BUCEGI NATURA 2000: 3 ani de blog, 900 de articole, sute de mii de vizitatori, mii de comentarii, 5 miliarde lei vechi amenzi, dosare penale, o multime de prieteni…Parcul Natural Bucegi este al nostru si nu al celor care il distrug!

Motto:

„Urmăriţi-i până şi în pântecele mamelor lor!” 🙂

Desi nu este cel mai potrivit motto este un exemplu de cum trebuie dusa lupta pentru mediu, pentru Parcul Natural Bucegi. Bariere personale nu trebuie sa existe daca vrem sa mai ramana ceva din acest munte. Stiu, ca este mai bine si mai usor sa gasesti scuze, de genul „nu putem face nimic, nu se poate schimba ceva, sistemul este putred, fiecare este pentru el, etc”. Cand nu ai siguranta zilei de maine si esti coplesit de problemele cotidiene, cu siguranta ca esti imun la doua cuvinte: PROTECTIA MEDIULUI.

Acest blog dovedeste ca lupta cu distrugatorii mediului, oameni lipsiti de scrupule, poate fi purtata si invingatorii nu sunt intotdeauna ei.

In 2009 cand am inceput sa dezvalui problemele din muntii Sinaiei, mai toata lumea a inceput sa rada, neintelegand de ce trebuie sa faci doar anumite activitati pe munte. „Nu mancam rododendron” -asa spunea cineva o data, la o dezbatere publica. Cu timpul, mai greu, dar toti inteleg ca nu este o poveste, un moft, o pasiune, si chestia cu protejarea muntelui. Cand traiesti la poalele Bucegilor stii ca muntele iti influenteaza viata, jobul, ziua…daca vrei sa iti inchizi ochii te vei limita doar la mijlocul zilnic de transport, la canalul de stiri, la manele…

Am sa va port astazi, in aceasta mica poveste „buceginatura2000”, doar prin umbre si culori de toamna, ma refer la imagini 🙂

Am o satisfactie mare: ati vazut postul cu masina Jandarmeriei blocand Drumul de Vara, eveniment surprins de mine duminica. Acum trei ani acest lucru ar fi fost cu neputinta de crezut. Asa, cu timpul, au inceput sa priceapa cat mai multi despre ce vorbesc pe acest blog. Oricine a aparut pe aici, ilustrat ca realizand fapte rele in munti, nu a aparut din razbunare. A aparut ca exemplu pentru toti, chiar si pentru el insusi.

Uneori padurea nu se vede din cauza copacilor

In acesti trei ani, dupa ce am avut tot felul de etichete lipite de dusmanii mediului, am reusit sa pun in legatura institutiile de mediu cu atributii in Bucegi. Nu am reusit sa-i determin mereu sa apere muntii Bucegi…pentru ca fie au facut pact cu unii mafioti si si-au luat spagi considerabile, fie nu au vrut sa-si faca treaba crezand ca le dau eu lectii.

Am dezvaluit orice ilegalitate vazuta in Bucegi, am venit cu completari la orice documentatie de mediu, am inchis (imi asum acest lucru pentru ca nimeni de ani buni nu a facut demersuri) toate gropile de gunoi din Bucegi, mai putin aceea a Politiei. Mi-a fost rusine de rusinea lor sa le fac o reclamatie. Sper sa le spuna cineva ca intr-o zi voi trece iar pe acolo si lucrurile nu pot ramane asa…stiu unii despre ce groapa vorbesc. Am facut atatea lucruri pentru munte incat m-am plictisit sa le tot postez la rubrica „Actiuni Personale”. Intr-o zi, voi sta numai de asta, si tot nu am sa reusesc sa postez nici jumatate. Uneori am mai postat cate ceva, ce se vede.

Cum va spuneam, in muntii Sinaiei toata lumea a inteles de unde vin banii…asadar Sinaia este inaintea Busteniului in acest domeniu, al protectiei mediului cu vreo trei ani. Edilii locali cred ca protectia mediului se rezuma la a strange pet-uri, ecologiza un parau si planta un copac. Nu pot intelege pentru ca nu au fundamentul necesar pe care sa aseze informatiile de mediu…deocamdata.

Peste cativa ani, o sa-i vedeti pe bustenarii carora le-am dezvaluit ilegalitatile, de exemplu Nae Contes, multumindu-mi…pentru ca ar fi fost in continuare santajabili. Mai bine platesc acum cateva sute de milioane lei vechi decat sa fie la mana tuturor. Totodata, am spulberat mitul ca daca esti in partidul potrivit vei scapa mereu. Au mituit toti functionarii statului cu atributii in Valea Prahovei si tot nu au reusit sa-si acopere ilegalitatile. Acolo unde angajatii statului au tacut din cauza fricii sau a banilor si cadourilor luate, am vorbit eu.

Voi continua sa fac ceea ce stiu mai bine…cat timp, vom vedea. Bucegii au nevoie de o strategie de dezvoltare durabila si de un sistem de protectie. Observati zona Babele si tranzitul ilegal. Fiti siguri ca nimeni, in afara de mine, nu poate indrepta lucrurile si in acea zona…o sa demonstrez si asta! Nu pentru ca altii nu ar stii, dar nu pot, pentru ca nu se vrea…si nimeni nu are curajul sa spuna: „Ajunge! Distrugeti situl!”. Pe neasteptate, intr-o zi, voi face si acest lucru! Lucrurile nu se rezolva rapid decat atunci cand ai pe mana legea. Si cum legea nu exista in Bucegi si in Valea Prahovei, nu ramane decat sa calculezi actiunile ca pe o tabla de sah…cu ”n” raspunsuri si variante.

Nu uitati: noi trecem, muntii raman copiilor nostri!

Va multumesc ca urmariti ce scriu. Nr. mare de iubitori ai muntelui, ai frumosului precum si comentariile lor, mai ales la subiectele sensibile de mediu constituie un impuls pentru autoritatile statului…blogul „ajungand” aproape in toate birourile celor cu atributii in Bucegi si Valea Prahovei.

Multumesc de asemenea si jurnalistilor care au sustinut periodic actiunile mele in Bucegi si anumitor functionari ai Ministerului Mediului ce au urmarit indeaproape solutionarea corecta a sesizarilor personale.  Va reamintesc doar un caz, din aceasta vara: un control al Garzii de Mediu Prahova, condus de un fost securist/comunist notoriu, a musamalizat aspectele prezentate in sesizarea mea si a alcatuit o nota de constatare favorabila poluatorului, un patron de statie de betoane. Mi-a trimis un raspuns mincinos, l-am citit si mi-a fost asa o lehamite de acest magar stiind ca asa a facut dintotdeauna, incat nu am reactionat la inventiile lui. Bineinteles, sesizarea mea detaliata pana si un orb, pe pipaite, o putea solutiona. El niciodata nu a lucrat pentru mediu ci pentru el si altii. Obligatia lui era de a-mi trimite mie si sefilor lui raspuns la acea sesizare. Celor de la Bucuresti le-a sarit imediat in ochi ca a fost ceva in neregula…eu i-am trimis o multime de poze si detalii si el s-a dus in alta parte, spunand ca eu am zis ca acolo sunt probleme. Bineinteles ca totul era inventat si aranjat de el in asa fel incat sa para ca nu stiu ce spun. Au venit pe neasteptate cei din Bucuresti, Comisariatul General, si i-au dat 50.000 lei poluatorului si i-au fixat cateva masuri. Magarul, a scapat fara nicio problema…

Asadar, pentru orice problema trebuie sa bati la usile celor din Ministerul Mediului, la Bucuresti…exceptand Agentiile de Mediu, nimeni nu prea isi face treaba in domeniul mediului.

P.S. Ii doresc si imi doresc…ca un iubitor al muntelui sa castige sefia DNA…sper sa aflu acest lucru pe 1 noiembrie.

„Nimic nu este imposibil in aceasta viata, totul este posibil, imposibilitatile si le creeaza omul singur si tot el trebuie sa le depaseasca”! (Ernesto Che Guevara)

Melodiile…mai ales pentru aceia care „mai stiu legatura dintre un creion/pix si o caseta audio” – cum bine spunea cineva :))

Anunțuri

45 răspunsuri

  1. Felicitari pentru tot Adrian sper sa continui sa vb despre Bucegi.Din pacate aici ursul tot nu se pot poleste, iar a atacat la Glod.

    Apreciază

  2. Da, 3 ani de blog, azi e o zi mai specială, o zi a unui nou bilanţ, o zi în care inevitabil, cred, te gândeşti la acest demers al tău, la ce a însemnat până acum şi ce înseamnă el în prezent, la impactul lui asupra Parcului Natural Bucegi şi asupra ta, a vieţii tale, ai trecut prin multe cu acest blog…
    Cea mai importantă rămâne lupta pentru mediu, pentru protecţia lui, pentru munte, pentru schimbarea atitudinilor, pentru îndreptarea lucrurilor. Este absolut necesară această luptă ; mă sperie gândul că sunt aproape convinsă de faptul că unii, ajunşi în poziţii de decizie, sunt atât de orbiţi de patima pentru bani încât ar fi în stare să distrugă în câţiva ani aceşti munţi cu tot ceea ce înseamnă ei şi să facă să rămână din aceştia doar o poveste frumoasă ce a dăinuit atâta amar de vreme, dar care, uite, şi-a aflat sfârşitul.

    Acest blog este o pledoarie susţinută prin acţiuni concrete, prin imagini atât de grăitoare şi prin cuvinte asemenea, o pledoarie, deci, pentru „frumuseţea ce s-ar vrea cu încăpăţânare neatinsă”.
    Şi acest blog este o lume complexă… Este şi o lume a frumuseţii, a miracolului naturii, a tainei muntelui, o lume a gândurilor profunde, a frumuseţii interioare; se răsfoieşte cu încântare, cu uimire, cu emoţie…
    Un alt mare iubitor al muntelui, Domnul Crişan, scria aici odată, mi-a plăcut mult :
    „Într-un asemenea blog ar trebui intrat ca-ntr-un covor de flori, în vârful picioarelor scăldate-n roua dimineţii şi cu sufletul deschis şi curat, ca-n biserică”.

    E foarte bine aleasă ultima melodie, „Revolution in paradise”, la versuri mă refer în special. Mesajul ei este mai mult decât explicit, cine are urechi de auzit să audă !

    Felicitări pentru tot, pentru idee, pentru curaj, pentru muncă, pentru perseverenţă, pentru atitudine, pentru entuziasm, pentru exemplu !!!
    La mulţi ani blogului !
    La mulţi ani şi ţie, sănătate şi putere în continuare !

    Cred că aşa a trebuit să fie !
    „Eu sunt un mic creion în mâinile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de dragoste lumii” – Maica Tereza.

    Apreciază

    • Da, Mariana, am vrut sa fac un bilant detaliat. Dar m-am gandit sa-l las pentru altcineva si sa scriu doar ceva la modul general. Am incercat sa fac si incerc mai departe ceva pentru Bucegi, constient ca nu-i aveam doar ca sa ne uitam la ei. Tot ce facem insa trebuie sa fie in armonie cu natura, nu ne suim pe munte sa-l exploatam fara masura, sa-l acoperim cu gunoaie si constructii. Multumesc pentru ca deseori ai fost aici prezenta si pentru ca mi-ai amintit de spusele d-lui Crisan. Au fost acele cuvinte spuse de dumnealui ceva ce m-a miscat pana in adanc…multi oameni au acea frumusete interioara…am intalnit-o la dumnealui, la tine, la Radu, Camelia, Agata, Mihaela, George, Alexandru…la multi, ar trebui sa scriu multe-multe nume, dar mi-e teama sa nu uit pe cineva.
      Multumesc, ideea este sa lasam ceva in urma, sa nu traim chiar degeaba si sa aratam ce stim sa facem…pentru ca odata, vom da socoteala Cuiva. Si nu ma pot prezenta la EL doar cu o biblioteca plina de pacate 🙂
      Si eu cred la fel, asa trebuie sa fie! Nu stiam acel citat, dar in cazul meu, cred ca sunt doar un varf mic-mic de creion 🙂
      Multumesc si iti doresc toate cele bune!

      Apreciază

      • Nu vreau să fiu agasantă, dar ce să fac, mi-au rămas în minte mai multe din zicerile Maicii Tereza, pentru că mi-au plăcut mult atunci când le-am citit. La ceea ce ai scris, „cred că sunt doar un vârf mic-mic de creion”, îţi răspund tot cu ceva din Maica Tereza : „Noi credem că ceea ce facem noi e doar o picătură în ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fără acest strop.”

        Apreciază

        • Din pacate, subiectul Maica Tereza imi este putin cunoscut. Astfel ca orice ai scrie si oricat ai scrie despre ea, nu va fi suficient 🙂 Poate ca oceanul ramane la fel…cand un strop dispare apare altul ca si completare 🙂

          Apreciază

  3. Asa,asa.
    Da-i inainte!
    Si copii tai au dreptul sa-si duca iubitele pe munte!
    Dar …trebuie sa mai fie muntele asa cum trebuie sa fie un munte,pentru ca si ei si altii dupa ei sa poata visa,sa poata alerga,sa poata cerceta,sa poata…

    Apreciază

  4. Felicitari! La multi ani!
    Sa ne traiesti sanatos si fericit, cling!

    Apreciază

  5. Adrian 🙂 FELICITARI 🙂 La o asemenea aniversare se impunea un platou MARE cu prajituri. Ca tot am stabilit ca nu le avem cu bautura, un platou de prajituri ar fi aniversarea perfecta 🙂 BRAVO 🙂

    Apreciază

    • Multumesc 🙂 Vad ca nu te lasi deloc :)) Asa ar arata aniversarea perfecta…cu prajituri si suc. Ca si copiii 🙂

      Apreciază

      • Pai ce, credeai ca ma las? Crezi ca ai vazut toti bolovanii din Bucegi? Mai ai de vazut 🙂 Eu sunt unul atipic 🙂

        Apreciază

        • Asta e buna :)) Cu siguranta, cand am ajuns la tine mi s-a schimbat complet viziunea despre bolovani. Chiar nu am vazut mare lucru pana la tine :))

          Apreciază

          • Fiecare bolovan are o istorie…. iti amintesti ce am scris eu in prezentarea expozitiei foto de anul trecut?

            „Cindva, mi-am imaginat ca as putea fi o caramida din Marele Zid Chinezesc. Si patrunzand deplin in pielea ei, mi-am putut imagina trecutul, sute de ani de trairi din cele mai diverse, si m-am trezit brusc atunci cand un catel, a ridicat piciorul, in lipsa unui pom. Eram o caramida de la baza zidului. Si de atunci am zis, eu imi aleg un bolovan, de pe un varf de munte.”

            Apreciază

  6. aaaaaa si sa nu uit, un iaurt cu fructe MARE pentru Rares 🙂 🙂

    Apreciază

    • Rares a fost azi cu noi pe munte 🙂 A strabatut Platoul Bucegi de la Babele la Cota 1400…bine,l-am avut la purtator :)) Nu stiu, va trebui sa-l convingem sa se faca inteles mai repede, vad ca are tot felul de gusturi :)) Nu-i plac toate iaurturile cu fructe.
      M-am uitat azi ce fel de cafea era aceea…jacobs nu stiu cum 🙂 Lasa ca ne intalnim noi :)) S-ar putea sa am tot week-end-ul liber, adica nu am obligatii de nicio natura, am auzit ca va ploua, unii spun ca va ninge…

      Apreciază

      • Pai cred ca ti-am lasat un comentariu legat de cafea, ca e important cu cine o bei, nu cum e facuta, dar nu mi l-ai aprobat 🙂 🙂
        Well, m-am lamurit, e clar, la Busteni totul e altfel, deci e posibil sa ploua cu ninsoare pe background de curcubeu 🙂 🙂 Rares cred ca se face destul de bine inteles, mai ales cand vrea in brate 🙂 🙂

        Apreciază

        • Atunci nu l-am vazut 🙂 Daca il vedeam nu mai spuneam de cafea 🙂 Cred ca au fost mai multe din mai multe parti. Il caut si-l afisez :)) Scuze!
          Eu am concluzionat ca va fi lapovita :)) Cu Rares sunt total de acord…in brate ii place cel mai mult 🙂

          Apreciază

  7. […] “BUCEGI NATURA 2000: 3 ani de blog, 900 de articole, sute de mii de vizitatori, mii de comenta… […]

    Apreciază

  8. Revolutionarului– ridicandu-se la altitudinea Paradisului montan al Bucegilor–felicitari si multumiri pentru ceea ce face si puterea de a merge mai departe! Si pentru ca in momentul aniversar ai mers cu Rares (Adrian cel mic) pe munte,iti trimit un text(intr-o zi ti-l voi canta) care pana acum n-a avut titlu,dar m-am gandit sa-i spun „Drumul vietii”: Copil fiind,te-am presimtit si cautat,/Cand te-am gasit,m-ai coplesit,m-ai fascinat/Si am pornit incet-incet,pe-un drum abrupt,/Visand un cer adanc si dedesubt.//De cand te stiu, Munte iubit,/Te-admir,te laud si te cant,(nu te mint)/Te-nalti semet,scanteietor,/Cu fruntea dincolo de negrul nor.//Prin tine urc si eu mereu,/Dupa puterea sufletului meu…

    Apreciază

  9. Felicitari, din partea nasilor si reusite pe mai departe. Iti uram si eu si Ana.

    Apreciază

  10. Tot într-o toamnă te-ai iscat şi tu precum călătorie pe tărâmuri de cuvânt…ţi-o doresc îndelungă, iar ajungerile tale au fost mereu acolo unde s-au identificat cu teritoriile fiinţei tale şi niciodată nu au fost unele improbabile.
    Fie ca toate „chemările” să te soarbă ca şi până acum şi să fii auzit. Vuitor.

    Apreciază

    • Multumesc! Stii ca nu pot privi cu indolenta la ce se intampla, nu pot fi pasiv cand este vorba de probleme de interes general…ne alegem noi cum vrem sa fim, in mare parte. Da, tot intr-o toamna, pentru ca atunci este culesul :))

      Apreciază

  11. Îţi mai aminteşti?

    Apreciază

  12. Îţi mai las ceva pentru toate gândurile pădurilor tale şi ale celor ce vor veni pentru cei care îţi calcă în urme; fii tăi.

    Apreciază

  13. și la mai multe, zic!
    🙂

    Apreciază

  14. Thanks for letting me camp out in your blog for a little while today. I had a great time and tried to leave my campsite as good as when I arrived. I’ll be back!

    Apreciază

  15. Am ramas putin in urma cu blog-ul in ultima perioada. Asa ca abia acum iti spun si eu LA MULTI ANI si la mai mare. 🙂

    Apreciază

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: