Incheiere de an: „De ce sa fii ceva pentru cineva, cand poti fi Totul pentru altcineva”!

Gata, s-a incheiat si 2012! Nu am sa scriu clisee 😉 🙂 in aceasta ultima zi. Titlul? Mda, o fi o explicatie si pentru el…nu o am, acum! 🙂

Ganduri pentru la anul? Nici din acestea nu am. Stiu ce am de facut de dinainte de a se incheia un an, nu am vazut niciodata un sfarsit de an ca pe ceva important…doar trebuie sa inlocuiesc un calendar cu altul.

Stiu ca in prima zi a anului voi fi pe Bucegi. Asta stiu, pentru ca asa am facut mereu! 🙂 Se pare ca muntii acestia mereu atrag politicienii, acum de Revelion, aici este chiar primul ministru…cazat la Pestera. Poate ca o sa mergem sa-l intrebam, el ce planuri are cu acesti munti 🙂 De fapt, ne agitam cam mult pe tema asta. Daca privim in trecut sau chiar mai aproape, se va observa ca de toti aceia care au facut rele prin Bucegi s-a tinut si raul…ca un blestem, ca o razbunare a muntelui 🙂

Insa pentru toti aceia care intrati pe aici, indiferent de ganduri, va urez ca 2013…sa va aduca mai ales ceea ce va doriti. La lucruri si intentii bune ma refer 🙂 Si sa va fac eu urarea de La Multi Ani si in anul urmator, cand se va incheia. Asta inseamna ca toti suntem bine 🙂

Pentru ca 2012 mi-a adus un baietel, vi-l trimit cu urarile lui sincere, in priviri 😉

aPe ganduri, prin parc…printre copii, parinti…inca nu ma vazuse. Eu venisem de la Manastirea Sinaia.

bDar cand m-a vazut 🙂 … Este un baietel cuminte, iubitor, atent la orice in jurul lui, ascultator…

LA MULTI ANI! 🙂

La biserica, ultima data in acest an

Cred ca este bine sa mergem astazi la biserica, fiind ultima duminica din an, penultima zi din anul 2012. Trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipa din viata noastra.

EL este singurul care stie de ce avem nevoie fiecare…si ceea ce meritam, la fel, fiecare!

Video-Remember Parcul Natural Bucegi

Dintre atatea filmari sa postez cateva, pe care nu le-ati vazut 🙂 Mai postez eu 🙂

Intai de la Ziua Sfinxului. Cat de cumplit a fost…cu oameni la plaja, un eveniment ce arata gradul nostru de (in)cultura 🙂

Un eveniment de tip picnic, turistii nu intelegeau ce se intampla.

….

O filmare cand eram in muntii Baiului, se vad si Bucegii… sufla un vant…

….

Daca va amintiti, ne intrebam prin vara, daca o stanca are un jgheab natural sau a fost sapat de cineva. La baza acelui jgheab se afla un vechi piton de alpinism.

….

Unii au filmat mare de nori, eu am filmat un ocean intreg…la un moment dat a sunat telefonul si deci filmarea este destul de scurta 😉

….

V-am vorbit si despre degradarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman, acum o sa vedeti si filmarea. Pentru a-l repara a fost avansata suma de 2 milioane de euro. Adica intelegeti ca un milion este pus asa ca sa fie furat. De aceea, nu se gasesc bani. Cine te mai lasa pe vremurile acestea sa furi un milion de euro? 🙂

….

Si pentru cei care cred ca pe munte se merge in tacere sau doar se priveste 🙂 Se fac insa atatea lucruri…un mic moment deocamdata, pentru ca sunt si altele unde razi cu lacrimi. Era cu o zi inainte de Maratonul de 92 km din Bucegi…cea mai tare competitie de anduranta montana de la noi din tara.

Stati linistiti, ca nu ne bagam la „Just for Laughs” pentru ca ii lasam fara job pe oamenii aceia :))

25Pana la urma am ocupat locul 4 la categoria Elita. La anul cine stie, sau la…celalalt an, ca ne-am propus sa mergem pana la batranete. Este o experienta despre care niciodata nu poti sa spui totul…92 de km de alergare pe Bucegi, prin vai si creste…Abia asteptam si maratonul din 2013 🙂

….

Ca si incheiere, o ploaie pe Valea Caraiman, ne-a prins chiar intr-un adapost perfect…sub o arcada stancoasa, asa am filmat in voie, inclusiv Creasta cu Zambri unde se vedea fum.

Omul de zapada de…la Manastirea Caraiman

Poate v-a dus gandul la Omul de zapada…de pe Vf. cu Dor, dar inca nu l-am reconstruit. Unii dintre dv stiu ca iarna trecuta am ridicat un om de zapada pe Vf. cu Dor…nimeni nu o mai facuse. A iesit un om de zapada frumos 🙂 Doar ca s-a intamplat ceva…pe asta am zis ca o voi scrie in aceasta iarna.

Cand am fost ulterior sa adun toate accesoriile omului de zapada aflat la 2000 m altitudine, am avut o surpriza. Nu am mai gasit nimic. Adica nici cetina de brad, nici cratita, nicio bucata de lemn, un nasture…nimic. Nu mai era nimic. Nu stiu cine a strans totul!

Sa revin la Manastirea Caraiman. Am crescut vazand cum se inalta aceasta manastire. Mergeam si de 2-3 ori pe saptamana, mai ales cand era acolo parintele Gherasim. Acum, merg doar din diferite motive…nu merg sa-I caut pe Dumnezeu, pe Fiul acestuia…

Ca sa-I gasesc trebuie doar sa merg pana la portile manastirii. Acolo sunt EI. Prea umili sa intre in bogatia si fala oamenilor. Pentru ca tot ce vedeti la acea manastire nu este facut decat pentru Biserica, nu pentru Dumnezeu. In acest caz Biserica nu inseamna Dumnezeu.

Manastirea Caraiman este o afacere infloritoare, unde unii se joaca de-a cele sfinte. Se poate caza oricine si poti sta femeie cu barbat sau barbat cu femeie, unii vin sa bea sau sa se sinucida, a fost si un caz recent. Prin curtile manastirii gasesti in tarcuri tot felul de animale, o adevarata gradina zoologica. Uneori aceste animale intra in calduri si ofera spectacole gratuite „credinciosilor”… Tot prin curte exista un bazin de pestisori aurii…bazin care geme de miile de monede si zeci si sute de bancnote aruncate acolo…daca azi nu mai adoram zei, aducem ofrande unor pesti. In acest timp, la portile manastirii o multime de oameni cer de pomana…in timp ce banii ruginesc in apa, oamenii aceia nu au bani de o paine. Uneori, cand soseste vreun edil sau vreo inalta fata bisericeasca sunt alungati…ca sa dea bine, ca sa fie bine.

Pe langa cele expuse de mine, un mare pacatos 😉 , veti intalni pe la Agheazmatar afise cu excursii ilegale prin Parcul Natural Bucegi. Probabil vreun calugar are jeep, si vara ia enoriasi-credinciosi, pe bani cum altfel, si-i plimba prin zonele interzise. Pentru ca pe afis scrie si Babele, iar acolo nu ai voie.

Nimic nu trebuie sa mai surprinda cand vorbim de aceasta manastire. Ridicarea manastirii Caraiman a pornit de la cu totul altceva. In timp, oamenii au uitat pentru cine o ridica si de ce o ridica.

Vorbim de ridicat.  Priviti:

1Da, frumos! Poate ca la mii de oameni li se pare ceva frumos. Eu, mai liber in gandire, mereu cu idei si ganduri independente sa le zicem…ar trebui sa mi se para normal, asta este lumea, nimic surprinzator. As accepta acest om, fie la mine pe balcon, fie in camera, fie in mijlocul soselei, fie pe o casa…as zice asta este sau ca nu este cine stie ce. Dar mi se pare complet neavenit sa-l asezi in fata bisericii, in mijlocul unei manastiri.

Credinciosii vin intr-un asezamant religios, pentru altceva. Nu pentru pestisori, excursii ilegale, animale, oameni de zapada cu palarii smecheresti… Daca si intr-o manastire se intampla lucruri la fel ca si „in lume” de ce sa mai mergi…

Nu stiu sa fie un locas religios in zona Bucegilor si unde sa nu cunosc o faţă bisericeasca. Am vazut si bune si rele, toti gresim. Dar ce se intampla la manastirea Caraiman de vreo 2-3 ani este dincolo de credinta…pare o reprezentatie de circ! Dar nu le spune nimeni…si ala rau i-a bagat in pacat si mai adanc…cand vezi ca iti calca pragul mii si mii de oameni te crezi ales, vocile diverse din minte ti se par indemnuri ale Duhului Sfant.

Intrebarea este:

Biserica prin manastirea Caraiman, vrea sa salveze sufletele celor care vin spre ea sau este interesata doar de banii acestora? Eu cred ca nu are nicio treaba credinta, mantuirea in povestea asta, acest asezamant fiind o poleiala, un ambalaj, o metoda…

Astia nu au nicio treaba cu Dumnezeu. Cand iti intra oameni care nu stiu cum sa-I ceara ajutorul LUI, nu le pui un cd cu Doamne-Miluieste sau cu colinde. Incerci sa-i ajuti, sa-i indrumi, sa le dai un sfat…daca ei ies din manastire la fel cum au intrat, degeaba te numesti omul lui Dumnezeu. Din pacate, personalul manastirii nu are pregatirea spirituala necesara pentru a se achita de misiunea asumata fiind coplesiti de importanta ei. Bine macar ca au indepartat simbolurile oculte de la intrarea in biserica mare si Agheazmatar. Bine ca s-a facut si atat, daca in locul unde „cerul intalneste pamantul” sunt asezati…oameni de zapada…sau pesti.

A doua zi de Craciun, sus pe munte

Pe munte, pe munte…dar nici prietenii nu stiau unde pe munte 😉 Aleg un traseu pe masura posibilitatilor fiecaruia. Cand deplasarea pe munte devine un chin, mai bine nu mai mergi, stai acasa. Destinatii si nu destinatie…pentru ca in functie de timp, de stratul de zapada, am fi ales.

Mai intai am mers la Sinaia, la cativa kilometri de casa. Pentru a urca din acest oras. Din Busteni, nu am vrut sa urcam pentru ca nu aveam chef nici eu si nici ceilalti sa urcam prea mult. Adica am fi urcat pe Jepii Mari, probabil nu era poteca si sa batem noi una ar fi insemnat efort prea mare…pentru o astfel de zi, cand voiam doar sa ne plimbam.

Bine, in aceasta perioada traseele de abrupt din Busteni sunt inchise. Ce inseamna acest lucru? Ca exista pericol sa se mai si moara pe acele trasee. Va dati seama insa ca salvamontul din Busteni declara inchise astfel de trasee in primul rand ca nu au ei tragere de inima sa scoata pe cineva de pe acolo si in al doilea rand poate ca se gandesc la siguranta turistului. Dar cum de ani de zile ii cunosc, as baga mana in foc pentru prima varianta. Totusi, eu iarna nu urc pe Bucegi, din Busteni, decat pe Jepii Mari si doar atunci cand sunt intrunite anumite conditii. In rest, pe alt traseu de abrupt, iarna nu urc.

Prin Sinaia, ne-am luat cu alte lucruri si apoi am ajuns si la Cota 1400. Cand pe drum, cand pe traseul turistic destul de putin conturat prin zapada.

1La Cota 1400, ne-am gandit noi sa mai castigam timp si sa folosim telescaunul pana la Cota 2000

2Partia Drumul de Vara

3

4Utilaj de batatorit partiile, aflat la Cota 2000

5Aproape de Vf. Furnica am intalnit un grup de tineri pusi pe aventura, pentru Facebook venisera. Stiti ca atunci cand ai crize de identitate, personalitate, faci tot felul de chestii si apoi le publici pe Facebook. Unii dintre ei urcau acea panta, in adidasi cum altfel, si de acolo coborau pe spate cu capul spre vale…pentru ca pantalonii nu alunecau ci geaca. La coborare, cu capul sau cu umerii dislocau placi inghetate de zapada. Printr-un noroc, Dumnezeu nu vrea ca orice prost sa o pateasca, nu si-a rupt nimeni vreo mana sau gatul.

6Cateva poze si vantul rece dinspre N-V ne-a facut sa plecam

7Muntii Baiului

8Vf. cu Dor in dreapta…am scapat de vantul rece si pe fata estica a muntelui Furnica am intalnit vantul cald ce venea dinspre sud. Mult mai placut sa te plimbi…sau sa iei pranzul pe o margine stancoasa cu panorama deosebita

9Partia Noua

10Cota 1400

1116 grade, probabil real erau vreo 12

12

Am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Inevitabilul s-a produs. M-am intalnit cu parintele staret si in acest an tot la deszapezit o masina, un X5 era de data aceasta. Asta a fost, am ramas si noi sa ajutam sa iasa acel sofer…de pe la Ministerul de Finante. Pana la urma la indicatiile staretului, soferul a reusit sa iasa din stransoarea nametilor. Nu stiu cum de a avut curajul sa intre pe acel drum.

Am mai stat la discutii cu parintele-staret, am aprins lumanari, am fost prin biserica si la un moment dat cainii au inceput sa latre. Venise o ursoaica, avea doi pui…o mai veche cunostinta 🙂 …prezenta continua prin zona Stana Regala- Schitul Sf. Ana-Cota 1400.

13

14Ursoaica

15

16Cainii latra, ursul nu are nicio treaba

17Ce frumoasa era…dar ii era foame. Mirosise cozonacul pe care il tinea Matrix, dat de staret. Acesta s-a prins ce dorea ursoaica si a incercat sa ni-l dea noua…dar evident ca am refuzat sa fim noi pe post de momeala 🙂

Parintele, le-a distras atentia ursilor cu niste paine aruncata in vale si noi am luat-o la pas repejor spre o captare de apa…pe langa care exista o scurtatura ce da chiar in drumul auto spre Stana Regala. Alta varianta nu exista, inapoi spre Cota 1400 nu mergea, ursoaica alearga mai bine ca noi la deal. Pe langa captare era bine pentru ca vantul nu batea spre animale, zgomotele noastre nu ajungeau la urechile ursoaicei, aceasta fiind in partea opusa si in vale. Apoi, oricum, daca aveam 200 m distanta avans nu ne mai prindea. Zapada era mare si puii nu ar fi avut acelasi ritm cu ea si deci nu ar fi alergat la randament maxim.

George, un prieten foarte bun, ma intrebase in fata schitului: „esti sigur ca scapam daca pornim spre Stana Regala?”. I-am zis si eu: „Totul este calculat, nu riscam nimic!”. Ideea este sa ai mereu planuri de rezerva…oricum ar fi fost, noi am fi ajuns inaintea ursoaicei la acea captare imprejmuita cu sarma ghimpata in cazul in care ne-ar fi vazut. Apoi acolo erau alte solutii, inclusiv prin rucsacele noastre. Dar nu s-a intamplat nimic. Mai mult de atat, staretul ne-a asigurat prin telefon ca ursoaica este tot acolo, nu plecase…noi deja eram in drumul ce coboara de la Stana Regala la Sinaia 🙂 George se mira: „parca era un drum pana la schit”. Da, exista un drum ce asigura legatura intre drumul ce duce la Stana Regala si schit. Din pacate, noi am fost nevoiti sa renuntam la el 🙂 Prin acea scurtatura am pus intre noi si ursi cam un kilometru in cateva minute. Pare neverosimil sa ajungi de la schit in drumul spre Stana Regala in cateva minute…si totusi se poate, in orice anotimp.

Cum ursoaica se concentra asupra hranei, disparitia noastra nu i-ar fi produs niciun semn de intrebare. Nu a avut timp sa ne simta preocupata fiind de hrana, caini. Daca ne-ar fi luat urma, mirosul de om, nu ar fi avut cum sa ne urmeze. Drumul pe langa schit este plin de urme de oameni, batatorit pe alocuri pana la acea captare. Era o sansa mica sa vina dupa noi. Daca ne-ar fi vazut era altceva!

In mod cert daca nu am fi ajutat la scoaterea acelei masini din zapada si nici nu am fi intrat la schit, ne-am fi intalnit cu ursoaica si cei doi pui prin padure, mai jos de schit…acestia venind dinspre Stana Regala 😉

Craciun 2012

Agitatie maxima cu aceasta sarbatoare. Cea mai frumoasa a anului. Craciunul mai inseamna si familie, prieteni, persoane ce inseamna ceva pentru noi. Mai inseamna si sarmale, cozonaci, colinde…stiti si voi ce inseamna 🙂

De cate ori se apropie Craciunul, ma gandesc la „editiile” anterioare, la copilarie, la altii care nu mai sunt printre noi…la brad, la traditia din familie de a-l impodobi in Ajun, la globurile folosite cand eram mic si din care mai pastrez…unul. Bine, in mintea mea sunt toate globurile cum erau cand eram copil, imaginile raman.

1

Nu am reusit sa fac prea multe lucruri in Ajun, nu ma pot concentra prea bine 🙂 Ma si enerveaza ca totul decurge intre aceeasi parametri, este aiurea banalitatea, gandirea doar dintr-un punct de vedere, statul la masa cu gandul la ghiftuiala, daca nu eram prins si cu jobul mergeam pe la o manastire. As vrea ceva nou, nu sarmale si cozonaci, artificii, stiri de doi lei cu partii de schi excelente, taiat de porci…ceva mai spiritual. Merg eu pe undeva zilele acestea 🙂

Si de Revelion trebuie sa imi fac drum pe undeva 🙂 Miroase a sarmale, am impodobit bradul, bucuria copiilor. Printre altele, am facut si  cateva planuri pentru la anul. Ma refer la domeniul Bucegilor. Iar am auzit pe cineva spunand „Ce mai este de vazut prin Bucegi?”. Ma uit la ea asa si o intreb ce a vazut pana acum. Ea, ca aproape tot. Tot adica din acestea pe unde merge oricine. Am povestit putin…Parcul Natural Bucegi se intinde pe 300 kmp, traseele turistice nu ocupa cred ca nici 25-30%…mai am eu de mers inca vreo cativa ani prin diferite „cotloane”, si merg de mic.

Acum astept un moment prielnic din punct de vedere meteorologic ca sa merg prin acele zone din Bucegi…unde nu poti ajunge vara 🙂 Nu-i asa ca pare ciudat? Poti ajunge iarna si vara nu 🙂 Si totusi asa este!

2

Am plecat ieri la o mica plimbare cu doi prieteni. Datorita lipsei mele de atentie, in aceeasi zi am uitat de cateva ori unde am pus o cheie 🙂 , mi-am dat cu o creanga de brad peste ochi, am vrut sa rup creanga dar nu era ea de vina…cand am pus mana pe un copac sa ma sprijin  s-a intamplat altceva. Pe kilometri de jur imprejur erau numai paduri, nameti, salbaticie. In toata aceasta poveste naturala, eu am gasit sa ma sprijin de singurul copac care avea cuie in el. Cine le-a batut, cand si de ce, trece pe plan secund. Ideea este ca dintre miile de copaci eu m-am sprijinit de unul singur, pe acela care avea cuie…in care m-am si intepat evident.

Spuneam eu ca daca este ceva prin acesti munti, este imposibil sa nu-l gasesc la un moment dat… am gasit un cui in care sa ma intep in mijlocul padurii, deci :)) Si ma uitam asa la mana cum curgea sangele… in fine ajung pe acasa.

3Cuiele

Pe la tv, in majoritate colinde cu leru-i ler si alte vrajeli, asa ca m-am resemnat. Dar prietenii la nevoie se arata. Cateva discutii si vine vorba de animale de casa. Eu am multe ciudatenii, nu mananc pasari de curte, animale de curte, nu-mi place sa aud, sa vad guitaturi si gaini fara cap, pene fierte, mi-e sila de toba, de caltabos, de pomana porcului, nu suport miros de alcool, anumite traditii…sunt imposibil.

Am mers in piata la Busteni, acum vreo 5 zile, sa iau legume si fructe. Bine, eu nu fac diferenta intre pastarnac sau telina ori gulie si praz. Daca ma intreaba cineva le arat pe ghicite. Mie mi se par inutile si nu le mananc niciodata. Si cum ma uitam eu la tarabe, ce vad? Oua! Am vazut eu multe ca se vand in piata, asa ca nu are ce sa ma mai surprinda. Si gata, trebuie sa iau oua…imi vine mie asa un gand.

Ma uit la pret, un leu un ou. Ma mai uit eu  o data si ma gandesc ca nu am vazut niciodata sa coste un ou, un leu. Nici nu stiu cat costa un ou prin magazine. O privesc pe vanzatoare, nu stiu de ce, dar mie mi se parea amuzant sa dai pe un ou…un leu, si o intreb de ce un ou costa un leu. Era foarte simplu, pentru ca „sunt de casa”. I-am zis si eu „multumesc, tocmai de casa nu voiam sa cumpar”… Ea nu a zis nimic, ce mai conta unul in plus, la cati nebuni vede zilnic?! Bine, este consacrata povestea cu animale de casa, sanatoase, si ce periculos este sa cumperi din oras. Eu am insa alt meniu 🙂 Poate il scriu o data aici…

4Terenul de joaca al mistretilor

Apoi tot acum in Ajun am ras cu lacrimi. Cand merg undeva sunt serios, dar se mai intampla anumite „conjuncturi” si atunci nu ma pot controla. De exemplu, daca la o petrecere, intalnire, este cineva care face anumite gesturi, lucruri si altii se abtin din diferite motive sa nu rada, si mie mi se pare teribil de amuzant, atunci ma pun pe jos de atata ras. Azi asa s-a intamplat. O relatare serioasa, oameni de bun simt, si eu razand continuu…pana la urma au ras si ei. Nu aveai cum sa nu razi! Sa vedeti de ce:

Un amic avea un curcan. Curcanul foarte periculos, ciupea atat animale cat si oameni. Amicul il indopa sa fie cat mai mare de Craciun. Din cand in cand il cantarea printr-o metoda originala. Il insfaca, si de picior ii prindea un siret. Din siret alcatuia o bucla. Apoi intorcea curcanul cu capul in jos si cu picioarele in sus. Prin acea bucla strecura carligul unui cantar. Asa il cantarea la anumite intervale de timp :)) Pana aici hai ca m-am abtinut, sunt tot felul de oameni, fiecare „original” in felul sau. Insa la partea a doua…

Din cand in cand, curcanul mai era potolit de stapan, fiind cum am spus agresiv. Nu era linistit oricum. Cu o ghioaga uriasa era trosnit peste spinare. Cand stapanului i s-a atras atentia ca poate sa-l omoare astfel, acesta a spus ca „este invatat curcanul…si apoi nu-i face ceva rau, ii fragezeste carnea”.  Si am tot ras…

Sa aveti un Craciun Fericit! Sa radeti, mult si bine :)) Nici nu am terminat de scris si m-au sunat prietenii sa plecam la o excursie pe munte, nu azi, pentru maine…de abia astept 🙂

Asa arata ziua de Craciun:

6Senin si destul de cald.

Sa va aduca Dumnezeu, in aceste zile cat mai multe 😉

Pestera cu Oalele…stergerea urmelor istorice din Bucegi!

Stiti, noi asa in viata aceasta, ne bazam foarte mult pe concret, pe dovezi si fapte…materiale. Insa pentru a ajunge la niste concluzii nu intotdeauna ai nevoie de dovezi directe. Practic noi acceptam unele lucruri pentru ca asa face sau crede toata lumea si pe altele nu. Acele lucruri, unele acceptate si altele nu, au de multe ori aceeasi baza de plecare… Probabil, tine de mentalitatea noastra ce ne place sau ce nu ne place sa credem.

5

Sa luam de exemplu asteptata zi de 21.12.2012. Era evident ca nu se va intampla niciun Sfarsit. Dumnezeu daca nu l-a facut partas la taina Apocalipsei pe Hristos, cu atat mai putin am fi stiut noi. Daca Fiul LUI nu stie cand va fi Sfarsitul Lumii, de unde sa stim noi? 🙂 Multi cred ca de fapt Dumnezeu reprezinta o civilizatie extraterestra. Ca este asa, ca nu este, noi am fost creati de Cineva. Destinul nostru ne apartine pana la un punct. Restul este … 🙂

Observati acum, ca astfel de preziceri false, au un mare rol. Zguduie increderea oamenilor in Dumnezeu. „Ce Apocalipsa, cand nu exista Dumnezeu? Daca ar exista Dumnezeu nu ar permite atatea nenorociri pe Pamant!”- asa se spune. Insa astfel de concluzii le trag oamenii care au nevoie de incurajari de sine, pentru a-si inabusi constiinta, cunoscand faptul ca au facut multe lucruri rele. Si totusi, intr-o zi, cand va veni acea zi, Dumnezeu va sterge orice durere chiar si amintirea ei…noi ramanem in acest context, al lumii actuale, pentru ca undeva, la un nivel superior trebuie dovedit ceva. Trebuie sa existe o justificare a exterminarii raului. Probabil trebuit dovedit si altor lumi necazute in pacat ce inseamna raul. Observam insa cateva manipulari: „raul nu exista”, „Dumnezeu nu exista”, „suntem singuri in univers”, „ne tragem din maimute”, „traieste viata, ca pe lumea cealalta nu stii ce va fi”…

8

O multime de informatii false ni se furnizeaza zilnic. Credem doar ceea ce toata lumea trebuie sa cread. Raul actioneaza sub orice forma…in fata lui nu te poti apara. Dumnezeu te apara. Pentru ca vorbesc despre istorie, in titlu, observati un lucru interesant. In antichitate erau jertfiti oameni, chipurile sa potoleasca mania unor zei. Dumnezeu nu ar fi acceptat ofrande umane, de unde si concluzia ca oamenii erau permanent indusi in eroare de cel rau. Aceste jertfe umane si au facut loc in mai toate civilizatiile…fie ca vorbim de acelea din America, Asia, Europa, Africa.

Faptul ca, anumite civilizatii cum ar ar fi cea mayasa, detineau unele cunostinte avansate este explicabil prin faptul ca si raul poate face „minuni”. In cele din urma aceste „minuni” sunt folositoare tot lui, nu oamenilor. Civilizatii intregi au disparut de pe scena istoriei la un moment dat. Motivele nu sunt fundamentate, exista doar presupuneri. Cu toate acestea, ne incapatanam sa fabricam dovezi ca au disparut din cu totul alte cauze. Nu am accepta de exemplu, faptul ca, Dumnezeu le-a distrus la un moment dat, nepermitand raului sa se dezvolte sau sa se laude cu lucrarea lui.

7

Dupa aceasta paralela, sa ne intoarcem la Pestera cu Oalele. Aceasta denumire nu apare in documente ci doar in anumite carti de literatura montana. In aceasta pestera, aflata in Parcul Natural Bucegi au fost gasite vase din lut pline cu cenusa umana.

Iata ce spunea un scriitor si apoi Cezar Bolliac, cel care a intrat in aceasta pestera:

„Pornind mai departe, au urmat un coborîş, apoi au urcat muntele Orzea, după care iar au coborît în albia Ialomiţei şi au suit, timp de o oră — autorul şi cu zece oameni — muntele Lespezi, din jos de muntele Şaua, la Peştera cu Oalele. Fiind ploaie mare, restul oamenilor a rămas pe Brînduşele la un mic adăpost. Muntele Lespezi nu avea potecă şi părea „tare şi drept ca peretele”. Ajuns la Peştera cu Oalele, Bolliac, uimit, mărturisea: „În adevăr, un asemenea lucru eu n-am întîlnit pînă acum în 14 ani de cînd frămînt în toate verile vîrfurile şi văile munţilor noştri”. „Peştera pare a fi clădită”-spunea el.

6

„în adevăr că omul trebuie să fie tare în braţele şi spatele lui ca să apuce, ca să aşeze, ca să construiască asemenea locuinţă pe asemenea locuri, fără machinărie, fără unghi, fără cumpănă, fără mistrie… Peste pietre mari, o lespede pietroi formează un acoperămînt peste două. Încăperi, una de 15 picioare lungime şi 8 picioare lărgime, cu o intrare şi cuo ieşire împotriva intrării de 7 palme, înalte şi large de 3 palme; bolovani mari drept praguri şi cîte un bolovan ca treaptă decoborît într-una, intrînd înăuntru acesteia, pre deschizătura de apus, la dreapta, este un bloc de piatră de formă pătrată, altar negreşit, înălţime de 4 palme şi tot atîtea pe cele patru laturi. Pre acest altar numai cenuşă şi cioburi amestecate cu un fel de nisip… De aici numirea acestei capiste, Peştera cu Oalele… Faptul este că aici, în această capistă dacă, şi pre acest altar din capiste, sînt mulţime de oale sparte, cari au servit drept urne ce au fost pline cu cenuşă, negreşit nu cu cenuşă de lemne, ci cu cenuşă de om… Faptul este că dacii, că şi romanii mai în urmă, îşi şi îngropau, îşi şi ardeau morţii. Alături cu această sală,despărţită printr-un zid format dintr-un singur bloc de piatră şi acoperită numai cu acelaşi bloc care acoperă şi prima sală, în formă de tindă, de umbrar aci, este o altă sală mai mică decît cea dintîi, fără altar într-însa şi fără nici o îngrădire. A trebuit să plec luînd cu mine numai cenuşă şi cîteva hîrburi din vasele sacre ce au conţinut-o”.

Aceasta marturie atesta prezenta dacilor pe Bucegi! Daca privesti de pe acesti munti, de jur-imprejur sunt localitati unde s-au gasit dovezi ce atesta prezenta geto-dacica…Rasnov, Cetateni, Moroieni…de pe Bucegi a disparut insa totul.

A

Dam vina pe straini ca ne-au ascuns adevaruri istorice, carti, documente…probabil, mai abitir decat ei, aveam unii dintre noi nevoie sa acoperim urmele…povestea cu latinizarea si romanizarea. Limba geta…limba moarta, vrajeala din aceasta. Noi, urmasii Romei…niciun popor in istorie nu a renuntat la propria limba in circa 180 de ani de ocupatie, cam cat a durat cea romana. Apoi, teritoriul cucerit de romani reprezenta probabil undeva pe la 30% din intreg spatiul locuit de geto-daci. Decenii la randul, dacii liberi au navalit in teritoriile ocupate de romani. Nu veneau evident sa invete limba sau in vizita la prieteni. Ideea cu ocupantii romani si populatia dacica subjugata din care ne tragem noi, mi se pare una dintre cele mai mari minciuni existente in istoria noastra. Este imposibil ca noi sa fim „urmasii Romei”, este peste putinta ca spatiul dintre Tisa-Nistru-Dunare-Marea Neagra sa fi fost romanizat in intregime.

12

…Intr-o zi am ajuns pe muntele Lespezi. Nu pe vreun traseu turistic…nici nu este vreunul pe acolo, daca fac abstractie de traseul spre Cantonul Bratei, care ajunge partial si prin padurea acestui munte. Ma refer insa la zona stancoasa a acestui munte. Mergeam la intamplare, dorind sa ajung pe Platoul carstic monument al naturii. Pana acolo insa, m-a tras ceva spre alte parti. Ma uit si imi vin idei si plec sa le verific. Am ramas singur la un moment dat…si m-am tot dus, printre molizi si stanci. Destul de atent…in afara de urs, nu avea ce sa locuiasca pe acolo. Nu de faptul ca il vedeam ma temeam ci de a nu da din intamplare peste el. Ca atunci nu stii cum reactioneaza. Unii spun sa faci galagie ca sa plece el, din timp. Cu ursii mai batrani, din zonele unde nu prea ajunge omul, nu stau lucrurile asa 🙂

14

Mergeam si ma uitam de grote, pesteri, la un moment dat gasesc una. Intru, poze, observatii fugitive, nu am remarcat nimic…nu era nimic deosebit, doar o pestera obisnuita. Ce mi-a atras atentia a fost ca am intrat in ea coborand ca pe niste trepte si ca unele stanci din interior erau plate. Totusi mi-am propus sa revin pe viitor sa arunc o privire mai indelungata. Am cautat pe acasa surse despre pesteri in muntele Lespezi…nu am gasit. Am dat pe net de un fel de aven din Lespezi, o nimica toata. In alta zi, am gasit descrierea lui Cezar Bolliac. Descrierea pesterii lui este aceeasi cu pestera gasita de mine, numai ca nu este nimic inauntru…nici macar pe acel altar de care spunea. Un ciob nu este…

Bolliac, un mare pasionat de istorie, presupunea ca in muntele Lespezi exista un tezaur geto-dac. Mare parte din acest munte reprezinta astazi peisaj degradat. O uriasa cariera, exploatabila si in prezent, asigura materie prima pentru fabrica de ciment din Fieni. Miile de explozii necesare dislocarii pietrei, au produs foarte probabil si surparea unei cavitati existente in acest munte, presupunand ca a fost vreodata o pestera cu un tezaur.

Pentru ca in niciun caz, Pestera cu Oalele nu poate sa fi fost locul tezaurului. Sunt destule argumente. Oricum, de la Babele, dar si din muntii Baiului, poti auzi zgomotul exploziilor…deci de la multi, foarte multi kilometri. Iar utilajele, acele masini din imagini, sunt chiar la marginea Platoului carstic. Practic nu prea mai au de unde lua piatra…