Jepii Mici, deja devine clasic

O plimbare asa, cu diverse ganduri…

Intai, m-am panicat inutil, crezand ca m-am trezit la 9, dar era de fapt vreo 7 si ceva. Noroc ca nu am daramat tot prin casa, evident in astfel de situatii, ultimul lucru ar fi servirea mesei. De regula, daca ma grabesc, nu mai mi-e foame 🙂

Plec de acasa, iau niste cornuri cu ciocolata, doi litri de limonada, o alta ciocolata si drept inainte spre munte. Pana la Cascada Urlatoarea nu era nimeni. Ajung acolo, erau doi oameni mai in varsta care faceau tot felul de observatii curioase la natura inconjuratoare… cascada mi s-a parut bogata in apa.

1In alti ani, cascada era cam pe jumatate, nu avea atata apa, erau niste muschi in partea stanga peste care se scurgea apa superb…

2Urc pe poteca mai sus de cascada, mai fac cateva poze si la fosta statie de funicular ma opresc sa aleg traseul de urcare: Jepii Mari sau Jepii Mici?

Am urcat pana aici pentru a nu merge prin toate noroaiele ce sunt intre cascada si Busteni, pe marcaj punct rosu. Deci, traseul pe Jepii Mari a inceput sa nu-mi mai placa, este prea lung, are prea multe curbe… mergi mult si urci putin in altitudine, nu ai peisaj ca vegetatia tot s-a extins in ultimii 3 ani… suplimentar, cand am coborat ultima oara, am vazut „urme” dese de ursi 🙂 Bine, ei sunt la ei acasa, pe Jepii Mari sansele sa te intalnesti cu ursi sunt mai mari decat pe Jepii Mici… si ca o observatie, in opinia mea, urmele erau de la cel putin 5 ursi, ursi care nu vin la punctele de hrana amenajate prin padure, deci ei pe acolo locuiesc… stiu eu ca asa este, nu intrebati de unde stiu, dar sunt sigur 100% 🙂 Ursii acestia nu trec pe la punctele de hrana amenajate de cei responsabili.

Fac un calcul… in timp ce ajung in Saua Urlatorilor pe Jepii Mari, pot ajunge la cabana Caraiman urcand pe Jepii Mici, in acelasi interval de timp. Asa ca am mers spre Valea Jepilor… socoteala nu s-a potrivit pana la urma, pentru ca fiind duminica si vacanta, gemea valea de turisti si am mai stat in spatele unora la traversari… dar m-am bucurat de peisaj, am mai lucrat la planul de alergare pentru Vertical Trail Race din august. Anul trecut am alergat portiunea dintre telecabina Busteni si telecabina Babele in 73 minute. Daca in acest an nu alerg mai repede cu 10 minute, ma las de sportul acesta… asadar, imi fac planul pe vreo 20-30 de bucatele, unde alerg tare si unde trebuie abordat altfel traseul… mai trebuie sa merg de vreo 3 ori, ca sa vad ce se poate face si cum. Ca eu nu sunt ca astia de performanta 🙂 ei nu vad decat inainte si fug pe oriunde… mie imi trebuie un plan, trebuie sa ma gandesc, daca o iau pe o scurtatura, oare ma oboseste sau castig timp, aici conteaza fiecare secunda, pentru ca pana la Babele se aduna in minute…

3Valea Spumoasa… izvoarele principale, acelea cu debit mare, ies chiar de sub stancile de mai sus

SAMSUNGCiuperci… nu stiu ce sunt dar nu am auzit si nici nu am vazut sa culeaga cineva asa ceva

SAMSUNG

SAMSUNGCascada Caraiman in stanga, turisti pe traseu si hornurile Caraiman in dreapta, unde este acea despicatura

SAMSUNG

8O poza de mai jos… pare ca nu mai ajungi, dar este o parere doar, fiecare pas conteaza pe aceasta vale

8bInapoi

SAMSUNGSuperbe aceste gentiene

SAMSUNGAici este aproape de iesirea din vale… este un urcus superb 🙂

SAMSUNGUltima panta spre cabana Caraiman care se afla in stanga

12De la Cascada Urlatoarea si pana in fata cabanei Caraiman… circa 2 ore, fara efort deosebit… sigur o sa scot 63 de minute de la telecabina din Busteni si pana la Babele

13Cu apa acum, chiar trebuie sa va spun… in niciun caz nu beti apa din Valea Jepilor. Bine, unii vor zice ca nu are nimic, ca dupa nu stiu cate pietre apa se filtreaza, na, fiecare cu ce stie… eu nu beau deloc apa din aceasta vale. In cadrul unui concurs lung pe munte, organizatorii au luat apa din aceasta vale, nestiind ca nu trebuie… si multi concurenti au abandonat cursa avand felurite simptome… eu cu mare chinuiala am reusit sa urc aceasta vale… nu mi-am revenit ore bune si abia am prins locul 4.

14Mie imi place sa beau apa chiar de la sursa, de unde iese izvorul, asadar, pentru a fi safe, parerea mea este urmatoarea: cum urcati pe traseul marcat cu cruce albastra o sa intalniti la un moment dat o scara din lemn montata de salvamontisti… este cam la 30 de minute de la inceperea urcusului prin padure. In stanga scarii, vin doua izvoare, unul dupa altul. Aici este singurul loc pana la cabana Babele (de unde puteti cumpara apa), unde apa este sigura. Primul izvor, daca veti cuprinde apa in mana veti vedea ca este curat. La al doilea, veti gasi deseori o cana, un pahar… dar cu putina atentie veti observa diverse vietati sau impuritati in apa. Mai bine primul…

Apoi pana sus nu mai este apa de munte ci apa cu peturi, butoaie ruginite, etc si etc. Nici macar mai sus de cabana Caraiman, unde veti intalni niste izvoare pe dreapta nu este sigura apa. Din traseul Babele-Cruce ajung aici tot felul de gunoaie aruncate de turisti… cum se vede in pozele de mai sus.

15Cabana Caraiman…

16Stana lui Vasilica… ma uit mereu de acasa cu un binoclu sa vad cand duce oile in habitatele caprelor negre, ca si-a facut un obicei, prost evident… si trebuie corectat.

17Lacul de la Piatra Arsa

18Gata, muntele s-a trezit la viata 🙂 Imi place cand sunt animale, mai este si vacanta… acum sa fie vremea buna

19Nu mai sunt 2000 de ani, ci 1999 🙂 …vedere spre Stana Regala

20Cat de mult au crescut ierburile pe aici…

22

23Si trebuia sa iasa putin si soarele, doar este unul dintre locurile mele favorite 🙂

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. Trebuie să-ți mulțumesc!
    Cu acest articol mi-ai readus amintiri de la finele anilor ’70, vremuri în care băteam potecile din jurul Bușteniului și nu numai, nu de puține ori fiind de unul singur prin munte!

    Apreciază

    • Cu placere si ma bucur ca v-am adus aminte de clipele frumoase petrecute in Bucegi. Nici nu pot sa ma gandesc, oare cum erau drumetiile prin anii ’70… ce demult pare. Multumesc ca ati trecut pe aici 🙂

      Apreciază

  2. Asceză şi mişcare – o reţetă bună.

    Apreciază

    • Prin Bucegi, se obtin rezultate foarte bune din aplicarea unor astfel de retete. Sunt locuri unde simti ca te regasesti, locuri ce iti spun povestile la care ai participat… este frumos, avem toti nevoie de astfel de iesiri in natura. Nu neaparat urcand valea Jepilor, dar frumusetea, linistea, o gasim deseori prin locuri mai salbatice. Multumesc!

      Apreciază

  3. buna dimineata,
    ce rau imi pare… am facut aproape acelasi traseu, si in aceiasi data… spun eu ca eram o idee mai in spate, m-am uitat si eu la pozele mele si difera cateva minute, doar atat 🙂 !
    singura deviere a fost pe fata estica a Jepilor Mici, pe Braul de Sus al Jepilor Mici… unde am zabovit la soare asa un timp mai lung…
    imi pare rau ca nu ne-am intalnit !!!

    Apreciază

    • Salut, Andrei!
      Doar spune-mi unde se potrivesc timpii si iti spun cu cine erai si unde… eu tin minte figurile aproape la toti cei pe care-i vad 🙂 Este posibil sa fi trecut de tine, mai jos.
      Da, destul de nasol ca nu ne-am vazut, cand mai ai drum pe aici da un semn, eu sunt mai mereu pe munte…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: