In timp ce unii fugeau dupa ambulanta ca „sa pupe crucea”, la adapostul intunericului, pacatosii de hoti isi luau revansa :)

Dupa ce ne-am obisnuit cu anumite comunicate date de institutiile statului, din care am desprins ca patrule mixte si alti viteji au stopat furtul de cetina 🙂 🙂 …trebuie sa rad, ca nu se poate 🙂 🙂 astia cauta persoane de o anume etnie care iau un portbagaj de cetina de brad si nu vad tirurile pline de busteni 😉 …asa ca eu cred ca nu au voie sa le vada, adica, daca le vad, mai stii, poate sunt dati afara…

Sa revin…

Deci, unii dau niste comunicate ca au prins hoti de crengi, ca s-a oprit nu stiu ce, dar nu controleaza nimeni masinile mari care ies cu lemne de prin muntii ce inconjoara Valea Prahovei.

Bun. Asta este lumea in care ne place sa traim. Ia sa vedeti si dvs. ce am vazut eu ieri.

Pe Valea Rea din muntii Baiului exploateaza padurea un domn de prin judetul Arges. Evident ca nu el, ci oamenii sai. Omul are o firma mare, cunoscuta la nivel national, totusi, din ce am auzit, societatea aceasta s-a ocupat din plin de padurile Argesului. Cine stie ce plan au si prin muntii Baiului… „de impadurire”.

Venind sarbatorile pascale, angajatii respectivului au primit liber, au plecat la casele lor. Intre timp, la locul unde ei au pus tabara, adica prin padure, in baracile in care dormeau muncitorii, au debarcat hotii 🙂 🙂 A fost ca in Crimeea, non-combat pe toata linia…

Si nu orice hoti, ci din aceia plini de tupeu si pusi pe fapte mari. Eu cred ca au vrut sa fure un tractor cu totul, dar cumva nu s-au potrivit lucrurile. Cum au scos la drum tractorul si cum l-au pornit, cred ca vor constata altii. Totusi, au mers cu el vreo 500 de metri, apoi s-au oprit si au inceput sa-l dezmembreze.

Iata ce a ramas din tractorul celor de la Arges 🙂 Bine, stiu ca nu este de ras, dar urmele atacului ofera o priveliste destul de rar intalnita… totusi, ramane de apreciat ca i-au lasat casca soferului 🙂 🙂

1Intai l-au asezat pe niste pietre si apoi au inceput sa-l prelucreze

2Va spuneam ca hotii au avut un simt al umorului deosebit… nu doar casca, ci si scaunul i l-au lasat soferului 🙂 Mai rar asa omenie 🙂

3

4Era sa mor de ras 🙂 ce hal de tractor… mai are 2 roti, un far, o usa, un geam 🙂

5

6

7Tractorul nu avea placuta de inmatriculare, cred ca il foloseau asa, prin padure, se mai dadeau cu el

8Tractor autohton… hai, ca daca se mai intorc hotii inca o data, il vor lua cu totul

9Poate se intorc… dupa bricheta portocalie 🙂

Hotii au spart lacatul de la bariera ce inchidea drumul forestier, apoi au lucrat in liniste, la cativa kilometri distanta… prin padure. Cand vezi tractorul, te ia rasul… nu mai este bun de nimic. Nici nu poate sa-mi para rau, desi este un furt grosolan, totusi, este paguba unui exploatator de padure si astia sunt oameni? Ma mai gandesc…

In ceea ce ma priveste, se mai intarzie putin taierea padurilor, pana se cauta hotii, probabil au si vandut motorul, troliul si ce au mai furat, pana se aduce alt tractor, trec zilele, mai supravietuiesc cativa copaci 🙂 Nici nu aprob furtul si nici nu imi pasa daca vor fi prinsi sau nu hotii, ci iau doar partea amuzanta. De cate ori ma uit la acel tractor cum arata, ma ia rasul…

Da’ nu stiu de ce sa-i dau o nota trista articolului 🙂 Foarte probabil s-au furat hotii intre ei 🙂 🙂 Eu am facut poze ca ma amuza situatia, nu pentru a face o stire si a ne lamenta de ce mai fac hotii… nu stim toti ce fac?!

Anunțuri

Parada Junilor de la Brasov

Ieri a fost un eveniment superb la Brasov, mii de oameni au iesit pe strazi sa vada parada Junilor. Autoritatile spun ca au fost circa 25.000 de persoane, cred ca au fost mai multi, nu doar localnici erau pe acolo, ci si turisti sositi cu trenuri, autocare, masini personale…

Junii Brasovului sunt urmasii voluntarilor romani plecati din Scheii Brasovului sa lupte in razboiul de independenta din 1877-1878. Acestia poarta de mai bine de un secol o traditie frumoasa, fiecare grup de Juni are la Pietrele lui Solomon locul propriu amenajat. Acolo, dupa parada din oras, are loc o mare petrecere si au loc diverse intreceri.

Din pacate, in multe locuri unde se implica politicienii, lucrurile ies anapoda. Defilarea trebuia sa inceapa la o ora, cum nu stiu ce politician infumurat nu se trezise, a mai durat pana sa porneasca grupurile pe strazi. Va dati seama ce inseamna sa tii in strada, in caldura, in spatii inguste, cum sunt unele strazi brasovene, cai si oameni. Caii devenisera nervosi, erau stapaniti cu greu, privitorii se retrageau pe unde nimereau… in cele din urma s-au produs si accidente, mai multe persoane ajungand la spital lovite de cai.

1

2

3

4

5Cel mai mic june din grupul de mai sus

6Acesta este seful Junilor Curcani

7Nu se daduse ordinul de plecare

8

9

10

11Conducatorul altui grup de Juni

12

13

14

15Traditia continua

16Junii Dorobanti

17

18

19Acolo sus era cel mai sigur loc 🙂

20

21

22

23

24

25Junii Rosiori

26

27

28

29Parca „este desprins din cartile de povesti cu voievozi” 🙂

30Cunoscut de undeva

31Junii Albiori

32

33Ce costume aveau… toate facute manual, adevarate capodopere

34Si o privire pe un deal, mereu am vrut sa ajung acolo, dar nu s-a ivit ocazia… si acolo este o cruce de piatra

35Aici suntem in Piata Prundului, Junii coborasera pana in Piata Sfatului si de acolo se intorceau pe sub Poarta Schei -Piata Prundului – Pietrele lui Solomon

36

37

38

39

41

42De regula, batranii purtau steagurile

43Or fi fost juni liberali acestia 🙂 dupa culori

44

45Toate grupurile de Juni purtau cu mandrie culorile steagului national… sa zicem ca totul mustea de romanism autentic

46Si ciucurii erau in culorile steagului

47

48Iar l-am vazut 🙂

49Seful Junilor Albiori

50

51Si aici inchei cu pozele, vedeti si singura fetita purtata pe cal de tatal sau… restul erau baietei

52Nici aici nu am scapat de Matrix

53Unde este sageata galbena, este Piata Prundului

54Aproape am ajuns la… Troita de pe Coasta Prundului

55Cimitirul de la biserica Sf. Treime… cat am mai umblat si pe acolo cu alte ocazii 🙂

56

57

58Aici eram in trecere printr-un mic targ… si ne-a frapat opincarul

59Picturile acestea pe lemn sunt deosebite

60

61

62Se pare ca nu mai arde flacara pentru eroi 😉

Monumentul de pe Molomat aminteste de Schitul Sf. Nicolae, ridicat anterior Manastirii Sinaia (1690-1695)

Bineinteles ca l-am gasit!

Crucea de pe Molomat, considerata pierduta de catre anumiti calugari, reper de negasit pe hartile Sinaiei, monument despre care nici oamenii de munte mai batrani nu au auzit… de fapt, EXISTA!

In ultimii 40 de ani, cel putin, exista doar o imagine a acestui monument inaltat pe locul unde a fost altarul Schitului Sf. Nicolae (ridicat in secolul XVI de capetenia unei bande de talhari, Nicolae Groza). Povestea acestui locas este foarte frumoasa… de aici a plecat un calugar sa povesteasca un vis al sau, superiorilor, mai departe intrand pe fir viitorul ctitor al manastirii Sinaia, spatarul Mihail Cantacuzino.

Acest schit a existat cel putin 2 secole, iar de la 1695, anul finalizarii manastirii Sinaia, a functionat concomitent cu aceasta pana in anul 1788, cand austriecii l-au incendiat, tragand cu tunul in el. Se spune ca acela care a dat ordinul de tragere era un calugar catolic devenit ofiter (Carmelitul de la Pera).

Nu am intalnit nicio relatare exacta prin carti, care sa indice localizarea monumentului… nu este in niciun loc presupus de diferiti autori. La adevaratul loc este dificil de ajuns. Nu-mi propun sa spun foarte multe, le veti afla intr-o carte ce va aparea pe la sfarsitul verii. Acolo vor fi descrise multe lucruri de care nimeni nu mai are habar, cum se ajunge la anumite obiective si coordonatele geografice ale acestora.

Mai trebuie spus ca multe dintre cele pe care azi le consideram adevaruri istorice sunt doar creatii ale propagandei comuniste. Cartile din perioada regala, ce tratau anumite subiecte din Valea Prahovei si Bucegi, au fost stranse si distruse, trebuia scrisa o altfel de istorie, nu avea nimeni nevoie de aceea reala… oamenii erau indemnati sa viziteze Pelesul doar pentru a vedea luxul in care se scalda Casa Regala, in timp ce „poporul murea de foame”… tot felul de minciuni. Pana nu confrunti zeci de marturii scrise, nu vezi adevarul…

AIn opinia mea, cred ca este unul dintre cele mai importante monumente din Valea Prahovei. Lumanarea o aveam din ziua Pastelui, atunci am dorit sa o aprind, doar ca nu a fost sa fie pe… 20 aprilie, ci pe 26 aprilie 2014.

Printr-o minune, monumentul a supravietuit, cred ca si datorita salbaticiei din preajma sa, care il face aproape neobservabil. Natura a salvat urmele istoriei in Valea Superioara a Prahovei, de la Posada la Predeal, astfel ca noi am intalnit diverse lucruri interesante. A le devoala acum ar insemna ca nu mai are rost sa mai concepem cartea/ghidul.

Crucea de pe Molomat este denumirea unei cruci din piatra ce marca locul fostului schit Sf. Nicolae de pe dealul Molomat… deal ce domina o parte din Sinaia, deal din care s-au luat sute de metri cubi de pamant 😉

In ziua de Pasti, cautand Crucea ca sa aprind o lumanare, am intalnit un calugar de la Manastirea Sinaia. Din anul 1695, schitul a intrat sub tutela manastirii. L-am intrebat pe calugar daca stie unde este Crucea ce aminteste de schitul distrus in anul 1788 si mi-a zis ca nu stie, ca si ei au cautat-o pentru a face o slujba de pomenire. Presupunea ca a cazut si a fost acoperita de vegetatie. I-am zis ca o voi gasi in cateva zile si ca il voi cauta la manastire sa le spun unde este… parca nu i-a venit a crede si s-a indepartat.

Oricum, voi gasi tot ce imi propun sa caut prin Valea Prahovei sau prin Parcul Natural Bucegi. In nici doua luni de zile am gasit, evident, nu singur, multe locuri pe care altii nu le-au gasit de o viata, ajungand sa creada ca nu exista. Pentru ca degeaba citesti orice carte, daca in minte nu ai o buna cunoastere a locurilor, daca nu verifici o pista din mai multe unghiuri… s.a.m.d.

Deci, azi a fost o mare bucurie, ma numar printre putinii care stiu unde este Crucea de pe Molomat si probabil sunt primul care posteaza poze dupa zeci de ani de… sa zicem, de nestiinta, ignoranta. Toate acestea le fac in timpul liber, prefer sa nu dorm noaptea, de exemplu, doar pentru a arata si altora cum a fost, de fapt, inainte de perioada comunista… ca o paralela, observand si ca Dumnezeu mereu a trimis diverse persoane sa salveze unele urme, acele persoane nestiind ca exista o legatura intre ele. Cand privesti din prezent spre ei, cei din trecut, vezi ca exista o legatura intre ei, chiar daca acestia poate ca nu au stiut-o niciodata.

In cateva luni, ii readucem la „viata” 🙂 Cred ca asa vrea Dumnezeu, noi avem un merit mic, mult prea mic… pacatosul le va spune sfintilor parinti din diverse manastiri, unde sunt diverse lucruri ce le apartin 🙂 Dar nu in particular, ci in public, sa vedem ce fac cu ele.

De aceea sta si poza facuta de mine parintelui Ioanichie pe mormantul acestuia 🙂

Povestea unui monument din Valea Superioara a Prahovei

Unii oameni au lasat in urma lor diverse lucruri, pentru a fi acestea de folos si celor care vin dupa ei. Au fost scrise carti din care azi aflam cum era viata in alte timpuri, au fost ridicate tot felul de constructii pe care azi le privim uneori cu interes sau nici nu le bagam in seama.

Unele monumente au fost ridicate dupa revolutia pasoptista, au traversat domnia lui Cuza, au „vazut” independenta tarii si s-au regasit in granitele „Romaniei Mari”… au infruntat si au iesit intregi din cele doua conflagratii mondiale, ba chiar au invins si comunismul… pentru a-si gasi sfarsitul in aceste vremuri moderne, democratice.

Oameni veniti din comunism, prostiti cu tot felul de minciuni, de genul ca noi am fost un popor slav la origini, ca monarhia a distrus Romania si noroc cu ei, cu comunistii, ca noi, de fapt, suntem tot daci si ca am aparat de secole Europa, ceea ce explica progresul altor tari… oameni prea mici, raportat la alte valori si la scara istoriei, au prins parghiile politice si economice, inducand un comportament neadecvat societatii. Acesti oameni, transformati peste noapte in doctori si licentiati in nu stiu ce domenii, fara sa fi pus mana vreodata pe o carte, au distrus cu buldozere sau cu nepasarea o multime de urme ale istoriei nationale.

De la an la an, monumentele istorice dispar de pe  liste mai repede decat dispareau in perioada comunista. Comparati cum arata lista cu monumente in anii ’90 si cum este acum, ultima actualizare in 2012.

a

Intr-o zi, pentru ca pe mine ma fascineaza multe lucruri, printre care si istoria, am dorit sa vad un monument. Multi vorbeau despre el, circulau tot felul de povesti, am si fost la el cand eram elev, treaba era ca nu mai imi aminteam locul acestuia. Am intrebat multi oameni mai in varsta, nimeni nu mai stia. Bineinteles ca acest lucru nu echivala cu nimic pentru mine. Ar fi putut sa-mi spuna toata lumea ca nu mai exista, ca eu tot l-as fi cautat. Este inutil, eu nu abandonez niciodata o lupta in care cred. Astfel ca am trecut la fapte.

Intai m-am documentat din carti, apoi am intrebat pe cei care ar fi trebuit sa aiba habar, responsabili moral de acel monument. Insa, tacere pe toata linia. Nimeni nu stia, nu auzise. Foarte bine, daca ei nu au auzit, am auzit eu, tot este ceva. Am mers pe strazi, am intrebat cetateni din acea zona, am sarit garduri si am intrat pe proprietati private, si multe asemenea fapte al caror sfarsit era previzibil. Intr-o zi, dai cu subsemnatul. Bineinteles ca nu asta era o problema si nici nu va fi vreodata, cat pe mine ma mana doar curiozitatea de a cauta acel monument secular. M-am dus la poarta unei institutii a statului din acea zona si nici ei nu stiau nimic. Se spunea ca monumentul este la ei in curte. Ei au zis ca nu este, eu nu i-am crezut, asa ca… pana la urma, chiar nu era acolo.

Iau Google Earth-ul, poate mai imi vine vreo idee, si am inceput sa parcelez curtile oamenilor, acolo m-am uitat, dincolo, nu. Unde era nu, ma duceam la poarta si ma uitam in curte… Mai aveam doua posibilitati, cand am facut rost de numarul de telefon al cuiva din zona si am sunat sa-l intreb si pe el. Niciodata nu las o pista neverificata. Omul mi-a spus unde se gaseste monumentul. Era in al doilea loc pe care il mai aveam de cercetat.  Deci, pana la urma, adica azi, era programat sa-l fi gasit, tot asumandu-mi niste riscuri.

M-am mai lovit de astfel de atitudini, „nu stie nimic nimeni”, in fata carora nu trebuie sa abandonezi, pentru ca sunt izvorate din ignoranta, nepasare, rea-vointa, sau au la baza concepte promovate de batrani stupizi, care spun ca o sa stii cand ajungi la varsta lor. Au mai fost astfel de cazuri, dar nu am cedat niciodata, cu asiduitate si mai mare, am continuat. A fost povestea cu o unitate militara, unde comandantul nu a fost de acord sa intru, dar eu am fost de acord, deci, am aflat ce voiam sa stiu, in multe alte locuri din Bucegi, sau la tunelul din Sinaia, unde voiam sa vad ce este dincolo de zid: este un tren blocat dincolo de zid sau nu? are zidul grosime mare, cum se spune, sau nu? Si am ajuns dincolo de zid, si pot spune ca tot ceea ce este dincolo de zid, este de la o explozie, si cum ai calcat dincolo de zid, esti in pericol, oricand se poate prabusi pamant peste tine… si tot asa, nu cauti – nu stii, citesti aberatiile unora de pe net… cand le spui adevarul, nu le place. Pentru ei, ce este mai jos:

