Mai putin de 24 de ore pana la startul Marathonului 7500

Maine dimineata, la ora 6, se da startul competitiei Marathon 7500.  Sunt doua trasee de alergare montana in cadrul Marathon 7500, un ultramaraton de 90 km si un maraton de 45 km.

Marathon 7500 (7500 vine de la diferenta de nivel), supranumit „regalul maratoanelor din Romania”, a ajuns in 2014 la a 6-editie.

In acest an ajung si eu la a 5-a participare consecutiva… de trei ori la ultramaraton si o data la maraton, iar acum tot la ultramaraton.

Iata cateva imagini de anul trecut:

Cu o zi-doua inainte de acest concurs, parca se schimba atmosfera, incepe febra pregatirilor in care se prind rude, prieteni, colegi, etc. Marathonul 7500 te scoate din tiparele zilnice, doar cand te gandesti la cat este de lung traseul si pe unde ajungi, te asezi putin cu picioarele in apa rece, cum spune cineva 😉 si iti pui intrebarea: „Cum va fi anul acesta?”

Pot spune ca nicio editie nu seamana cu alta, in fata ai un traseu ce strabate cele mai importante trasee turistice din Bucegi. Unii oameni isi propun sa ajunga intr-o zi la Vf. Omu, traseul de concurs te aduce de trei ori la Vf. Omu, din trei directii diferite… si toti ne propunem sa facem acest lucru in cat mai putine ore…

La prima participare am incheiat traseul pe locul 8 in 36 de ore, apoi, de la an la an, timpii s-au redus, 28 ore, 25 ore… ar fi bine sa urmam acest trend. Particip cu un prieten din Brasov, Iulian de la Clubul pentru Protectia Naturii si Turism, club ce organizeaza evenimentul. Cu el nu am alergat in acest an 🙂 ne-am antrenat separat. In schimb, avem un ritm apropiat si ar trebui sa ne potrivim… daca unul alearga prea repede, il oboseste pe celalalt si gata, s-a terminat concursul, nu mai are cine sa alerge.

Ultramaratonul de 90 km de pe Bucegi este o cursa in primul rand tactica, daca nu iti distribui bine resursele, ai patit-o. Cazi psihic, apoi fizic.

O sa aflati mai jos, in aceste zile, detalii despre ce fac la aceasta cursa 🙂 Tot in acest articol. La fel ca in ziua de 28 noiembrie cu piramida de la Sfinx… Multumesc!

SPATIU PENTRU TEXT 🙂

 

VINERI, 18 IULIE, ORA 20:30 – Având în vedere faptul că vremea pe Bucegi a fost întreaga zi total nefavorabilă, cu vânt, ploaie interminabilă, temperaturi scăzute, ceaţă densă pe seară, ţinând cont şi de apropierea nopţii, organizatorii au considerat că nu este cazul să se asume nişte riscuri inutile şi au hotărât, după ce au trecut aproape 14 ore de la începerea concursului de ultramaraton, ca acesta să se încheie. Se fac eforturi pentru recuperarea tuturor concurenţilor de pe traseu şi reunirea acestora la tabăra de bază din zona telecabinei de la Peştera.

Adrian şi colegul lui ajunseseră deja la vârful Omu, venind de pe Bucşoiu, erau în grafic, aşa cum acesta este prezentat mai jos. 

 

SAMBATA, 19 IULIE, ORA 11:00 – Sunt acasa 🙂 Am plecat de dimineata, la 7:20, din tabara de la Pestera, urcand spre Babele si coborand in Busteni, pe Jepii Mici. La 9:45 eram in Busteni. Despre concurs, cred ca veti citi maine seara sau luni. A fost ceva incredibil. Ploi torentiale ne-au surprins si pe Valea Obarsiei Ialomitei, si pe Valea Cerbului, cat si pe Bucsoiu. Niciun echipament de protectie nu avea cum sa reziste acestor intemperii. Era foarte frig si inghetau hainele pe noi, fiind si uzi pana la piele. Nu exista niciun concurent care sa nu fi fost ud… adaugam vantul puternic, ceata… toate acestea au condus la intreruperea concursului. Organizatorii au luat cea mai buna decizie, cred ca s-ar fi intamplat multe nenorociri daca nu ar fi procedat asa. Evident, multi au fost nemultumiti, dar ce sa facem, nu gandim individual, nu conteaza performanta si aventura, ci siguranta tuturor participantilor. Multumesc 🙂 Bineinteles ca mai merg si la alte maratoane, chiar daca la acesta se putea incheia cine stie cum…

 

 

 

TIMPII PROPUSI DE NOI:

Startul se da din fata telecabinei Pestera, la ora 6 a.m.

La ora 7:00 vrem sa fim la primul punct de control situat la cabana Valea Dorului.

La ora 8:00 trebuie sa fim la postul 2 aflat la Poiana Stanei Regale, venind pe directia Saua Vf. cu Dor-Cota 1400-Schitul Sf. Ana

La ora 9:15 trebuie sa fi urcat deja Piciorul Pietrei Arse si sa fim la Complexul Sportiv Piatra Arsa, unde este al 3-lea punct de control.

La ora 10:15 trebuie sa fi coborat Jepii Mari si sa fim la intersectia cu traseul ce urca Jepii Mici, la al 4-lea punct de control.

La 11:45 trebuie sa atingem punctul 5 situat la cabana Babele.

La 12:30 ar fi bine sa fim inapoi la Pestera, la tabara de baza, unde este al 6-lea post de control.

Urmeaza sa plecam in 15 minute din acest loc, pe Valea Obarsia Ialomitei, pana spre Vf. Omu.

La ora 14:25 trebuie sa bifam postul 7 de la Omu si sa incepem sa coboram Valea Cerbului pana la cabana Gura Diham.

La ora 16:30 trebuie sa fim la postul 8 de la Gura Diham si sa incepem urcusul inapoi, spre vf. Omu, prin Poiana Izvoarelor si Abruptul Bucsoiului, portiune de traseu ce reprezinta una dintre spaimele concurentilor.

La ora 18:00 trebuie sa fim la intersectia de trasee „La Prepeleag”, la postul 9.

La ora 19:30 trebuie sa fim la vf. Omu, atingand postul 10.

La ora 21:00 trebuie sa fim la refugiul Ciubotea din zona Bran, la postul 11, dupa ce am coborat Valea Ciubotea. Valea aceasta este foarte urata, se coboara normal in 4 ore. De la refugiu trebuie sa plecam la ora 21:20 spre Valea Gaura.

La 22:45 trebuie sa fim la postul 12 de langa Stana Gaura.

La 24:30 trebuie sa atingem pentru ultima oara Vf. Omu, bifand postul 13, dupa care alergam pe ramura vestica a Bucegilor, fosta granita intre Romania si Austro-Ungaria, ajungand in Saua Batrana si coborand spre Poiana Gutanu.

La ora 2:30 trebuie sa atingem postul 14 situat in Poiana Gutanu si sa plecam spre Saua Strunga.

La ora 3:40 trebuie sa bifam si postul din Saua Strunga, cu numarul 15, si sa coboram spre cabana Padina.

La ora 5:00 ar trebui sa trecem linia de sosire, daca totul decurge bine.

Adaug o intarziere de ora, pentru ca poate pierdem 5 minute intr-un loc sau 5 in altul, etc. In mod normal, daca reusim sa nu rupem ritmul, trecem de stane cu bine, nu dam de vreun urs si nu ne accidentam prin bezna, in 24 de ore am incheia traseul. Ca de obicei, eu ma incalzesc greu si abia pe la Piatra Arsa ma dezmeticesc si incep sa am un ritm bun… oricum, pentru mine ca psihic nu inseamna nimic pana ajung inapoi la tabara, la postul 6. In mintea mea este fixata de ani buni ideea ca, de fapt, atunci incepe problema, traseul, pana atunci am fugit si noi putin, vreo 35 de km. Important este sa nu coboram Valea Ciubotea pe intuneric… pe acolo sunt multe obstacole si vom pierde timp abordandu-le noaptea. Pe lumina, le sari, le ocolesti, vazandu-le de la distanta.

Pe Ciubotea si Gaura ma ia capul in fiecare an, imi zic ca nu mai vin niciodata, ma intreb ce caut pe acolo, intr-un an, in 2011, de nervi, am urcat singur toata padurea pana la stana Gaura. Am ramas in urma, bodoganind, pana nu am mai vazut nicio lumina de frontala in fata, ci doar bezna. Urcam asa, injurand. Apoi, cand m-am saturat, nu mai aveam stare, ca de ce nu mergem mai repede… Aici este frumusetea acestui ultramaraton, treci prin multe stari, totul pare inuman, te intrebi cat poate indura un om 🙂 iar finalul este apoteotic. Cati termina un astfel de traseu? 🙂

In fiecare an, multe echipe nu trec linia de sosire… cei mai multi isi propun sa incheie traseul cu bine, eu vreau un timp cat mai bun, mai jos de pozitia 10.  Acum, cum o vrea Dumnezeu 🙂

In 2012, de la cabana Padina am taiat drumul pe o poteca paralela cu apa Ialomitei, asa am castigat vreo cateva minute, de fapt primul traseu turistic pe acolo era, in trecut. Astfel am depasit un echipaj feminin sau mixt nu mai stiu exact, -ce venea pe drumul auto-, dar cred ca erau doua alergatoare… de la un club sportiv cunoscut. In tabara, am ajuns inaintea lor cu cateva minute… desi nu concuram cu ele, acestea fiind la feminin, ne-am trezit intr-o poveste ciudata. Mare parte din tabara spunea ca vom fi descalificati, unii baieti spuneau ca fetele s-au plans organizatorilor ca am scurtat traseul si ca ele erau foarte orgolioase si nu suportau sa le intrecem, fiind foarte bune… Unii vorbeau, eu stateam linistit, fiindca nu eu am scris regulamentul concursului, ci organizatorii. Prin urmare, orgoliu sau nu, regulamentul avea o prevedere si anume: ca este permisa folosirea scurtaturilor. Probabil anul urmator au luat-o si ele tot pe acolo… asta este, daca nu cunosti, pierzi timp.

Important este sa incheiem acest ultramaraton si sa intram in primele 10 echipe. In acest an, competitia aduce la start peste 200 echipe, unele inscrise la ultramaraton, altele la maraton. Diseara o sa fiu in cortul meu la Pestera si maine pe vremea aceasta alerg… ia sa vad pe unde ar trebui sa fiu… este 10:52 acum… sunt pe laaa… jumatatea Jepilor Mici 🙂

Numai bine!