni crestini nu am fi infaptuit-o 🙂

Oricum, fata de alte stane cu multa mizerie, pe aici totul era mai aranjat. Undeva pe usa stanei, nu aceasta din imagine, ci mai este una veche, scria acum ani de zile „Va rugam, nu stricati”.

Cainele cand latra, cand tacea, avea un defect la sonorizare… si mi-am amintit cat am ras de un prieten cand am auzit ce nume i-a dat cainelui sau: Oituz! Sa ai un caine pe care sa-l cheme Oituz :))) :))) Dar acest lucru este ceva minor. Prin 2000 si ceva ma potrivesc la schimbat buletinul cu un vecin in varsta. Eu, politicos, il las pe el primul si astept la mica distanta. Vecinul vorbea cam tare, dar eu daca il cunosteam ma obisnuisem cu tonul sau. Politistul insa l-a rugat sa vorbeasca mai incet. Dupa putin timp, vecinul iar l-a intrebat ceva cu voce ridicata. Cel de la buletine i-a zis ca-l da afara daca mai zbiara asa. Atunci vecinul, a bagat putin capul pe ghiseu si i-a zis, aratandu-i si cu degetele spre ureche: „Nu taticule, eu nu vorbesc tare sa ma auzi tu, vorbesc tare ca sa ma aud eu!”. Am zis ca lesin de ras. Am iesit pe afara si cat m-am straduit, nu reuseam sa redevin serios ca sa pot intra. Doar cand ii vedeam figura vecinului nu ma puteam opri din ras. Eu am o problema mare cu rasul asa prosteste peste tot 🙂 La liceu, radeam cu Razvan in ora dirigintelui de ne muscam buzele incercand sa ne abtinem, dar degeaba, radeam aproape de lesin, cu sughituri. Dirigintele ne vedea deseori, doar eram in banca de langa el, uneori ne ignora, alteori ne dadea exemplu: „sa nu faceti ca astia doi, care se hlizesc aici, ca astia nu or sa ia niciun examen”. Era vorba de bacalaureat dar noi cand il auzeam dandu-ne exemple radeam si mai tare. Oricum era prea ingust la minte, eu si Razvan invatam dupa ore suplimentar si eram mult inainte cu subiectele de bacalaureat. Faceam echipa buna si la carte nu doar la ras 🙂 De altfel, am luat bacalaureatul in primii 10… la Busteni erau clase de liceu/zi si seral plus cei de la liceul din Azuga… probabil vreo 200 in total.

4Lasam in spate stana omului cu magarii si un caine ce latra a pustiu, si pozam in toate directiile, privim peisajele superbe, aveam si un binoclu… cand, in calea noastra, vad 2 caini mari si negri. Prin binoclu constat ca unul are o capatana foarte mare, asa tolanit cum statea in varf de deal. Ne apropiem si nu dadeau niciun semn… nu voiau nimic, stateau asa, eu insa nu stateam ca ei, le-as fi dat cateva imediat ce ar fi latrat. Cainii au fost insa mai inteligenti… imi plac si mie cainii, dar prin curti sau legati, pe cei de prin paduri, daca as avea cum, i-as impusca pe toti. Intr-un an, eram prin padure si traversam un desis. Prin acesta, o multime de oase… si cum ma minunam eu oare de unde atatea oase si cum de tocmai pe acolo, numai bine ca incep sa se miste tufisurile din preajma si sa navaleasca spre mine mai multi caini salbaticiti… pai acolo ma devorau 🙂 am avut niste petarde si i-am servit cu promptitudine. De atunci, sunt „prietenul” cainilor de prin paduri. Pe strada mai iau cate un catelus de pe drum sa nu-l calce masina, le mai dau mancare altora, dar in padure… este altceva.

SAMSUNG

6

7O turma mica de oi

8Si despre acest loc am mai scris eu, cu alta ocazie… acum multi ani, stana de care vorbeam mai sus, nu avea apa… si cei de acolo mergeau dupa apa traversand padurea aceea rara de mai jos. Era o placere sa merg pe acolo, bineinteles ca nu prea caram eu cine stie ce, ca eram copil, dar mereu eram gata de plecare… pentru ca imi placeau acele locuri

9

10

11

12

13Foarte frumos este pe acolo, de fiecare data cand trec prin preajma fac multe poze 🙂

Pana la urma am ajuns si in drumul de pe culmea muntilor Baiului:

SAMSUNG

SAMSUNGValea Zamorei

16Culmea Zamora marcata cu cruce rosie, semn care scoate turistul in Busteni, pe langa Castelul Cantacuzino… asta daca se coboara din acest loc cu indicatoare. Daca se face dreapta se merge pe drum si apoi se coboara in Valea Doftanei

17

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGO zi foarte frumoasa, peisaje desprinse din povesti, de aceea am si facut atat pe drum, tot ne uitam

SAMSUNGValea Fetei si Bucegii pe fundal… se vede ca s-a topit zapada. La Omu se mai vedeau cateva portiuni albe dar daca si maine este la fel vremea, atunci nu vor mai fi

SAMSUNG

21

SAMSUNGPrivire si inspre Valea Doftanei (bazinul afluentului Orjogoaia)

23Acolo este ramificatia asa-zisului Transbaiu. Din acel punct, de unde se unesc drumurile ce pornesc din Azuga si Busteni, se coboara in dreapta spre Valea Doftanei. Este aproape imposibil ca acel drum sa fie realizat in urmatorii 5 ani

24

SAMSUNGSpre muntele Sorica

26Tot mergand privirea imi ajunge si pe o mica piatra modelata impresionant de natura

SAMSUNGTransbaiu, dar partea de la Azuga

29

SAMSUNG

SAMSUNGUndeva departe, mult departe, se vede doar cu binoclul… am observat doua constructii ce par din beton desi ma cam indoiesc ca ar fi beton, tocmai departe prin padure. Se gasesc intr-o mica poiana si par abandonate, nu stiu ce au fost, trebuie sa intreb, dar din acest punct, de la Sorica si pana acolo se fac sigur 7 ore. Probabil o fi vreo cabana de vanatoare paraginita plus o anexa, din perioada comunista.

SAMSUNGLa coborare a fost frumos pana am intrat in padure, apoi prin defrisari si noroaie am trecut rapid iesind pe la partia Cazacu

SAMSUNGLa 15:16 eram la telegondola Azuga. Ideea era ca daca ar fi suflat vantul am fi parcurs traseul pornind de aici. Am fi urcat cu telegondola pana pe muntele Sorica si apoi spre Busteni. Dar vremea fiind perfecta am ales sa urcam din Busteni. Oricum, mai am in plan un super-traseu… dar doar daca reusesc sa duc cu bine la capat doua initiative incepute. Am vazut ceva, undeva :)) foarte interesant!

SAMSUNGErau 19 grade, o zi calda, placuta, potrivita pentru o drumetie

SAMSUNGAici stateam in statie pe scaune… reusite refugiile realizate de Primaria din Azuga… pe cele de la DN 1 le vor rupe utilajele de deszapezire imediat ce vor arunca prima zapada pe ele. Natarai mai mari ca aia care deszapezesc DN 1 de la Sinaia la Azuga nu am vazut. Au o baza pe la iesire din Sinaia.

Tocmai cand am ajuns noi in statie sosise si microbuzul, ce trebuia sa plece spre Sinaia. Dar nu pleca imediat fiind capat de linie. Mai statea un pic, incerca sa respecte programul 🙂 Asa, in general, cred ca nici soferii de microbuze nu au o parere buna despre aceasta firma ce asigura transportul de persoane pe Valea Prahovei. Mai prost de atat nu exista… Noroc ca sunt trenuri si ca eu cel putin, cunosc programul microbuzelor ce vin dinspre Bucuresti, Craiova sau Targoviste si merg spre Brasov, Sibiu, Targu-Mures si retur. Aceia macar respecta programul… astia de pe la noi, comunica mereu prin telefon ca nu sunt oameni, ca nu au facut bani, se injura intre ei, stau prin statii minute bune si trag de timp, lumea se enerveaza, dau oamenii jos si-i pun sa se suie in alt microbuz, ca are soferul vreo treaba sau este coloana de la Azuga la Sinaia… nu am vazut niciodata sa se mai si faca unele curse dupa ora 21… logic, oamenii nu merg pe jos ci aleg alte mijloace de transport, ceva mai serios: tren, alti transportatori.

Excursia s-a incheiat asadar cu bine! 🙂

Statuile vii de la Festivalul Sinaia Forever si marsul pentru monarhie

S-a incheiat cel mai important eveniment din Valea Prahovei si anume Festivalul Sinaia Forever. A fost a 20-a editie si a fost cea mai reusita de pana acum, dupa cum si aceea de anul viitor va fi mai buna ca aceasta 🙂

Ar trebui un articol foarte mare despre cele intamplate la acest festival insa ma voi rezuma doar la ce am surprins si la ce mi-a placut. Ca altfel, au fost de toate pentru toti… picturi pe coji de oua, o multime de artisti cu tot felul de opere, placinte si pastrama, angajatii teatrului Masca, primarul si functionari ai primariei implicati, masini de epoca, tablouri si tot felul picturi pe lemn sau pietre, haine si fructe, candidati la functia de presedinte: Elena Udrea si Calin Popescu Tariceanu, gratare si concerte… Nu am avut cum sa fiu pe acolo mai mult timp ca sigur as fi avut multe-multe de povestit.

Insa, in ordine, iata ce mi-a placut: 1. statuile vii si reprezentatiile celor de la teatrul Masca, niste adevarati artisti care au incantat publicul, 2. Colectia de vederi „Sinaia de altadata”, o initiativa foarte buna a Primariei Sinaia, 3. Marsul pentru restaurarea monarhiei, 4. Cozonacii secuiesti, 5. Chioscul „Info Point si casatoriile de o zi. Ar fi bine pentru la anul sa ma casatoresc pentru o zi cu cineva, trebuie sa si gasesc 🙂 sa vad cum este :)… ti se da oricum un certificat, o sa-l tin ca amintire… atunci cand m-am casatorit o zi, este o idee care suna interesant 🙂

Am ratat concertul, niste „placinte intinse de Turnu” si standul unui prieten care ma sprijinise la o editie de Sinaia Forever la realizarea unei surprize. Primul pentru ca era destul de frig, al doilea ca era multa lume la rand si pe al treilea ca nu i-am vazut standul… decat mai tarziu in poze, in propriile poze. Mai spunea un prieten ca acest festival poate ar fi bine sa se mute mai devreme cu un week-end sau cu doua, ca nu s-ar intampla nimic, dimpotriva si vremea ar fi mai blanda.

SAMSUNGUn cer cu umbrele

Statuile vii… fiecare statuie intruchipa un personaj:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCele 3 statui din mijloc erau artisti de la teatrul Masca… vii, evident! 🙂

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

Marsul pro-monarhie:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGUn tricolor lung de cel putin 100 metri a fost purtat prin centrul Sinaiei

SAMSUNG

O sa inchei cu o piesa muzicala in ton cu evenimentul, o piesa care mie imi place foarte mult 🙂

Pe Braul lui Raducu, intr-o zi cu mult soare

In afara de astazi, desi nu a trecut ziua :), am fost in fiecare zi pe Bucegi… bun si serviciul acesta, mai sunt si astfel de lucruri 🙂 Am prins in aceste zile vant, frig, zapada, o vreme caineasca… dar ieri a venit si recompensa. O zi frumoasa de toamna, calda, daca nu ar fi fost vegetatia deasa, nu ai fi avut nevoie de tricou.

Iata cateva poze de ieri… un traseu nu foarte problematic pentru oamenii care merg constant pe munte, desi atrag atentia ca nu este pentru toata lumea… care a mers pana la Cascada Urlatoarea sau Poiana Izvoarelor. Am urcat pe Jepii Mari, am mers pe acest brau pana in Valea Jepilor, asadar, am coborat pe Jepii Mici in Busteni.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGPe acolo am urcat prima oara pe la 16 ani, ca sa iesim in Platou… vegetatia era atunci mult mai mica. Unii stiu cum se numeste acest loc 🙂 Nu am folosit niciodata o coarda pe acolo 🙂 Se urmeaza diagonala aceea verde…

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGO capra neagra ne studia

SAMSUNGA coborat pe partea cealalta…

SAMSUNG…regasind-o putin mai jos de poteca. Privea in alta directie, nu de noi se ferea.  Si cand am trecut mai departe, la fel, nu avea nicio treaba cu noi, se uita dupa altceva

SAMSUNGUn arbore denumit Zâmbru (Pinus Cembra), un relict glaciar, conifer putin raspandit in Bucegi.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGAm plecat pe la ora 9 si cel mult pe la ora 14 si ceva eram inapoi, in oras. Raman la ideea ca acest brau se poate parcurge cel mai bine venind dinspre Jepii Mari.

Povesti-imagini din zone de abrupt si nu numai

Cateva imagini din ultimele zile:

a

b

c

d

ePeisajele cu ceata sunt la categoria Favorite

f

SAMSUNGBureti negri de pamant

h

i

SAMSUNGPoiana Stanei Regale

kMereu m-am intrebat cine a sapat in stanca chestia asta adanca de circa 10-12 metri… si cu ce…

SAMSUNG

m

Se intampla ceva cu jnepenii de pe Platoul Bucegi?

Nu stiu daca a mai observat si altcineva. Ma gandesc ca trebuie sa mai fi vazut si altii.

Care este problema, de fapt… in vara lui 2013 am observat ca multi jnepeni din zona Piatra Arsa incep sa se usuce. Vedeam pe versantul plin de jnepeni din apropierea Vf. Jepii Mari cum jnepenisul incepea, ici-colo, sa-si schimbe culoarea. Atunci am pus acele semne de uscaciune pe zilele caniculare. In vara lui 2013, pe Bucegi, a plouat foarte rar.

Acum, in 2014, desi a plouat foarte mult in aceasta vara, ritmul de uscare a jnepenilor a inceput sa fie mai evident. Nu pare a fi o uscare naturala, adica sunt fie prea batrani, fie nu au avut conditii prielnice. De altfel, aceasta specie este adaptata perfect la conditiile de viata existente la o asemenea altitudine.

Prin urmare, nu este un caz izolat, ci unde privesti, vezi clar ca se intampla ceva, ca jnepenii incep sa se usuce… nemaivazand asa ceva de cand cutreier eu muntii acestia, m-am gandit sa-i intreb, despre ce se intampla, daca se intampla 🙂 pe cei de la Administratia Parcului si pe cei de la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova. Nu mi se pare un proces de uscare survenit natural, in mod obisnuit. Sunt zeci de cazuri pe o suprafata cuprinsa intre Vf. Jepii Mari -Canton Schiel-Complex Piatra Arsa.

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGAcolo ar fi Vf. Jepii Mari, un sfert din suprafata aceea verde a inceput sa se usuce inca de anul trecut

Timpul si oamenii: Busteni – Muzeul Judetean de Istorie Brasov – Cetatea de la Rasnov – Capela Stella Maris de la Bran – Icoana noua de la Stancile Sf. Ana – Poiana Stanei Regale

„Exista fiinte al caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi, se vor intalni” – Claude Gallay

Mai pe scurt, ca sa nu fie prea lung 🙂

Am ajuns si in Brasov pentru a arunca o privire la Muzeul Judetean de Istorie din Piata Sfatului. Inainte de a si ajunge, ne-am oprit o clipa sa privim o manifestare cu juni… „SolomonFest”, era probabil prima editie, ca pana acum nu am auzit de asa ceva.

SAMSUNG

SAMSUNGInsa ne astepta Muzeul

SAMSUNGProgramul… de fapt, am ajuns chiar la timp, pentru ca din octombrie muzeul va intra pentru mai multe luni in renovare, vor fi aduse piese noi, vor fi regandite unele expozitii. Personal, nu am fost foarte surprins, adica, asa cum se prezinta acum, este destul de slabut… un muzeu judetean cuprinde mult mai multe. Lipseau obiectele antice… si in plus, nu am vazut nimic expus din ceea ce au descoperit niste brasoveni pasionati de istorie.  Ma refer la un articol mai vechi, la care au comentat inclusiv descoperitorii…

https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/06/03/o-noua-descoperire-in-zona-brasovului-de-data-aceasta-o-necropola-dacica/

SAMSUNGCladirea muzeului… se intra pe o parte si apoi te trezesti brusc in strada, pe o alta usa 🙂 Si trebuie sa te intorci inapoi, sa-ti iei bagajul, in cazul meu, rucsacul. Am intrat inapoi, nu m-a vazut nimeni, mi-am luat rucsacul si am plecat… ar fi putut sa-l ia oricine 🙂

Din Brasov la Rasnov:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCel mai interesant aspect este ca se lucreaza la un ascensor… acesta va transporta turistii din oras pana sus, la cetate

SAMSUNGDin drumul spre Poiana Brasov se face un alt drum la stanga. Acesta suie la cetate… insa nu este permis cu masina, ci cu un tractoras denumit trenulet 🙂

SAMSUNGPreturi la bilete si programul de vizitare al cetatii Rasnov… penultima oara venisem aici pe jos, intr-o plimbare cu un prieten… pe traseul Timisul de Sus-Spinarea Calului-Cheile Rasnoavei-Cetate-Poiana Brasov-Drumul vechi al Poienii – Gara Brasov… un traseu de la 7 dimineata pana la 8 seara 🙂

SAMSUNGCetatea… ridicata de sasi

SAMSUNGTurnul pe sub care se intra sau se iese in/din cetate

SAMSUNGIn multe locatii cu profil istoric din Romania, sunt afise care amintesc ca in urma cu 100 de ani a izbucnit primul razboi mondial

SAMSUNGCum mergeau romanii la razboi… parca ar fi Spulber din „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia

SAMSUNGPrin cetate

SAMSUNGActor in filmul meu 😉

SAMSUNGDin punctul meu de vedere, cel mai interesant loc al cetatii este muzeul unui domn pe nume Samoila Gheorghe, un impatimit al istoriei acelor locuri. Nu costa nimic sa intri sa-i vizitezi locul in care a strans de o viata tot felul de marturii istorice. In fata este un caiet mare in care scrii cu o pana impresiile…

SAMSUNGAcelui domn i se mai spune si „Strajerul cetatii”… la el am gasit si un lucru care ma interesa pe mine, nu m-am plimbat doar asa

SAMSUNGGandurile sale

SAMSUNGAducea cu „Cavalerul Trac”… scutul, insa, nu se prea potrivea, cat si cu niste calareti de pe tablitele de la Sinaia. Pana la urma, dl. Samoila mi-a spus ca este o reprezentare a regelui Andrei al II-lea care i-a colonizat pe sasi in Transilvania… bine, nu doar acest rege i-a adus, au mai fost si altii

SAMSUNGLa final, am facut o poza impreuna… sper sa mai trec pe acolo sa-l mai vad, un om foarte de treaba si care a stiut sa lupte pentru un vis. Astazi el face parte din propriul vis…trait in realitate. Locuieste in orasul Rasnov si zilnic vine la muzeu sa-l deschida. La muzeul lui, este creatorul propriului univers 🙂 Foarte frumos! 🙂

SAMSUNGInstrumente de tortura… roata si un pat de lemn unde li se intindeau corpurile victimelor pana li se rupeau oasele… cu ajutorul acelui maner din stanga! Aceste instrumente sunt lasate in aer liber si nu conservate.

SAMSUNGTricolorul peste Tara Barsei

SAMSUNGInainte de sasi s-au straduit si dacii la ea

SAMSUNGCateva curbe mai jos de cetate, intalnim chestia asta feroasa, ce o fi, ce o fi?

SAMSUNGSe va face un DinoPark… un parc de distractii. Ma gandeam ca ar fi fost mai util „un parc” cu locuri de munca…

SAMSUNG

De la Rasnov la Bran:

SAMSUNGCapela Stella Maris… ridicata de principesa Ileana in memoria mamei sale, regina Maria. Aceasta bisericuta, cred ca o constructie din aceasta ar fi fost utila pe Bucegi ;), este in paragina. Lanturi pe la gardul ce o inconjoara nu mai sunt. Au fost furate si duse la fier vechi.

SAMSUNGBisericuta este o copie fidela dupa aceea de pe fostul domeniu regal de la Balcic. Trebuie sa va mai spun ca sunt doua cladiri ce incadreaza capela, pline toate cu rromi.

SAMSUNGLa cateva sute de metri distanta de capela se afla si o nisa sapata in stanca, inchisa cu grilaj metalic… aflam ca aici a stat inima reginei Maria. Nu ati vrea sa stiti unde sta acum inima acestei fauritoare a Marii Uniri.

29bRegina Maria… coroana sa am vazut-o expusa la Muzeul National de Istorie

Apoi un mic popas la kilometrul zero al Branului:

SAMSUNGNu stiu cum ii spune aici, „La Cristi” sau „La Cetate”, dar nu mi-a placut ca astepti prea mult. Un ospatar la toate mesele. Aici am stabilit ca nicaieri nu se face un bulz la fel de bun ca la Stana Regala.

De la Bran la Sinaia:

SAMSUNGA luat cineva cartea din piatra asezata la cimitirul eroilor in memoria americanilor cazuti in Romania… sper ca a fost luata pentru a fi refacuta

SAMSUNGO alta icoana la Sf. Ana

SAMSUNGUnul dintre locurile mele preferate

SAMSUNGSi a inceput ploaia… ploile sunt frumoase la Stana Regala sau in parcul din Sinaia

SAMSUNG

SAMSUNGVenisem la Stana Regala pentru ca aveam o problema cu mancarea… uneori nu stiu ce sa mananc, nu-mi place nimic, ma uit la cate o vitrina fara sa iau nimic, desi poti alege din multe produse… sau la un meniu fara sa aleg nimic, ca nu stiu ce as vrea 🙂 nu mi se pare interesant. Asa, macar la Stana Regala stiu ce au bun, am probat si imi place. Sunt asa: placinta cu mere si sos de vanilie, papanasii- asta ca desert, ca desertul tine loc de felul I 🙂 apoi buna este si ciorba de mistret sau de vacuta… ca felul II, si apoi pui la rotisor cu mamaliga si mujdei sau bulz de mamaliga. Adica este pe gustul meu, nu stau mult sa caut, sa astept, sa intreb… stiu, cunosc, sunt multumit 🙂

SAMSUNGPuiul 🙂 I-am dat o taietura sa vad cum era in interior. Ce mai, era atat de bun, incat i-au ramas doar oasele 🙂

Si ziua s-a incheiat trecand pe langa aceste trepte, cine stie de cine si pentru ce turnate:

SAMSUNG

O melodie de final… probabil cea mai frumoasa a lui Enrique Iglesias:

Are si el un fix cu 3000 de ani, macar altii au zis de 2000 🙂

Cat si un link catre un articol… pe 22 septembrie 1939 a avut loc masacrul legionarilor, circa 250 de legionari fiind executati la ordinul regelui Carol al II-lea. Cu o zi in urma, legionarii il impuscasera pe primul ministru Armand Calinescu, unul dintre autorii morali ai asasinarii lui Corneliu Zelea Codreanu. Un an mai tarziu, cand la putere a ajuns Miscarea Legionara, osemintele celor executati au fost depuse in cimitirul manastirii de la Predeal, in cadrul unei mari ceremonii. Dupa venirea comunistilor, cimitirul a fost aproape ras de pe fata pamantului… putine lucruri au mai ramas astazi. Intr-un articol de saptamana trecuta se mai vede ce a mai ramas. Articolul despre ce s-a intamplat pe 22 septembrie 1939 poate fi citit aici:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/09/22/masacrul-din-21-22-septembrie-1939-252-de-legionari-ucisi-fara-proces-din-ordinul-regelui-carol-al-ii-lea-fotovideo/

Glume cu spioni: Turcescu-ofiterul :)

Cateva vorbe despre „spovedania” lui Robert Turcescu 😉

Un teatru ieftin! Ce pretentii poti avea de la un om care nu a trecut prin vreo scoala militara si care nici macar nu a facut o zi de armata??? Greseala apartine ofiterilor din Armata care i-au acordat acestui plangacios gradul de locotenent-colonel, neexistand nicio motivatie. Poate doar ca-l cheama Robert Turcescu. O fi Turcescu un tantalau, dar ce specimene sunt aia care l-au „inrolat”!!! 🙂  Cum spunea un cititor pe un forum: „Doamne fereste de un razboi, ca avem o armata de carton si nimeni nu vrea sa moara pentru Basescu si Ponta…” Daca s-a ajuns sa fie recrutati oameni de genul Turcescu, nu se mai poate spune mare lucru. Baiatul acesta este un tip ok, canta bine, poate face niste emisiuni tv… dar doar atat!

Chestia cu  „nu a mai rezistat”, ca „a simtit o mare eliberare”, „ca nu este fariseu”, reprezinta doar slabiciunile omului-Turcescu, nu ale ofiterului-Turcescu. Acesta din urma nici macar nu a existat, pentru astfel de oameni, si gradul de soldat este o povara… si ganditi-va ca peste noapte, prin 2012, o seama de personalitati au primit pe nedrept grade de ofiteri superiori… unii nici macar nu au stagiul militar… Asadar, aceasta iesire a lui Turcescu nu inseamna nimic si nici nu va fi acesta intr-un fel sanctionat. Sanctionati vor fi aceia care l-au recrutat. Niste prosti au recrutat un alt prost. Este o parada ieftina ca el nu a mai suportat, etc. Voia sa faca putin circ si sa arate ca el este moral si alte cele. Desi nu este nimic mai moral decat sa aperi interesele tarii tale, de unde si ideea ca acest om a fost dintotdeauna prea mic pentru a se pune in slujba tarii sale.

Imi place mie o piesa muzicala, de fapt, nu toata, ci doar acolo unde canta tipul cu hanorac 🙂 Trebuie sa ai un alt fel de abordare a vietii, nu joaca de-a ofiterul sub acoperire 🙂

Cel mai probabil, niste ofiteri au vrut sa exploateze faptul ca Turcescu cunostea tot felul de oameni de la care ar fi putut obtine niste informatii… retineti, informatii militare! Turcescu nu aduna informatii despre vecinul sau nu stiu ce corupt, el avea obligatia sa adune informatii militare. Nu l-a silit nimeni, putea sa renunte oricand, sa le dea gradele inapoi, sa transeze povestea altfel, nimeni nu l-a obligat sa primeasca gradele, lui i-a convenit sa depuna activitate informativa… si a si fost platit pentru asta. Nimeni nu a stat cu pistolul la spatele lui sa-l forteze la ceva. El, de bunavoie, a facut acest lucru. Si acum, iese pe post, chipurile, cu constiinta incarcata. Pai doar hotii care au furat si alte categorii de pungasi au constiinta incarcata… un ofiter care isi serveste tara, nu merge in spovedanie la TV.

Omul acesta a vrut sa joace si el intr-un film cu spioni, probabil, un gand din copilarie l-a tot urmarit, i s-a ivit ocazia, insa s-a speriat cand a vazut cum poate fi realitatea 🙂 Deci, el nu a fost niciodata un ofiter si nici macar tradator nu poate fi considerat. Este doar un cetatean mediocru, incapabil de a-si duce la bun sfarsit obligatiile asumate de buna-voie, si care acum se retrage din televiziune, jeleste si se da om „corect”. Prin aceasta decizie nu a facut bine nimanui si nimeni nu-i va plange de mila. In realitate, nu va pati nimic, ii vor lua gradul si atat… el poate plange linistit mai departe. Are o problema cu intelegerea lucrurilor, nu a facut nimic rau, nu a furat, jefuit, complotat… a primit un grad, o misiune si a aratat ce barbat al neamului poate fi. Si… Atat! Ca el sunt majoritatea barbatilor din aceasta tara…

Mare chestie ca Turcescu era ofiter acoperit! Nu este nicio tragedie pentru nimeni, ci doar un subiect de barfa. Macar constatam pe ce fel de oameni se sprijina anumite retele informative ale statului. Nu este nici de plans si nici de ras, este nivelul de educatie al societatii, precum si felul cum vad lucrurile anumite cadre din conducerea Ministerului Apararii Nationale. Jalnici… si Turcescu, si superiorii lui!

Cu un subiect frumos, normal, am sa revin mai pe seara sau maine dimineata!