Parintele Gherontie, Manastirea Caraiman si despre moarte

Nu stiu, poate mi se pare mie, dar nu vi se pare si voua, unora, ca parca se moare mai repede in aceasta perioada? Bine, trebuie sa mai si murim, asta intelege oricine, doar ca de vreo doua luni de zile, se moare asa, intruna. Mor tineri si batrani, mor pe neasteptate.  De aceea, mi se pare mie ca se moare mai repede. La prieteni, rude, cunostinte, amici, vecini, etc., le moare de la o vreme cate cineva.  In fiecare zi, la cate o biserica din Sinaia sau Busteni, trebuie sa fie un mort.

10Sa trec la manastirea Caraiman… am ajuns ieri pe la aceasta manastire aflata sub tutela directa a Patriarhiei. Complexul manastiresc este foarte mare, se mai fac si lucruri bune, adica vin elevi, actiuni educative… este si un Centru Social.

1Poteca spre manastire. Este si drum auto, dar mie imi place pe aici, sa simti ca ajungi la o manastire, nu la un magazin de pufuleti si biscuiti

2

Predica de final, am ascultat-o de la inceput, s-au spus vorbe frumoase, miscatoare.

La iesirea din manastire, aceleasi figuri, cel putin 15 persoane cu diverse indeletniciri prin fata portilor. Oameni care supravietuiesc apeland la mila altora sau vanzand ghiocei, cosulete cu flori. Unul cerea bani pentru inmormantare, poate o fi adevarata cererea lui sau poate nu. Ideea nu este aceasta. Acesti oameni stau pe la portile manastirii in care se propovaduieste iubirea de Dumnezeu, iubirea de alti oameni. Esti cu mult mai obligat fata de Dumnezeu si fata de ceilalti oameni daca stai intr-o manastire, decat un oarecare din lume.

4

Din punctul meu de vedere, acei oameni amarati sunt ai manastirii. Pentru ca si ei il cauta pe Dumnezeu, dar altfel, la un nivel mai primitiv. Deci, ei vin la manastire, -nu intra in ea pentru ca nu li se permite-, tot pentru Dumnezeu, numai ca vin altfel. Iar Dumnezeu ii tine sanatosi, prin frig si vant, pentru ca noi sa-i vedem. Dar putini ii vedem. Eu nu fac parte dintre cei ce ii vad, nu mi-as permite sa spun asta.

Spunea cineva ca l-a vazut pe parintele Gherontie si ca arata foarte slabit. Boala l-a macinat. Probabil pentru el nu mai conteaza ce va mai fi, a vazut biserica mare a manastirii ridicata, finalizata. Asta ne spunea odata, mie si unor prieteni, prin 2007, ca vrea doar sa o vada ridicata… se ruga pentru acest lucru. Dumnezeu i-a dat mult mai mult.

6Acolo poate fi gasit parintele Gherontie

8In biserica mare

9

11

12

Mda, deci aceasta este lumea in care traim, o lume materiala, bazata mai mult pe instincte, la stimularea carora se lucreaza in diferite moduri, toate pentru a directiona marea masa spre ceva ce i-ar fi folositor unuia sau altuia. Si totusi, daca nevazutul reprezinta ceva mult mai mare decat materialul? Poate ca suntem doar personaje dintr-un imens film, unde doar regizorul stie ce vom face peste un minut. Unde te uiti exista o logica, este clar ca o constiinta superioara pune lumea in miscare…

1aO parte din Bucegi, azi-dimineata

„Ceva se intampla mereu. Iar cand se intampla, oamenii nu vad intotdeauna… sau nu inteleg… sau nu accepta ceea ce se intampla.” („Demoni printre noi”)

Edificiile lui Dumnezeu sunt sufletele noastre, nu tot felul de constructii materiale.

O saptamana cat mai buna!

Anunțuri

36 răspunsuri

  1. intotdeauna cind ma aflu in busteni cu cazarea ma duc impreuna cu sotia la slujba de seara de la man. caraiman .anul trecut am avut ocazia sa il cunosc pe parintele staret DAVID de la Caraiman si pe parintele CALINIC, deosebiti, dar nu pot sa inteleg cum de au gresit punind acel semn masonic triunghiul cu ochiul care vede tot deasupra intrarii in biserica mare .acesta a stat o perioada destul de mare de timp pina intr-un tirziu cind si-au dat seama de greseala si l-au dat jos . s-a muncit foarte mult cu siguranta ca a costat si foarte mult tot ce s-a facut acolo dar acum acolo nu e o simpla manastire este un complex ordodox la care lumea vine cu multa placere.

    Apreciază

    • D-le Dan, va multumesc si imi cer scuze ca am taiat ceva din comentariul dvs. Nu este bine sa se stie despre acele locuri mentionate de dvs, si despre acele lucruri. Ma refer la faptul ca aici intra diverse persoane, unele nu cu intentii bune. Evident pentru oamenii cunoscuti, nu am nicio problema in a le oferi informatiile de la dvs., un om de munte cu asemenea experienta. Totusi, tin sa va spun ca la baza stergerii de catre mine a situatiilor prezentate stau niste ratiuni. Pe acest munte nu se merge doar acumuland informatia de pe net, ci si la propriu. Unii au ganduri bune, altii nu. Nu trebuie sa stie toata lumea ce este intr-un loc si ce este in altul. Se duc pe acolo, strica, fura, invoca spirite, nu toti au ganduri adecvate. Tot respectul pentru oamenii educati, nu educati de internet si de televiziuni.
      Legat de prezenta Ochiului, el a fost montat de la inceputul ridicarii bisericii mari, atunci cand le-au facut din mozaic, pe peretele interior, corpurile Patriarhului Teoctist si al Parintelui Gherontie. In anul 2005, biserica mare era o constructie la rosu, deci toata treaba asta cu inserarea Ochiului deasupra intrarii a fost undeva in 2006, trebuie sa caut, am notate toate datele. Anterior acestei constructii, exista Agheazmatarul manastirii. Deasupra intrarii a stat si acolo multa vreme, mascat de o floare din plastic, verde, cu multe frunze, acel Ochi.
      Deci staretul David nu era in manastire la acea data, el venind din alt colt al judetului Prahova, prin 2010-2011. In timpul sau, a fost dat jos acel Ochi, cat si restaurat Agheazmatarul. Atunci, si geamul cu Ochiul acela, a fost dat jos si inlocuit. Aceasta inlocuire nu s-a produs concomitent cu aceea din biserica mare, pentru ca Ochiul de la intrarea in Agheazmatar trecea neobservat, ascuns fiind de acea planta din plastic.
      Da, s-a muncit foarte mult, ca exemplu, doar o parte din gardul de pe latura de est, a costat un miliard lei vechi vechi. Eu sunt o persoana care merge pe acolo, deseori, cand mi se nazare mie. Intr-adevar, vine lumea cu placere, desi placerea trebuie lasata pe la poarta. Pe mine, ma nemultumeste ca unii ne invata pe noi ce sa facem, in timp ce la usile lor, exemplele de care ne tot spun, striga catre ei. Si ei nu le vad. Cum sa le vedem noi atunci? Ce pretentii sa fie… Asta este spusa doar asa…
      Va multumesc foarte mult!

      Apreciază

  2. De acord cu tine.
    Imi e tare dor de Caraiman…

    Apreciază

  3. Multumesc…

    Apreciază

  4. Asa cum spui, in acel Centru Social al manastirii, s-ar putea face cate ceva pentru acei oropsiti ai sortii; macar din cand in cand li s-ar putea oferi o zeama calda…In Bucuresti, in noptile de iarna, o mana de tineri ii cauta pe oamenii strazii cu cate un ceai si o mancare calda. Mai exista oameni cu suflet, care, din putinul lor, din timpul lor (in vreme ce altii petrec, danseaza, sau pur si simplu dorm) , chiar SUNT IN STARE SA FACA!

    Apreciază

    • O sa-l sun in aceste zile pe staretul David si-i propun ca dupa slujba, la o ora sau doua dupa ce pleaca lumea, sa-i cheme pe oamenii aceia la masa. Stai ca ma gandesc eu la o solutie buna 🙂
      Ma bucur ca acele actiuni de care vorbesti sunt facute de tineri, pentru ca mai raman sperante. Pentru caini fara stapan facem mitinguri, pentru oameni fara adapost nu suntem in stare…

      Apreciază

      • Pfffffff….tu chiar crezi ca staretul ala nu i-a vazut pana acum pe nevoiasi si chiar nu stie de existenta lor la portile locasului „sfant”?Ai cumva impresia ca dupa ce o sa-i spui o sa aiba o revelatie??? 🙂 🙂 🙂
        Vezi-ti de treaba…

        Apreciază

        • Nu i-a vazut cu sufletul, asa iti dai seama ca i-a vazut. Dar pentru unii, anumite aspecte, fac parte din lume. Adica asa este lumea, si buna, si rea, si saraca si bogata. Intr-o astfel de lume duala, uitam parca rolul nostru 🙂
          Eu ii spun, sa fiu eu linistit… si apoi sa-l dau pe dumnealui, drept bun crestin. M-am gandit eu la ceva…
          Totusi, iti dai seama ce va spune, ca ei de fapt au grija de amarati, dar aceia nu vor sa munceasca, s-au obisnuit asa, maine, poimaine, poate va spune cineva ca ei nu sunt institutie de binefacere, oare ce sunt? 🙂

          Apreciază

  5. Tovarase Adrian ,am impresia ca iar nu v-ati platit la inceput de an contributia fata de sfanta biserica…si din cate observ ,va cam abateti de la cele sfinte in ultima vreme…
    Nu cumva domnia voastra tinde sa se metamorfozeze intr-un om modern ,care constientizeaza faptul ca pentru a-l avea pe DUMNEZEU in suflet ,nu-i este imperios necesara prezenta pe scena sociala a bisericii si a intregului lant al slabiciunilor pe care-l genereaza aceasta?
    Ma rog…banuiesc ca in acest moment sunteti plin de remuscari si va faceti tot felul de procese de constiinta datorita faptului ca ati facut referire la „sfintele” activitati intreprinse de a noastra sfanta biserica ,asa ca probabil sunteti prea rusinat sa apelati la „sfantul” parinte care va pastoreste „sfanta” parohie pentru a-i cere sa va oficieze o „sfanta” spovedanie in care sa recunoasteti plin de smerenie ca ati gresit in aprecieri si sa recunoasteti ca pentru o vreme ati fost doar o mioara ratacita in cele lumesti.
    Daca nu dispuneti de timpul necesar ,puteti apela la varianta on-line ,unde sigur veti gasi un „sfant” parinte dispus sa va asculte si in final sa va ierte toate pacatele prin intermediul unei „sfinte” spovedanii.
    Atat doar ca pentru infaptuirea iertaciunii in deplinatatea ei ,trebuie sa dispuneti de un card valabil ,de pe care vi se va retine o mica ,mica suma de bani ,fara de care nu poate fi infaptuita sfanta taina a iertarii pacatelor.
    Mult succes!

    Apreciază

    • Tu esti un „nebun” incurabil. Nu mai te faci bine. Ma uit in oglinda si ma intreb, oare tu nu esti eu? Poate ma trezesc noaptea, somnambul, ca sa scriu… 🙂 🙂 A, tu ai scris ziua, si cum eu nu dorm ziua, e clar, nu sunt tu 🙂 Hai ca-i mai bine asa. Am o baza! 🙂
      Este trista realitatea, sa stii. Biserica ar putea sa faca atatea. Calugarii sa umble pe la oameni, sa-i cerceteze, sa-i invete, preotii la fel, nu doar cand este Boboteaza.Pai, in atata bogatie, uiti ca totul I se datoreaza LUI. De aceea, anumite stari din care intelegi Adevarul, nu le traiesti intr-o camera plina de mancaruri, intr-un loc plin de bani, langa un lac cu pesti… Nu zic ca trebuie sa fii precum Iov, dar bogatia si intelepciunea sunt mari daruri de la Dumnezeu. Ii multumim seara lui Dumnezeu, ziua insa trebuie sa o muncim, si nu prea cred ca ei se dedica muncii… Oare pentru cine fac ei atatea constructii?!
      In fine, simti cand trebuie sa mergi la biserica. Pe mine ma deranjeaza atitudinea lor fata de amaratii de la poarta. Nu i-am auzit niciodata zicand, participantilor la slujba, sa le dea la iesire, ceva celor care cersesc. Stii de ce? Pentru ca ei nu-i vad pe amarati. Si aici ma refer la acel vaz al inimii, al constiintei prin care le vorbeste Dumnezeu… presupunand ca ei au pe acolo niste usi deschise si niste antene intinse.

      Apreciază

      • Asta e ,joc eu rolul de barometru…intr-un fel 🙂 🙂
        Ohoooo…pai pochii ar fi mai mult decat bucurosi sa vina sa te caute si sa te invete de unele si de altele…saptamanal chiar…atata timp cat te dovedesti la randul tau un bun crestin si pui umarul cat de cat la bunastarea „sfintei biserici”.

        Apreciază

        • Eu de mic am fost pe la manastiri, stiu cum sta treaba. Da, si pe acasa pe la noi mai veneau, dar vezi tu, in anumite functii, institutii, etc, ai niste obligatii. Ca un om care are totusi o educatie, mi se pare nepotrivit ca tu sa presupunem, primar, si eu politist, sa ne facem bine intre noi, in timp ce de ceilalti nu ne pasa. Mi se pare aiurea de tot. Adica sunt niste obligatii…nu trebuie sa ne facem bine doar intre noi. Nu ma incanta cu nimic ca ma am eu bine cu un calugar si el cu mine. Slujesti intr-o manastire, pai cate nu trebuie sa faci? Trebuie sa fii un exemplu moral, cate nu deriva din acest statut.. Ca nu te poti inchide intr-o camera si spune rugaciuni non-stop…

          Apreciază

  6. Prin anul 2001 cred, am plecat cu 2 prieteni la munte, nu vroiam sa stam acasa. Pe vremea aia inca nu erau constructiile marete de acum, iar slujba de Inviere s-a tinut afara, a fost o noapte de vis, slujba ne-a intrat direct in suflet, de acolo dimineata am plecat direct la cabana Diham, inca era cabana veche. A fost un Paste extraordinar. Dupa ceva ani am trecut cu sotia pe la noua manastire si am ramas socat de ce am vazut, nu mai simteam absolut nimic,totul mi se parea o fabrica de bani, de atunci nu am mai intrat pe acolo

    Apreciază

    • In 2001, de Paste, am fost la biserica din Poiana Tapului. Am fost de Inviere, in alti ani si la manastire, uneori mi-a placut, alteori nu 🙂 Foarte frumos momentul de care spui cat si deplasarea la cabana Diham. Pai, in opinia mea, situatia in procente ar fi cam asa: credinta 20%, bani 80%. Este un loc frumos, numai ca incepe de la an la an, sa-si piarda scopul initial. Poti sa aduci acolo cel mai mare duhovnic, daca lor le este gandul la bani, daca le distragi atentia credinciosilor cu un lac cu pesti aurii, daca sunt amarati pe la porti de care nu te preocupi… nu prea iti indeplinesti sa zicem, misiunea. Nu-ti dai seama cum pricepe omul de rand situatia?
      De aici si prostia aceea populara, „sa nu faci ce face popa”, pentru ca la baza sunt astfel de atitudini.

      Apreciază

  7. Daca s-ar vinde tot aurul Bisericilor…multi saraci ar avea ce manca poate pentru multi ani de acum inainte…ziceam si eu ce gandeam,buna seara Adrian si bine te-am regasit!

    Apreciază

    • Ce ma bucur 🙂 Bine ati revenit. Ma gandeam ca nu prea v-au ramas amintiri de la Stana R. 🙂 Glumesc.
      Nu cred ca trebuie sa vanda ceva, doar sa foloseasca banii donati in interesul general. Sunt manastiri care au asezaminte pentru batrani, pentru orfani, care se implica in viata comunitatii, incearca sa faca anumite lucruri. Pai, imi cer scuze fata de anumite persoane mai profund religioase, dar unii sfinti parinti de la Caraiman, se implicau in campanii electorale, parlamentare. Se afisau la brat cu diversi candidati, pozau cu ei, ce mai, prostitutie religioasa… as vrea sa-i vedem la brat cu aceia care cersesc pe la portile lor. Mi se pare o ipocrizie fara margini, sa vorbim cateva ore despre Dumnezeu si despre perfectiunea acestuia, sa aducem vorba de principiile morale care ar trebui sa ne guverneze societatea, ca dupa aceea, si aceia care vorbesc cat si aceia care asculta, sa ne asezam in pace la o masa. In timp ce la mica distanta de noi, sunt oameni mult mai indreptatiti sa stea la acea masa. Acesta este un mare pacat:
      Sa cunosti adevarul despre Dumnezeu si sa-l aplici dupa voia ta. Degeaba tii o predica frumoasa si o simti, daca te opresti la acest nivel, si nu transpui cele spuse in fapte. Pentru ca altfel, ai vorbit in zadar, judeci omeneste, vrei aprecierile celor care te asculta. Concret, fata de Dumnezeu pe care il tot pomenesti, nu ai facut nimic. Asta se intampla pe acolo deseori. Ii iau numele in desert. Nu o sa spuna niciunul, ca el se opreste acum, din predica, pentru ca sunt niste amarati pe la poarta care stau in frig si ca ar vrea sa se ocupe de ei. Pentru ca nu simt asta. Daca in ei ar lucra Duhul Sfant, -multi preoti si calugari confunda propriile naluciri cu inspiratia divina-, ar simti ce sa faca, ar face atatea lucruri incat vestea s-ar raspandi rapid. Dar nu pot face lucruri simple, pentru ca un auditoriu mare te incanta, iar lipsa educatiei religioase te face sa confunzi multe lucruri. Nu am vrut si nici nu imi doresc sa spun multe din propriile experiente de pe la acea manastire. Am vazut tot felul de lucruri, cunosc personalul monahal. Unul imi povestea cum l-a dus pe el duhul prin India, dar pe sub Bucegi. Ce citise si el si gresit interpretase. Altadata imi aratase o poza cu un liliac deasupra Agheazmatarului, spunand ca este un demon. Cand esti personaj monahal nu poti face si spune orice.
      Nu vreau sa arunc in ridicol munca unora care il reprezinta cu adevarat pe Dumnezeu, insa nu poti tine in mijlocul unei manastiri un lac cu pesti aurii ce inoata prin mormane de bani, in timp ce aia pe la porti iti cer 50 de bani, sa aiba de mancare. Altul, care strangea gandurile oamenilor scrise pe foi si asezate pe la icoane, sau dedicate celor care slujesc pe acolo, le lua si le arunca fara a le citi la cosul de gunoi. De ceva vreme, este calugar.
      Problema este pentru cine se ridica atatea constructii, daca Iisus nu are nevoie de ele, iar la oamenii amarati nu le dai, ce faci cu toate acestea? Oare nu cumva doar te folosesti de numele LUI?
      Cam asa sta treaba, doamna Elena… sunt din ce in ce mai putini reprezentanti religiosi, repere pentru cei multi. Sa stiti, ca daca un slujitor al Domnului, ce oficiaza la Caraiman, ar iesi in hainele preotesti dincolo de poarta manastirii, la amarati, impactul asupra celorlalti oameni ar fi urias. Ei nu se gandesc la astfel de fapte, pentru ca nu simt, apoi daca le da vreun zvacnet constiinta, are grija cel rau sa le umple mintea cu tot felul de rataciri… „daca le dai la 15 sa manance azi si maine, peste 7 zile iti vin 50”. Si i-a terminat cu tot cu snurul lor de matanii cu sute de noduri. Uita tot instantaneu. Cand crezi in Dumnezeu, nu te temi ca in loc de 15 iti vin 50 la masa, cu atat mai putin daca lucrezi pentru EL.
      In general, se vede ca nu se lucreaza pentru oameni. Nelucrand pentru oameni, nici pentru Dumnezeu nu lucreaza. Atunci pentru cine, pentru ei in prima faza…

      Apreciază

      • Off,offf…cata dreptate iti dau….din pacate unii oameni judeca pe altii dupa aparente ,daca unii nu au haine cu zorzoane ,nu reprezinta nimic,nici macar valoarea unui catel cu pedigree….poate ca unii nu s-au culcat niciodata cu matele chioraind de foame si rugandu-l pe Dumnezeu ca maine sa fie o zi mai buna….de aceea nu ii inteleg pe oamenii necajiti,oamenii cu mai putin noroc in viata,oamenii care traiesc de azi pe maine…si imi dau lacrimile numai cand ma gandesc ce simt oamenii aia de la poarta cand vad cate masini de lux opresc si din ele coboara oameni ca si ei,doar ca mai norocosi,care nu stiu cat de amara e umilinta de a intinde mana…

        Bineinteles ca ceea ce am scris mai sus nu e regula, sunt si destui impostori, insa am vorbit in cunostinta de cauza,eu insami m-am ridicat din saracie si nu mi-e rusine sa o spun,dar eram tanara,cu putere de munca si ambitie,insa sunt oameni batrani si bolnavi sau fara multa carte,de ei nu are nimeni grija, poate doar Dumnezeu…

        Stana Regala m-a impresionat,un loc frumos,ingrijit,condus de amicul tau care merita nota 10!

        Apreciază

  8. Da ,ai facut o radiografie a sistemului religios actual,sistem care peste ceva timp va ramane in istorie ca o pata mai inchisa la culoare ,precum inchizitia sau vremurile in care se practicau jertfele umane in numele zeitatilor
    Cu toate caaaaa…vestea buna pentru pochi este ca in ROMania acest sistem s-ar putea sa dainuie si peste milenii ,deoarece suntem indobitociti si intoxicati bine de tot ,lucru care din pacate se perpetueaza din generatie in generatie.
    Stiu…stiu…ca o sa-mi spui ca suntem poporul ales …ca traim in gradina maicii Domnului…ca suntem geniali si ca de-a lungul istoriei am dat umanitatii eN-spe mii de valori universale ,etc.,etc. Insa eu personal am o mare nelamurire: in acest context al universalitatii si al genialitatii ,de ce mai bine de 40% dintre noi…cei ce facem parte din poporul ales ,nu avem grupuri sanitare in interiorul locuintelor? ???…in timp ce media europeana (incluzand si statele ex-comuniste actualmente europene) se situeaza undeva la 4% ????
    Admitand faptul ca traim intr-o gradina (in speta a maicii Domnului) pot sa lansez o ipoteza si sa-mi inchipui ca orice gradina are nevoie de nutrienti ,insa poate este vreo legatura cu sacralitatea si universalitatea pe care eu pur si simplu n-o intrevad…Sau poate celebra replica Hollywoodiana „HOLY SHIT !!” isi are de fapt originile pe meleagurile noastre???

    Poate ma lamuresti tu ca esti mai umblat printre cele sfinte ,ca pe mine ma depaseste problematica.

    Apreciază

    • Suntem tara europeana cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor, probabil si cea mai religioasa… asa, si? Nu se vad efecte pozitive majore in societate…
      Ma indoiesc ca tu crezi basmul asta cu poporul ales. Acest popor devine un popor mai aparte doar atunci cand este condus cu mana de fier. Acum, umblam asa, brambura, pana va pune cineva mana pe noi 🙂

      Apreciază

  9. Am o mare slabiciune si o compasiune pt.acei oameni de la poarta raiului,ca asa se vad ei acolo.Sa facem noi cei de rand ,cate o fapta buna,sa-i ajutam cu cate un mic pachetel. 12 pungute cu gustari si ceva dulce,bucura niste oameni mai putin norocosi .Ce treaba avem noi,cu slujitorii lui Mamona! Piramida Sociala ! Doamne ajuta,tot binele cu tine si ai tai scumpi !

    Apreciază

    • Unii dintre ei fac orice, vand ghiocei, vasc, cosulete cu flori vopsite, etc, doar sa castige un ban. Ar trebui mai multa atentie din partea celor care slujesc in acea manastire. Si da, ce tine de noi trebuie sa facem, doar ca am impresia ca unii „oameni ai Domnului” vaneaza mai multi iepuri. Si pe la slujba sa vina oameni, si daca se poate tot ei sa rezolve problemele amaratilor. Problema sta asa: facem noi, dar nici de cine trebuia sa o faca nu trebuie sa uitam. Ca daca si unii, si altii, ne-am uni fortele, nu ar mai sta nimeni pe acolo…
      Saru-mana si numai ganduri bune.

      Apreciază

  10. Nu…n-avem cum…Pana nu infaptuim catedrala neamului astuia binecuvantat nu se misca nimic…sorry .Dupa ce-o terminam ,mai vedem.

    Apreciază

  11. Pe tema credinţei, a bisericii, a slujitorilor ei, a aşteptărilor şi rezultatelor acestei activităţi, cred că putem discuta la infinit şi tot nu se va ajunge la un consens.
    Ideea e că oamenii au nevoie să creadă în ceva, şi fiecare crede în felul lui şi în ceea ce consideră el mai bine, mai potrivit.

    Despre părintele Gherontie, vreau să spun că în 17 octombrie 2013 a împlinit vârsta de 80 de ani. Este o vârstă înaintată şi în ultimul timp a mai avut unele probleme de sănătate.
    L-am regăsit de curând, în căsuţa lui, acolo unde şiruri nesfârşite de oameni i-au călcat pragul în ultimii 14-15 ani.
    Am ieşit tristă de la el.
    Nu i-am mai regăsit pe chip acea vitalitate pe care i-o ştiam din totdeauna, care răzbătea, în mod evident, dincolo de anii pe care-i purta, dincolo de părul alb ca neaua sau barba lungă şi la fel de albă.
    Pentru că tot este scris undeva, acolo, la mănăstire, că „orice vârstă ai avea, ţine aripile întinse”, exact asta am simţit, că nu mai are aripile întinse, că zborul i s-a încheiat.
    Poate că e de vină şi timpul lung care s-a scurs de la ultima întâlnire cu el.
    Poate că e doar o impresie de-a mea, îi doresc să fie sănătos mult timp de-acum încolo, să se bucure de visu-i împlinit.

    Oricum, gândind şi privind la părintele Gherontie, îţi dai seama că el aparţine altor timpuri, vine din alte vremuri, nu ştiu dacă el se mai regăseşte în ceea ce se întâmplă în prezent.
    Mi-amintesc de un băieţel, dintr-o familie amărâtă, ce vindea mereu flori, fructe şi ce mai găsea prin pădure, la poarta mănăstirii, pe vremea când aceasta abia se ridica, era tot un şantier, şi părintele Gherontie era cel care veghea asupra ei.
    Mai stăteam de vorbă cu acel băieţel şi îmi povestea cum îl chema mereu părintele şi îi dădea din cele ce primea şi el de la oameni, bani să-şi cumpere haine şi încălţăminte, ulei, zahăr, orez, pâine şi altele,ce mai avea pe-acolo,să le ducă acasă.
    Acum, acel băieţel este mare, a terminat şcoala şi se întreţine singur, munceşte, nu mai vinde flori la poarta mănăstirii, dar nu uită ajutorul pe care l-a primit.

    În prezent, ne uităm şi vedem că lucrurile stau altfel.
    De când cu noul Prea Fericit, parcă deviza „NIHIL SINE DEO” a fost înlocuită cu „NIHIL SINE CEO”. Pentru cine nu ştie, CEO vine de la Chief Executive Officer, adică funcţia cea mai înaltă în marile companii, directorul general.
    Parcă totul este doar o afacere, doar manipulare si speculare.
    Şi avem şi noi partea noastră de vină, voluntar sau involuntar, susţinem acest demers.

    Şi nu avem de ce să ne mirăm că avem aşa multe biserici.
    După 1989, şi bisericile au fost folosite ca pârghii electorale. Sunt primari care au prins 3-4 mandate ridicând o biserică şi câştigând astfel inimile votanţilor. S-a speculat la maxim această slăbiciune a oamenilor în faţa unei asemenea iniţiative.
    Alţii s-au trezit cu nişte averi uriaşe peste noapte şi au zis că este o minune de la Dumnezeu, au considerat că este bine să ridice o biserică, să-şi mai liniştească din mustrări, să fie cu conştiinţa împăcată, şi tot aşa…
    Mă opresc aici…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: