Ce este o cursa de anduranta montana: sprint, maraton, semimaraton?

Mai jos, oricine isi poate da seama ce inseamna o alergare prin munti. Imaginile au fost realizate la concursul HIT the TOP 2013, pe traseul de alergare Bran-Valea Ciubotea-Vf. Omu si retur.

Nu mergi la un astfel de concurs cu mainile in buzunar, ca la plimbare.

bAstepti sa primesti nr. de concurs si semnezi declaratie pe proprie raspundere. Tu esti responsabil pentru orice patesti, nu te obliga nimeni sa participi 🙂

aAici semnam declaratia respectiva

cUrci astfel de versanti

dTe strecori in permanenta agitatie printre copaci, stanci…alergi cat poti, pe unde poti

eMici opriri in locurile unde se noteaza numerele de concurs

fSi urci, si tot urci

gNu conteaza inclinarea versantului, trebuie sa atingi TOP-ul (Vf. Omu) si sa te intorci

hIn spate lumea civilizata, de acolo ai plecat in urma cu putin peste o ora, urcand pante succesive

iIti asumi orice intr-un astfel de concurs

jAlergi si alergi, atent la picioare

kSi betele pot fi de ajutor pentru cine s-a obisnuit cu ele

lTotul este sa ajungi primul 🙂

mRiscuri asumate

nStrabati toate tipurile de peisaje montane, traversezi prin anotimpuri, nu conteaza nimic, trebuie sa alergi, sa inchei concursul 🙂

oFiecare pas te duce mai aproape de varf

pOrice solutie te avantajeaza daca intreci pe cineva 🙂 Chiar si asa 🙂 Care cum poate, important este sa treci linia de sosire.

Cursa HIT the TOP intr-o mica statistica:

– au participat 82 de concurenti

– parcurgearea traseului turistic prin Valea Ciubotea si pana la Vf. Omu are ca timpi pe indicator 6-7 ore. Ultimul concurent, a ajuns la Finish, dupa 6 ore si 15 minute. Adica a ajuns la Varful Omu si s-a intors in 6 ore. Ca turist, pe coborare mai faci 4-5 ore

– primul concurent a ajuns la Omu intr-o ora si 23 minute de la start, un timp istoric

– primul concurent care a incheiat concursul si a parcurs integral traseul competitional a realizat un timp de 2 ore si un minut 🙂

– intre 2 ore si 3 ore, au sosit 32 de concurenti

– intre 3 ore si 4 ore, au sosit 36 de concurenti

– au participat 11 fete, toate incheind cursa, prima in intervalul 2-3 ore

In 2 :55 ore am incheiat si eu oncursul, un timp bun, de care sunt multumit 🙂

O alergare montana nu este asadar o simpla joaca, nu ai ce face si alergi, este o chestie in care iti asumi niste „chestii” 🙂 …acum sa vedem cum va fi la Maratonul de 92 km de pe Bucegi. Dar o data ce iei acest virus montan, nu prea mai renunti la el 🙂

Pozele au fost luate de pe Facebook. Acestea apartin fotografilor si partenerilor Outdoor Romania.

Piatra „enigmatica” din Bucegi – Piatra funerara! Si despre drumetia de ieri…

Nu stiu cum sa incep mai bine, atat de mult sunt uimit de prostia si de naivitatea unora. Intr-o zi un orasean, -bine, si eu stau in oras deci nu este prea bun acest termen. Dar intr-o zi un orasean :)) , dintr-un oras mare, de campie, si alti amici ai lui au venit pe aici, pe la poalele Bucegilor. Mai sus de poale nu aveau cum sa ajunga, varsta isi spunea cuvantul, mintea nu-i ajuta, nu erau nici pregatiti, erau cum este mai rau. Totusi, bine ca nu au stat acasa, trebuie sa fie drumurile si cu oameni, ca de aceea au fost facute.

Si acestia, in loc sa imbatraneasca acasa linistiti, au venit pe aici si nemaivazand pietre, stanci, sau felul cum lucreaza natura, au inceput sa-si imagineze. Este chiar frumos sa mai visezi, dar trebuie sa te mai si trezesti. Au inceput sa dea denumiri unor stanci…insa, daca este sa mergi prin Bucegi nu intalnesti 2-3 ci sute asemanatoare. Cand nu vezi niciodata ti se pare unic. Dupa care le-a jucat mintea o festa, doua, noua, si le joaca mai departe. Vin la pietrele acelea, fac „studii”, „experimente”, inventeaza concluzii, bietii de ei. Sunt savanti, ce mai! Nebunie ca nebunie, numai ca dupa acesti nesanatosi mai vin tot felul de oameni creduli si umbla brambura prin padure. In cautare de pitici care te conduc spre o lume subterana, Doamne cata prostie poti vedea si cate se pot auzi…

Deci daca esti femeie si pui mana pe acea piatra, cateva zile iti este rau. V-ati prins ca piatra de fapt este de genul masculin, duhul ei este misogin, face legea in casa, toate cele…are ceva cu femeile, clar 🙂 Daca esti barbat simti niste furnicaturi la mana, dar bine ei sunt invatati, muntele nu are nicio taina pentru astfel de desavarsiti, permanent deschisi sa accepte adevaruri nescrise. Sa le spun si eu un adevar nescris :)) : pe piatra aia faceau atlantii oua ochiuri, bine, este demult asta, nici nu se poate calcula, este tare demult :))

Insa nici daca esti mai sceptic sau mai temator si stai la distanta nu esti chiar linistit. Daca vrei sa faci poze, nu ai decat putin timp la dispozitie, pentru doar o poza, apoi se descarca instantaneu bateriile, acumulatorii :)) Ce idioti! Nu pot sa ma abtin sa nu spun asta! Nici nu trebuie sa stai sa verifici, oamenii vin fac o poza si gata ajunge, este mult, oricum s-a descarcat bateria 🙂

2Un grup de turisti veniti la piatra magica. Uite ca a atins piatra 🙂 Si o indemna si pe prietena ei sa puna mana. Doar asa putin :)) Va dati seama ca si daca este adevarat si daca nu este, cele doua doamne zac si acum: „Vai ce rau imi este! Tu cum te simti?”, „Ingrozitor, am o stare generala de rau” :)) Chestii d-astea vorbesc, este clasic.  Barbatii lor, la fel, pe campii si ei. Dar, impreuna, la bine si la greu, au mai urcat o treapta pe scara cunoasterii. In cateva saptamani, dupa astfel de sedinte si trairi, vor naviga alaturi de Picard si nava Enterprise: „Ma Picardule, unde duci tu nava asta?” 🙂

„Fii tu si Capitanul nostru!” :)) :))

Nici nu stiu de ce mai scriu, doar vedeti forta magica a pietrei. Copacul s-a rasucit brusc si nu a vrut sa cada peste ea 🙂 Nu este vorba de alti factori, ci de puterea pietrei care nici nu i-a luat mult, a fracturat copacul imediat.

Iar daca asezi telefonul pe piatra nu ai semnal, asa se spune 🙂 Daca zona este in majoritatea ei fara semnal, logic ca nu ai semnal.  Sunt atatea zone in Bucegi mult mai interesante decat sa dai de o asemenea maniera in mintea copiilor. La fel au spus ca se sting lanternele, niciodata nu am vazut asa ceva. Bine, sunt si altfel de lucruri in Bucegi, dar nu prostii de genul acesta. Insa o persoana se familiarizeaza mai greu cu locurile acestea decat unul care traieste aici zi de zi. Denumiri la stanci, copaci, diferite forme, puneam si eu, dar aveam atunci pe la 12-14 ani, prin urmare, orice lucru se face la vremea lui. Daca la 60 de ani, ajungi la marginea padurii si dai nume la orice piatra si inventezi tot felul de povesti…esti tocmai bun de un alt drum, moare cineva ca este sanatos? Ti se trage de la ceva :))

Trebuie sa ma gandesc sa fac o propunere cuiva, sa luam piatra aceea de acolo si sa o amplasam mai la vedere, intr-un loc mai circulat si cat mai accesibil. Poate in curtea sanatoriului de la Voila? Parca este o idee…, sau la Spitalul 9. Nu mai stai sa-i cauti pe acasa, sa-i reclame vecinii, se interneaza ei de buna-voie, numai sa vada Piatra! 🙂 „Mecca” mintilor noastre! 🙂 Ma opresc aici, nu are rost sa continui, oamenii acestia au la degetul mic toate speciile de extraterestrii, stiu tainele universului, m-am gasit eu efemerul, sa scriu. Ce tupeu! Ei au sange de cometa in vene…si noi nu suntem nici macar o clipa din viata Universului 😉

Sa trec la lucruri lumesti, pacatoase asa ca mine, sa fiu eu un pacatos care nu stie cum trece el pe langa taina salvarii sinelui, reincarnarii in dinozaur…probabil intr-un dinozaur al politicii dambovitene :)) Voiculescu & Co.

Poze de ieri:

1In drumetie. Cam penibil, a venit un prieten dupa mine sa ma ia de acasa cu masina. Si eu care eram primul mereu la drum. Ma deranjau insa rotulele. Asta a fost ieri, ca azi nu mai este nicio urma de durere. Stati putin!! Este logic, a fost piatra in calea mea. Am pus mana pe ea dar nu m-am oprit la atat, nu ma multumesc eu cu putin 🙂 I-am dat cateva lovituri cu genunchii si gata, am transmis durerea. Ok, m-a facut bine piatra! Deci fiti atenti descoperire, tamaduieste orice piatra asta, mai putin prostia.

3Am ajuns la o apa, apoi pe o poteca si tot in urcus spre o cabana

4

5Apa atlantilor participanti la drumetie

6Natura si slujitorii muntelui au sapat acea cuveta in stanca milenara. Priviti cum intra apa pe doua parti si dupa ce umple acea cuveta se intoarce in raul-mama. Cata frumusete, cat har divin, nemaintalnit asa ceva. Atlantii! Atlantul Adrian a efectuat atunci un sacrilegiu sorbind apa zeilor, tocmai de acolo :)) Gata, in acea zi am fost capitanul lor :))

7A pus cineva si pietricica asta mica in drum. Ee, o nimica toata, o mut eu altadata, trebuie sa ating intai piatra aceea magica.

8Ceva dubios si aici 🙂

9In elementul nostru. Corelatii perfecte, eu zodie de foc, focul langa noi, mai trebuia ceva ca sa fie triunghiul Bermudelor. Dar cum nu aveam la mine pantalonii scurti nu a mai fost niciun triunghi, nici cu bermude, nici fara

10Băga Marian ăsta, prietenul nostru muntean, lemne pe foc de ziceai ca trebuie sa forjeze…ce naiba sa forjeze?? Sabiile atlantilor, ce mai…cu care despicau stancile. Focul ni l-a adus Prometeu, de aceea sta pedepsit pe stanca aceea de la Vf. Omu…cunoasteti povestea! Sa nu intru in detalii, pe subiecte atat de nesemnificative :))

11Pacatosii, ce mancare nesanatoasa :)) Cum spuneam, intotdeauna trebuie sa ti se traga de la ceva. Dar stiti cat au fost de bune? 🙂 Eu am fost mai moderat, ocupat cu lupta dusa cu un cozonac, aaa, si chiftelele au fost foarte bune si ciupercile…piscoturile lui Catalin, la care eu am fost abonatul principal, sau atlantul principal :))

12Priviti cum ne surad zeii :)) Dupa ce am jertfit atata mancare, toata lumea a fost multumita 🙂

13Un arbore impresionant de larice, cine stie ce varsta mai are si acesta. Nici nu vreau sa ma gandesc :)) Cel mai batran larice din Bucegi

14Doi oameni nu-l puteau cuprinde, asa ca a mai pus umarul si o doamna. Deci laricele a fost cuprins de trei persoane.

Nu stiu cat ati inteles din aceasta expunere; deci a fost o excursie prin natura, cu prietenii, frumos, putina ploaie, insa din pacate, nu am reusit eu sa fiu serios si sa tratez subiectul cum trebuie 🙂 M-a fascinat chestia cu piatra, cu turistii de acolo, sa stiti ca de la ea mi se trage, cred ca ramai asa daca o atingi, intr-o…parte, o bucata de vreme :))

Totusi, week-end de week-end, pe peronul Garii de Nord, se strang cativa curiosi si vin prin Bucegi. Unul stie piatra si-i conduce si pe invatacei, sa le salveze sufletele :)) Si turma ingenua spune: „Fii tu capitanul nostru!” :))

HIT the TOP 2013 … cursa de sprint montan intre Bran si Vf. Omu

Primul concurs de alergare montana la care particip in acest an. M-am si pregatit 🙂 am alergat zero kilometri 🙂 Am mers asa pur si simplu sa vad pe ce loc ies, ce mai trebuie sa fac, sa vad tehnicile altora, sa-mi dezmortesc picioarele 🙂

Apoi, era un concurs unde veneau foarte multi sportivi valorosi, si doar in astfel de intreceri iti vezi adevarata valoare. Ma trezesc eu prin luna mai ca vreau sa particip, insa inscrierile se incheiasera din 23 aprilie. Pana la urma m-am rugat de organizatori sa ma treaca pe lista, mai erau si altii care doreau sa alerge si sa se inscrie. Din motive de siguranta, locurile au fost limitate la 70, eu am fost al 71-lea. In cele din urma, din ce am aflat, au fost 90-92 de persoane inscrise in competitie.

Nu cred ca au participat la acest concurs, oameni care nu erau obisnuiti cu alergarea, cu muntele. A fost o intrecere dura, un concurs dificil. Pe indicatorul turistic ce strabate Valea Ciubotea, cu plecare din Bran, scrie ca se fac 6-7 ore pana la Vf. Omu. Mie mi-a trebuit circa 2 ore, altora, o ora si cateva minute 🙂 Spunea organizatorul de un timp istoric, scos de un ungur, in cadrul acestei alergari. Acesta a ajuns la Omu intr-o ora si cateva minute, daca am inteles eu bine. Oricum, castigatorul a fost un roman, Paul Pepene.

Startul s-a dat la 9:30 sau 9:35 si un pluton de circa 20-25 de sportivi foarte buni, s-a distantat rapid pe drumul forestier. Organizatorul anuntase ca este frig sus la Omu, dar oricum imi luasem la mine foita de vant, tricou de schimb.

O vreme am alergat alaturi de Razvan Ilie, Cornel Spiridon, Marius Sendre, Bubulu, apoi am ajuns ceva mai sus. Cand am iesit in creasta, un vant rece ne-a intampinat. Eu il simtisem la iesirea din padurea si ma imbracasem. Deci, am auzit opinii impartite, dar pentru mine a fost un frig groaznic, astfel ca mi-am pus si gluga pe cap si am continuat asa. La Vf. Scara cand am ajuns, ungurul si romanul alergau de mama focului, se intorceau 🙂 Dupa ei George Buta, asa am numarat pana la Vf. Omu, circa 35 de concurenti in fata mea.

Mie imi era mai mult teama de coborare decat de urcare. Coborarea uzeaza genunchii, ligamentele, de la Vf. Scara inapoi, spre caldarea Ciubotei, am renuntat la „menajari”…prietenul de Marathon 7500, Razvan Alexe, spune mereu ca eu ma menajez prea mult la cursele de alergare montana. Mie imi place sa mai si merg a doua zi, nu sa zac de picioare. Dar am facut cea mai buna coborare de cand alerg eu la astfel de competitii.

Daca nici Cornel Spiridon care alearga foarte bine la vale, nu m-a mai prins din urma, este clar ca am fugit bine. Nu cred ca am facut o ora de la varful Omu pana la linia de sosire din Bran. Chiar mi-a placut sa cobor pante abrupte sarind printre stanci si bolovani, radacini, sa calculez unde ajunge pasul urmator…

Fugeam si de vant si de frig, si sa ajung la finish, sa nu fiu ajuns, pana la urma daca as fi fost antrenat mai bine as mai fi depasit 3-4 concurenti. Nefiind antrenat cum trebuie, am sosit pe locul 31, desi pe urmatorii 3 ii vedeam. Dar nu aveam cum sa-i intrec pe drumul forestier, la coborari si urcari abrupte ma descurc bine, pe loc plat eram leguma.  In circa 3 ore am incheiat concursul pe locul 31 in clasamentul general, printre locurile 20 si ceva la categoria de varsta 18-35 ani. Dar am fost si sunt multumit, atat pot 🙂 Sunt in prima jumatate a clasamentului general, nu ultimul 🙂

Cand am vazut cine participa m-am temut sa nu ies printre ultimii. Luni vor publica clasamentele si voi vedea si timpii intermediari… La o analiza, chiar nu am ce sa-mi reprosez, am alergat bine, nu am suflat ca o balena la tarm dupa sosire, stiu ce trebuie sa fac pe viitor…, probabil merg si la Duatlonul Tarii Barsei de la Rasnov de la sfarsitul lunii viitoare.

Podiumul nu l-a prins nici Silviu Balan, nici Radu Milea, nici Marcel Balan, obisnuiti cu locurile  fruntase, deci va dati seama ce a fost si ca au venit la acest concurs cei mai buni din tara. Nici CPNT-istii nu au ajuns in clasamentul general in primii 10, nu stiu Alex Itu, ceea ce spune multe despre duritatea  HIT the TOP si valoarea participantilor.

Despre organizare, nu pot sa spun decat atat: De Exceptie! Mie imi plac lucrurile bine puse la punct, sa se lege un lucru de altul. Stiti, este ca la masa, cand trebuie sa mananci si nu ai lingura sau furculita. Adica nu au fost astfel de momente, cu oameni care sa nu stie ce sa faca sau ce sa vorbeasca. A fost perfect.

Cursa HIT the TOP, organizata de Outdoor Romania a depasit asteptarile oricui. Nu ma refer la conditia fizica :). Va invit sa parcurgeti imaginile de mai jos, pentru a vedea un eveniment realizat la modul profesionist:

1La plecarea de acasa, urma sa ma intalnesc in Busteni cu cativa alergatori montani: Bogdan Iacob, Ilie Razvan, Aida Zodie, Marius Sendre. Impreuna am ajuns la Bran

2Sponsori

3Cate unii se incalzeau pe drumul forestier

4Cortul organizatorilor, unde semnai declaratia pe proprie raspundere, plateai taxa de participare in valoare de 40 lei, ridicai numarul de concurs si un borcan cu miere

5Adunarea pentru start, ora de pe poze, trebuie data inainte, este asadar 9:27. Imi place mie sa nu o dau, ca stiu ca deranjeaza pe cineva si mereu imi spune 🙂

6Cu nr.70 Marius Sendre, seful CPNT. Langa el, cu tricou verde, dl. Stan Turcu, binecunoscut pe aici pe blog si pe la concursuri, membru RO Club Maraton

8Aici se numara de la 10 catre 1, si urma startul

9La o ora de la start iesisem din padure. In poiana de mai jos este si un post de control

10Urma o urcare pe panta din fata, in varful acesteia era un post de hidratare, dar eu am mers mai departe, nu prea beau apa in concursuri. La coborare pe aceasta panta nu cred ca am facut mai mult de un minut

11Am ajuns la Varful Omu, dupa cum arata pozele in 1:55 minute. Din cauza frigului, am facut doar 3 poze in timpul concursului

12Alti sponsori au oferit ceaiuri cu lamaie, miere, menta, concurentilor

13Am incercat sa pozez pe oricine si-a adus aportul la buna desfasurare a acestui concurs

14

15Fiecare concurent era anuntat cu sunete de trompete, vuvuzele, aplauze, strigate

16Numar de concurs personalizat

17Nu doar vantul mi-l zbura din mana ci trebuia predat la restaurantul unde ni se servea masa. M-am grabit sa-l pozez 🙂 Dupa cum se vede, orice concurent avea destule numere de urgenta la indemana

18Langa mine era Sergiu Buhnia, aici suntem la restaurantul Bran de langa parcul orasului. Dl. cu ochelari este patronul. In cadrul taxei de participare era cuprinsa o masa la restaurantul sau.  Cum credeti ca proceda? Original :)) In sacosa aceea strangea numerele participantilor. Pe foaia din mana, trecea numarul fiecaruia. Astfel nr. 30 de exemplu, ii dadea felul intai. Dupa ce ospatarii aduceau acest fel de mancare, el taia numarul. La felul doi, mai adauga o linie, iar la desert incercuia numarul :)) Asa avea o evidenta foarte sigura. El dadea dispozitiile, nu s-a incurcat deloc 🙂

19Eu tot cu ochii pe el eram, sa vad daca se incurca 🙂 Dar nu a fost asa ceva. Berea este fara alcool, nu este a mea, eu beam Tuborg daca voiam, dar nu voiam. Nu cred ca merge dupa ce dai o fuga pana la Omu si inapoi

20Felul doi, sarmale cu mamaliguta, nu m-am obosit sa le pozez, la desert insa…

21…sunt primul. Nota 9,5 pentru clatite, aluat bun, sos bun, era nota 10 daca ar fi fost altceva in interior, era branza. Deci clatitele au fost bune, dar aici fiecare cu gustul sau…

Cele mai bune clatite le-am mancat acasa la dl. Clementin de la Parcul Natural, acum vreo doi ani parca, apoi vin cele de la Cota 2000.

22Dupa masa, am plecat la plimbare, sa mai vad una-alta, sa fac poze, sa ma misc 🙂 Sa vedeti ce a urmat

23Pe la monumentul generalului Mosoiu. Pana aici toate bune, ca turistul banal, poze precum chinezii la orice intalnit…doar ca imi aduc eu aminte ca vorbisem cu cineva sa pozez castelul Bran

25Chipurile castelul Bran. Ma uit eu asa si nu-mi place. Nici sa ma duc pe alee si prin bazar la castel  nu voiam. Este plictisitor, mereu la fel. Si incep calculele. Eu calculez orice, nu ca sunt un bun matematician, dar despic firul in 44, gasesc variante, pun intrebari, uneori tot eu raspund la ele. In mintea mea era o imagine cu acest castel vazut bine, fara copaci, etc. Imi spun, imaginea nu avea cum sa fie luata dintr-o casa intrucat castelul domina imprejurimile. Poate din aer? Dar cine se deranjeaza cu elicopterul sa faca o poza, sa fim seriosi. Deci???

Hai mai bine sa inconjor castelul ca poate gasesc un punct panoramic. Merg spre Moieciu :))  Dau cateva curbe cu gandul ca poate ma vede vreun prieten si va rade ca merg pe jos acasa, in directie gresita. Ajung langa o casa, vad o curte cu gardul rupt…si ma opresc. In fata o stanca mare, eu ma opresc pentru calcule. Privesc cand spre ea, cand spre castel, parca ar fi un loc bun de pozat. Se ghicea o vale de traversat, presupun eu ca sunt tot felul de gunoaie pe acolo…

Intru prin curte, ajung la vale, gunoaie peste tot, valea cu apa destul de lata, sar din piatra in piatra si ajung la o poteca. Dupa cum arata zona, probabil pe aici trag diverse „persoane nomade”.

26

27Limita Parcului National Piatra Craiului

28Castelul, cat de cat 🙂

29Zid vechi, pe care l-am escaladat sa fac poza de mai sus, spre castel

Si ajung intr-un loc in care nu am ajuns niciodata. Mereu am vrut sa ajung dar nimeni nu stia detalii sa-mi dea. Pana la urma am ajuns eu singur 🙂

30

31

32

33

34

35Locul unde a fost depusa inima reginei Maria. Am ajuns si aici 🙂 As mai fi dat eu detalii cum se ajunge cel mai bine in acest loc, dar este cineva care mereu se duce unde scriu. Problema nu este ca merge acolo, ci ca merge fara mine :)) Si asa, daca se straduieste putin, face niste calcule si-i da cu precizie locul :))

Urmarind insa tinta deplasarii, am pozat si castelul:

36In sfarsit o poza cum imi place. Castelul pozat de mine, se vede foarte bine. Faceam eu tot turul imprejurimilor si tot il pozam pana la urma, cum trebuie

37

38Tot deplasandu-ma stanga, dreapta, am intalnit un traseu turistic. Cum urca mi s-a parut indicat sa-l urmez, poate este si alt loc mai sus, mai bun

39Branul vazut de la inaltime

40

41Oare ce or fi acele ziduri din curtea castelului? Este doar o cale de a afla, sa mergi pana acolo 🙂

43Castelul, chiar o imagine buna

46Loc amenajat pentru gratar, etc

50Ziduri vechi

51

55

56In curtea castelului

57Aici era amenajarea vazuta de mine de pe celalalt versant

59Stanca de vizavi, si pe unde umblasem

60Mersul autobuzelor, plecare Bran

62Se poate vedea indicatorul turistic, pe marcaj triunghi galben, prin Valea Ciubotea s-a desfasurat cursa de alergare montana

63Restaurantul Bran, peste o ora avea sa fie premierea

64

66Cel cu diploma este Marcel Laza, locul I la peste 35 de ani, in spatele lui „Nusu” Ion Neagoe, locul II

67Organizatorii si copii sponsorilor

68George Buta, locul III la categoria sub 35 ani

Mi s-a parut mult mai important sa postez grupul voluntarilor, 4 dintre ei au venit tocmai de la Campulung Moldovenesc, pe banii lor, sa sustina evenimentul. Mai jos, trei dintre acestia:

71

72

73A mai fost cu ei inca o fata, dar s-a miscat prea repede si poza nu a iesit 🙂

74Razvan Tache, voluntar la Vf. Omu, cunoscut alergator la aceasta cursa

75Alt voluntar

Urmeaza un grup de fete, care s-au ocupat de siropuri pentru concurenti, strangerea banilor, inregistrarea timpilor in posturile de control…

76

77

78

79Aici patronul ne dadea numerele inapoi :)) 80:))

Si diploma mea de concurent onorabil:

81Acum ce sa spun, daca traseul turistic este de 6 ore dus, si eu l-am parcurs in 3 ore dus-intors, pentru mine ramane o performanta :))

Mi-a placut acest concurs, ramane o amintire frumoasa, la anul sper sa particip din nou. Mi-am dozat puterile, calculat unele lucruri, am fugit pe unde am reusit, parca picioarele nu-si mai puteau opri uneori miscarea de alergare…m-am grabit la intoarcere sa scap de vant asa ca am fugit spre padure, la sosire am baut doua ceaiuri, prin oras un Pepsi, apoi am luat la rand masinile cu inghetata pana m-a luat durerea de gat…m-am intors acasa cu „Bubulu” Bogdan Boja, m-am simtit bine in aceasta zi. Chiar ma miram seara, ca nu ma doare nimic. Cred ca daca nu te fortezi prea tare nu te doare nimic! 🙂 Insa azi-dimineata, surpriza! Niste dureri pe langa rotule, nu stiu ce era, dar osul dadea niste semne. Culmea sa te doare un os, rotula! Pana acum nu m-a mai durut. Bun, si in acest caz, au venit prietenii cu ideea sa facem o plimbare de duminica, vreo 15 km prin padure.

M-a luat Catalin cu masina si i-am prins din urma, altfel cine stie cand ii mai ajungeam ca eram avariat 🙂 Dupa vreo 2 ore mi-a trecut durerea, deci cui pe cui s-a scos intotdeauna 🙂 Si asa zilele urmatoare am multa treaba, saptamana debuteaza intens…

Am si filmat putin, nu mult, ca filmeaza mult cine ii place, mie nu prea imi place. Il auziti pe organizator, Ion Trandafir, vorbind si pe fetele care au participat, probabil au fost 7-8 persoane.

De asemenea, in filmarea urmatoarea auziti incheierea premierii, scandarile celor prezenti, detalii despre sponsori…

Si ultima filmare, patronul restaurantului ne da numerele inapoi, la un moment dat dau mana cu Gheorghe Blajiu, pentru a treia ora pe locul 3, la categoria peste 35 ani.

Asa am vazut eu Hit the Top 2013 🙂 Superb! O zi de neuitat! Ca si astazi, prin ploaie, la gratar, pe la pietrele aceluia care spune povesti prin documentare tv, ca nu are semnal telefonul pe acolo, ca par sicrie de piatra…, cum sunt multi naivi pe lumea asta, am intalnit si noi oameni care cautau „piatra magica”…dar despre acestea in zilele urmatoare! 🙂

Administratia Parcului Natural Bucegi ia masuri ferme in vederea protejarii mediului

O sa urmariti un reportaj bazat pe realitatea din cel mai vizitat munte din tara noastra.

Cititorii fideli ai blogului Bucegilor cunosc faptul ca zona inalta a Bucegilor, cuprinsa intre Piatra Arsa-Babele-Sfinx-Releul Costila-Crucea de pe Caraiman, a fost supusa in ultimii doi ani unei interventii distructive a unor localnici din orasul Busteni. Circa 70 de persoane conducand tot atatea jeepuri, transportand turisti racolati in zona statiei de telecabina Busteni, au creat drumuri cu masinile de teren in zona mentionata.

Respectiva arie, zona de conservare speciala, era distrusa in acest mod pentru a se pune mana pe bani, desi accesul motorizat este interzis spre Babele si semnalizat ca atare in teren. Aceasta activitate a fost ingaduita de diferite personalitati care au pus presiune pe reprezentantii institutiilor cu atributii in Bucegi. Nimeni nu putea lua nicio masura, nimeni nu zicea nimic de teama sa nu-si piarda serviciul.

1Dimineata, ora este de fapt 5:50

Prin urmare, a trebuit sa iau initiativa. Am chemat in toamna Jandarmeria din Ploiesti, cei de aici cat si altii, poate ar fi venit ei dar nu aveau cum. Cand se amesteca politicul, nu prea poti face mare lucru. Insa, nu are cine sa actioneze profesionist, prin diferite metode, prin care sa se ajunga la aceia care determinau autoritatile la inactiune.

Jandarmeria a oprit traficul ilegal spre zona Babele. La scurt timp de la actiunile Jandarmeriei, ce au implicat nenumarate patrulari, sanctiuni, ma aflam la Babele venind din Valea Ialomitei. In drum spre Piatra Arsa, m-am oprit de vorba cateva minute cu un angajat al Telefericului Prahova, poreclit Noni sau Nani. M-a intrebat pe unde cobor si i-am zis ca de la Piatra Arsa merg la Cota 1400 unde un prieten ma asteapta cu masina. Era in jur de ora 16. As fi putut foarte bine cobori mai repede, fie pe Valea Caraimanului, Jepii Mari sau Piciorul Pietrei Arse.

2

Imediat ce am plecat, angajatul care era si pe post de paznic la acea statie de telecabina a pus mana pe telefon. Astfel ca, un jeep plin de persoane carora li se oprisera activitatile ilegale spre Babele, gonea prin jnepenii de la Piatra Arsa, sa ma astepte. Stateau ca infractorii la panda, in timp ce eu mergeam paralel, pe un alt drum privindu-i. Era culmea, sa imi intinzi capcane…, la mine acasa cum se spune. Si eram sigur ca acel angajat, cu o proasta reputatie in lumea oamenilor de munte, va face ceva. Exista un punct panoramic pe traseul spre Piatra Arsa, de acolo se vede toata marea de jnepenis de la Piatra Arsa. M-am grabit sa ajung primul pe acel varf si am ajuns. I-am vazut pe acei soferi pe drumul din jnepeni.

Nu astepti pentru o discutie, pe cineva prin jnepenisuri dese 🙂 Mi se transmisese mai demult ca voi fi urcat intr-un jeep si aruncat undeva printr-o prapastie, sa nu stie nimeni. Nu m-am indoit de aceste vorbe o secunda. Acea retea infractionala facea legea pe munte. Insa cu inteligenta, vointa si cu legea pentru toti, nu pentru unii, schimbi lucrurile. As fi dat 10 ani din viata pentru o arma de foc, atunci. Ar fi fost legitima aparare, nu as fi stat eu la povesti cu ei, le faceam un bine, excursii motorizate se puteau desfasura si pe alte meleaguri. Pacat! Asa a fost sa fie!

5Aspect vreme

Nu am depus nicio plangere, nu avea niciun rost si nici nu are. Stiu eu de ce, stiu si altii…, cand timp de doi ani, actionezi ilegal, nestingherit si in vazul lumii, cat de limpezi mai trebuie sa fie lucrurile, ca sa te prinzi ca aceasta activitate are si o altfel de sustinere?? Si daca va spun eu lucrul acesta, care am schimbat multe lucruri prin Bucegi, fiti siguri ca asa este. Nu este insa treaba mea sa fac munca Justitiei, fac doar ce tine de mine!

Ieri 22.05.2013 a avut loc in Parcul Natural Bucegi o actiune ferma de limitare a accesului ilegal spre zonele protejate din acest sit Natura 2000, actiune coordonata de Administratia Parcului Natural cu sprijinul mai multor institutii de mediu. Au fost invitate mai multe institutii si persoane, etc, printre care si noi, Comunitatea Bucegilor.

Va dati seama ca nu puteam rata un astfel de eveniment, de cotitura, in protectia mediului. Drumul de acces spre Babele a fost inchis cu o bariera metalica. Infractorii, au rupt deseori panoul cu accesul interzis, din afirmatiile sefului Parcului, acel panou a fost vandalizat de mai multe ori in ultimii doi ani…dar nu au fost prinsi. Trebuie sa ai rabdare si determinare ca mine, sa poti sa pui mana pe ei 🙂 Imi cer scuze pentru modestia dovedita 🙂

4Ploaia ne-a dat tarcoale, mare parte a zilei

6Intersectia DJ 713 cu drumul interzis prin lege, catre Babele. Se vede ca a fost pus un nou panou, de curand.

7Demararea lucrarilor

8A fost o actiune bine organizata pana in cel mai mic detaliu

9

10Gropile pentru stalpii barierei au fost destul de adanci, mai bine de un metru

11Adjunctul sefului Parcului in prim plan

De ce s-au facut gropile atat de adanci? Pentru ca masinile 4×4 au diferite accesorii si sigur vor incerca sa disloce bariera!

12

13Asta fac in Bucegi persoanele cu studii superioare. In timp ce diferiti derbedei au in spate suportul unor oameni corupti, cu influenta, se plimba linistiti si privesc zambind

14

15

16Inginer silvic. Niciun participant la aceasta actiune nu avea altfel de studii

17

19Incheierea actiunii, in acest loc…

Bariera are un lacat la care nu poti ajunge decat cu cheia, fiind intr-o cutie metalica intoarsa in jos. Bagi mana pe dedesubt. Cate o cheie va fi data celor care au cabane in acea zona, jandarmeriei, salvamontului. Probabil cand o cheie va ajunge la Salvamontul din Busteni, acestia o vor distribui mai departe. Se stie ca mai multi salvamontisti, de exemplu Sergiu Nagy si Stefan Petrut fac excursii motorizate. Ideea este insa ca toti cei care intra cu cheie, fara cheie, ocolind prin pasunea alpina, pot fi asteptati la Babele. Nu mai sta nimeni la acea intersectie, in ploaie si vant…iar amenda minima este 5000 lei.

O sa adresez o cerere Telefericului Prahova sa monteze sau sa se permita montarea a doua camere video la statia de telecabina de la Babele, una orientata spre est si alta spre sud. Ca sa nu poate fi contestata nicio amenda.

Mai departe, dupa ce au sosit si alte lucruri, ne-am indreptat spre Podu cu Florile.

20Personajul cu ochelari si haina albastra face parte din personalul de intretinere a barajului de la Bolboci. Venise sa vada ce se intampla. De altfel si la bariera de la Babele au venit cateva jeepuri sa vada ce se intampla 😉

Asa si aici, pe langa soferii de jeepuri au aparut si cei de la baraj. Si despre acesti oameni umbla tot felul de vorbe, voi reveni intr-o zi…

21Este bine cand se fac actiuni de protejare a mediului. Acestea trebuie aduse in prim plan. Insa de ce nu merg lucrurile bine in tara asta desi avem legi? Pentru ca nu vor cate unii politicieni corupti, care influenteaza autoritatile statului. Astfel ca rezulta asemenea situatii, ca acestea din imagine.

Persoane cu studii superioare in domeniul mediului intorc betoane, in timp ce altii, mai smecheri…, continuarea exprima realitatea de zi cu zi a tarii

22

23

24Nu conteaza studiile cand faci lucruri bune. Totusi, in desfasurarea acestor lucruri bune, sa stii ca legea este impiedicata de unul si de altul, nu este prea ok…

25In toiul actiunii de la drumul spre Podu cu Florile, au aparut si ciobanii, urcau la stane cu animalele.

26Bucuria mea 🙂 Sa vad animalele cand urca pe munte. Parca muntele prinde viata…, va dati seama, daca acel fost presedinte de Consiliu Judetean, Florin Popescu nu avea idei distructive in Bucegi si daca ar fi gandit normal…, cate s-ar fi facut cu  acele peste 20 miliarde lei vechi cat a costat cabana nefunctionala de la Podu cu Florile? Cate turme de animale de exemplu, ar fi putut cumpara, cate stane turistice ar fi facut in zona damboviteana a Bucegilor?

27Dupa vaci au aparut oile

28Ce berbec frumos 🙂

29Magarusii

30

31Lacul Bolboci

32

33Locuri de vis

34Pe la ora 18 ne apropiam de incheierea actiunii, mai trebuiau facute si altele

35Seara, dupa cum aratau norii, urma sa ploua…si a plouat azi-noapte.

Angajatii Parcului si-au facut treaba, ramane ca soferii de jeepuri sa-si desfasoare activitatea doar pe drumurile publice si nu prin rezervatii si monumente naturale. Este adevarat, cand te-ai axat pe faptul ca poti face orice, te obisnuiesti sau nu te obisnuiesti cu implementarea unor masuri legale.

Si totusi nu te poti da jos din masina langa Sfinx. Poti cobori din masina la bariera si continua pe jos cativa kilometri pana la el. Nu ai conditie fizica, te lasa telecabina la 10 minute distanta de Babe si de Sfinx.

Oare ce le vor spune turistilor cand ii vor da jos la acea bariera? Pentru ca nu poti arunca acuzatii asupra oamenilor mediului, majoritatea turistilor avand totusi o educatie. Un panou si o bariera nu le poate monta oricine, de capul sau, fara temei legal. Cred ca asa vor invata si mai multi ca trebuie iubit si protejat mediul, casa in care traim. Evident ca melodia de mai jos este exprimarea perfecta pentru ceea ce sunt sigur ca gandesc anumiti soferi 🙂 …despre protectia mediului 😉

Mai de voie, mai de nevoie, nu ma indoiesc ca nu le place! 🙂

Traseul turistic: Busteni – Cascada Urlatoarea – Jepii Mari – Vf. Jepii Mici – Cascadele Vaii Jepilor – Cabana Babele – Pestera Ialomitei – Padurea Cocora – Complexul Piatra Arsa – Piciorul Pietrei Arse – Stana Regala – Poiana Tapului

Va invit virtual sa parcurgeti un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi, cu plecare din Busteni si intoarcere tot in acest oras.

Primul obiectiv de pe traseu a fost Cascada Urlatoarea. Noi am venit pe marcaj punct albastru in circa 25 minute din Busteni.

1Cascada Urlatoarea, parca mai mare ca niciodata 🙂

2Un prag de apa, mai sus de cascada, aproape de traseul turistic marcat cu triunghi albastru, urmat si de noi

3Locul denumit „La Mese”, desi mesele nu mai exista de vreo 20 ani

4In Saua Urlatorilor, langa stalpii fostului funicular de acum 100 ani

5Inainte de jnepenisul din preajma Cantonului Jepi, am facut dreapta, pe o poteca ce strabate pajistea alpina. De la distanta, am pozat o vulpe fugind…

6Tot fugind pe pantele Jepilor Mici

7

8

9Privire spre turistii aflati pe traseul ce duce la Cantonul Jepi, pe marcaj triunghi rosu

10Transee din perioada razboaielor mondiale

11Poteci denumite brane. Pe ele ar trebui sa mearga caprele negre; din pacate, in fiecare vara merg doar oile

12Constructia de pe Vf. Jepii Mici. Odinioara aici a fost un teleschi

13Prelungirea de sub varful mentionat, este in mare parte acoperita de jnepeni

14Zona de abrupt a Jepilor Mici

15Telecabinele deasupra Vaii Jepilor

16Pe Brana Caraimanului se mai pastra zapada, deci accesul spre Cruce era periculos

17Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman

18Vedere spre Busteni

19

20Cascadele Vaii Jepilor, caderea aceasta de apa, s-ar putea sa fie mai inalta decat Cascada Mare a Vanturisului

21Cabana Caraiman

22

23Cabana Floare de Colt in renovare

24

25O idee total neinspirata cu acel carton pe acoperis. L-a zburat vantul aproape pe tot

26Trecem de cabana Babele si incepem sa coboram spre Valea Ialomitei, zona telecabinei Pestera, in imagine

27Postul de Jandarmi Pestera

28O pista de elicopter, pensiunea Piciorul Babelor a CJ Dambovita si in dreapta refugiul Salvamont Dambovita

29Semne clare ca se circula pe acest drum interzis, cu mijloace motorizate

30Pensiunea Piciorul Babelor, o constructie specifica muntelui

31Refugiul Salvamont

32Statia de telecabina Pestera. Telecabina functiona si in acest week-end

33Sediul  Jandarmeriei Montane de la Pestera

34In dreapta, se observa o pensiune la care se lucreaza de ani buni. Se va numi Pensiunea Cocora

35In dreapta o mare pensiune ridicata rapid, cam intr-un an de zile

36

37Rezervatia Poiana Crucii

38Inca de la montarea acestor platforme, am propus Consiliului Judetean Dambovita sa faca si un acoperis. Au zis ca fac, nu au mai facut. Asa ca ursul s-a ranit, pana la urma a indoit gardul si a ajuns la pubelele cu gunoi

39Biserica Sf. Nifon

40Aici, am fost cand eram copil de multe ori

41In cladirea albastra sunt spatii de cazare

42In biserica mentionata

43

44Ultima cladire este Staretia

45Lac cu pastravi

46

47Prima constructie a manastirii, biserica veche, are acum ziduri de sprijin

48Aici poate fi gasit parintele staret Calinic

49

51Am revazut dupa ani de zile, inelul de argint al Mariei, in scobitura din perete…, o poveste de demult, azi inelul este acoperit cu o panza de paianjen si altele…, in pestera

52Intrasem in Padurea Cocora

53Dupa ce am iesit din padure, sa mai mergem si asa, pana la DJ 713

54

55Aproape de intersectia DJ 713 cu drumurile spre Babele si Piatra Arsa

56Panoul nou de la intersectie

57Stana de la Piatra Arsa, dupa ce trecusem de Complexul Piatra Arsa

58Piciorul Pietrei Arse, traseu marcat cu band albastra, spre Stana Regala, se vede in imagine aceasta locatie

59Stana Regala

De aici am coborat pe marcaj punct galben pana in Poiana Tapului in circa 45 minute, incheind o excursie destul de atractiva.

Se misca sistemul, se clatina sistemul

Prima zi de inchisoare pentru miliardarul Gigi Becali, pentru fostul ministru al Apararii, Victor Babiuc, si pentru fostul sef al Statului Major, generalul Dumitru Cioflina.

Pare-se ca se duc la puscarie unul dupa altul, mai devreme sau mai tarziu. Furi in 2008 si te baga la puscarie in 2016, pana la urma tot te baga. Asa este la noi, se misca greu lucrurile. Bine ca pana la urma se misca…

Nu ma bucur ca ajunge cineva dupa gratii, insa cand furi o data si nu esti prins, o comiti si a doua oara. Apoi, avand multi bani, crezi ca poti cumpara orice, pe oricine, totul. Si furi continuu.

Te bucuri un an, zece sau douazeci de ani, iti materializezi orice gand, orice dorinta. La un moment dat tragi concluzia ca de fapt esti singur, tu si banii tai. Si ca nu ai facut nimic pentru suflet, ci pentru trup. Mai devreme sau mai tarziu, platesti pentru…, sa-i zicem, „binefacerile energiei demonice” pe care ai cultivat-o in tine.

a

Un om bogat si fericit este acela care stie ca tot ce are este facut pe inteligenta si munca lui, cu acordul lui Dumnezeu, ca fara EL, nu poti face nimic. Este genetic sa mergem, sa mancam, sa alergam, insa suntem ca piesele pe tabla de sah. Nu mutam noi, nici nu ne vine randul la mutare…suntem mutati, dupa importanta spirituala a fiecaruia. Suntem astfel conceputi pentru ca mintea omeneasca sa nu poata cuprinde tot acest ansamblu de zi cu zi si pare ca totul decurge asa cum vedem, dupa cum credem.

Este destul de trist sa vezi ca merg oameni la puscarie, nu cred ca trebuie sa te bucuri nici daca iti este cel mai mare dusman. Bun sau rau, bogat sau sarac, lasi in urma ceva, trebuie sa tii la ceva sau cineva, daca nu, macar de tine si tot iti pasa…

Nu se merita! Sa furi azi si sa nu poti sa dormi noaptea de grija banilor furati. Sa nu stii cum sa faci cand si altii vor o parte din banii tai. Acolo, departe de libertate, vezi altfel lucrurile. Nu mai conteaza numarul banilor, te educi…, alte lucruri devin importante.

b

Daca ati vazut, Adrian Nastase a iesit foarte schimbat dupa o astfel de experienta. Un om puternic, cu o cultura vasta, un fost prim ministru, un intelectual, a fost marcat, chiar daca a avut conditii foarte bune de detentie. Si la batranete inveti…mai bine te intinzi atat cat iti permite legea.

Imi vine in minte Povestea Trandafirului, capitol luat de pe net si postat pe aici, pe 2 noiembrie 2012. O poveste de viata, ce arata cat inseamna libertatea, ce pret se poate pune pe simple imagini, simple detalii…

https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/11/02/poveste-de-week-end-povestea-trandafirului/

Traseul turistic: Sinaia – Cota 2000 – Lacul Bolboci – Podu cu Florile – Saua Dichiului – Sinaia

Un traseu frumos, este cam lung, dar nu sunt dificultati deosebite. Se merge mai mult pe drum, exceptand cele aproximativ 2 ore dintre Cota 2000 si Lacul Bolboci, cand se traverseaza Platoul Bucegilor si se coboara prin padurea Nucet.

1Primul turist ce a calcat in acea zi la Cota 2000 🙂 La 8:50 ieseam toti din statia de telecabina

2Varful cu Dor

3Podu cu Florile, tinta excursiei

4Valea Dorului si mai departe Valea Soarelui

5Traversasem DJ 713 si eram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena, ce coboara la Bolboci. Pe drum, o aparitie pitoreasca, un om singur, mergea, nimeni pe acolo, doar el…

6Muntele Lespezi vazut de pe muntele Nucet. Cu sageata rosie, monumentul natural Claia de Piatra

7Lacul Bolboci, imagine dinainte de a intra in padurea Nucet

8Vantul pe lac

9Pe marginea lacului Bolboci

10Pe acolo se urca de la lacul Bolboci spre Cota 2000. Traseul turistic intersecteaza drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, la circa 1,5 km de barajul lacului

In astfel de articole, este evident ca postez si detalii de pe la cabanele intalnite. De regula, de cate ori trecem, facem un popas pe la cabana Bolboci.

11Doua cafele si o ciocolata calda egal 15 lei. Nu este cine stie ce, doar esti pe munte, nu? Insa, toate erau sub orice critica. Nu vreau sa spun prea mult, doi prieteni beau cafea in fiecare zi, eu cu ciocolata suntem de nedespartit, iubire vesnica :).  In tot Bucegiul aici am gasit cea mai proasta ciocolata calda si cafea.

11bCam asa arata o ciocolata calda in restaurantul de la Cota 2000, acelasi pret, la fel arata si acum in 2013.  Este o diferenta, si in plus este un plic intreg de ciocolata

Mancarea la aceasta cabana este buna. Periodic mai trec prieteni pe aici si nu mi-au spus ceva negativ.

12Se traverseaza acel baraj pentru a ajunge la cabana

13Cabana Bolboci

14Frumos, mi se pare o imagine buna. Este ceva original, deci inca o bila alba. Si cazarea stiu ca este in regula.

21Langa cabana,  era aceasta masa si cativa butuci. De cate ori treceam barajul, din ce stiu acestea se aflau la capatul celalalt, langa drumul Bolboci Mal Stang. In acest an nu erau, pentru ca se aflau la cabana Bolboci. O bila neagra ca le-a adus in curtea lui si nu le-a lasat acolo pentru turisti.

Concluzie: aspectele mele sunt destul de minore, sa zicem ca atat cafeaua cat si ciocolata calda au fost intamplari. Cazarea si mancarea sunt ok, deci cabana Bolboci este o locatie turistica ce merita vizitata. Ca si comparatie, primele unitati turistice din Valea Ialomitei sunt: cabana Padina si cabana Bolboci. Nu vorbim de hotelul Pestera, chiar si la manastirea Pestera Ialomitei este recomandabil. Pe ultimele locuri cabana Diana si pensiunea Coteanu. Dar era sa uit de o alta locatie, nu stiu preturi, detalii, o sa aflu. Cei din Consiliul Judetean Dambovita au ei o pensiune superba, o casuta cu pridvor, a doua constructie estetica din Bucegi (vorbesc din punctul meu de vedere!) dupa refugiul salvamont Malaiesti. Aceasta se numeste pensiunea Piciorul Babelor, insa curand vor ridica iar o constructie in acea curte si vor strica peisajul.

Cam atat despre cabana Bolboci, cu mentiunea ca la intoarcerea de la Podu cu Florile am mai trecut o data pe la cabana. Ne „prinsese” ploaia, si prietenii si-au luat ceva fierbinte, eu tot cu ciocolata. De data asta, a fost o Poiana, o tableta 🙂 Nu a mai fost la cana. Pretul? Tot 5 lei, dar a fost mult mai buna 🙂 Ca atitudine, cabanierul era serviabil, nimeni nu a obiectat ca se strangeau turistii in interior, ca sa nu fie plouati…, la alte cabane ti se atrage atentia ca trebuie sa consumi 🙂 . Este destul de interpretabila aceasta decizie, dreptatea este undeva la mijloc. Nici nu poti sa stai asa, o mie de ani, in cabana cuiva 🙂

Sa mergem mai departe asadar:

15Cheile Zanoagei

16Acolo este locul unde doream sa ajungem. Este un platou excavat in muntele Podu cu Florile, pana acolo se urmeaza un drum forestier de circa 4,5 km. Pe circa 3,5 km se merge alaturi de marcajul cruce rosie, al traseului turistic Cabana Bolboci-Canton Bratei

17Lacul Bolboci vazut de pe baraj

18Peisaj

19Lacul are un nivel destul de ridicat. Pe acele urme se cobora cu Atv-ul pana la o mica plaja aflata acum sub apa

Mergand spre Podu cu Florile intalnim o alta cabana, o investitie a Consiliului Judetean Dambovita, ridicata in perioada PDL, partid care a adus numai pagube tarii. Nu zic ca altii au fost, sunt sau vor fi mai buni. Dar acestia au intrecut orice masura: au fost ca niste lacuste!

22Cabana Podu cu Florile

23Cea mai proasta investitie din Parcul Natural Bucegi. Daca vrei sa risipesti banii urmezi acest exemplu. Ai peste 20 miliarde lei vechi, faci o groapa in munte si ridici o constructie. Minti ca dezvolti turismul desi nu exista nici macar un procent de minim bun simt in legatura cu asa ceva.  Au rupt muntele si acesta vine peste ei. Cand esti pus doar pe pacalit oamenii, asa procedezi.

24

26bCabana in 2012. In spatele ei, padurea. Tot surpandu-se terenul pe langa aceasta „investitie in turism”, unii au crezut ca de vina este padurea :)) Venisera niste fonduri suplimentare de la Ministerul Dezvoltarii in 2011 sau 2012 pentru stabilizarea versantului. In teren, banii nu au ajuns niciodata 🙂 Asa ca, priviti ce au facut:

25Au taiat padurea, toti copacii din apropiere. Daca gandeau putin si-ar fi dat seama ca acei arbori tin terenul sa nu alunece. Cateva ziduri de sprijin, in terase, ar fi oprit alunecarea. In timp, la ploi, se va imbiba tot versantul cu apa si vor pleca zeci de metri cubi la vale.

26Investitia nepotrivita in locul nepotrivit. Prostie si incompetenta pe banii tuturor.  Cum sa scoti bani din turism cu asa ceva? Cine vine prin noroaiele acestea, intr-o cladire potrivita unei zone de deal, fara peisaj, cu semnal slab sau inexistent la telefonie, cu etc probleme? Ramane doar o gaura neagra a turismului montan. PDL-ul dambovitean, ghidonat de Florin Popescu, a umplut Bucegii cu tot felul de constructii inutile, in care a investit sume astronomice. Niciodata nu se vor amortiza investitiile si vor trebui mereu directionati bani catre acestea…

Mai departe,

27Ultimele curbe spre Platoul Podu cu Florile

28Nori de ploaie

29Privire in urma, acolo este cabana Podu cu Florile

30Selenar, desertic

31Din aceste locuri s-au scos basculante intregi de piatra, necesara alcatuirii barajului de la Bolboci, lucrare finalizata in 1988

32Cam oricine ajunge, se catara pe pietre ce stau sa cada, mereu se intampla asa 🙂 Dar nu-i nimic, cine cade are masina in apropiere, si-l transporta cineva de este nevoie…

33Unii dupa altii, ne ajutam si de maini si de picioare, luam si copii dupa noi…, nu conteaza nimic, sa iasa poza bine, sa vorbeasca vecinii si prietenii :))

34Barajul Bolboci. Aici am ajuns, dupa ce am mai trecut, cum am spus, inca o data, pe la cabana Bolboci.

Pentru imagini tot din aceasta zi, se poate urmari si postul anterior, de ieri!

35

36Drumul Bolboci Mal Stang. Asfaltul este mai bun ca in orasele mari, drumul nu accesibilizeaza nimic, doar proprietati private acoperite de paduri virgine. Chiar aceia abilitati sa protejeze padurea si mediul, au asfaltat acest drum de vreo 10-12 km. Numele institutiei: Directia Silvica Dambovita.  Padurarii au asfaltat padurile. Nu este oare logic ca in spatele acestei manevre, stau mari interese imobiliare?!

37Aburi, soarele isi reintra in drepturi, incalzea totul, trezea la viata

38Intotdeauna m-am intrebat cum naiba au obtinut actele sa ridice acest complex, nefunctional denumit Camping Zanoaga. Este la circa 500 metri distanta de barajul Bolboci. Teoretic nu ai voie sa ridici constructii langa albia unor rauri, in zona barajelor…, la vreun cutremur, daca se rupe barajul, se duce orice este in zona limitrofa a acestuia

39„Baza salvamont Zanoaga”, multe alte miliarde lei vechi cheltuite si pe aici. Nimeni nu s-a accidentat si nu se va accidenta vreodata prin aceste locuri. Pentru ca nu ai unde. Mai bine ii schimba destinatia…

41Gratarul nelipsit

42Pe la „spartul targului” au aparut si cateva animale de prin curtea oamenilor

43

44Nu-i asa ca este frumos? 🙂 M-am jucat cu el putin, dar era pus pe rele si cam zgaria 🙂

Asa, am ajuns si la ultima locatie turistica de pe traseul propus pentru aceasta zi:

45Cabana Dichiu, tot a Consiliului Judetean Dambovita, singura locatie ce are anumite avantaje, o locatie care in perioada primavara-toamna, poate reprezenta o afacere buna

46Dupa cum vedeti, cabana Dichiu a fost deschisa. Fara spectacol, fara valva, fara taieri de panglici…nici nu era cazul, si aici costurile au depasit 20 miliarde lei vechi 😉 Dar cine stie, poate mai este ceva de reparat, de investit, si pana atunci mai fac si ei un ban :)) Intre timp ca sa zic asa…!

47Am stat de vorba cu cineva despre detalii, restaurantul arata bine, cazarea costa 35 lei patul, paturile sunt suprapuse… Va dati seama abia acum, ce imagine deformata despre cabana avea in minte initiatorul acestui proiect :)) Faci ditamai vila si apoi trantesti in ea…, paturi suprapuse :)) Adica daca tot o denumesti cabana…, priciuri mai lipseau, ca la varful Omu.

48Locatia arata bine, amplasamentul este bun, preturile la cazare la fel. Mai trebuie afisate preturi si alte oferte, aranjate imprejurimile, in sensul de a inlatura excesul de pamant excavat, o baraca trebuie luata, putina ordine…

Gata si cu astfel de prezentari 🙂 De aici, din Saua Dichiului, ne-am indreptat spre Sinaia, pe DJ 713, cand pe jos, cand cu masina…

49

50Se pregatesc ciobanii sa urce oile pe munte. In imagine, un tarc de animale in panta. Dar haideti acum pe final de articol, sa vedem si partea buna a lucrurilor, este bine, este perfect, asa trebuie sa fie, dorm toate animalele cu capul in sus, spre deal :))