Prin Ploiesti

Trebuia sa ajung pe la IPJ, pe la Muzeul de Istorie, pe la mormantul mamei mele… S-au adunat toate, intr-o zi.

1Aici eram in tren, in gara Sinaia, se observa ca aparatul meu foto este cu o ora in urma 🙂 Il tin asa pana la anul :))

2Biserica Sf. Imparati Constantin si Elena si Sf. Stelian. Am trecut pe langa ea cu gandul sa intru la intoarcere

3

4Biserica din centru, sau catedrala Sf. Ioan Botezatorul. Eu m-am uitat la schela turnului

5

6

7

8Muzeul Judetean de Istorie

9

10Biserica Maica Precista, tot asa, a ramas sa intru tot la intoarcere, numai ca era inchis cand m-am intors

11La cimitirul de pe Mihai Bravu

12Eu trebuia sa curat pe la mormant, sa aranjez si cioara statea asa, la privit si carait

13

14Biserica din cimitir

15Cimitirul este foarte mare

16Cladirea veche a celor de la Electrica

17Reparatii la biserica Maica Precista

18

19

20Era inchis

21

22Tribunalul

23Prefectura

24

25

26Mijloc de transport in comun

27La Hale, un fel de complex cu orice…mirosul este insa ingrozitor cand intri

28

29La prima biserica am gasit insa deschis…pentru curatenie 🙂 dar am intrat

30

31Pisania veche

32

Urmeaza doua imagini ce mi-au placut foarte mult. Ingerii suna „trezirea” si mortii ies din morminte pentru Judecata

33

34

35

36

37Mersul trenurilor in gara Ploiesti Vest

38Nota istorica! Ceasul vechi de la gara Ploiesti Vest

39Asteptand trenul de 15:22, adica peste cam 23 minute 🙂

A fost o zi plina! 🙂 Si maine va fi la fel!

Un articol interesant veti gasi maine pe blogul Comunitatea Bucegilor! 😉 Se refera la intalnirile cu reprezentantii unor institutii cu atributii in Parcul Natural Bucegi!

Anunțuri

De Florii, la gratar, pe aici, prin preajma Bucegilor! Sa fie mereu ceva nou!

Cred eu ca pe masura ce stam sa facem aceleasi lucruri, ne blazam, ne plictisim, ne trece timpul… Zilnic, te uiti pe fereastra, acelasi peisaj. Zilnic la job cam aceeasi oameni. Zilnic, mananci din farfurie, tot zilnic stai la masa. Toata lumea merge la picnic, in drumetii, nimic nou. Asa ca, mie imi place sa fie mai mereu ceva nou, neasteptat. Eu de aceea nici nu stiu ce sa mananc, nu am un plan pentru masa viitoare. Trebuie sa-mi vina o idee, sa fie ceva care sa ma atraga, nu degeaba se spune ca ambalajul vinde produsul. Dar daca si produsul este la inaltime, atunci sunt happy :))

Si gandeam o idee, de ceva timp. Este cu acel peisaj de ieri, un peisaj care m-a captivat, de la prima vedere. Foarte faine chestiile astea la prima vedere si care mai apoi, la mai multe vederi, se dovedesc alegeri foarte bune.

Am analizat si am trecut la treaba. Urma sa aduc in acel loc familie, rude si prieteni. Nici sa mergi asa oricum, sa aprinzi un foc, sa faci gratar si sa mananci de parca vine sfarsitul lumii. Trebuia sa fie ceva asa, care sa te indemne, sa te atraga, sa te tina in poveste.

1Locul povestii de Florii. Am zis ca aici este cel mai potrivit loc pentru o iesire in natura de acest tip 😉

2Dupa o ora asa arata…, ideea transpusa.  Insa si ieri lucrasem la ea. Am cautat butucii de lemn prin padure, i-am adus aproape. Masa am luat-o pe degeaba, pentru ca niste muncitori nu aveau ce face cu ea. I-am intrebat ce le dau pe ea. Si seful de lucrare m-a intrebat unde o duc. I-am zis: „Acolo sus!”.  Adica in varful unei pante, ce era destul de lunga si inclinata. Nebuneala, asta era in mintea lor. Dar nu conta, mie imi trebuia masa. Mai tarziu am luat-o cu un prieten bun si am urcat acea panta. A durat cam 7 minute. Cand vrei, poti face orice. Cui i se pare greu, inseamna ca nu vrea, este obosit psihic. Oricum din varful acelei pante, am mai transportat-o o vreme 🙂  Si am adus-o aproape de acest loc.

Tot ieri adunasem si lemnele de foc, adusesem scanduri si tot ce trebuia sa facem un mic podet, sa prindem pentru stabilitate, banca de masa, sa nu se ude nimeni la picioare, etc.

3Astfel ca dimineata, cu vreo doua ore inainte de sosirea tuturor, l-am luat cu mine pe Andrei si am plecat inainte. Conspirand cu Matrix, care urma sa-i aduca pe toti. Toata lumea credea ca mergem pe la Gura Diham. I-am lasat sa creada asta 🙂 Inca lucram aici la detalii…

4Asa se vedea, de la inaltime

6Inca o corectie la masa, sa vedem daca se vede bine peisajul. Am mutat putin masa, diferite ajustari

Cam asa arata la o mica verificare filmata:

7Le asteptasem cu ness si frisca. Bine, initial privelistea a fost un soc pentru toti 🙂 „Ce naiba a facut asta pe aici?” :)) Acum, cum i se pare fiecaruia 🙂 Mie imi displacea ideea sa ma intind pe o patura ca orice orasean ce fuge departe de oras, canicula… Oare ce o fi fost in mintea lor, sorbind din ceasca si apa pravalindu-se pe langa ele :)) ?

8Clopotelul nu trebuia sa lipseasca 😉

9Nici Rares nu avea cum sa lipseasca. Privea el intrebator spre mami, dar tati detinea raspunsurile 🙂

10Atras de zgomotul apei

11Ai vazut?! 😉

13Aprinderea focului…, cand au vazut si amplasamentul vetrei…, na, ce mai era de spus? 🙂

14Ditamai valvataia, si apa curgea pe sub foc. Nu am pus nicio tabla, cum s-ar putea crede, cateva pietre 😉

15Evident ca si cortul facea parte din arsenalul nostru. Mai stiti cortul? Tot acela cu care am pornit prin tara, vara trecuta, pe bicicleta.

16Copiii, imediat ce l-a instalat Matrix, s-au adapostit in el. Cortul era o rezerva in caz de vreo ploaie. Dimineata erau nori de ploaie pe Bucegi. Si nu vine un nor de ploaie sau mai multi, sa ne faca asa noua o baie, si noi sa privim si sa spunem ca nu avem ce face. Daca ploua, aveam un refugiu.

17Peisaj antropizat pentru scurta vreme. Am „cosmetizat” putin natura.

18Vedere generala

19Pitoresc, nu-i asa? Sau poate mi se pare mie 🙂 Dar aici merge sa mananci ceva, este un ambient placut, mai o vorba, apa curge in fata ta si apoi pe sub picioare, fara sa te ude…

20Matrix s-a obisnuit cu ideile mele 🙂 Am facut cu randul la gratar, unele chestii le-a facut el, altele eu

21O privire, de control

23

Si cu ochii pe peisaj

24Apa curgea asa linistitor, sa tot privesti, sa asculti

25Oana pe ganduri…, oare se mai poate mira de ceva? 🙂 Apropo, pana am adus acel butuc din imagine, pana in locul respectiv a durat o vreme 🙂

26Discutii

27La mici, tot eu, ca mie asa imi plac, sa-i fac eu. Sa aiba o anumita culoare rumena, sa-l verific pe fiecare in parte, ca la pieptul de pui, iti dai seama dupa culoare cand este tocmai bun. Cu micii, am auzit atatea retete de facut pe gratar…, dar mi se pare cea mai buna metoda, aceea proprie. Specialistii in gratare, spun ca micul se desprinde singur de gratar, ca un mic trebuie intors doar de doua ori. Eu il intorc si de 10 ori, pana imi place cum arata. Il intorc pe toate partile. Prietenii nici nu se mai uita, sunt exasperati sau mirati. Trebuie facut totul bine sau foarte bine. Asa sa pui totul pe gratar nu este mare lucru, trebuie sa iti dai putin interesul. Ca in orice, de altfel… Am desfacut gratarul, sa-i vad mai bine 😉 Cei din stanga sunt mai aproape de ideal. Nici nu imi amintesc sa-mi fi spus cineva ca nu sunt ok, cele facute de mine pe gratar.

28Pe la masa, impartind prin farfurii, gustand cate unii…, berea Tuborg? Nu consum alcool, dar uneori beau o bere. Anul acesta am baut 3 beri, cu diferite ocazii. Altceva, probabil sunt 20 ani, nici must nu beau. Dar o bere Tuborg, mai merge. Aceasta mi se pare cea mai buna bere!

29Inca nu se terminase treaba, le-am pregatit etapizat, cu ajutorul lui Matrix

30Fumul, culoarea lui, arata cat de uscat este lemnul. Am avut doar fag uscat, pentru a nu scoate mult fum si pentru a face jar repede, puternic…

31Deci poate fi un titlu: Cum m-am dus eu sa afum peisajul, si sa iau si pe altii dupa mine 🙂

33Pana la urma si fumul este frumos, ca se duce spre alte locuri, nu spre noi

Aici m-a prins Matrix, dar si eu l-am prins in offsaid. E chiar fain sa stai asa si sa treaca apa pe langa tine. Mi-a venit mie o alta idee pentru data viitoare.

35Cortul, caruciorul lui Rares, tot acolo era si un sac de dormit intins, sa stam pe el. Dar nu era mai bine ca pe banca. M-a prins si soarele, sa vedem daca ustura pielea maine. Pana la urma, daca ursul doarme langa prada, eu de ce sa nu dorm langa masa :))

37Andrei

38Sa nu uitam totusi de peisajul lacustru, este ca un refren

40Vatra focului in apa. Nu l-am aprins in acel loc de teama unui incendiu. Nici pomeneala. Mi s-a parut mie ca este mai interesant, mai altfel, sa faci focul in apa si apa sa curga pe dedesubt. Apoi dupa ce am luat pietrele, a venit apa si a luat jarul 🙂

41Rares

42

43Am zis sa fac mai multe poze si sa aleg cateva mai frumoase. Dar daca sunt mai multe care par frumoase, cu atat mai bine

44Cam aceasta ar fi ultima poza, inainte de plecare. Ora este evident 15:49, o sa modific intr-o zi 🙂

45Si s-a incheiat povestea, ne-am teleportat din natura in realitate, din peisaj-acasa.  Nu a ramas nicio urma, doar amintirea, pozele

46Suntem doar „treceri”, momente, important este ce lasam in urma, de gratar suntem toti buni 😉 A fost o zi reusita, mai am eu si alte idei, asta sa fie problema :))

„Interviu” cu un arhitect necunoscut din Parcul Natural Bucegi

Prima oara cand vad asa ceva in Bucegi. Va mai spuneam eu, ca pot scrie inca ani buni despre Parcul Natural Bucegi 😉 Muntele acesta este un rai, al vietii, este mereu surprinzator…

O sa vorbeasca de la sine imaginile 🙂 Cum spunea un prieten judecator impatimit al acestor munti, imaginile sunt deseori mai bune decat altele realizate cu aparate mult mai performante. Bineinteles ca asa este! Pentru ca poti avea un aparat super tare, daca nu mergi cu el pe unde merg eu, este evident ca pozele mele sunt cele mai bune 🙂 Pentru ca sunt doar ale mele :))

Stateam azi pe malul unei ape curgatoare si priveam. Apa putea fi traversata pe niste pietre puse odata de cineva. Eu insa nu am astfel de probleme, si ca sunt pietre si ca nu sunt, gasesc repede o solutie sa trec, nu ma impiedic de atata lucru. Insa dupa mine mai veneau si altii, nu treceam doar eu.

Ajungand primul, nu stiu ce mi-a venit, si am mutat un bolovan, sa fi avut circa 30 kg. L-am intors cu partea ascutita in apa, si cu cealalta mai plata in sus. Partea mai neteda se afla in apa. Cand am intors bolovanul, am vazut ceva surprinzator. Niste vietati cladisera ceva. Priviti:

9

Dar intai, pana la detalii, am sa va arat alte imagini de astazi:

1Incepe sa inainteze primavara spre Bucegi

2Un element zburator 🙂

3Nu mai era, a ramas doar coltul refugiului de la Sf. Ana

4Printr-o mica salbaticie

5Pe aici mai sta si ursul la soare, la privit

7Trecere si pe langa un peisaj de neuitat

8Frumos loc, poate ca il voi revedea foarte curand, zilele acestea

Ne-am continuat drumul, am trecut o culme si am ajuns la apa de care spuneam la inceput de articol. Am mutat acea piatra, din toate pietrele de acolo, aceea mi s-a parut mie ascutita, ca nu statea bine 🙂 Credeam ca partea aflata in apa este plata, dar nu era chiar asa de plata. Ei bine, era oricum mult mai buna decat acea care iesea din apa.

Este incredibil ce pot face niste vietuitoare ce traiesc in apa de munte.

10Uitati ce arhitecti desavarsiti are natura!

11

12Acele vietati au carat minuscule pietricele si au format niste „maternitati”. Va imaginati ca acestea erau in apa, cu acele gauri in jos. Toate aceste turnulete, cine stie in cat timp construite, au adapostit alte vietati care si-au parasit locurile natale. Din fericire, am vazut ce fel de vietati sunt. Au o lungime de 2-3 cm, sunt de culoare verde deschis, nu le place aerul, cautau repede sa ajunga in apa, au multe picioare, un fel de miriapozi.

13Categoric ca am stat o vreme indelungata pozand, filmand, privind, admirand, etc. Chiar am si desprins cateva turnulete migalos ridicate cu un betisor si le-am pus undeva la uscat. Trec maine si le iau…cata frumusete! Apoi am intors bolovanul la loc, cum il gasisem.

Bolovanii acestia ascund tot felul de taine :)) La orice fel de „bolovan” ma refer 🙂

La sfarsit si una din filmari. Vedeti ce intelegeti din ea, se aud vocile altor persoane, eu eram preocupat, nu auzeam ce vorbeau ei…, pe la sfarsit se vede si miriapodul acela de apa…

Actiune de ecologizare prin zona Partia Noua – Sinaia

Dupa cum am scris pe aici, ursii au dat iama in saltelele montate pentru protectia schiorilor. Le-au rupt treptat, pe masura ce se topea zapada. Astfel ca zona partiei era presarata cu buretii scosi din saltele si maruntiti.

1

2

Am lasat de proba acum cateva zile, cativa saci cu bureti sa vedem daca vor fi rupti de urs, de pe o zi pe alta. Dorind astfel sa verificam ipoteza daca a dat cineva cu ceva pe saltele si a atras ursii. Se pare ca nu a dat nimeni cu nimic, pentru ca sacii au fost rupti in prima noapte.

3Urmele ursuletilor

Astazi insa, cu sprijinul unor membri ai Comunitatii Bucegilor, al Primariei Sinaia si al societatii Transport Urban, a fost realizata cea mai mare parte a actiunii de ecologizare. Urmatoarea si ultima etapa va fi saptamana viitoare:

4

5

6Intai a trebuit sa gasim niste saci foarte mari in care sa incapa sutele de bucatele din ceea ce au constituit odata, saltele de protectie.

Peisaj: Vaca la pascut

Oameni si oameni, peisaje si peisaje 🙂

Uneori stau si ma uit mult si bine, la cate un peisaj… Am mai postat un peisaj ce mi-a placut, destul de recent, la un prag de apa, cu un mic lac, un bustean cazut.

Si azi am gasit unul. Urmarea a fost aceeasi, vreo 25 de poze, m-am uitat o vreme, adica pana m-am plictisit putin.

Pentru unii, mare lucru nu este: o vaca pascand.

Mai sunt putine vaci prin Valea Prahovei, macar din acest punct de vedere si tot este ceva.

1

2

3

Aspecte negative, în majoritate! Poluare la Buşteni, la pândă prin pădure…

Sa incep cu ceva mai frumos, doua imagini:

1

2

Apoi:

Este luna curateniei la Busteni, nu strangem acele gunoaie aruncate de cate unii carora li s-a permis sa se descotoroseasca de acestea nestingheriti, ci le dam foc. La poluare, se raspunde prin poluare.

3

4

5Vedeai fumul de la kilometri distanta. Prin localitati limitrofe, Azuga sau Sinaia, nu arunca nimeni gunoaie in mijlocul orasului si nici nimeni nu da foc la gunoaie prin oras. Dar, intr-un timp Sinaia avea si 4 inspectori de mediu, iar Busteniul avea doar unul. Acum nu mai are niciunul. I s-a restructurat postul de vreun an, doi. Daca nu are nimeni nicio treaba cu mediul!!! Unde a fost parcul central s-au plantat in noiembrie sau decembrie niste boscheti, sa vedem, poate se prind…macar atat!

….

6Unde sunt cei mai multi ursi? Langa Cariera Piatra Arsa. Tocmai acolo, langa drum, a aparut un adapost improvizat, pentru pândă probabil

7Sta frumos pe crengi de brad, cu ochii la drum

8Pentru cine cunoaste aceste locuri, drumul din stanga ajunge in acea cariera

9

10

….

21

22Fantana pe Drumul Cotei 1400

….

14Pare sa fi fost un fulger…langa traseul turistic

15Desi nu exista nicio urma lasata de la varf pana la pamant. Fulgerul pare sa fi lovit la baza, nu prea am vazut 🙂

16Interesant! Vedeti? Nu a luat foc padurea…daca aici a fost un fulger, va dati seama ca existau conditii mult mai propice sa se propage, decat in cazul incendiilor din Creasta cu Zambri sau Piciorul Babelor. Eu nu spun ca a fost fulger sau ca nu a fost, oricum unii vor crede prima varianta, altii a doua varianta. Ramane doar de tinut minte, ca si comparatie pe viitor.

….

Sa va prezint si terenul ecologizat de cei care reprezinta mediul, in zona Sinaia. Stiti, am scris sambata ca tot trec pe acolo de zile bune si nu se iau masuri. Iata ca s-au luat!

11

12Cand se vrea, se mai si poate!

….

Sa ma apropii de incheiere, cu alte 4 imagini. Primele trei, infatiseaza un soricel de padure, iesind curios din vizuina si privindu-ne:

17

18

19Si din profil! 🙂

20De incheiere, un aspect frumos, pozitiv 🙂

Recomandari ale ISU Prahova si o iesire duminica, in natura

Veti gasi pe blogul Comunitatii Bucegilor primele 3 rezultate ca sa le numesc asa, ale acestei organizatii nascute din dorinta de a face ceva pentru Parcul Natural Bucegi. Dupa 10 zile de lansare, sunt si rezultate.

Comunitatea Bucegilor nu este un demers virtual ca multe altele, unde se strang cativa si plang de mila mediului, posteaza imagini cu fotografii si apoi merg la culcare cu gandul ca nu se mai schimba nimic. Ei bine, cu o astfel de atitudine chiar nu se poate face nimic.

Multumesc sefului ISU Prahova, d-l colonel Nicolae Popescu, primul om al statului care a inteles exact ce inseamna proiectul Comunitatea Bucegilor si care a avut curajul sa mentioneze in scris acest lucru. Cel putin in cazul Bucegilor nu se poate continua asa. Evident ca speram sa fie o colaborare din care muntele sa aiba de castigat. Noi trecem, muntele ramane altora. Insa nu-l putem lasa fara paduri si plin de gunoaie.

Din partea ISU Prahova sunt facute o serie de recomandari, in vederea prevenirii incendiilor:

1aAceste reguli pot fi citite si pe blogul Comunitatii Bucegilor, urmand a fi selectate si introduse atat pe facebook, cat si intr-un alt articol. De asemenea, aceste reguli selectate le voi trimite societatii S.C. Telefericul Prahova S.A., societate ce administreaza telecabinele din Bucegi, poate doresc sa le afiseze in holurile de asteptare. Este bine sa stie cati mai multi turisti si localnici de asemenea recomandari.

….

In alta ordine de idei, ieri am fost cu niste prieteni la o plimbare.

a

b

d

eLocuri salbatice

f

h

iO lovitura de topor cine stie de cati ani

jVedere spre Valea Prahovei de pe o stanca solitara, nu este aceea de la Stana Regala

k

lUrmele unui fulger

n

Printre momente, am avut timp sa filmez o zona salbatica: