„Stalpii de lumina” si iarna grea

Iar o inventie! Noi simtim asa nevoia de a minti tot timpul, de a crea stiri false. Mereu am incercat sa vad de ce se intampla lucrul acesta. Uneori astfel de stiri sunt manipulari, alteori nu au ce sa scrie cate unii.

Acum vreo 2 luni, am citit pe undeva despre o poza fascinanta. Lumini verticale pareau a cobori din cer. Poza din punctul de vedere al unui iubitor de fotografie este reusita. De aici si pana la diferite interpretari nu a mai fost distanta mare.

Evident ca acele lumini sunt doar avertismente, ne asteapta un seism, o calamitate 🙂 🙂  Pe ce se intemeiau astfel de presupuneri, nu am reusit sa inteleg. In fine, poza, fenomenul pareau interesante si le-am tinut asa in asteptare. Cand le va vine timpul, o sa am si un raspuns… cam asa am gandit. Bineinteles, ca intr-o zi, mai exact aseara, vad si eu „minunea”. Ca si altii cu care am discutat tot aseara, nu o mai vazusem pe la noi.

Ce era mai exact?

De la o distanta cuprinsa intre 100 de metri si pana la 300 metri aproximativ, vedeai cum din dreptul fiecarui stalp de iluminat public, se ridicau lumini spre cer. Probabil inaltimea lor era minim 100 m. Era exact ca in acea poza cu articolul „miracolul stalpilor de lumina”. Incep sa caut pe net dupa articol, dar nu l-am mai gasit. Am gasit o preluare recenta.

luminiAceasta poza ilustra articolul recent. Bun, si? Concluzia?

O mare prostie. Este doar o imagine frumoasa, o proiectie a luminii artificiale in atmosfera. Nu vad legatura cu vreun cutremur, etc.

Aici este articolul, nu are nicio legatura poza cu textul de acolo:

http://ro.stiri.yahoo.com/fenomenul-misterios-al-st%C3%A2lpilor-lumin%C4%83-183605381.html

Aseara, cerul era senin si foarte frig. Cred ca a fost cea mai geroasa seara din ultimele 10 luni. Mie asa mi s-a parut.

Din cer, cadeau particule mici de gheata. Nu ningea, pareau fulgi dar nu erau…erau foarte mici particule de gheata ce cadeau ca dintr-o sita. Vedeti pozele. Cumva, prin aceste particule trecea lumina, poate nu stiu eu sa explic stiintific fenomenul, dar acesta nu reprezinta niciun semn, niciun avertisment cu referire la viitor. Conditiile meteo erau de asa natura incat au facut posibil acest fenomen.

1

3Cu ochiul liber nu prea vedeai aceasta cadere de particule de gheata, cu aparatul le prindeai imediat si greu iesea o poza

4Se vad undeva la distanta astfel de lumini verticale… din pacate, nu am gasit un loc bun de pozat si nici vremea nu te lasa, ideea este ca acel fenomen de care scriau unii, a avut loc si la Busteni, in seara zilei de 30 ianuarie. Multi se uitau… dar mare lucru nu era, in opinia mea…

5Dupa cum se observa, luminile din dreapta, planul apropiat, nu au nimic, in schimb, in stanga, departe, se vad coloane verticale… ce urcau poate chiar mai sus de 100 de metri. De aproape nu se vedeau acele coloane…

Nu este niciun semn 🙂

….

Inainte lumea se vaita ca nu mai vine zapada, acum, cand a venit, de ce a venit? 🙂

Pentru animalele din padure, acest strat de zapada reprezinta o mare problema. Nu mai gasesc hrana, nu se pot deplasa.

6Animalele vin pe fire de apa, pe drum, de aceea, pentru a le ajuta sa supravietuiasca, se deszapezesc drumuri forestiere, iar acolo unde nu se poate, se intra cu ATV-ul. Mistretii au scurmat in punctele de hrana dupa mancare. Le-a fost adusa insa alta… peste tot in Valea Prahovei, si in Bucegi, si in muntii Baiului.

7Prin astfel de santuri se deplaseaza animalele…din cauza zapezii mari. Acum este lupta pentru supravietuire…

Si o filmare din muntii Baiului:

Anunțuri

Padurile de basm ale Bucegilor

Suuuper! Vedeti mai jos:

1

2Nu avea ceva aparatul ci asa se vedea si in realitate

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19Cat poate fi de frumos 😉

20

21Albul domina totul

22

23

24Eu nu pot merge drept printre atatea frumuseti, stanga-dreapta, dreapta-stanga.

Sper sa sorbiti toata aceasta frumusete… este ceva ce nu poti exprima in cuvinte… cum este sa mergi pe langa brazi si molizi incarcati de zapada…

Si o filmare, in care se aude si primirea unui mesaj. Da, chiar atunci ma gandeam… 🙂 🙂

Despre cum ducem istoria la fier vechi

Pentru cel mult 50 lei, niste talhari au furat o teava de tun din primul razboi mondial si au dus-o cel mai probabil la fier vechi.

Acea teava de tun era in curtea unui domn si era folosita de zeci de ani, la amenajarea unui izvor.  Izvorul a fost realizat de cine stie cat timp, probabil de peste 50 ani.  Prin teava de tun curgea apa limpede de izvor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Anul trecut, hotii au venit pe firul raului Azuga si la adapostul intunericului, acoperiti de murmurul apei din apropiere, au sustras prin taiere teava de tun.  Inadmisibil asa ceva… dupa cum se intelege, locul izvorului se afla in localitatea Azuga.

Din ce am auzit, proprietarul a facut plangere la Politie, dar hotii nu au fost depistati. Probabil nu s-a deplasat nimeni pe la centrele de colectare a fierului vechi.

b

Azi, subiectul este aproape uitat. Imaginati-va o teava de tun ce aducea moartea odinioara, in ce scop nobil era folosita. Din cele aflate, proprietarul permitea multor oameni sa vina sa ia apa de la acel izvor.

Cat de trist poate fi acest lucru! Mi se pare un gest imoral… au dus unii la fier vechi istoria!

cObservati un detaliu interesant. Intai s-a amenajat izvorul… apoi casa. Deasupra izvorului este o casa destul de impunatoare. Nici macar constructia unei locuinte nu i-a determinat pe cei in drept sa distruga izvorul. Dimpotriva!

Si au venit intr-o noapte niste hoti nemernici si au taiat teava…

Ce pacat ca s-a distrus un astfel de loc…

Pozele, insotite de multumiri, apartin prietenului Guest.  Fara dumnealui nu am fi aflat niciodata de existenta acestui loc…

Aseara, ursul a atacat un angajat al cabanei Padina

Veti vedea mai jos o filmare realizata de o televiziune din Targoviste.  Cine a mers cel putin o data la aceasta cabana, este aproape imposibil sa nu-l recunoasca in filmare pe acel angajat. Toti il cunosc, mereu era in cabana sau in preajma ei. De vreo 7 ani cred ca il stiu doar eu…

Omul a iesit din cabana si a fost atacat de un urs. Ursul, dupa spusele victimei, era mare cat un vitel.

Am spus deseori, si eu iubesc natura, animalele, dar cand un animal pune in pericol o viata de om, atunci trebuie luate masuri rapide. Una este cand omul si-o cauta cu lumanarea, intinzandu-i capcane si ursul apoi il sfasie, si cu totul altceva cand iesi din casa si te trezesti cu el peste tine.

Noi, ca natie,  suntem foarte ciudati, vrem sa-i pacalim pe altii, dar sfarsim prin a ne pacali intre noi. Ne-am asumat tot felul de chestii, doar sa intram in UE. Pe astia, specialistii de doi bani de prin ministere, nu i-a dus mintea ca declararea multor zone sit Natura 2000 inseamna ca te cam opresti cu unele lucruri pe acolo. Au crezut ca-i pacalesc pe europeni si vedem dupa aceea. Nu-i asa, daca ai spus ca un loc este sit, asa ramane. De asemenea, protejam ca nebunii, ursii, pentru ca o vrea UE. Daca tampitii astia care ne-au dus in UE le spuneau acestora ca noi avem mii de ursi, nu 15 ca Italia, nu 2-3 ca Austria, poate ca altfel stateau lucrurile.  Cand ai o mana de ursi, logic ca trebuie sa-i protejezi, dar cand ai mii? Tot am auzit ca sa-i protejam sau sa-i vindem. Cum naiba sa protejezi atatia? Iar de cumparat nu-i vrea nicio tara. Astia ce ne cer noua sa-i protejam, le place sa-i vada la noi, nu la ei.

De frica opiniei publice, ce a exacerbat chestia cu protejarea ursului, nu o sa faca nimeni ceva cu ursii de pe la Padina.  Ocolul Silvic nu are mancare sa le dea, cand le-am spus celor din Consiliul Judetean Dambovita, in 2012, ca toate spatiile facute de ei in vederea depozitarii gunoaielor nu trebuie doar ingradite ci si acoperite, deoarece ursii sar in interior, li s-a parut o idee buna. Au zis ca in 2013 o vor pune in practica. Si nu au pus-o. Toata vara, ursii au tras de gardurile acestor imprejumuiri, s-au intepat sarind gardul, dar au ajuns la gunoaie. Mirosul ii innebuneste… cel mai bun spatiu de depozitare pentru deseuri a fost facut la Cota 1400, acel model trebuia implementat. Ursul doar se uita, nu mai ajunge in interior, pentru ca imprejmuirea este acoperita.

bIn filmare veti auzi ca reprezentantul Salvamont vorbeste despre un spatiu cu gunoaie, pe „la popi”. Acest spatiu il vedeti in imagine, fiind langa manastirea Pestera Ialomitei

cNefiind acoperit, ursii au tot sarit gardul, si-l vor sari pe mai departe, chiar daca se ranesc

Sa va uitati in filmare cum arata spatele acelui angajat. Mie sa nu-mi spuna cineva ca ursul trebuie protejat in acest caz, ca-i spun clar ca nu este sanatos. De la tastatura toti protejam, daca ne trezim cu ursul pe noi, nu mai suntem ecologisti…deci, de d-astia, ecologisti de ocazie, sunt satul. Nu au nimic in cap, sunt fie manipulati, fie au diverse interese, merg cu unii care isi promoveaza afacerea cu ursuleti de plus, etc, si spun toti la unison aceeasi prostie. Esti ecologist cand vor sa nenoroceasca astia apele de munte, cand o dau pe gaze de sist, Rosia Montana, cand vezi clar ca viitorul din verde ajunge negru. Nu esti ecologist pe orice ti se nazare ca da bine, ca iti aduce un plus de imagine.

Din Valea Ialomitei ajung la Sinaia, fiind necesara comparatia. Voi aveti idee ce se intampla la Sinaia de nu au mai fost incidente cu ursii? A venit un tip super-profi, scolit, si a implementat un sistem si reguli ca afara. Omul a montat camere, a numarat ursii, stie cati sunt pe raza fondului gestionat de el. Imi spunea ca prima oara cand s-a luat de treaba, in anul 2012, se uita din observatoare spre munte sa vada de unde vin ursii. Si toti ursii nu veneau dinspre munte, ci dinspre oras. Ursii stateau ziua pe la marginea padurii. Intelegeti?

Ciobanilor le-a dus garduri electrice non-letale, astfel ca ursii nu au mai atacat stanele. Sinaia, in 2013, nu a mai avut probleme cu ursii, pentru ca acest domn stie ce sa faca si are depozite din care ia si le duce hrana in padure. Nu le duce mancare doar pe hartie. Evident ca este si in interesul lui, cat si al comunitatii locale. Sinaia a pierdut mii de turisti din cauza ca turistii nu mai veneau de frica ursilor.

Categoric ca mie, ca iubitor al muntelui, si tuturor oamenilor cu ceva minte, ne convine ca a venit omul acesta si a investit in animale. Vaneaza doar el si legal, nu mai vaneaza 30-40 braconieri, fara acte, fara nimic, pusi pe genocid faunistic. Nu ne place vanatoarea, este ok, nici mie, dar protectia altor specii de animale se realizeaza inclusiv prin vanatoare. Nu o sa-mi spuna mie cineva ca daca vede un ied de caprioara atacat de lupi, se supara ca de ce impusti un lup… Ne dam ecologisti unii dintre noi, atata timp cat nu ne afecteaza direct ceva, cat timp nu scoatem din buzunar ceva, cata vreme nu ne costa nimic sa vorbim.

Spuneam de acest domn, pai noi suntem atat de obtuzi incat nu pricepem ce se intampla. Niste oameni ai legii il pandeau intr-o seara pe un drum forestier, sa-l controleze. Stiti care este ironia? Ca astfel de controale, pe fondul gestionat de el, nu le poti face…fara gestionar, fara el, suni si pe la Administratia Parcului. Omul nu le-a zis nimic, s-a uitat la ei, i-a lasat sa se uite prin masina, desi nu aveau dreptul… nici plangere nu le-a facut.  Asta este, nu ne mai civilizam, nu stim cand sa luam atitudine si cand sa stam in banca noastra.  Diverse persoane i-au dat foc la un observator dupa ce niste braconieri au ajuns pe la Politie, asa functionam noi…

Zilele trecute, stiind zvonurile existente, cum ca se crede ca acest gestionar nu are spatii de depozitare cu hrana pentru animale, ca totul este o poveste… am fost si am pozat pe acolo. Fara acordul acestuia, evident. Si pozele cu imensul depozit plin de cereale, le-am trimis Administratiei Parcului Natural Bucegi. Nu sunt probleme la Sinaia cu ursii, pentru ca omul acesta a cumparat tone de cereale, sare, mere… eu le-am vazut cu ochii mei.

Pe partea aceasta din Bucegi poti face foarte bine turism cinegetic. Sa va arat o poza:

aSpectacol…

Deci, pe mine va rog sa ma scuzati, dar prefer sa stiu ca gasesc ursii cand ies din barloguri, prin astfel de locuri din padure, decat sa aud ca distrug cotete, garduri si pun in pericol vietile unor oameni.

Iarna la Busteni, Povestea unor capriori, Stelele din clasa „hiper viteza”, O piatra

Da, este un articol divers. Nu avea rost sa scriu „o mie” de articole,cand le pot include intr-unul singur.

Cu siguranta, traim intr-o tara plina de paradoxuri:

– Washington Post a ras de noi intr-un articol, subliniind ca Romania este o tara de 19 milioane de locuitori, care nu are dusmani externi, dar are 7 servicii secrete… si nu a fost in stare sa gaseasca epava unui avion, in conditiile in care s-au investit 40 milioane euro intr-un sistem de salvare, apelat de 6 ori de un supravietuitor… ce nu a putut fi localizat 🙂

– Este un fapt real ca avem foarte multe biserici, cu toate acestea, si-l citez pe un prieten ce scrie pe blog, SNV: „Pai tocmai, nu ti se pare foooooooarte interesant paradoxul? Tara cu cele mai multe biserici are cea mai degradata societate(furt institutionalizat si alte alea)? Si cel mai mare nr. de hoti si infractori? De ce oare?”

– ieri, un InterRegio a stat 10 ore in gara din Campina, fara sa le zica nimeni ceva pasagerilor. Stateau asa in tren… Daca si in luna ianuarie ne-a luat prin surprindere iarna, ce sa mai zicem… dar si nesimtirea este maxima

Peisaje cu iarna pe la Busteni:

3Cu deszapezirea s-a stat mereu bine la Busteni… am zis-o in fiecare an

4Mai trecea si cate un tren din cand in cand… un tren a trecut in viteza prin gara Busteni, calatorii vehiculand ideea ca nu a oprit pentru ca se grabea sa recupereze timpul pierdut 😉

5

6Manastirea Caraiman, ieri intr-o mica plimbare

7

8

9Padurea este de basm

10

11

12

13

14

16

17

18A venit asadar si iarna la munte, ma bucur ca a venit acum, schiem putin si cand ne plictisim, suntem pe la sfarsitul lui martie. Deja nu mai pare lunga iarna… logic, cand vine in ianuarie 🙂 La munte, mai sunt asadar 2 luni si jumatate de iarna, apoi vine primavara.

Sa trec la Povestea unor capriori…

Pe 19.01. va aratam imagini din zone salbatice din Bucegi. Printre acestea, v-am aratat si un craniu de caprior. Cand ma intereseaza si imi place, nu prea imi scapa multe chestii. Evident ca nestiind sa interpretez tot ce vad, nu sunt atat de obtuz ca sa nu imi dau seama ca, pe anumite domenii, sunt altii mult mai bine pregatiti. Asa ca am luat craniul cu o manusa si l-am asezat intr-o punga.

La cateva zile distanta de la aceasta excursie, ma intalnesc cu un specialist in domeniul cinegetic, in opinia mea, cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Ii arat craniul, il analizeaza, ii da 5 ani capriorului, si apoi vede ceva: urma unui glont ce ii perforase craniul, mi-a spus o intreaga poveste doar uitandu-se la ceea ce mai ramasese din caprior.  Fiind o proba ce dovedea inca o data actele de braconaj existente in zona Parcului Natural Bucegi, acel craniu apartine din acel moment gestionarului fondului cinegetic 25 Sinaia.

1Acesta este craniul. Acolo unde nu stiu eu, stiu altii, oricum pot ajunge oriunde prin Bucegi… asa a fost cu roca vulcanica, izvoarele feruginoase si multe altele. Nu m-am dat eu priceput… cei de la Babes-Bolyai au declarat roca vulcanica, si mai am atatea de prezentat cand le vine timpul. Coarnele au fost rupte, braconierul nu l-a vanat pentru trofeu, ci pentru carne. A fost impuscat vara-toamna, pentru ca se vede rozeta aceea la coarne. Mai jos, se vede un alt craniu gasit recent pe Valea Rea.

2Acestuia, abia ii cresteau coarnele, nu are rozeta, a fost mancat de ras, iarna … bineinteles, aceste observatii nu imi apartin, dar din cele vazute, jumatate din detalii s-au lipit si de mine

Stelele din clasa „hiper viteza”

Veti spune, ce o mai fi si asta… 🙂

Sunt pasionat de mic de astronomie, nu am avut ocazia si nici timp sa citesc mai mult, sa ma documentez, dar sorb cu nesat orice stire in domeniu. Subiectul acesta reprezinta o cale evolutiva, inveti ceva nou, nu despre Pamant. Deodata, privesti mult mai departe, nu mai sunt omul si Pamantul, sunt Pamantul si locul sau in Univers.

Mai multi specialisti in astronomie, de diferite nationalitati, au descoperit niste stele solitare care se deplaseaza cu mare rapiditate, astfel incat ele scapa din campul gravitational al Caii Lactee. Aceste stele sunt asemanatoare Soarelui si se deplaseaza cu viteze de 1,5 milioane km/ora in raport cu galaxia. Adica pot iesi din campul gravitational. Mi se pare ceva extraordinar. Va dati seama despre ce viteze vorbim si cate alte legi guverneaza Universul si de care noi nu avem habar? Mereu am fost de parere ca noi cautam viata pe alte planete ghidati dupa ce stim noi. Poate exista fiinte ce nu se bazeaza pe oxigen, ci pe metan, sa presupunem. Viata nu are cum sa nu existe si sub alte forme.

Unul dintre specialisti spune: „Stelele hiper rapide sunt de obicei stele mari, albastre, care par să provină din centrul galaxiei. Acestea însă sunt relativ mici – cam de mărimea Soarelui – şi partea surprinzătoare este faptul că nici una dintre ele nu pare să provină din miezul galactic”.

In mod cert, tot ceea ce stim pana in prezent poate fi rasturnat maine. Poate maine ni se dovedeste ca planetele sunt organisme vii, nu stiu, este o ipoteza ce pare absurda, dar parerea mea este ca de multe ori, cercetatorii nici ei nu mai stiu ce sa creada. Teoriile si concluziile sunt bune pana intr-o zi, cand apare ceva ce-ti schimba perceptia.

Intrebarea este: cum de ating acele stele o asemenea viteza, capabila sa infranga campul gravitational? Este ca si cum acele stele au constiinta, par vii 🙂 De unde au venit insa? La aflarea raspunsurilor lucreaza specialistii.  Acest articol cu stelele a fost preluat de multe site-uri. Va dau si eu unul, care spune poezia intreaga:

http://ro.stiri.yahoo.com/stele-%C5%9Ftrengare-evadeaz%C4%83-din-calea-lactee-cu-vitez%C4%83-134300375.html

De la stele hiper rapide sa trec la ultimul subiect, O Piatra:

Seamana foarte bine cu muntele Caraiman, cum il privesti din Busteni. Aceasta piatra, era nicaieri in alta parte decat… pe Vf. Caraiman 🙂

21Se si vede ca este din zona inalta, o arata lichenii. Mi se pare foarte fain sa o iau cu mine si sa o asez pe masa… atunci cand asez masa la baza unei mici cascade, apa curge pe dedesubt… totul este primitor. Am scris anul trecut de Florii, apoi si in alta imprejurare… Si in acest an, am diverse planuri mult imbunatatite.

Trebuie sa mai revin si cu alte subiecte, de genul unui exercitiu de alarmare prin Bucegi, o simulare, evident, la care nici nu vreau sa ma gandesc ca nu a iesit dupa cum si-au propus autorii 🙂 O sa scriu cand am mai multe detalii. Socati de atitudinea celor care au actionat in Apuseni la salvarea celor din avionul prabusit, mai-marii damboviteni au dat alarma pe la Salvamont, sa vada cum  (re)actioneaza acestia in cazul unei situatii similare… voi afla ce si cum, dupa care scriu.

Recomandarea mea pentru cei abilitati, adica aceia care au decizia in stilou pentru o vreme, ar fi ca tot ce este in Bucegi, ca institutie, sa fie considerate ca forte de interventie de gradele 2 si mai degraba 3, auxiliari, asa. Mai bine sa faca rost de numerele de telefon al comandantilor batalionului de vanatori de munte de la Predeal. Ei ar trebui sunati primii, au luptat prin Afganistan, Iraq, nu sunt intepeniti, mincinosi. Aceia sunt capabili sa execute o misiune de salvare de o anvergura ca aceea din Apuseni.

De altfel, profesionalismul celor cu atributii de salvare in Bucegi, s-a vazut la incendiul din Creasta cu Zambri, din vara lui 2012. A ars muntele o luna de zile, cei plecati la interventie se salvau intre ei, pana la urma si-au mintit sefii ca nu exista poteca de acces si zona este deosebit de periculoasa, motiv pentru care nu pot face nimic. Minteau si la stiri… si pe poteca de acces spre Creasta cu Zambri merg oamenii de cel putin 100 de ani. Orice montaniard care a cutreierat Bucegii a auzit de Braul lui Raducu… sau daca nu a mers, a citit.

Asa, ce fac ei acum, mai salveaza un turist, o pisica, un caine, doi ciobani beti, este bine. Situatiile nu sunt cine stie ce, comparativ cu prabusirea unui avion… pentru ce este acum in Bucegi, ei sunt la un nivel satisfacator. Mai incet, mai greu, unii sunt mai buni ca altii, dar fac treaba. Cand vine o problema mai mare, nu au ce sa faca, decat sa care ceai, cafea si mancare pentru vanatorii de munte 🙂

Dar scuze vom gasi mereu 🙂 Intai nu aveau haine, apoi aveau haine, dar nu aveau bocanci… dupa ce au avut echipament, de fapt nu aveau nici masini… apoi au facut rost de masini, dar unde sa le tina, ei unde sa doarma… s-a rezolvat si acest impediment dar… nu puteau interveni eficient pe zapada… le-au dat si snowmobile, dar ei vor permanent sa-si imbunatateasca mecanismul de interventie :)) … viseaza la elicopter… cand vor avea elicopter, si acela va fi depasit… ce bine era daca se puteau teleporta, sa aiba un buton ca Picard din StaicaTrec… concluzia: Nu avem resursa umana… de aici trebuie sa pornesti cu un scenariu de simulare. Nu trebuie sa pui in scena ce ai vrea tu sa se intample ci, mai intai, trebuie sa vezi ce pot ei sa faca 🙂

COMPLETARE, ORA 17

Abia ce am scris de vanatorii de munte, ca am si gasit o stire. Bine, nu despre Bucegi, dar doua judete mai incolo 🙂

Vanatorii de munte, insotiti de prefect, au salvat niste turisti si cativa reporteri de la un ziar local. Directorul ziarului le multumeste autoritatilor intr-un articol.

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=54904&Itemid=374

Lansarea cartii de poezii a doamnei Aura Georgescu

Ieri am scris despre o carte veche despre Bucegi, azi am participat la lansarea unei carti 🙂

D-na Aura, este in dreapta la blogroll, este o mai veche cunostinta…cine isi aduce aminte, i-a scris lui Rares acum doi ani, cand s-a nascut, o poezie… mi-a facut invitatia la lansarea de carte, nu numai mie… Dansa iubeste mult copiii, motiv pentru care le-a dedicat mai multe carti.

As putea rapid sa enumar trei persoane care au acest dar de a scrie… Poezii – d-na Aura, Povesti pentru copii si nu numai – d-na „Eumiealmeu”, Text filozofic şi o paletă de stiluri – Camelia. De la toate aceste persoane am cartile scrise sau am scoase la imprimanta articolele preferate.

Uite asa s-a conturat ideea unei deplasari pana la Brasov, de vreo saptamana.

Ningea, dar nu a fost niciodata pentru mine o problema, indiferent ce plan avea natura. Un InterRegio ne-a dus direct la Brasov, fara intarzieri pe undeva.

1Vorbeam ieri despre Fabrica de Hartie din Busteni, despre istoria locurilor, despre Bucegi…iata si locomotiva veche de circa un secol. A fost a fabricii si acum este expusa la gara din Busteni. Cand eram copil si, chiar si la liceu, o mai vedeam circuland.

2Aproape de Azuga

3Este doar o iluzie optica, nu zambeste deloc… sau hai, are asa un zambetel plictisit in coltul buzelor, ca nu mai termina asta, cum il chema?…  da Vinci, o data cu pictura lui. Ea se gandea probabil la sarmalele din frigider si ala batea campii 😉

4O biserica frumoasa, pe la care trec deseori…Blumana

5Iar am ajuns pe aici, putin dupa 12, dar nu mai era fanfara cu oameni in uniforme de epoca, la astia chiar le-am uitat numele… dar cui ii pasa? Cantau si ei pe acolo, a sfarsit de vara…

6Pe acolo, prin „tunelul” acela, am vazut o scena cutremuratoare. Un bebe mic tipa cat putea in bratele mamicii sale… care mai avea inca doi copii pe langa ea. Nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt teribil de … Mi s-a parut o scena desprinsa din filmele cu sfarsitul lumii. Nu am trecut chiar asa, mai departe, dar era o imagine de cosmar. Afara foarte frig, copilul tipa, poate si de frig,  si de foame… nu stiu, oare nu au obligatia unele institutii sa-i ia de pe strada? Este cutremurator… ceilalti copii se agatau si ei de mama lor, suntem vai de capul nostru, ce mai… Lasati asa, si copiii, si mama lor, nu au nicio sansa sa se integreze in societate.

In fine,

7Si ajung la locul evenimentului, la libraria St. O. Iosif, exact cand la microfon se auzea vocea d-nei Aura

8M-am dus si eu mai prin spate 🙂

17Afisul evenimentului

9Dupa care, a inceput sa le citeasca poezii copiilor, sa discute cu ei, a fost ceva foarte frumos

10

11

12

13Seria de dedicatii si autografe

14

15Reprezentantul Libris

16

18

20Cartea se numeste: „POEZII PENTRU CEI MICI”

19Multumesc pentru cele scrise

21 Si o poza, neaparat

Mi-a placut evenimentul, a fost foarte frumos, se mai fac lucruri ce implica si pe cei mici… uneori investim in educatie fara rezultat. Parca ne-am pierdut oamenii de valoare… ma bucur ca am ocazia sa-i citesc poeziile, ca-i pot citi ceva de calitate celui mic, a fost un eveniment bine pus la punct. Sper ca d-na Aura sa scrie mai departe si sa ne vedem cu bine, la o noua lansare.

Alte cateva poze si prin Brasov:

22

23

24Acolo eram acum cateva luni de zile

25Va dati seama ca mie mi se intampla chestii din acestea, cat este Brasovul de mare, eu tocmai pe langa bustul lui St. O. Iosif am trecut. Si prin padure, daca este un singur cui in copac, printre alte mii, eu la acel copac ma duc 🙂

26

27In loc de incheiere

Parcul Natural Bucegi, imagini vechi din cartea „Vraja Bucegilor” a lui Nestor Urechia

In mod cert, aceasta carte trebuie citita de orice iubitor al Bucegilor.  Cartea, scrisa acum circa 100 de ani, este primul pas in intelegerea a tot ceea ce se intampla in acesti munti. Probabil, acum, vedem cu alti ochi cuvintele autorului, insa veti remarca acelasi lucru ca atunci… existent si in perioada comunista,  cat si in prezent: acesti munti au ceva, te leaga cu ceva 🙂

Autorul este localnic, cartea sa ramane „Biblia Bucegilor”… de mic am citit-o si am umblat prin toate locurile scrise in ea, este cartea ce desteapta unele simturi 🙂

Inainte sa postez imaginile vechi, voi scrie cateva randuri frumoase dintr-o altă carte, „În Bucegi”, scrisă de acelaşi autor, Nestor Urechia:

„Şi acum, Mircea, priveşte… Ai în faţă-ţi cea mai minunată privelişte din lume…

Tot ce poate desfăta şi fermeca sufletul unui poet, sau al unui iubitor al naturei se află îngrămădit aci, gingăşie şi frumuseţe, putere şi străşnicie, grozăvie şi măreţie.

Valea Prahovei, după strâmtoarea Genunei, s-a lărgit deodată şi râul s-a tras la o parte, în semn de respect pentru aceşti uriaşi munţi Bucegi; deasupra patului său se întind podişuri care, în toiul verei, se îmbracă cât o floră fermecător de colorată.

Mai departe, la apus, la poalele Bucegilor, se ridică cline blânde, iute prefăcute în „gâlme” păduroase şi în grebeni acoperiţi cu o manta a cărei pulpană este vărstată cu albăstruiul aninilor şi roşcatul fagilor, iar mai sus împodobită cu verdeaţa stăruitoare a brazilor. Putere, străşnicie arată aceşti codri de seculari brazi şi molifţi.

Dar minunea minunilor este acel zid uriaş, acea pălălae de piatră ce se înalţă la cer, într-un avânt neînstrunat. Cine ar putea descrie răscoala acestor stânci care îşi încalecă seninările lor, se îmbrâncesc mânioase? Sălbăticie a timpurilor preistorice, triumf al grozăviei şi măreţiei! Omul se simte strivit faţă cu această zidire fără asemănare în lume.

Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.

Nu e zi de la Dumnezeu în care să nu-i învălui cu o duioasă privire.

Seara, când mi-am săvârşit munca grea şi sunt gata a da ochii în gene, nu uit niciodată de a le cuprinde icoana în lumina ochilor mei. Dimineaţa gândul meu cel dintâi este să alerg la fereastră şi văzându-i, inima-mi creşte. În orele de repaos, cea mai curată desfătare a mea este să mă aşez în faţa Bucegilor şi să-i privesc: uit totul atunci şi sufletul meu este duios alinat. „

Imaginile:

1

2Prima editie a cartii

3

4

5

6Cel mai cunoscut ghid al Bucegilor

7

8Bordei si… priviti cum se mergea prin acele timpuri, la haine ma refer

9Aceasta scena m-a dus cu gandul, in primul rand, la prietenul SNV 🙂 🙂  Intamplarea are loc in Poiana Costilei

10

11

12a

12Superb, nu? 😉

13

14Zapezile de altadata

15

16

17Cea mai tare chestie, Fabrica de Hartie le-a facut reducere de 25%

18Nu ai cum sa intelegi unele lucruri, daca nu pornesti cu inceputul. Veti observa ca toti marii bucegisti, de la inceputul secolului trecut, nu vorbesc despre Sfinx, asta ca un mic exemplu. Poate nu l-au vazut, nu? Ei, care umblau pe orice vale si brana, nu vedeau ceva situat pe loc drept… mai si scriu ca au cercetat toate stancile cu aspect de babe. Cu toate acestea, nu au vazut chipul Sfinxului.

Azi, la Sfinx, vin sute de oameni sa vada o piramida imaginara. A, uitasem, da, vin atatia, doar ca, ghinion! Se zice ca numai „initiatii” o pot vedea 😉

P.S. Nici in Anuarele Bucegilor nu se pomeneste despre Sfinx. Nu stiu, parca este asa, dezamagitor! 🙂 🙂 🙂