Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – cabana Malaiesti – La Prepeleag – Pichetul Rosu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi. Anul acesta este anul descrierilor de trasee :)) Intai, sa va spun ceva de ieri. Rares a facut un parc intreg sa rada…fugea el pe acolo, si la un moment dat s-a plictisit, asa ca…? Fuga-fuga spre caruciorul lui. Sub privirile tuturor, s-a catarat pe roti si s-a suit in carut. Acolo s-a asezat mai bine, ca sa doarma :)) La un an si jumatate face tot felul de chestii, lista este prea lunga, asa ca revin la traseu.

Noi am urcat cu telecabina, impartiti in grupulete, care cum i-a fost norocul, raportat la numarul mare de turisti ce asteptau sa le vina randul…

Si cafeaua de dimineata trebuia sa o bem la Babele, gata, ne-am obisnuit in batatura omului acela :)) Cum va spuneam anterior, recomandabil este sa cumperi un expresso la 5 lei, decat de la aparatul cu fise.

Mai departe am trecut de Babele, am zabovit putin la Sfinx si am pornit mai departe spre Varful Omu, unde trebuia sa ajungem cam in 2 ore.

1

2Muntele Obarsia

3Aici este zona La Cerdac, bine, de aici incepe. Din acest loc, se bifurca traseul spre Omu, in stanga este mai lung, fiind o varianta de iarna. Traseul Babele-Omu fiind inchis iarna, va dati seama ca este improprie aceasta denumire de traseu de iarna. Totusi este o alternativa utila primavara cand inca mai este zapada pe asa-zisa poteca de vara.

4Dupa unii, acesta este Saturn. Adica mai-marele zeilor, intelegeti, tampenii din acestea. Este frumos sa pozezi stanci cu anumite chipuri, frumos asa ca dovada a ceea ce face natura. Dar sa ajungi sa consideri stanca aceasta drept nu stiu ce zeu, trebuie sa nu fii intreg la minte. Chiar spuneam unei persoane apropiate, ce s-ar fi intamplat daca autorii unor albume ar fi avut conditie fizica si ar fi mers prin tot muntele, probabil ca din cauza acelor nebuni, ar fi mers tipografiile non-stop. Astfel de idioti, prezentand tot felul de stanci sub diverse denumiri, nu sporesc misterul Bucegilor, ci reprezinta un atentat la bunul-simt. Nu poti sa fii atat de idiot…

Datorita acestora si altora care ii copiaza, Dumnezeu nu mai conteaza, pentru ca inainte de el a fost Saturn, atlantii, acum sunt reptilienii, iar ceea ce trebuie inteles si reprezinta realul, dar mai greu de acceptat, este si mai mult incalcit. „Acum vorbeste invidia din mine!” 😉 🙂

5bAcest chip este mult mai real decat acel „saturnian”…si nu lui i s-a adus o floare, simbolului

6Valea Morarului; cu rosu, traseul Omu-Bucsoiu-Busteni ce trece pe marginea acestei vai

7Spate in spate cu Valea Morarului se afla Valea Gaura. Pe acolo, pe unde vedeti sagetile este traseul spre Bran

8La cabana Omu, am baut cate un ceai, „am luat toate cabanele la rand” :)). Ceaiul era foarte bun…erau trei femei in bucataria cabanei, ele tin aceasta cabana cu mult mai bine decat proprietarul, cabanierul Popa. Bine ca in ultimii doi ani nu l-am mai vazut pe acest incurca-lume pe acolo.

Am ajuns la indicatorul aflat la circa 500 metri distanta de cabana Omu. Atentie, pe timp de ceata se poate sa nu vedeti poteca. Marcajele sunt indeosebi pe bolovani. Va recomand sa evitati traseul prin Hornul Mare. Daca ar fi dupa mine, as inchide acel traseu, daca este sa cobori unul dupa altul, cine stie cum desprinzi o piatra si-l accidentezi pe cel de mai jos…acesta nu se poate feri. Vara, mai bine evitati acel horn.

9Asa incepe poteca

10Salutam destul de repede si primul Bolovan 🙂

11Se vede poteca mai jos. Inca de la intrarea in acest traseu ce coboara Valea Malaiesti, se observa ca poteca descrie o bucla larga, accesibila, desi poate exista iluzia de verticalitate accentuata. Daca ramai pe poteca nu ai ce sa patesti. Ma intreba un prieten daca sunt pietre pe poteca, da sunt, si multe, pana la baza Hornului Mare, dupa care cobori mult mai bine. Problema este daca vrei sa mergi, mergi, daca gasesti cusur si probleme in si la orice, nu vei gasi determinarea necesara de a vedea un loc superb ca Valea Malaiesti.

12Ca o pista de decolare, frumos acest colt de stanca ce pare suspendat

Rotind aparatul foto, prin imprejurimi, vedem si noi un chip. Nu-i punem nume acum, poate vin fotografii profesionisti din Valea Prahovei. Parerea mea este ca in tinerete au fost ei prosti, dar la batranete au atins un nivel ce este practic imposibil de egalat. Fantezia lor, povestea lor, nu este asezata pe vreun crampei de realitate. Iar daca vreun copil vede albumele lor si ce au scris, trebuie sa li se atraga atentia ca sunt mai bune povestile lui Creanga, basmele lui Ispirescu…

13

14

15

16Aspect poteca

17Zapada destul de multa prin imprejurimile traseului

18In departare, traseul turistic din Valea Tiganesti, ce porneste de la cabana Malaiesti pana la refugiul din Saua Tiganesti, marcajul este banda galbena

19Jos, se vede cabana Malaiesti

20Aspect din muntele Padina Crucii, ce desparte vaile Malaiesti si Tiganesti. Dupa cum se observa exista o imensa despicatura…multi au zis ca vor sa parcurga culmea acestui munte. Le-am zis deseori de aceasta despicatura, fara echipament de alpinism nu ai cum sa treci dintr-o parte in alta

21

22

23Nu-ma-uita, unul dintre cele mai clare exemple de melanism

24Intrarea in Hornul Mare

25Asa arata hornul

26Drept inapoi cum o fi?

27

28

29Pe la jumatatea acestui versant se afla Brana Caprelor, traseu marcat cu triunghi albastru

30Macul galben, una dintre cele mai superbe flori din Parcul Natural Bucegi. Observati un mic manunchi de maci, in mijlocul grohotisului

31Maci galbeni, relicte glaciare

32Cimbrisor, un alt pionier

33

35Aici incepe visul 🙂

34

36

37

38Mai postez si cruci, pentru a se intelege cat mai multe…

39

40

41

42O floare de colt, cum mergeam sa vedem buchetul de mai jos de garofite, era si ea in drumul nostru

43

44Cele mai frumoase garofite vazute vreodata in Bucegi, multe si superbe

45Din nou, floarea de colt

46Valea Malaiesti ramane una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi. Daca ma credeti, nu am zarit un gunoi, un pet, nimic, desi traseul este unul circulat. Probabil din cauza ca doar turisti cu rucsacul in spate ajung pe aici…adica oameni educati. Cabana Malaiesti ramane singura locatie turistica din Bucegi unde nu se poate ajunge cu masina.

47Mai avem putin pana la cabana.

48Bucsoiu, din orice parte l-ai privi, ramane un munte impunator

49Ferigi foarte mici

50Molizi, parca lipiti de stanca muntelui

51Indicatoare langa cabana

52O privire inapoi, de unde venisem

53Preturi la cabana Malaiesti

54Sala cabanei

55Mancarea noastra, ceaiul lor

56Refugiul Malaiesti situat in imediata vecinatate a cabanei

57Nu se poate descrie in cuvinte cat de frumos este in aceasta vale, la cabana. Unii vin si monteaza cortul, sunt putin sau mai putin inspirati. Cred ca este o greseala sa amplasezi cortul la doi pasi de albia unui parau, fie ea si seaca. Daca noaptea ploua si te ia vreo viitura?!

58

59Superbe picturi prin interiorul cabanei…dar, aici a gresit pictorul, observati ca eu imi dau cu parerea la multe :)) , pai i-a facut coada acestei pasari prea lunga. Mie imi seamana a pasare rapitoare de zi, pare o acvila, ori pasarile de acest gen nu au ditamai coada 🙂 Si acvila nu are dusmani naturali sa priveasca in sus, ea de regula cand se afla pe un colt de stanca priveste in jos, dupa prada…gata, l-am criticat si pe omul acesta 🙂

60

61O replica a cetatii de la Rasnov

62Aici plecam, dar sa pozam si indicatorul traseului nostru. Acum este randul salvamontului, ce naiba este scris acolo? Spre Pichetul Rosu prin cabana Poiana Izvoarelor…o prostie. Intai ajungi la Pichetul Rosu, dupa aceea vine cabana aceea. Exprimarea este total eronata. Pichetul Rosu este o intersectie de trasee, o mica poienita. De acolo, faci dreapta spre Busteni prin Poiana Costilei, inainte continui spre Poiana Izvoarelor, in stanga pe punct rosu mergi la cabana Diham Phoenix, deci abia acolo apare punctul rosu…le-au incurcat si oamenii acestia 🙂