… cum este Sfinxul „milenar”, de fapt, o poveste creata de comunisti, ce au falsificat cu nesimtire istoria. Nu va dati seama ce ar fi insemnat acest grandios monument pe vremea lui Carol I, care mergea des pe Bucegi, a reginei Elisabeta, alias Carmen Sylva, care a scris o carte intreaga despre Bucegi si legendele acestora, fara a pomeni nimic de Sfinx, a lui Badea Cartan, care cobora Jepii, a lui Mihai Haret, primul care a scris un ghid turistic al Bucegilor, a arhimandritului Nifon, care se preocupa de construirea de cabane prin Bucegi, si nu in ultimul rand, a reginei Maria… va imaginati ce ar fi facut aceste personalitati pe la acel „simbol national”? Si acesti oameni nu scot o vorba despre Sfinx. Nimeni nu se fotografia la inceputul anilor 1900 cu Sfinxul, faceau poze pe partea cealalta sau prin imprejurimi. Am verificat aproape toate sursele existente de informatii si toate concluziile arata ca actualul Sfinx se inscrie tot pe linia falsificarii istoriei. Nu are nicio legatura cu stramosii nostri daci, ceea ce nu inseamna deloc ca dacii nu au fost prezenti pe Bucegi… doar ca nu au avut ei nicio treaba cu Sfinxul. Putin imi pasa cine crede si cine nu crede, avantul unor imbecili ce scriau uneori si pe aici, l-am taiat de mult. Sunt oameni care si-au ridicat viata pe astfel de idei, duc o viata bazata pe conspiratii la adresa lor, a romanilor, a umanitatii chiar, cred ca ei sunt pe aici doar intr-o trecere, intr-o pauza, si apoi vor face altceva mai bun in alta dimensiune. Pur si simplu, ei nu-si inteleg rostul pe lumea aceasta si au nevoie de povesti in care sa creada, vorbesc despre iubire, dar se iubesc doar pe ei, niste pierduti, care refuza sa inteleaga ceea ce este concret in fata lor. Daca noi am fi avut pe Bucegi un monument ca Sfinxul in secolele anterioare, acesti munti ar fi devenit reperul tuturor romanilor. Sa ai chipul lui Zamolxe sculptat…

O sa inchei cu o piesa muzicala descoperita recent:

Liniste si alb. Iarna pe Bucegi. Pestera Ialomitei. O noua „fabrica de bani”. DJ 713 are iar nevoie de reparatii

„Este zapada mare… au anuntat ploi…” si alte asemenea. Pana la urma din grupul de 4 am ramas 2, din care Matrix avea mana rupta 🙂 Dar evident ca am plecat…

1Pe la 8 si 15 minute am plecat… trebuia la ora 7, dar pana am stat la discutii la telefon, unii cu altii, despre vreme, despre grosimea stratului de zapada de pe Platoul Bucegilor, etc, a trecut timpul. Matrix era insa primul la locul de intalnire, si el ar fi mers oricum

2Aproape de Stana Regala

3Leurda

4Mai trec si ursi pe poteca turistica

5Crucea lui Sorin Golopenta de pe Piciorul Pietrei Arse

6La iesirea din padure ne astepta zapada

7

8Ceva mai sus, printre acesti nameti, aveam sa gasim 2 doamne trecute de 40 de ani, echipate de iarna, care urcau foarte bine spre Complexul Piatra Arsa

9I se spune „Broasca”

10„Sfinxul Pietrei Arse”

11Complexul Piatra Arsa. Vedeti ca jnepenii sunt sub zapada ceea ce arata ca momentul drumetiilor pe Platou inca nu a venit 🙂 Ma refer la cui nu-i place prin zapada, mie imi este totuna, daca trebuie sa ajung undeva nu conteaza cum este si ce este. Cu alte persoane, in afara de Matrix sau cunoscuti care stiu ca pot merge, nu m-as aventura…

12Aici am inteles de ce ne priveau pe geam personalul de la acel Complex. Pai ei erau izolati acolo de dinainte de Paste, drumul era plin de zapada. Nici noi nu ne asteptam la asta…adica dupa ce scapasem din troienele de pe Piciorul Pietrei Arse si de pe Platou era clar ca pana la Pestera Ialomitei tot prin astfel de zapezi am fi mers.

13Iata-ne si la bariera ce inchide drumul spre Babele. Drumul pe o lungime foarte mare, cat mai vazut noi cu ochii, este plin de zapada. Ma refer la DJ 713 ce se opreste la bariera. Nici pe poteca spre Pestera Ialomitei nu se vedea vreo urma, dar asta era, am facut noi urme

14La o cruce careia i-a fost smulsa tablita cu numele si cu o poezie. Vreun tacanit nu a avut ce face si a tras de acea tablita pana a rupt-o. Probabil a aruncat-o prin imprejurimi si la cat jnepenis este, va fi foarte greu de gasit. Multi ajunsi in acest loc incercau niste senzatii stranii… poezia era scurta si sinistra, peisajul este destul de salbatic, parca pluteste moartea prin locurile acelea. In urma cu multi ani, cand am venit prima oara pe aici, mi s-a parut un loc ciudat, te simti oarecum, dar nu am zis nimic la nimeni. Ulterior, dupa alti ani, un prieten ce are un ziar imi spunea ce emotii l-au incercat in acest loc. Apoi au fost altii si altii… pana la urma s-a oprit cineva si a rupt tablita. Bine ca am poze cum era inainte. Aici a murit in conditii neelucidate o eleva pe nume Bia Mariana. Unii au zis ca a fost abandonata de profesor.

15Prin padurea Cocora

16Un semn timid de primavara

17Traseul turistic… urme de pasi de ursi am vazut in multe locuri

18Aproape am ajuns… de aici am coborat spre hotelul Pestera iar la marginea padurii am facut primul popas al zilei

19Hotelul

20Nimic surprinzator… ursul a rupt gardul de ani de zile si vine periodic la gunoaie. Eu le-am zis de la inceput ca trebuie o imprejmuire metalica acoperita, dar nu ai cu cine vorbi fiind doar orientati dupa furat. In plus, nu le poti cere unor magari sa gandeasca, acestia doar trag unde li se nazare sau se opun pentru ca le trebuie cativa ani sa inteleaga de ce o panta trebuie urcata.

21La cladirile manastirii Pestera Ialomitei

22Biserica Sf. Nifon

Pana aici unde drumul era deszapezit, am facut din Busteni peste munte si Platou aproape 6 ore. Vara am fi facut cel mult 5 ore.

Ne uitam putin pe acolo, cu gandul de a merge apoi in biserica din Pestera Ialomitei, situata la o distanta de 10 minute din acest loc. Ca de obicei, eu sunt fie prea in fata, fie in spate cu mult, preocupat de diferite aspecte, peisaje, foto… De data aceasta eram cam la 50 metri de Matrix, cu spatele la el si la cladirea staretiei. Matrix a vrut sa treaca un pod cand o doamna ce lucra la manastire i-a spus ca nu pe acolo apoi i-a zis asa: „daca sunteti turist, luati-o pe jos” si i-a aratat o alee pe sub pod. Ma intorc si eu, ma uit la ea, la un calugar si la un cetatean ce statea aproape de o usa. In mintea mea deja era intrebarea: „De ce sa nu treaca pe pod?”

Ma uit apoi la pod , vad la capatul lui un gard din barne ce nu era in toamna si un drum ce se prefigura mai departe. Asa ca, nu mai conta parerile cucoanei sau ale cuiva. Cobor cu Matrix pe alee doar ca sa ajung sub acel gard, urc niste trepte si apoi intru pe acel drum bine-mersi pe langa alte case ale manastirii. Doar nu trebuia sa-mi dea voie nimeni…

23Dupa biserica veche, aceasta este cea mai veche cladire a manastirii. Aici am stat de zeci de ori, in alta perioada. Undeva, putin in stanga este o cladire ridicata fara acte prin 2012. Tot in stanga, se face un alt drum, creat cu buldozerul anul trecut chipurile pentru reparatii la niste bazine de apa. Aici, de unde am pozat, trecusem de gardul din barne. Deci astia nu puneau gard daca nu i-ar fi apasat ilegalitatile. Nu au acte pe multe din ce au ridicat prin zona…

Merg mai departe pe drum, cu mentiunea ca de Paste, stiind ca oamenii sunt ocupati, am intrat intr-un perimetru pazit, doar ca sa ma uit eu dincolo de un gard unde era un obiectiv privat ce trebuia pozat… si cum nu aveam pe unde trece… s-a intamplat sa intru, asa ca nu aveam nicio problema in a intra pe „proprietatea” ilegal dobandita a sfintilor parinti. Ca stiti ce se intampla? Astia nu au cumparat nimic, doar s-au extins an de an prin paduri si poieni, ca nimeni nu are curaj sa spuna ceva, doar vorbim de sfanta biserica, etc. Pe mine, desi ortodox, merg la biserica, ascult unele lucruri, admir unii preoti, ma enerveaza smecheriile acestea. Vine nu stiu ce sfant parinte si vrea el nu stiu ce, motivand ca este pentru Domnul. Ce treaba are Dumnezeu cu astfel de acte banditesti? Nu le zice nimeni nimic… de frica „pedepsei divine”. Nu are nicio treaba Dumnezeu cu nascocirile unor slujbasi ai Bisericii.

Asa ca merg mai departe, Matrix a ramas undeva la distanta, un domn se holba de la geam spre mine… si ajung aici:

24Cel mai probabil, o „noua fabrica de bani”. Foarte interesant de aflat cine ridica acest sfant locas si cine sunt cei care cu credinta si evlavie intra intransa… fara a poseda vreun act. Pentru ca este Sf. Gheorghe astazi, gasesc foarte nimerit sa-i intreb pe cei din Ministerul Mediului si pe cei din Inspectoratul de Stat in Constructii, chiar astazi… despre aceasta binecuvantata cladire, adapost pentru nevoiasii care platesc…

Am facut circa 10 poze si am plecat spre Pestera

25Copacul acesta pe sub care trec atat acei sfinti parinti ce cu osardie realizeaza „intocmai” lucrarea Domnului… pe care in tot ce fac il iau in desert, degraba golitori de buzunare cat si enoriasi credinciosi pupatori de maini sfintite prin munca, nu s-a gandit nimeni sa-l taie si sa elibereze drumul. Dar o minune se poate intampla oricand 🙂 iar o minune care sa nu coste ar fi perfect, ia sa vina cineva de bunavoie si sa puna umarul la lupta impotriva celui care pune astfel de obstacole in drumul binecredinciosilor

26La Pestera Ialomitei

27Prin bisericuta din Pestera

28Nu am stat prea mult, am intrat cam 200 metri in pestera, venisem sa vad cateva inscriptii vechi, eu retin in timp diferite imagini, detalii, etc si intr-o zi cand aflu ceva concret, stabilisesc o legatura, stiu unde sa caut. Am stat putin, odata ce am vazut si pozat unul dintre scopurile acestei excursii. O poza pot sa postez:

291857

30Proiectul de amenajare a Pesterii… sume astronomice, in teren vor fi cu siguranta realizari mici ca si cost, supradimensionate pe hartie. Deocamdata, desi trebuia sa se inceapa lucrarile, nu se vede nimic… le-or fi inceput deja prin birouri. Astia nu vor fi niciodata capabili sa faca lucruri utile, doar sa risipeasca aiurea banii. Unde te uiti, nu au facut nimic util, cimitire de bani… nu au dezvoltat niciun turism, nu s-a intamplat nimic de ani de zile in Parcul Natural Bucegi, doar strategii ale vorbelor goale. O sa vin mereu pe aici imediat ce dau drumul la lucrari 🙂 Acestea trebuiau demarate din 2012, peste cateva zile trebuie finalizat proiectul.

31Bineinteles ca ar fi extrem de ridicol sa merg eu sau alti prieteni ce umblam de mici pe munte, printr-un astfel de loc, si sa cerem asistenta salvamont. In primul rand, ca la viteza noastra ei nu se pot tine dupa noi, deci nu stiu cine pe cine ar ajuta. Mi-a venit o idee 🙂 🙂

Au pus acest panou, un mare multumesc. Pentru ca atunci cand se mai topeste putin zapada voi face o cerere la Consiliul Judetean Dambovita in subordinea caruia este Serviciul Salvamont. Sunt un turist iubitor de frumusetile naturii si vreau sa merg prin acel canion, evident ca solicit asistenta salvamont. Da’ de ce sa nu mergem pe acolo sa ne uitam unii la altii, mai socializam 🙂 Bineinteles ca asistenta este gratuita, se subintelege, alfel nu se ofereau ei…

Panoul acesta dincolo de utilitatea sa, ca avertisment pentru incepatori, este o chestie de ghidaj, adica ne suni, platesti si te ducem pe acolo… bon fiscal sau altceva nu-ti va da nimeni. Am un var la Fisc in Bucuresti, nu ar fi rau sa-l invit pe aici cu niste colegi, sunam la numarul acela, vine asistenta salvamont si cand va fi sa platim, astia vor face ochii mari ca nu primesc nicio hartie…

Poza aceasta o voi incarca pe Facebook si voi multumi pentru serviciile turistice gratuite oferite de prietenii salvamontisti damboviteni. Vor crede zeci de oameni ca este un serviciu la care poate apela oricine, oricand 🙂 🙂 Cinste salvatorilor, adevarati oameni de munte.

Am glumit, va dati seama, se trezesc oamenii acestia cu tot felul de telefoane 🙂 Iar varul meu merge mult prea bine ca sa aiba nevoie de sprijin, era prin Mont Blanc acum de Paste…

32Pe langa cabana Padina…

33Drumul arata groaznic, plin de gropi, apa, noroaie. Ambele drumuri ce inconjoara lacul Bolboci sunt curatate de zapada, dar cel dinspre cabana Bolboci, adica acesta din dreapta, neasfaltat, este vai mama lui. La fel si de aici pana la Padina si Pestera. Extrem de putini turisti, circa 100 de turisti au vizitat Pestera Ialomitei in aceste zile, am intrebat eu pe acolo. Un bilet este 8 lei pentru adulti si 4 lei pentru copii

34

35In Cheile Tatarului… vremea a fost toata ziua inchisa, la un moment dat ne parea rau ca nu a fost ca a doua zi de Paste, dar ar fi fost un cosmar traversarea Platoului si a muntelui Cocora… si asa am mai scapat prin troiene pana la brau, dar mie mi-a placut, nu am plecat de acasa cu ideea de a fi totul cum vreau. Luam lucrurile cum se prezinta. Ne-am udat pana la genunchi, motiv pentru care nu am mai vizitat pestera, in aceasta perioada apa in Pestera are un nivel ridicat, noi mergem si prin locuri unde este apa, asa ca de doua ori baie rece nu prea era in regula.

36Raul Ialomita la intrarea in Chei

37Peste 4 zile se vor implini 39 de ani de cand a fost montata aceasta placuta… cred ca nici aceia care au asezat-o nu mai stiu de ea

38Lacul Bolboci

39Au sapat pe marginea drumului ca sa ia astfel de bucati de piatra. Date cu un lac de piatra arata foarte bine, dupa ce sunt zidite. Mi se par oricum prea mici, am vazut si mai mari dar nu in Bucegi

39bO alunecare de teren, stanci imense s-au prabusit pe drum dar cineva le-a impins cu un utilaj in vale. Dupa ce am trecut noi, se auzea un motor de buldozer cred ca incerca sa mai repare cate ceva pe aici. Stanca aceea mare in niciun caz nu putea fi urnita

40Un peisaj care mie imi place foarte mult, cum cresc acei molizi mici peste muschi, la inaltime, pe stanca

41O parte din lac… cum mergeam, aud un zgomot. Ma opresc apoi plec si iar se auzea. Febril, am scos binoclul si repede sa caut pe intinderea lacului… pe lac, pe la mijlocul sau erau gaste salbatice. Nu mai vazusem pe aceasta mare din mijlocul Bucegilor gaste salbatice.

42Cabana Bolboci… din pacate desi locatia este frumoasa, placuta, drumul este prost, stricat in timp si in principal de cei care exploateaza padurea. Peste tot unde se exploateaza padurea, raman in urma nu doar peisaje dezolante ci si drumuri deteriorate si nimeni nu le repara vreodata.

Poate ati auzit cum padurile statului cad sub drujbele padurarilor… bine, reportajul este in judetul Dolj, unde un grup infractional reunea si sigur mai reuneste vreo 100 de silvicultori 😉

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/padurarii-doljeni-pusi-pe-butuci-de-romsilva-666423.html#

43Bine ca i-au dat jos sigla cu „Baza Salvamont Zanoaga”. Cladirea aceasta care a inghitit 20 miliarde lei vechi a fost ridicata pentru a veni in sprijinul turistilor, adica pentru siguranta lor 🙂 Aceasta era justificarea din acte pe timpul cand se cereau banii pentru acest proiect „deosebit de util”. Nimeni in ultimii zeci de ani, nu s-a accidentat prin aceste locuri, neexistand asadar niciun istoric, niciun accident, pentru ca nu ai unde sa te accidentezi. Si beat daca ai fi nu ai unde sa cazi, neexistand nici macar cunoscutele santuri de pe marginea drumului… Neavand ce face cu aceasta cladire au inchiriat anume spatii Jandarmeriei Montane. Foarte rar sa fie vreun salvamontist in acest loc, nu este nimeni nebun sa stea prin aceste locuri unde nu se intampla nimic. De altfel, au un sediu mult mai util salvarilor montane la Pestera, la circa 10 km distanta de aici. Turistii, pe munte, se accidenteaza in general in zona stancoasa, nu pe locuri netede, prin paduri si poieni. Asa se risipesc banii cetatenilor…

Incepuse si ploaia, dar chiar nu conta, vazusem atatea in aceasta zi.

44Un peisaj cu ploaie. Putin mai sus, din urma ne-a ajuns un domn ce administreaza cabana Dichiu. El nu ne cunostea, eu il cunosteam 🙂 De o politete putin banuita prin Valea Ialomitei, s-a oferit sa ne transporte dansul pana in Saua Dichiului. Chiar insista vazand ca ploua. Doar ca noi plecasem sa ne plimbam pe jos, nu cu masina. Apoi au trecut alti cunoscuti cu masinile si cum alt drum nu era a trebuit sa ne oprim cu fiecare de vorba si sa le multumim.

45Aici, la intersectie de drumuri, soarele incerca sa iasa din nori. I-a reusit pana mai tarziu.

46La o ora de la plecarea din zona „Bazei Salvamont Zanoaga” am ajuns la cabana Dichiu.  Am fi putut ajunge mult mai repede dar nu ne grabea nimeni. Pana aici mersesem probabil cam 35 km. Ne-am oprit sa cumparam cate ceva. In interior, curatenie si politete, oameni amabili. Cabana aceasta este asezata la intersectia drumurilor judetene 714 si 713, adica poti derula o afacere cu sanse mari de reusita. Am ramas cu o buna impresie despre acest loc.

47

48Si am primit si bon pentru ce cumparasem, ceva extraordinar in Parcul Natural Bucegi. Doar la hotelurile Pestera si Cota 1400 si la Stana Regala primesti bon, in rest nimeni nu are vreo treaba cu asa ceva 🙂 Nu prea poti spune ca este ilegal sau nu, deoarece statul in ultimii ani a inventat tot felul de taxe si impozite, pentru a acoperi furturile unor oameni numiti politic sau pentru a finanta prin mijloace elevate clientela de partid. Asa ca daca sunt prinsi sunt amendati, daca nu sunt prinsi… Interesanta mi se pare propunerea legislativa prin care sa nu platesti daca nu ti se da bon si ma intrebam eu asa… „oare o fi viabila chestia asta in societatea noastra?”.

49

50Trasee vechi si pierdute prin padure, care insa ne-au scurtat considerabil drumul spre Sinaia. Fiecare marcaj are o poveste lunga si frumoasa

51Am ajuns si in partea prahoveana a lui DJ 713, unde am intalnit sinonimele cuvantului dezastru

52Si s-a surpat… pentru ca idiotii nu s-au gandit ca nu poti face un drum fara sa ai fundatii, terasamente, ziduri de sprijin. Smecheria a fost sa se toarne repede asfaltul pana in varf de munte, aici era combinatia. Ulterior, s-au apucat de amenajarea zonelor invecinate. Prin urmare, nu stiu daca vor inaugura vreodata acest drum. Cand fac treaba la km X, cade ceva pe la km Y.

53

54Este la noroc, doar nu va cadea o stanca exact atunci cand treci 😉 Ce cade este dat pe margine 🙂

Mai jos, la fel:

55Trebuia sa cheme niste specialisti ca sa gaseasca solutii tehnice de amenajare a versantilor

56Namol si stanci, lasa ca mai vine de cateva ori. Zona este atat de intinsa incat le va lua ani sa o amenajeze

57Nici balustrade nu au pus peste tot

58Ce munte mare si ce zid pentru furnici au facut ei 🙂 Ei de abia in acest an vor cauta solutii, la vreo 3 ani de la inceperea lucrarilor la drum.  S-a cuibarit atat de mult furtul in ei incat nu au nicio teama de lege, de puscarie, nu cauta decat tot felul de metode de capusat bani publici. Vor directiona alti bani pentru amenajarea versantilor, „cheltuieli neprevazute de vreo 2 milioane de lei”.

59Paraiasul acela de ce credeti ca vine el asa pe sosea? Deoarece nu exista o subtraversare 🙂 Pentru tampiti a fost prioritar asfaltul, apoi cand au venit sa amenajeze cat de cat marginilem s-au trezit ca nu au pus un tub sub drum ca sa curga apa paraului, asa ca l-au directionat pe sosea 🙂 In timp, adica intr-un an-doi, paraiasul aduce tot felul de materiale, pietre, lemne, frunze si la o ploaie puternica le va imprastia pe toate pe drum… dar tot raul spre binele… altora. Va fi de lucru an de an la acest drum, de carpit. Lasa, ca se fac bani si din chestii d’astea 🙂 🙂

60Daca mergeti prin paduri, doar trebuie sa va uitati in poza, la cetina de pe drum. Stiti cat timp ii ia unui brad cazut sa-si lepede acele? Destul! Adica nu o zi, doua, o saptamana. Deci de atunci a cazut copacul peste balustrada si peste drum. Nimeni nu are nicio problema, pe fata sau pe la spate, toata lumea stie ca acest drum a fost facut doar pentru a se imparti niste bani. Au bagat gargara ieftina cu utilitatea drumului si dezvoltarea Bucegilor si acum sunt multumiti ca s-au vazut cu sacii in caruta. O sa le zic de bradul cazut pe drum, sigur vor zice ca a cazut intre timp, adica ieri, alaltaieri 🙂 Doar ca nu este niciun intre timp ci este de mai mult timp…

61

62Pe podul de pe Izvorul Dorului

63Si s-a terminat excursia 🙂 🙂 da’ mai sunt zile…

Prima zi, a doua zi de Paste…

Dupa plictiseala maxima din zilele anterioare, -eu numesc plictiseala cand faci diferite chestii care nu te caracterizeaza sau atunci cand nu te regasesti in ritmul altora-, am reusit sa mai schimb putin lucrurile. Prima zi de Paste ca prima zi, rutina si traditie in care nu ma regaseam asa ca m-am sustras diplomatic avand un plan…

Mi-am zis eu ca ar fi bine in aceasta zi sa aprind o lumanare la… la Crucea de pe Molomat. Ce este crucea aceasta? In mare parte o legenda inflorita ce are la baza un sambure real; ca si la Sfinxul „milenar” tot felul de idioti vorbesc despre ea si de fapt nu exista ceea ce spun decat in mintea lor.  Oameni din acestia, nu isi gasesc rostul in lume si inventeaza sau cred orice. Crucea aceasta, ca sa trec putin prin istoricul ei, a fost pusa in amintirea fostului schit Sf. Nicolae, anterior manastirii Sinaia… si intr-o zi a venit domnitorul N. Mavrogheni si cum se batea el cu austriecii, astia din urma au pus foc schitului, si bla, bla, istoria curge pana intr-o zi a anului 1800 si ceva cand un calugar a pus o cruce… si aceasta a infruntat tot felul de vicisitudini, ca apoi in timpul unui anume patriarh sa fie refacuta, pe undeva prin Sinaia… Bun! Si crucea aceasta nu mai stie nimeni de ea, cred ca as scrie 3 ore continuu toate povestile auzite despre ea in ultimele 2 saptamani. Acum nu o sa spun daca am ajuns, unde este, sau ce si cum s-a intamplat… asta a fost insa ideea principala.

De aici, am plecat spre un alt loc, descris de mine intr-un articol recent… „Amprenta timpului…” , adica aici:

1Un loc frumos, pierdut prin padure

2

In mare, cam asa a fost prima zi de Paste, cu plimbari prin natura, diverse locuri, ziua a trecut cam greu. Pentru a doua zi, adica astazi, stabilisem sa mergem ca de obicei la Pestera Ialomitei insa niste prieteni au propus un alt traseu… si pe mine m-a incantat acea propunere deci maine mergem la Pestera Ialomitei.

3Pe munte zapada din belsug, dar o sa plecam dimineata ca sa nu o inmoaie soarele si sa ne afundam prea tare. De fapt, doar urcam Abruptul Prahovean si traversam Platoul, nu ne intoarcem pe acelasi drum… nu ar fi cine stie ce cateva ore

Asa, si azi pornim spre locul stabilit. Am intarziat putin pana la locul de intalnire cu prietenii pentru ca m-am oprit pentru niste poze si o filmare:

4Partea frumoasa

5Partea intunecata

Dupa ce am plecat cu totii, am ramas iar in urma pentru ceva superb:

6Este atat de frumos aici incat am coborat o panta destul de inclinata… pacat ca mai jos sunt o multime de gunoaie. Vin cate unii cu masinile, fac un gratar si arunca resturile in apa. Ca sa fac poze, a trebuit sa scot din apa doua cutii mari si niste pet-uri. Le-am dus sus la drum langa un morman de gunoaie. Altfel, ce farmec ar mai fi avut filmarea si pozele…

7De la ploile din ultimele zile curge apa foarte multa. O splendoare… o cascada superba. As fi facut o banca in apropiere, dar intr-o saptamana ar fi numai gunoaie. Apropo de acest lucru, ieri am vazut o scena ce imi confirma inca o data cat de deficitari suntem la capitolul educatie-bun simt. Patru masini de Bucuresti, copii, batrani, tineri, barbati si femei s-au oprit cu totii pe un drum aflat langa padure. De unde s-au oprit ei, pe o lungime de 300 metri este o mare intindere de gunoaie. De cate ori intru pe acel drum ma uit pe jos sa nu calc in cioburi, scanduri cu cuie, alte nenorociri… de miros nu mai vorbesc. Si acesti oameni faceau gratare printre gunoaie. Eu am zis „bietii oameni vin de la mama naibii si nu au gasit un loc curat”. A doua zi, adica azi, trec iar pe acolo… si ma uit spre acel drum. In locul unde ieri au stat ocupantii celor 4 masini de Bucuresti era puzderie de gunoaie. Deci incultii aceia au pus tabara printre gunoaie pentru ca acolo se regaseau… mancau ca porcii, faceau ca porcii. Daca te uitai la masinile lor nu ai fi crezut ca de fapt sunt niste porci. Ca si astia de pe aici care taie paduri, „dezvolta turismul” si ridica cabane… cand ai gene de om mic este imposibil sa devii un om mare. Nu ai cum, oricat te straduiesti nu-ti iese, esti nascut si crescut sa fii un om mic.

Mai departe, am ajuns intr-un loc minunat, la o gazda primitoare. Atmosfera a fost foarte placuta, sa stai la o casuta ascunsa in inima padurii, intr-o poiana… am scos o masa din interior si in afara de „zgomotul” naturii alt zgomot nu se auzea.

8Focul nelipsit de la un astfel de tip de iesiri in natura. Este frumos si sa stai sa-l privesti, nu doar ca sa pregatesti ceva la el

Dupa masa, am mai stat de vorba, dar pe mine ma tragea poiana:

9Ciripitul de pasarele, gandurile, frumusetea peisajelor din jurul nostru si mirosul de iarba verde si cruda, razele soarelui… toate acestea m-au cufundat intr-un somn de o ora 🙂 Prietenii mi-au zis ca au venit sa vada, cica dormeam asa de bine, ei voiau sa puna ceva sub mine sa nu stau pe iarba, sa nu racesc, dar au abandonat cand au vazut ce somn aveam…

10Floricele prin iarba, am zis sa vad cate petale are o astfel de floare,  m-am trezit deci bine 🙂 , avea 48 de petale

11Pe aici se iese din Paradis

12

13

14Doua anotimpuri

15

16

17

19O zi perfecta… de duminica de dinainte de Paste nu am mai avut o astfel de zi. Sa vedem maine, cand voi merge peste 40 km pe munte. Micutzul morocanos imi spunea ca nu merg eu pe undeva fara sa am un scop. De fapt, eu nu merg nicaieri fara cel putin doua motive. Daca nu exista o anume motivatie, nu vad de ce sa merg pe munte sau cine stie pe unde…

Hristos a Inviat!

Asadar, in prima zi a saptamanii a inviat Hristos… asa a spus si preotul acum putin timp la biserica. Reiese ca prima zi a saptamanii este duminica 🙂 si multi inca nu cred acest lucru.

Sa aveti/sa am un Paste asa cum il vrem fiecare sa fie!

1Pe la Biserica „Sf. Imparati Constantin si Elena” din Poiana Tapului… ploua foarte bine 🙂

Comentariile le-am oprit la acest articol, ca sa nu repetam in nestire… Adevarat a Inviat sau cine mai stie ce expresie impamantenita… 🙂 Se intelege!