63Nu-i asa ca sunt frumoase aceste locuri? 🙂

64Eu daca alerg pot spune ca sunt in 4 ore in Rasnov, altii cu rucsacul in spate nu cred ca reusesc 🙂 Pana la Valea Glajariei intalnesti un drum forestier…lung de 17 km 🙂 Daca abordati acest traseu calculati-va sosirea in Rasnov dupa 6 ore, cel putin, pentru ca pana la acel drum mai este de mers. Apoi vin cei 17 km

65Traseul spre Valea Glajariei si Rasnov, ca sa urcati la cabana Diham trebuie abordat marcajul cruce albastra de la valea mentionata…urmeaza un urcus de 45 minute- o ora

66Traseul nostru, marcaj triunghi rosu. Recomandarea mea, daca vreti sa mergeti vara la cabana Diham Phoenix, este sa urmati acest traseu. Este mai pitoresc, mai usor…decat sa-ti fortezi picioarele prin padure pana la Glajarie, privind la copaci, mai bine mergi pe curba de nivel, mai cobori, este mult mai frumos…si sa urci toata panta aceea de la Glajarie, nu este nicio placere, cand esti la plimbare.

67Turisti spre Glajerie

68

69Cabana si refugiul de la Malaiesti

71Rasnovul este undeva mult in dreapta 🙂

72O banca montata de curand pe acest traseu, intr-un loc pitoresc. Pe ea asteptau niste persoane sosirea salvamontului. Nu mai puteau sa mearga, asa am inteles ulterior. Dar nici noua si nici altor turisti, oamenii acestia, accidentatii, nu ne-au zis nimic. Mie nu mi s-a parut ca au ceva. Dar totusi ceva de mancare, o fasa elastica, etc, o vorba buna, cred ca aveam la noi. Mai jos, am intalnit si salvamontisti din Busteni si jandarmi montani si voluntari, plecati sa-i salveze. Ar trebui sa existe cadrul legal sa fie puse astfel de persoane la plata actiunii. Nu poti chema atatea persoane…pentru ca nu mai ai chef sa mergi sau ai febra musculara. Sunt tot felul de copii de bani gata care nu stiu nimic pe lumea asta, li se pare ca orice se poate cumpara cu bani, si ca pot face orice…aici sunt de acord sa le fi dat cineva vreo doua suturi in fund, ori amendati pentru apelarea nejustificata a nr. 112

73

74

75Cabana Diham Phoenix, traseul din Glajarie urca toata padurea din stanga

76

77Indicatoarele acestea doua reprezinta intersectia La Prepeleag. Pe banda rosie urci pe Bucsoiu, noi am continuat spre Pichetul Rosu pe marcaj triunghi rosu

78Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti care au murit pe munte

79Hribi uriasi

80Banca amplasata de prietenii lui Traian Murgilas, prins anul trecut de o viitura pe Valea Bucsoiului, din apropiere. In acea zi, cand a murit, 23 iunie, si noi am dat de o alta viitura pe Valea Gaura, dar am scapat, uzi pana la piele am ajuns in Bran

81Cred ca era masina salvamontului, dar nu am pierdut ocazia sa ma pozez in ea, ca sa ma vada ei :)) Cum pui mana pe volan simti diferenta intre Atv si masinuta aceasta. Este mai puternica si mai sigura aceasta 🙂

82Aici este Pichetul Rosu, mai departe se merge foarte lejer spre cabana Diham Phoenix, noi am mers insa inainte

83Tringhiul rosu continua tot spre Busteni, dar prin Poiana Costilei. Nu avea rost sa mai umblam si pe acolo, asa ca am luat varianta mai simpla spre Busteni, pe marcaj banda rosie

84Printre ierburi Atv-ul Jandarmeriei…

85M-am urcat si pe el, pentru o poza. Cu acordul lor 🙂

86Coltii Morarului

87Indicatoarele noi montate de Salvamontul din Busteni la Poiana Izvoarelor

88Observati pe gardul cabanei Poiana Izvoarelor si indicatorul spre cabana Diham Phoenix. Mai stiti de cate ori am scris si cate sesizari am facut ca a fost montat pe acel stalp metalic, in directie gresita? In sfarsit, dupa vreo 2 ani l-a dat cineva jos de acolo, probabil salvamontistii, si acum arata directia corecta. Cine stie pana cand…

89Crucea cu ochi, aici suntem la Gura Diham

90Toate poienile Vaii Cerbului sunt pline de rulote si corturi

91

92Incheiere superba de zi, eram in Busteni

Astfel, am mai descris un traseu, nu baliverne si povesti insirate, ci realitati. Drum bun si atentie maxima pe munte, la orice 🙂

Anunțuri

32 răspunsuri

  1. uau, ce ma bucur sa vad aceste imagini si sa-ti citesc si sa ma bucur de experienteletale. In 2 saptamani am planuit 4 zile de munte iar traseul descris de tine face parte din itinerariu. Abia astept, parca simt asa o chemare a muntelui. Ce parere ai de conditiile de cazare de la Omu? eu din 4 zile am ales cele 3 nopti de cazare la cabana Padina, cabana Malaiesti si Poiana Izvoarelor

    Apreciat de 1 persoană

    • Saru-mana 🙂 Ma bucur ca ati revenit, ca sunteti bine 🙂 Multumesc pentru trecere si pentru cuvinte. La Omu, fiind acele trei doamne, ar trebui sa gasiti totul in regula 🙂 Este perfect din punctul de vedere al turistului cu rucsacul in spate, la Padina si Malaiesti, nu am incredere la Poiana Izvoarelor. Cel care are cabana Poiana Izvoarelor detine si cabana Omu. Diferenta este ca in timp ce sotia lui si alte femei se ocupa foarte bine de cabana Omu, el sta pe la Poiana Izvoarelor. In ultimii 5 ani, nu am auzit pareri pozitive prea multe despre aceasta locatie. Dar poate o fi inteles si el ca din banii celor care-i trec pragul, traieste 🙂 Toate cele bune, si daca aveti vreo nelamurire, nu ezitati sa-mi scrieti.

      Apreciază

  2. Acvila de munte are o coada destul de lunga si uneori se uita si in sus dupa alte rapitoare care o mai hartuiesc (vanturel, corb etc) sau dupa pereche. Am fost norocos sa vad o pereche anul acesta in Muntii Fagaras, nu stiu daca in Bucegi au mai ramas.

    Apreciază

    • Nu te contrazic, dar am dreptate 🙂 Am vazut de aproape astfel de pasari, ce apar rar in Bucegi. Mai cuibaresc in unul, posibil doua locuri din Bucegi. Daca ar avea coada asa mare ca in pictura, atunci cand ar merge pe jos, sigur ar incomoda-o si ar trebui sa o tina ca un cocos, curcan 🙂 Se vede clar ca nu are cum sa fie coada egala cu corpul. Iar aripile inchise, acopera la deplasarea pe jos, o parte din coada. Acvila din imagine daca ar fi reala, ar trebui sa mature pe jos cu ea.
      Da, poate se mai uita si in sus, dar imaginea pictata reflecta prea tare imaginatia autorului, parca este asa o privire in vant, a acestuia. Si stii, ca orice pasare, cand priveste in sus, de exemplu sus-partea dreapta, lasa o parte din cap spre stanga, si invers.

      Apreciază

  3. Minunat! No comment…

    Apreciază

  4. Foarte, foarte frumos…. poate intr-o zi o sa reusesc si eu sa fac acest traseu. Dar cei mai frumosi raman bolovanii, apoi florile 🙂 🙂

    Apreciază

  5. Am facut traseul acum … o mie de ani. Cand am inceput coborarea de la Omu era cam ceata. Destul de riscant, dar am urmat bine poteca si am iesit repede din ceata. Ne-a prins si o ploaie scurta de vara inainte sa ajungem la cabana Malaiesti. Per ansamblu a fost o zi buna totusi. Iar mancare mai gustoasa ca cea pe care am purtat-o in rucsac nu-mi amintesc sa mai fi mancat in alta parte.

    De pus traseul pe lista cu lucruri de facut…

    Apreciază

    • Prima oara cand am mers la Malaiesti, aveam cred ca 6-7 ani si mi s-a parut drumul extrem de lung. Mergeam cu niste vecini cu cortul. Si acum mai pastrez acele amintiri 🙂 Un loc uitat de lume, de haosul de zi cu zi, acolo chiar gasesti liniste, doar natura. Cu siguranta, si dv, si eu, si multi altii, trebuie sa mai trecem prin Valea Malaiesti. Sanatate si numai bine!

      Apreciază

  6. Rareş e fiul tatălui său, când e vorba de isprăvi. Care or fi, când le’o fi să fie, pentru că vor fi.

    Şi-aşa e, cum spui, despre acele locuri, cu greu le-ai părăsi, o zi numai să le trăieşti şi simţi cum te ajunge vraja muntelui să te farmece, şi-aşa mi-au scăpat nişte clipe printre degete de a ajunge acolo, dar tu ne porţi pe unde unii încă nu au ajuns şi nici nu ştiu când vor ajunge.
    Dar vor ajunge.

    Apreciază

    • El este considerat Adi la puterea a treia, deci trebuie sa faca de trei ori mai multe :))
      Asa este, cand ajungi sa simti aerul din Bucegi, o sa-l vrei mereu, fiindca este aerul Vietii, cu totul altceva. Stiu ca vor ajunge doar aceia care isi doresc!

      Apreciază

  7. Cred că nu întâmplător pe Valea Mălăieşti s-a construit prima cabană din Bucegi, în 1882, undeva puţin mai jos de actuala cabană. Această cabană Mălăieşti are o istorie zbuciumată, ea a fost aşezată destul de ambiţios, la poalele unor versanţi abrupţi, în plin culoar de avalanşe şi viituri. Dar cred că frumuseţea locului, a peisajului, a prevalat în faţa prudenţei, a fost mai presus decât teama de potenţialele pericole. Chiar dacă muntele s-a împotrivit de mai multe ori, omul s-a încăpăţânat şi a rămas aici, în această vale, cu această cabană.
    Valea şi cabana Mălăieşti reprezintă un loc ascuns într-un colţ al Bucegilor, într-un peisaj de vis, un mic colţ de rai, un loc în care trebuie să stai, să-ţi tihnească, să-l adulmeci pe-ndelete, să te saturi de măreţia şi frumuseţea lui. Acolo eşti departe de tot ce înseamnă asfalt, maşini, betoane, aglomeraţie, gălăgie, agitaţie. Acolo viaţa curge într-o altă dimensiune…

    Apreciază

    • Un loc de o frumusete divina, Valea Malaiesti. Imi place foarte mult acea zona, insa trebuie facut cum spui tu. As intinde ceva pe jos si as sta asa ore in sir, ascultand imprejurimile. Pare o vale a prieteniei, nimeni nu se cearta, nu sunt gunoaie, este liniste, este cel mai civilizat loc din Parcul Natural. Desi omul a ocupat acea vale de peste un secol, nu a adus impact naturii. Viata curge intr-o alta dimensiune, bine spus, o comparatie mai reusita nu se putea face. Cand pleci din acel loc, parca te trezesti dintr-un vis, cand ajungi el incepe, si nu vrei sa mai pleci, uiti de orice. Sunt locuri si locuri in care rezonam cu muntele, locuri unde sufletul nostru gaseste ceea ce doreste.

      Apreciază

  8. Foarte frumoase toate florile. Cimbrisor am si eu,e foarte aromat dar nu e atat de frumos colorat , in schimb al meu se intinde peste tot.
    Despre picturi vroiam sa iti spun ca ele nu sunt fotografii, nu trebuie sa copieze realitatea ci redau si din viziunea pictorului.Daca lui asa i s-o fi parut coada pasarii sau asa si-ar fi dorit sa fie , asa a pictat-o.

    Apreciază

  9. Frumoasa experienta si mai frumos gestul de a ne impartasi impresiile! O intrebare am: pe la Pichetul Rosu este traseul numit si Tache Ionescu? Am mers acum ceva ani, in februarie 1996 si as vrea sa il refac saptamana viitoare daca ne ajuta timpul, dar nu mai imi aduc aminte prea multe de atunci. M-ar ajuta un sfat, mai ales ca a trecut ceva vreme, nu mai am antrenamentul si varsta de atunci. Traseul pe care l-am urmat a fost Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Malaesti.

    Apreciază

    • Buna seara, multumesc pentru aprecieri si vizita. Da, este acelasi traseu pe care ati fost in trecut. Sa va luati apa la dv, ca nu gasiti mai sus de Poiana Izvoarelor. De la cabana Poiana Izvoarelor in cam 2 ore si ceva sunteti la Malaiesti. De la Pichetul Rosu se urca spre Poiana Bucsoiului in cam 20-25 minute, acolo intalniti si o banca montata de prietenii unui om al muntilor, surprins de o viitura pe Valea Bucsoiului. Din acest loc poteca devine mai lejera, nu se mai urca brusc ci se merge cam pe curba de nivel. Treptat se castiga in altitudine. Cand vine un urcus mai accentuat sa stiti ca urmeaza intersectia La Prepeleag,, este si o mica poienita, dv sa continuati pe triunghi rosu. Banda rosie intra in jnepeni si urca spre Vf. Omu.
      Daca aveti vreme buna traseul de aici devine foarte pitoresc, cu vedere spre Postavaru, Piatra Mare…apoi mai vin doua urcusuri mai dificile de cate 5 minute maximum, ajungeti la o alta banca, de unde incepeti sa coborati spre Malaiesti. Sunt cabluri puse, s-au refacut podetele…
      Sa porniti de dimineata ca sa va intoarceti pe lumina, in cazul in care nu innoptati la cabana Malaiesti. Ca timpi, cam pentru oricine are experienta de munte…de la gara Busteni pana la Gura Diham se fac circa 1 si 1/2 ore, tot la fel pana la Poiana Izvoarelor, si 2 si 1/2 ore pana la Malaiesti. Un turist mai iute de picior, daca se grabeste, ajunge in 4 ore din Busteni la Malaiesti. Toate cele bune, atentie si prudenta, este bine ca mergeti mai multi.

      Apreciază

  10. Multumim frumos…grozav traseul si comentariul…eu as vrea un traseu mai simplu tot din Busteni prin Valea Malaiesti spre Vf Omu…
    .poti sa imi recomanzi un alt traseu mai facil..desigur,daca exista..nu as vrea prin Bran (Poarta)..imi vine mai usor din Busteni din cauza transportului …

    Apreciază

    • Da, a fost un traseu unic si irepetabil. Pai acesta descris este cel mai simplu, nu urci deloc… de la Omu doar cobori. Il poti face in sens invers, vara, adica sa vii dinspre Busteni. Alt traseu mai facil, cu trecere si pe la Malaiesti nu este. Din Bustemi se mai poate ajunge la Malaiesti si pe traseul Gura Diham-cabana Diham Phoenix-Valea Glajeriei, dar urci inutil prin padure, peisaj nu prea este, eu nu folosesc ruta asta… Iar traseele din Bran spre Omu sunt cele mai grele din Bucegi.

      Apreciază

  11. Foarte frumos traseul! Si noi il planificasem pentru weekendul acesta dar din pacate nu mai sunt locuri de cazare la Malaiesti. Se poate face traseul intr-o singura zi sau imi poti recomanda o cazare pe acest traseu? Merci fain!

    Apreciază

    • Pe vreme buna este superb 🙂
      O sa fie cam greu cu cazarea la Malaiesti in aceste luni. Acela este un loc pitoresc, foarte cautat. Se poate face traseul intr-o singura zi dar trebuie sa ai antrenament, eu il fac astfel pentru ca stau in Busteni. Recomandabil este sa incercati sa-l faceti in doua etape, sa te poti bucura cum trebuie. Este bine si la cabana Omu sa incheiati prima etapa, daca gasiti locuri, iar doua zi sa coborati la Malaiesti si apoi sa veniti la Busteni. Toate cele bune 🙂

      Apreciază

  12. Buna ziua,
    puteti va rog sa-mi dati in numar de telefon al cabanierului de la Malaiesti. Nu am gasit pe nici un site date de contact pentru aceasta cabana. Multumesc anticipat.

    Apreciază

    • Salut. Eu am acest nr: 0741074884. Sper sa-ti fie de folos. Numai bine.

      Apreciază

      • Multumesc pentru informatie. O seara buna in continuare

        Apreciază

      • Am acelasi numar de telefon din 2005-2006 cred, glumetul apropitar Ion (glumet pana incepi sa-l iei la vale, cordial dar cu succes, nu prea ii place sa fie tinta). Ma bucur ca mai e valabil.

        Frumoasa descriere, ruta Bucsoiu cred ca e singurul traseu turistic care mi-a scapat in Bucegi si asa am nimerit pe aici. Am esuat in 2005…la a 5-a vizita in Malaiesti… acum cu spatele varza nici nu ma mai incumet.

        Apropo, „drept inainte”, comentariu la un marcaj, mi se pare corect gramatical. Adica nu-i inainte si la stanga/dreapta. Drept inapoi suna aiurea, dar nici asta nu mi se pare gresit mai ales pentru cei ce merg cu spatele.

        Acum daca marcajul ar fi spus „urca sus, coboara jos, drumul de iarna e mai superior”… atunci intr-adevar vinovatul trebuie infierat in cadrul colectivului :))

        Cat despre cort…partea ierboasa de deasupra vaii, vis-a-vis de cabana, este ok… singura data cand am vazut apa serioasa curgand pe acolo VARA a fost in anii ’80, prima vizita. Prin 2007, singurii cu cortul, am impachetat urgent la miezul noptii din cauza ursilor care bantuie locul de gunoi. Era doar un pui, dar in bezna noaptii sonorul era destul de amenintator.

        La multe poteci!

        Apreciază

        • Sa stii ca imi pare rau ca nu am facut ieri poze la Malaiesti, erau multe corturi, multa lume… dar eram intr-un concurs si am fost lenes. De regula si in concursuri mai fac poze, de data asta nu mi-a stat mintea la asa ceva… dar sincer, imi venea sa ma opresc si sa ma asez in cadrul acela de vis.
          Si Bucsoiu are farmecul lui, este dificil, chiar daca l-am urcat de multe ori; in opinia mea este cel mai greu traseu turistic din Bucegi. Legat de acel indicator, pe aici nu sunt pretentii de mare stiinta in reguli gramaticale, fiind un blog dedicat oamenilor de munte, nu neaparat profesorilor de limba romana 🙂 Observatia mea avea la baza faptul ca sageata arata oricum directia si chiar si fara acel „drept inainte” tot se ajunge la cabana. Nu ai unde sa iesi din vale. Ca turist stii ca trebuie sa cobori, cunosti marcajul, si asta este 🙂 Vad ca nu ai facut nicio observatie la indicatorul de langa cabana, intai vine Pichetul Rosu, apoi Poiana Izvoarelor. Aici mi se pare o greseala mai mare, ca un turist poate fi derutat. Este clar ca la indicatorul cu „drept inainte” salvamontistii au tinut neaparat sa fie cat mai precisi, cat mai clari, de aceea au adaugat cele doua cuvinte.
          Oricum, daca vremea ar permite si as putea alege, mai degraba as sta intr-un cort decat intr-o camera la cabana. Mi se pare mai romantic, mai aproape de natura… cu focul de rigoare, bineinteles. Sa stai la cort fara foc, povesti, nu prea merge.
          Multumesc asemenea si toate cele bune!

          Apreciază

          • Asa este, nu am marit poza cu respectivul indicator, Pichetul Rosu este „sensul giratoriu” din zona de jos. Or fi vrut domnii cu marcajul sa incurajeze turismul la Poiana Izvoarelor, sa nu le vina idea bibanilor sa o evite facand dreapta pe piciorul Costilei si sa rateze si Poiana Izvoarelor, dar si frumosul si salubrul loc de popas de la Gura Diham, BidonVille-ul Bucegilor.

            De fapt recunosc ca m-am oprit cu vizionarea pozelor la cea cu bancuta unde stateau „accidentatii”, cu comentariu foarte bun referitor la irosirea resurselor de salvare pentru recuperarea Miticilor montani. Eram cam obosit (am si eu o mica terorista in posesie dar inca nu merge, doar tipa). Am ratat si frumusetea ATV-urilor cele creatoare de noi poteci cu miros de Bucuresti – sunt utile salvamontului sunt sigur, macar pana la Pichet, dar ma intreb ce-i cu atat jandarmerie pe acolo? In multi ani de bantuit (moderat) nu am vazut politie/jandari in Bucegi si alte parti (cu exceptia Retezatului langa rezervatie si a locurilor cu exploatari forestiere masive, gen Padis, unde vigilenta este esentiala pentru incasarea „dividendelor” de la soferii camioanelor).

            Maine am traseu de boier Telecabina – Babele – Vf. Omu – Valea Cerbului – Busteni .. iar scapa Bucsoiu ca nu ne mai incumetam…dar cine stie.. poate descopar o piramida inversata a costoboagatarsigetocumenilor si ma imbogatesc, o sa-l survolez din elicopter.

            Toate cele bune!

            Apreciază

            • Iti dai seama ce turism se face la Poiana Izvoarelor 🙂 Omul ala de acolo este de groaza. Am zis ca mor de ras cand am citit ce ai scris, cu a ta micuta care inca nu merge, doar tipa :)) 🙂
              Sa stii ca jandarmii, in opinia mea si a multora, fac multa treaba pe aici. Ti-o spune cineva care gaseste nod in papura cam la orice 🙂 Se implica, indruma, patruleaza si chiar este bine ca se da o impresie de siguranta turistului. Pana la urma in Bucegi vin circa un milion de oameni. Cu cat acestia respecta legile si cadrul natural cu atat pastram mai mult niste locuri unice. Padure fara uscaturi nu va fi niciodata, mai gresesc si ei, dar ce pot spune eu este ca fac o treaba buna. Cand apare un conflict turisti-ciobani, repede apar si ei, vor avea un post si pe Platou, intervin la accidente.
              Maine iti doresc o zi excelenta, nu este chiar un traseu de boier, este lung, spectaculos. Daca gasesti ceva interesant, sa-mi spui si mie…urmele agatarsilor, cine stie… Numai bine si tie!

              Apreciază

              • Putin cam tarzior revin cu impresii. Nu a mers chiar cum am vrut noi, telecabina nu mergea din cauza vantului, si coada era deja, la 9, de la intrare pe langa cladire ocol pana iar aproape de intrare, 2-3 ore de asteptare sigur. Tocmai ii dadeau drumul dar fara garantii. Nu mi s-a parut ca sus (cand am ajuns) ar fi fost un vant asa puternic fata de vijeliile de iarna cand mai coboram dupa 6 ore de asteptare dupa Revelioane dar ma rog…am inceput negocierile cu domnii locali care transporta persoane, pretul sarise deja la 100 RON dus-intors de persoana dar nu prea musca nimeni.

                Dupa negocieri reusite si esuate (se razgandeau mereu crezand ca au lasat prea mult) ne-am inghesuit intr-o masina cu alti turisti si am pornit.. spre Pestera… prin Moroieni – Bolboci – Padina! Fiindca se lucra la drumul nou asfaltat, se puneau parapeti, si drumul scurt de la Cuibul Dorului era deschis doar intre 12-12:30 si dupa ora 17. In loc ca la ora 10 cel tarziu sa pornim spre Omu de la Babele, am facut peste 65 de km si am ajuns la Pestera, langa manastire. 80 de lei minus 35 cat am fi dat de telecabina, nu mai pareau asa multi.

                Manastirea intr-adevar renovata, noi pensiuni peste tot.. s-au schimbat multe. Post de jandarmi langa telecabina, la cat s-a dezvoltat zona da, incep sa le vad rostul. Am pornit pe traseul neplanificat Pestera – Obarsia Ialomitei – Omu, evitand niste turme de taureci nesupravegheati (am avut o experienta urata prin strainatate si ii cam evit). Un coleg nu prea tinea pasul (tigari, deh) si am facut chiar un pic mai mult decat cele 3 ore si jumatate cat era indicat pe panouri, o premiera pentru Bucegi. Foarte frumos traseul, verde, curat, putini turisti (de fapt doar o grupa de pensionari germani/romani/sasi care ne-au salutat si la intoarcere in timp ce noi gafaiam pe ultimul urcus. Am intalnit si o turma de oi, cainii OK s-au asezat langa noi, am plecat s-au dus si ei, ciobanii neutri chiar ne-am salutat.

                Ora 16 la Omu, tot soare puternic si ceva vanticel, dar deja zarile erau in pacla, daca ajungeam la 12 cum era planul ar fi fost una din zilele acelea rare cu vizibilitate excelenta. 2 tipi cu bicicleta pe acolo… cu camere Go-Pro…ne-am simtit depasiti. Pana a venit si amicul mai intraziat, o ciorba si un piure, si 2 cani de vin fiert, s-a facut 5 si ceva. Exclus Valea Cerbului in conditiile date – am plecat la Babele, la Salvamont nu erau locuri, la Cab. Babele full, mi s-a spus taios ca „nu se poate sta in sala de mese”, telecabina inchisa deja… am coborat spre Piatra Arsa (full, la telefon) pe un drum odios care va distruge in cateva ierni/primaveri mai apoase acea zona, in parcarea de la aprox 1km de Piatra Arsa. Cotet…. cel mai ciculat traseu in Bucegi asta e acum… mers pe sosea pana acolo in parcare, mers pe jos pe acel drum desfundat (cu 4×4 eventual) pana la Babele si inapoi. Ne-au luat niste baieti din zona pana in Sinaia, pe drumul nou acum deschis, Ultimul tren intarziere 2 ore+, ne-am dus sa mancam de necaz. Sinaia arata acum ca Neptunul in clipele lui de glorie. Dupa o bere varsata pe mine de catre chelnerita, m-am intors la gara pentru un drum chinuit spre Bucuresti. O ultima runda de negocieri cu pramatiile de taximetristi care nu merg in orice directie mai ales la 2 dimineata a pus capat unei zile incepute prost. Ce tara, domnule… ce tara…:)

                Toate bune!

                Apreciază

                • Frumoasa descrierea, are tot ce vrei. Multumesc foarte mult pentru ca ti-ai facut timp sa ne povestesti. La Babele era de asteptat… asfaltarea acelui drum spre Piatra Arsa a deschis muntele tuturor, cu toate consecintele ce decurg din asemenea situatie.
                  Numai bine si iti doresc cat mai multe reveniri in Bucegi 🙂

                  Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: