Autumnale in muntii Sinaiei si Sinaia Forever, ziua a doua

Este atat de mare acest eveniment Sinaia Forever, incat mi-ar trebui zile in sir sa scriu…este de nedescris cata lume este prezenta. Trenurile ajung pline in gara Sinaia si pornesc mai departe aproape goale. Pe DN 1 sunt cozi lungi, oamenii isi parcheaza masinile de-a lungul acestuia…nu am mai vazut asa ceva :))

Sa incep intai cu imprejurimile statiunii:

Culori de toamna in padurile orasului

Poate râdeti ca postez frunze :)) , ca vă vad 😉

Mie imi plac! Le-am si luat dupa ce le-am pozat :)) Sa ma uit o vreme, dimineata la ele…

Oglinda toamnei era ascunsa in padure…si totusi atat de la vedere. Un mic ochi de apa in care se reflectau copacii, cerul…

Foarte frumos…cum stateam eu asa si pozam, cautam unghiuri bune aud ceva prin tufisuri

Apare un caine, vine linistit spre mine, ma uit la el, trece si se opreste sa bea apa…adica era prea liniste 🙂

Instantaneu: caine la apa :)) Cum a venit a si plecat, fara vreo teama, grija :)) A vrut sa intre in cadru, sa arate ca este si el prin preajma…era balta lui, sau si a lui 🙂

Mai departe pe poteca regala

La Stancile Sf. Ana

In perioada asta „ninge” cu frunze

Acum sa ajungem si la Sinaia Forever:

Daca ieri nu prea parea multa lume la placinte intinse, acum era navala :)) Nu am vazut niciun barbat…poate ca ei tin cura de slabire 🙂

Sticlarie…

Fiecaruia ce-i place…mie mi-au placut in mod deosebit doua lucruri astazi. Primul, un stand cu astfel de realizari manuale, originale…superbe! Am si eu una 😉 pe peretele cu diplome si medalii de la maratoane…sa ma inspire. Ca si frunzele acelea 😉

Oamenii erau atrasi si cumparau una dupa alta

Asa mi se pare mie ca lucreaza un artist adevarat

Si ajung la al doilea stand care m-a impresionat…picturi pe coji de oua 🙂

La un moment dat vanzatoarea, probabil si realizatoarea acestor minuni, m-a intrebat care imi place. Eu am realizat cu intarziere ca vorbea cu mine. Eram absorbit total 🙂 „Mie imi plac toate” a venit pana la urma si raspunsul. Oricum in faţa la ceva ce imi place, imi este greu sa aleg…la chestii din acestea ma plimb mult si bine sau privesc mult si bine, pana ma hotarasc 🙂

M-am hotarat pana la urma ce imi place, dar acasa 🙂 Cand m-am uitat la poze: tablourile cu fluturi, cele cu icoane si pietrele pictate 🙂 Din acestea, poate ca aceasta de mai jos mi se pare mai…mai oarecum.

Cata atentie trebuie sa depui pentru a realiza asa ceva…

Mai departe,

Nu spun ca aici mi-a placut mai putin…dar pe mine ma atrage ceva mai original, mai iesit din comun, care nu poate sa faca oricine

Ruleta gratuita…in amintirea jocurilor de pe vremuri

Poligon

Pana la urma l-am „prins”. De ani-lumina il asteptam sa-l fotografiez :)) Acesta este Ciprian Goran, Gorby, unul dintre cei mai buni instructori montani ai Jandarmeriei Romane. Un adevarat om de munte pe care doream sa-l fotografiez pentru a-l aseza la pagina „Montaniarzi”…saptamana viitoare vor aparea multe persoane la acea rubrica. De cate ori ma intalneam cu el, vorbeam, apoi plecam mai departe…dupa scurt timp iar imi aduceam aminte, ca am uitat sa-i fac o poza. Ironia a fost sa ne intalnim nu pe munte pentru poza ci la Sinaia Forever 🙂 Tot este bine! 🙂 Era cu familia sa…am uitat sa-l intreb dar cred ca nu este bine sa apara si imaginea ingerasului sau…

Prima zi de Sinaia Forever…Casino Sinaia la 100 ani

O sa postez cateva zeci de imagini de la acest eveniment…100 de mestesugari autentici, organizare ca la carte, tururi gratuite la Casino, povesti regale, zeci de mii de turisti, concerte, de toate pentru toti.

Sinaia Forever, este un eveniment calitativ, ce se desfasoara sub amprenta istoriei…cultura, bunul simt sunt la ele acasa…superlative ar fi multe…200 de voluntari au pus umarul…toata Primaria Sinaia este prezenta, toti sustin evenimentul implicandu-se, politie, jandarmerie…ceva frumos, unde ai ce vedea. Cei cu terase au fost asezati intr-o parte, cei cu chioscuri inspre Parc…mereu este altceva, mai bun. Nu vin Guta sau Salam…vin artisti renumiti, vedete de televiziune…un festival-traditie …la a XIX editie 🙂 Gandit de intelectuali, nu avea cum sa iasa altfel…

Casino Sinaia…la 100 de ani

Istoric

Placinte intinse…nu era chiar ceea ce mi-ar fi placut, dovleac, mac…aratau insa bine

Naturale

Amintiri din copilarie

Inseamna ca este adevarat la pretul acesta

:)) Cunoscut localnic din Busteni…de unde sa fie din alta parte… :)) Importantu’ a venit la festival :))…s-ar putea sa se fi intors cu impresii frumoase despre Sinaia…eu obisnuit cu atitudinile de neam prost de la Busteni mereu vin cu alte impresii :))) Chestia cu „neamul prost” am preluat-o de la M-am Saturat. Omul acesta ar merita o statuie in orasul Busteni, dupa cum bine zicea cineva pe blogul sau.

Parcul Dimitrie Ghica

Plimbare prin Casino, pana la conferinta de presa

Superb

Lumini si oglinzi

In Gradina Casinoului…100 de ingeri pentru 100 de ani…aici a avut loc conferinta de presa…

Se anuntase la microfon sosirea Primarului Orasului

Primarul Vlad Oprea vorbind despre Sinaia Forever

Invitati de marca

Magda Catone

Daniela Nane

Ingerii…liceenii Colegiului Mihail Cantacuzino

In fata Casinoului

In derulare la Sinaia

Intrare si dincolo de aceasta:

Bulbi de diferite flori…

Surprins 😉 Nu stii niciodata cine te priveste 🙂

Prietene, eu cred ca ai gresit orasul…nu vii tu si pe la Busteni, sa stai asa in fata Primariei?

Cateva procente vizuale din ceea ce inseamna evenimentul „Sinaia Forever”.  Sinaia este plina de turisti…lucrurile de calitate intotdeauna au astfel de rezultate! Maine este o noua zi…

Ale lumii, ale mele…o intamplare pe Bucegi, aceeasi, in alte conditii

Ce am mai citit si ce am mai retinut 🙂

Ca SUA si China au nave in Pacific, parca asta era oceanul, si dau lupte cu o civilizatie extraterestra ce si-a facut o baza subacvatica. Evident civilizatia are o atitudine ostila fata de specia umana 🙂

Ma astept in fiecare dimineata sa aud ca Japonia se ia la tranta cu China sau cu Taiwanul pentru niste insule…pana acum s-au batut cu tunuri cu apa.

De asemenea, o sa vina ziua cand Israelul va ataca Iranul, sau poate ca Iranul va ataca preventiv Israelul. Unii spun ca asa incepe un nou razboi mondial. Pana una alta, iranienii au prezentat o arma inteligenta, un avion spion fara pilot…si sa nu uitam ca rachetele lor nu doar ca pot cadea in bazele americane din tarile arabe dar pot ajunge pana in Romania. Riscuri pe care noi ni le asumam dinainte fara sa ne-o ceara cineva.

Ma uit si la telenovela Dan Diaconescu si Oltchim. Daca are banii va castiga un imens capital electoral, lumea il va vedea ca pe un mare patriot, daca nu are…nu se va intampla nimic. De promisiuni oricum toti eram satui 🙂

Am aflat si ca renumitul scriitor Sven Hassel a incetat din viata…cred ca foarte multi i-au citit cartile, aparute in tiraj mare si la noi dupa Revolutie.

Jurnalul National a publicat un articol foarte bun despre Parcul Natural Bucegi, in data de 25 septembrie 2012, intitulat „Safari printre oi si ghertoi pe Drumul Babelor”.

In postarile anterioare s-a adus vorba despre cunoscutul om de munte, Nae Popescu, un mare iubitor al Bucegilor. Cunoscatorii muntelui stiu ca exista si un traseu denumit Memorialul Nae Popescu. Traseul porneste de langa lacul Bolboci. Nae Popescu a murit in 2001 pe Plaiul Mircii pe cand efectua lucrari de intretinere la un traseu deschis de dumnealui. Prin anul 2008, am reusit dupa mai multe excursii sa parcurg toate traseele marcate de acest mare om al muntelui. Eu nu stiam la acea data cine a marcat traseele, trasee ce nu se regasesc pe nicio harta turistica si nici nu mai pot fi incluse din doua motive: traseele trebuie remarcate, iar remarcarea nu o poate realiza decat …eu. Ma bucur ca am pozat in detaliu acele trasee, astazi disparute, unele prin „grija” oamenilor platiti de Consiliul Judetean Dambovita sa „refaca” anumite trasee turistice. Poate intr-o zi le vom reface…

Promiteam ca voi posta o filmare cu niste capre negre pe Valea Caraimanului, filmare facuta sambata trecuta. Cam 3/4 din aceasta se vede bine, apoi cand iedul s-a repezit la mama sa a dat niste pietre la vale…si m-am uitat sa nu vina pe mine. Apoi, nu am avut ce face si am umblat pe la aparat…dar o mare parte se vede bine 🙂

Scriam ca sambata am pornit pe un traseu pe munte, fara a-l stabili dinainte si ca eram fara idei, chef…pana la urma s-a dovedit o zi frumoasa…plina de pietre, unele semipretioase, care au dat o nota particulara zilei. Numai ca, nu a fost doar atat.

In acea zi, am coborat spre firul Izvorului Dorului. Era liniste deplina, nici musca nu se auzea. Mergeam la cativa metri de albia paraului, prin care se strecura usor un firicel de apa. Trecusem de „columna” si de crucea cantonierului Ion Negoescu, cazut la datorie pe 25 mai 1948, asa scrie pe cruce. Mergeam la fel cum era si atmosfera din preajma …linistit.

Mi s-a parut la un moment dat ca am auzit un clipocit de apa…nici nu am intors capul spre stanga unde era paraul, pentru ca deosebesc unele zgomote, defect din armata. Nu avea cum sa faca apa asa, nu era nici debit si nici vant. Dupa cativa metri, ma opresc putin suprins de un nou zgomot si privesc la izvorasul cel timid. Nu avea cum sa clipoceasca el intr-o vreo adancitura, etc, debitul era infim. Cand privesc mai bine, pe langa apa se miscau firele de iarba uscata. Se intampla aceeasi chestie ca la Vf. Bucura de care am mai povestit. Am privit in mai multe parti, ori mi se parea, ori era de domeniul medical, ori era ceva, ori…

Chestia respectiva, fara forma, inainta spre amonte, mergea paralel cu mine. Nu mi s-a parut nimic…doar firele de iarba in miscare arata pe unde trecea. M-am oprit si am privit cum se duce mai departe. A urcat apoi malul intr-o portiune inalta de cel putin 2 metri, a trecut prin fata mea, la vreo 15 metri distanta si s-a dus pe pajisti, spre est. Scot aparatul si fug dupa ea…fara sa ma gandesc ca o filmare poate fi mai relevanta. Bine, nu stiu cat de relevant ar fi, si eu daca as auzi pe cineva as fi oarecum sceptic.

Am fost insa surprins sa vad pe Vf. Bucura ca acolo unde am aratat intr-o imagine, locul intamplarii, era marcat cu o coloana de pietre pusa una peste alta. Am alergat putin, poate 50 metri. M-am oprit insa…ca asa am vrut nu ca am simtit ceva. Mi s-a parut mie ca trebuie sa ma opresc. Prin unele zone ale Bucegilor trec rar, pentru ca am asa niste stari ciudate…de exemplu la crucea unei eleve din padurea Cocora, mereu am o strangere de inima, ca si cum acolo s-ar fi intamplat ceva groaznic. Oricum nu stie nimeni ce s-a intamplat, eleva era nascuta parca in 1964 sau 1969.

Si urmarea acestei intamplari, un prieten bun de pe net mi-a dat cateva sfaturi, adica a fost cel mai realist dintre toti. Doua personaje monahale au spus ca de fapt era „cel rau” ce incerca sa ma amageasca. Acum nu stiu cum incerca sa ma amageasca, ca doar mergea si eu intotdeauna am crezut in existenta lui. Altii au spus ca este sufletul ratacitor al cuiva care a murit in chinuri…de asemenea, o alta versiune ar fi ca este un spirit al muntelui. Data viitoare, daca va mai fi o data viitoare voi stii ce sa fac 😉 Poate ca trebuia sa ma tin o vreme dupa ea…cred ca pe panta care venea as fi ramas insa in urma…Si apropo de urma, firele de iarba se miscau cam pe un 1 -1,5 mp si vedeai acest lucru si de la vreo 20 m distanta. Ceva ca in filmele SF sau cu „glumeti”  mergea la firul ierbii 🙂

Bine, si mie daca mi-ar povesti cineva l-as privi…cred ca oarecum, intr-un fel :))

SINAIA FOREVER, mai mult decat un festival! Astazi programul…

Cand aduci la Sinaia turisti de aproape trei ori mai multi decat locuitorii orasului…se cheama ca stii sa organizezi un eveniment profesionist!

Peste 50.000 de persoane au participat anul trecut la Sinaia Forever…tot atatea sau poate si mai multe sunt asteptate si anul acesta.

Am urmarit ca Primaria Sinaia sa publice programul si sa nu scriu despre ceva presupus…eram sigur ca vor veni cu tot felul de surprize. Pana si unul ca mine, mereu cu observatii 😉 poate gasi ce-i place. Apoi, oricum spun cate unii ca scriu numai de bine de Sinaia. Mie chiar imi place orasul. Cineva din Primaria Busteni spunea ca: „mereu sunt entuziasmat de ce se face la Sinaia si dezamagit de ce se intampla in Busteni”, citatul este aproximativ si l-am folosit si ca motto de cateva ori. Omul avea dreptate, am recunoscut-o!

Pentru ca se intampla mai multe lucruri bune la Sinaia decat la Busteni…ma refer atat la impactul pozitiv asupra cetatenilor cat si la dezvoltarea oraselor. Inainte se spunea drept scuza ca Sinaia are mai multe obiective decat Busteniul. Uite ca in prezent, Manastirea Caraiman a devenit mai vizitata decat Manastirea Sinaia, se pot face comparatii nenumarate…Serviciul Salvamont la Busteni este praf pe cand Salvamontul din Sinaia a amenajat anul acesta toate traseele turistice si a montat o multime de indicatoare in toate locurile problematice, partiile Sinaiei s-au inierbat…la Busteni, partia Kalinderu 2 aduce a peisaj selenar. Si cum naiba sa mearga turismul la Busteni, cand fluxul turistic este dirijat doar spre anumite locatii, ale smecherilor ce au acaparat orasul.

Nu stau sa dezbat programul evenimentelor reunite sub sigla Sinaia Forever…oricine poate citi ce se va intampla.  Cand ai oameni profesionisti si mai si stii sa te promovezi lucrurile nu au cum sa stea decat bine!

Pozele sunt preluate de pe:

http://www.sinaiaforever.ro/program/

Week-end-ul acesta Sinaia imbraca straie de sarbatoare. O sarbatoare anuala a orasului, din care lipsesc incultura, golania, manelismul…este bine ca lucrurile pot sta si altfel in Valea Prahovei! Se intelege ca-i Felicit pe Organizatori si pe Primar! Cu litere mari…asa :))

Cine urca cu prima telecabina…departe ajunge :)

Asa se poate interpreta in stil personal o anumita zicala. Dupa traseul de sambata a urmat cel de duminica. Cand ma gandeam eu ca voi pleca linistit, doar cu un prieten, doi, pe munte…a sunat telefonul. Asa ca am operat o modificare in planul excursiei. Am mutat ora si locul de intalnire la 9:30 si respectiv mai sus de statia de telecabina de la Pestera. Cei care veneau au dorit un traseu pe munte. Cum traseul ales de mine mi se parea ok si pentru ei, timp, efort, privelisti…nu am avut nicio retinere sa mai iau si pe altii…dupa cum nu vroiam nici sa renunt la traseul propus 🙂

Traseul nu a ramas „batut in cuie” pentru ca el trebuie imbunatatit permanent, actualizat in functie de toti participanti. Initial, am vrut din Busteni sa urc pe jos Abruptul Prahovean, sa trec Platoul Bucegi-Valea Ialomitei si muntele Batrana, sa traversez Valea Horoabei dupa care sa merg pe la mijlocul muntelui spre Saua Strunga- muntele Tataru-Saua Lucacila si sa ies pe langa cabana Podu cu Florile langa lacul Bolboci. In cele din urma dupa ce am facut niste calcule…am ales sa coboram tot langa lacul Bolboci dar prin alta parte…drumul forestier Vardales, unde am sunat dupa masina si i-am imbarcat pe noii-veniti…apoi am venit singuri si fara griji in Sinaia.

La urma o sa scriu exact traseul de duminica…

La plecare…soarele incalzea Bucegii

Din partea aceea trebuia sa apara astrul datator de viata

Au vrut cate unii sa-i dea o forma…i-au facut ochi, nas, gura. (Aici eram deja sus pe munte, la 2200 m alt. ajunsesem cu telecabina din Busteni )

Traseul, am pus un punct galben ca reper…pana in zona acelui punct trebuia traversat: Valea Ialomitei, muntele Batrana, Valea Horoabei

Asta este mai vechi decat ceea ce au construit unii „initiati”…boala grea si treaba asta, cu forme suspecte, urme extraterestre

Coborand muntele Babele, sau Piciorul Babelor…in acest munte, oficial exista 2 pesteri…de fapt eu am gasit 4

Doua turme de oi in tarcuri…jos, Valea Superioara a Ialomitei

Lacul superb! Cat am stat pe langa el…mie nu mi s-a parut ca am ajuns mai devreme si ca am mai stat dupa ceilalti…am avut ce face, privit, admirat, pozat

Cai ce pasteau nestingheriti, stana din apropiere se vedea ca era parasita, cine stie ai cui erau…

Ghivece naturale

De acolo am venit, de la Babele

Drum superb ce leaga Valea Ialomitei de Valea Horoabei…drum realizat in urma cu 40 de ani

Mai departe tot pe drumul de pe muntele Batrana

Parea aproape dar pana acolo trebuia sa ocolim o mare parte din Valea Horoabei

Pitoreasca zona a Horoabei, in poiana din fata trebuia sa ajungem

Un peisaj de vis 🙂 Si pe aici „am pierdut timpul” 😉

Stana din Valea Horoabei…am fost preveniti ca aici sunt cei mai periculosi caini ciobanesti…dar nu era nimeni. Sau aproape nimeni. Cobor, fiindca ramasesem ultimul, printre jnepenii din fata, se vede in imagine un culoar, spre firul vaii de unde trebuia sa facem stanga. Nu cobor bine ca un ciobanesc se repede spre mine. Initial nu zic nimic, el latra ca un natarau. Cum o tinea asa si de vorba buna nu intelegea, a trebuit sa-l alerg o vreme 🙂 S-a ascuns printre jnepeni insotit de urarea mea „intr-o saptamana te-au mancat lupii”.

Pentru unii nu inseamna nimic, pentru altii seamana cu o jungla unde nu ai ce cauta…pentru mine? Un taram super, pe acolo sa tot mergi :))

Am ajuns in poiana din imaginea 17 . Dunga aceea prin jnepeni este drumul pe care venisem…ce locuri frumoase!

Intrare in tarcul oilor…foarte practic :))

O feriga si-a ales loc de casa 🙂

In traseul Padina-Saua Strunga

Vacile pasc oriunde pe munte…oare ursii au orbit? 🙂 Ce naiba cauta prin localitati cand la ei acasa sunt atatea animale 🙂

Refugiul din Saua Strunga, noi am urmat traseul spre cabana Leaota pana in Saua Strungulita de unde schimbam poteca…o alegeam pe acea cu punct galben

Intersectia de la Strungulita…8 ore pana in Leaota, 4 pana la Bolboci 🙂 …bine, sunt putini exagerati timpii

Muntii cei mai departati sunt muntii Fagaras (Iezer)

Un lac ceva mai mic 🙂

Pe marcaj punct galben

Un marcaj aproape sters, un traseu aproape uitat…Memorialul Nae Popescu

Aici este un alt loc frumos…superba Vale a Tatarului. Vroia sa o transforme omul acela care a fost presedintele CJ Dambovita, in partie de schi. Bine ca i-a luat Dumnezeu puterea de decizie ca multe rele s-au facut pe Bucegi in mandatul lui…si mai era si lector universitar…

Gradina botanica a Bucegilor…asa se poate spune despre acest versant al muntelui Tataru

Lacul Bolboci…am decis sa urmam traseul „Memorial Nae Popescu” si sa nu mai ocolim pe la cabana Podu cu Florile

Cruce in amintirea lui Nae Popescu

Am parasit traseul cu punct galben ce trecea nu departe de stana din imagine

Si am continuat pe Plaiul Mircii

Am intrat in padure si am urmat o scurtatura a Memorialului. De fapt poteca „marcata” greu se mai distinge iar aceasta scurtatura care este si simpla ne-a scos in drumul forestier Vardales…pe langa o multime de astfel de pietre

In firul vaii, eram deja pe drum, scutind vizitatorii de un umblet prin desisuri de molid 🙂

Inspirat, am chemat masina inca de la golul alpin, pe aici nu prea era semnal

Nu puteau lipsi din peisaj

Acest panou este singura marturie ce atesta existenta traseului…adica odinioara a fost un traseu, acum trebuie refacut integral

Ei daca stiu unde se afla cu exactitate ursii, vor stii sa indrume culegatorii spre anumite paduri…afis pus de Administratia Parcului

Scapati de obligatii, am avut timp si de poze mai multe…un aspect din lacul Bolboci

Pe barajul Bolboci, cabana pe langa care trecusem…lacul este foarte scazut, parca niciodata nu a fost asa

Cerul era atat de deschis…doar toamna lacul are aceasta culoare

Am traversat barajul si am ajuns pe celalalt drum care inconjoara lacul si care este supus unei modernizari. Va fi asfaltat desi drumul acela nu accesibilizeaza nimic. Mergi numai prin padure kilometri intregi, mai impiedica si fauna sa ajunga la apa lacului. A fost gandit doar pentru a se cheltui niste bani si pentru a da de lucru unor firme.

La o curba am vazut alt drum forestier. Am mers putin si pe el…la umbra unor molizi am vazut cateva ciuperci, 4-5…ma uit la ele, sa le iau, sa nu le iau, prietenul bucatar se bucura de orice ciuperca…pana la urma imi spun ca este un prieten si nu trebuie sa ma gandesc la altceva, efortul este si unul minor. Dau jos rucsacul, scotocesc prin el dupa o sacosa Isostar si i le culeg…timp in care raman singur. Ma intorc sa plec, fac cativa pasi si ajung la un desis de molizi. La baza lor…o lume intreaga de ciuperci. Si mie care mi se paruse penibil ca am pus 5 ciuperci intr-o sacosa mare :))

Dupa ce le-am cules, am zarit altele in apropiere. Am cules foarte multe…ciupercile acestea sunt numite popular Nane. Daca vrei sa te plictisesti atunci trebuie sa mergi cu ciupercari de profesie…ti se va parea o zi interminabila :)) Cotrobaie oamenii acestia pasionati toate colturile padurii. Vorba Micutzului „Domnu’ mai dati-le naibii de ciuperci…” :)) La prietenul bucatar se refera…bine, desi sunt culegatori renumiti, nu le stiu si denumirea stiintifica a tuturor ciupercilor culese. O sa le-o spun eu la urma… 😉

Cu cateva kilograme in plus pornesc la drum…pana sa ajung la asa-zisa baza salvamont Zanoaga, prietenul Matrix se intorcea dupa mine. A stat el un timp, apoi s-a gandit ca am gasit ceva…s-a uitat la ciuperci ca pisica in calendar…nici el nu le are cu treaba asta 🙂

Numai asa cresteau…grupuri-grupuri 🙂 Unul l-am taiat intreg ca sa se mire bucatarul. El de regula si altii, stiu ca aceasta ciuperca creste izolata, una colo, una dincolo 🙂

Vizavi de Campingul Zanoaga. Arata bine, estetic vorbind, m-am intrebat cum naiba au luat aviz de la Apele Romane…toata aceasta investitie este la vreo 400 metri distanta de baraj, langa albia raului. Din ce stiam, legea nu permite decat anumite constructii, in care sa nu se locuiasca…va dati seama ca langa un baraj nu esti prea sigur. Cat a costat si „lucrarea” asta? :)) O nimica toata…pe la 10 miliarde lei vechi 😉

Cand tot muntele este acoperit de refugii si baze salvamont…cuiva i-a venit ideea sa ridice constructia asta si sa o denumeasca baza salvamont…pe aici neintamplandu-se vreun accident montan, nefiind decat drum. Asa s-a lansat strategia de dezvoltare montana a Consiliului Judetean Dambovita sub plaga portocalie. Pretexte de cheltuire a banului public… Evident ca nu sta nimeni pe acolo…ursii le rup anexele…

Am continuat pe DJ 714 si am ajuns in Saua Dichiului, loc in care troneaza o alta investitie damboviteana…sa vedem cine va baga bani pentru amenajarea interioarelor, pentru intretinere…ca sunt foarte mari, stupizeniile acestea din bani publici…

Ma bucur ca a ramas acel panou al Administratiei Parcului, singurul lucru util din zona in cauza 🙂

Stati ca mai este un lucru util, alt panou…deja amatori de urcat masina pe iarba se gasesc…

Luam o pauza..o ambulanta urca zgomotos…era clar se intamplase un accident prin Valea Ialomitei, ne-a depasit ulterior mult mai jos spre Sinaia. O tanara se rasturnase cu Atv-ul…a suferit cateva rani, dar este in stare buna la spitalul din Sinaia

Acesta este DJ 713, acum asfaltat in totalitate…dar au aparut niste noutati…se lucreaza altfel. Mai cu simt de raspundere…apar ziduri de sprijin, balustrade. Ma gandesc ca se intampla asta deoarece nu mai este echipa PDL la conducerea CJ DB. Cred ca oamenii aceia in afara de rele nu puteau gandi altceva…sper sa-i fi zburat de prin toate posturile noua guvernare. Oricum institutiile de mediu din Dambovita au fost in mare parte de-portocalizate. Ma bucur pentru ca tot ce a fost portocaliu in acest judet a insemnat politica de distrugere a Parcului Natural Bucegi…cumva trebuia cheltuiti niste bani si au gasit tot felul de idei: baza salvamont din imaginea de mai sus, a insemnat o investitie de cam 20 miliarde lei vechi, la fel si constructia din Saua Dichiului, etc…de aceea au taiat salarii si pensii ca sa acopere smecherii de acest gen, facute in toata tara. Cred ca as vota si cu Partida Romilor numai sa nu-i mai vad pe fanariotii astia…

Balustrada nu a fost inca montata pe tot drumul, iar stalpii nu sunt in beton…adica nu pare prea „safe”

O ultima privire inapoi 🙂

Nu am crezut ca voi vedea lucrari serioase pe acest drum, dar se pare ca m-am inselat…mai erau si alte exemple

Privirea spre bazinul hidrografic al Izvorului Dorului mi-a amintit de o urcare ce parea ca nu se mai termina, pe firul Vaii Dracilor…putin straniu si pe acolo

Acasa la bucatar, dezbatand problema ciupercilor… nu a vazut atatea ciuperci Nane in toata viata sa de culegator pasionat :)) Peste 4 kg…intreba bucuros, ca unde le-am gasit, ca de ce nu l-am sunat, le pipaia :)) Nici eu nu am vazut atatea pana atunci…deci specia este comestibila si se numeste Coprinus comatus. Micutzule, spune-le sa nu mai caute ca asa se numeste :)) Nu are nicio treaba cu Agaricus, Asparigus sau cum am auzit … :)))

Buuun, deci asta a fost excursia de duminica, cu elemente neprevazute care dau sens unei astfel de deplasari…ca poti sa mergi si fara sa vezi, mergi asa, de dragul de a merge…cunoastem si cazuri din acestea…dar ii aduce Micutzul morocanos pe drumul cel bun :)))

Si traseul complet:

Plecare de acasa pe la 7:20 – spre telecabina Busteni-Babele, am prins prima telecabina – 8:30 pe Platoul Bucegilor – coborare pe Piciorul Babelor, traseul turistic spre Pestera Ialomitei – traversarea Vaii Ialomitei, a afluentului acesteia Valea Doamnei, ambele aveau apa, nu erau vai seci – drumul de pe muntele Batrana spre capatul Vaii Horoabei – stana Horoaba – pe poteca de animale pe la jumatatea versantilor, cu vedere spre Platoul Bucegi si Valea Ialomitei – intersectare cu traseul Padina-Saua Strunga, pe care l-am urmat pana la refugiul din acea Sa – apoi, stanga spre Strungulita pentru a urma traseul cu punct galben – schimbare de traseu si coborare pe Memorialul Nae Popescu, in prezent un traseu nemarcat – coborare pe o scurtatura facila in drumul forestier Vardales – iesire in drumul dintre Bolboci si Pestera – lacul si cabana Bolboci – traversarea barajului – Cabana Zanoaga – urcare pe drum in Saua Dichiului – coborare pana la cabana Cuibul Dorului – apoi pe sosea 4 km pana in cartierul Malul Spitalului din Sinaia – circa 12 ore, kilometri inca nu i-am calculat 🙂

Bucegii au forma unei potcoave…deci doua ramuri, una estica si una apuseana. Am venit de pe cea estica…iar  din Valea Ialomitei care imparte Bucegii am urcat pe cea vestica, parcurgand-o pana la Bolboci…de aici am inceput urcusul pentru a reveni in cea estica, mai exact in Saua Dichiului. Dupa care am inceput si coborarea ramurei estice…spre oras.

Pe data viitoare! :))

O minune din Bucegi

Alt termen de comparatie nu am gasit pentru definirea imaginii de mai jos. Pana mai spre seara sau maine dimineata, cand voi prezenta un articol  intreg si complet, am sa va las sa admirati un lac din Parcul Natural Bucegi. Ca multe locuri frumoase nici acest lac nu are un nume. Pentru ca nu conteaza decat pentru aceia care iubesc muntele si-l parcurg la pas.

Orice material de prezentare despre aceasta arie protejata, de interes european, sub orice forma se gaseste el, carte, ghid, brosura, videoclip, nu arata mare lucru din ce este in Bucegi. Arata doar ce este la indemana, ce poti vede si din masina…restul, adica marea majoritatea a atractiilor raspandite pe cei 300 kmp, reprezinta o poveste pe care o voi termina de scris in cativa ani pe acest blog :))

Un colt de munte oglindit in apa…va imaginati ca am stat o vreme in preajma lacului

Cand nu stii ce sa faci…mergi 5 ore prin Bucegi

🙂 Fara idei si fara chef…nu am fost nici la gratar, sarbatoare cu prietenii…era ziua sotiei unui prieten bun…eu hai ca vin, hai ca nu mai vin… dupa care iar vin si nu mai vin. I-am lamurit pe la 10:30 ca nu pot conta pe mine…mai tarziu am plecat…nu cu ei.

Ideea a fost sa merg sa iau ceva din oras…stiam ca nu ma intorc eu prea repede asa ca mi-am facut rucsacul de munte. Pe acasa nu era nevoie de mine, probabil m-au vazut toti fara chef.  Ies din casa, privesc spre munte, norii cam acopereau Bucegii. Si parea atat de senin cu o ora in urma. Sa merg sau sa nu merg? Hai totusi pana la Sinaia si vad eu acolo…

In Sinaia, ma hotarasc in sfarsit…cu telecabina pana la Cota 2000 si de acolo pe un traseu fixat in minte, care sa si urce, sa si coboare, sa nu fie scurt dar nici lung, sa si vad ceva…Si abia acum incepea ziua 🙂

Intru, telecabina gata de plecare, hop si eu in ea…la Cota 1400 la fel, telecabina astepta…am ajuns repede sus dupa cateva vorbe cu angajatii Telefericului. Intre timp, gata, devenisem sigur, stiam ce sa fac 🙂 …sau ca sa folosesc expresia aceea enervanta „mi se schimbase starea de spirit”…acum era in bine.

Inainte de a posta imaginile de astazi, (am facut aproape 300 de poze in 5 ore, trebuie sa fii putin ciudat ca sa faci atatea…si totusi cate altele le-am lasat pentru data viitoare…) am sa pregatesc un fundal muzical. O piesa veche, ce ajunsese la vremea aceea pe locul 3 in topul BBC, (asa zic astia pe net!) un cantec renumit, frumos, chiar daca este destul de vechi. Am sa pun si versurile…ca prima oara cand am auzit-o nu prea am inteles ce spuneau :))

„Ai macinat ceruri si-ai sfarâmat stele/ Si-ai spart în palme pietre inele/ Te-ai dus cu sângele serii pe ape/ Cu-atât mai departe, cu-atât mai aproape.

Ai baut fulgere topite-n descântec/ Si-ai tors cu-amurgul fuioare de cântec/ Umbrita de frunze ca ochiul de geana/ Când arde aleanuri în piept de codana/ Abia atipesti pe umeri de noapte/ Si zorii te cheama din stelele coapte/ Si iarasi te-aduni dintre ape si vânt/ Sa macini comoara acestui pamânt.

Când toaca batea cu tinte-nserarea/ Haiducii-si ciopleau din umbre cararea/ Strunindu-si sirepii aprinsi în zabale/ Tacuti sa se-ascunda sub soaptele tale/ Si-n hore de inimi cu vârfuri de spada/ Teseau legamânt cu fir de balada/ Doar malul de ape îl scutura-n ierbi/ Sa arda sub luna în coarne de cerbi. ”

Cand am iesit la Cota 2000…pregatiri pentru iarna

Zapada recenta

Platoul Bucegilor…in departare mantia alba de pe muntele Costila

Stana autentica, reparata in acest an

Am coborat de la Vf. Furnica, am urmat poteca spre Complexul Piatra Arsa, apoi stanga pe o alta poteca, trecere pe langa stana si coborare spre firul Izvorul Dorului unde era traseul turistic spre Padina

Intr-un mic valcel am dat peste cativa ulii…au zburat repede. Prindeau soareci sau beau apa…unul se si vede zburand

In traseul fostului funicular care lega Busteniul de Valea Brateiului, peste Bucegi. Avea 16 km lungime, a fost ridicat la inceput de secol XX…si demolat de comunisti. Se si vede din imagine ce a mai ramas din fundatia unui stalp

Un monument cine stie de cand…columna o mai numim. Este in preajma traseului funicularului, probabil atunci a fost realizata. Poate avea imaginea cuiva, poate era o placa comemorativa. Are zeci de ani monumentul…am cautat pe langa el sa vad poate este vreun semn de identificare, am intors o bucata rupta…dar era doar ciment…

Sant al fostului funicular

Asfaltarea lui DJ 713 s-a incheiat…pana la intersectia cu Piatra Arsa si Babele este asternut covor asfaltic…masini nenumarate. In stanga, indicatorul spre Padina. Poza din dreapta este spre sensul de deplasare Piatra Arsa

Maine voi parcurge toate culmile acelea din fata

Si am inceput urcusul

Departe, releul de pe Costila

Trafic spre Piatra Arsa

„Spiridusul de langa Vf. Blana”…bine, nu este acel varf dar asa l-a denumit G.Avanu in cartea sa.  Nu seamana deloc cu vreun spiridus, dar in fine, sa-i pastram denumirea 🙂

Adapatoare pentru pasari in stanca denumita T-Rex in cartea Bucegii…de G. Avanu. In fapt, o stanca cu aspect de ciuperca cu o inaltime de 1,20 m

Piatra utilizata pe post de vatra alpina de catre ciobani

As putea sa spun ca astazi a fost o Zi a Pietrelor. Am intalnit o multime, diferite…fiecare cu povestea ei. Daca stam sa denumim orice vedem…

Ce denumire sa-i dau? :)) Dati-i voi daca aveti vreo idee 🙂

Babele din Plaiul lui Pacala

Aceleasi Babe

Am trecut pe langa stanci care in acea carte apareau sub denumirea de Clovni sau Serpi…acum, stiti, fiecare poate pune orice nume doreste…nu este nimic deosebit, adevarat

Prin pajiste,

printre stanci,

intr-o vale.

O roca mai interesanta

Decolati sau aterizati? 😉 🙂

Imagine apropiata cu statia de telecabina si cabana Babele

Iesire deasupra Vaii Cocora

Cladirea Agentiei pentru Protectia Mediului

Cand am vazut piatra aceasta, m-am gandit la ce spunea Alexandru (Fosile) …daca este sa o vezi, atunci o vezi. Statea asa intr-o parte. Si eu la fel o priveam 🙂 Ma uit mai bine si avea tenta albastra…o piatra ce mi-a atras atentia, frumoasa…bineinteles ca habar nu am ce este 🙂

La coborare am ales traseul pe Jepii Mici, spre Busteni

Straie de toamna pe Jepi

Am intalnit mai multe capre negre pe acest traseu decat oameni…am reusit o filmare superba. O voi incarca curand. Am filmat capra din imagine. Mai sus era o alta. De nicaieri parca, a aparut un ied 🙂 Fugea dupa una din capre…apoi la un moment dat s-a bagat sub burta mamei dupa lapte…Intreaga poveste avea loc la circa 20 metri distanta de mine…

Lanturile cazute au fost ridicate si prinse cu sarma sau suruburi de catre salvamontisti

Crucea lui Mielus…localnic rapus de un fulger acum zeci de ani, personaj in cantece de munte

Cablurile la fel au fost ridicate si prinse…bine, nu este chiar mare lucru, dar au dovedit interes, asta este partea buna…sper sa-i tina starea asta cat mai mult 🙂

Poteca aceea mica se numeste Braul Portitei…pe acolo umbla Crisan asta-vara, cand ne-a povestit intr-un comentariu 🙂 …adica pe versantul acela presarat de copaci

Fie numai si pentru aceste culori de toamna si tot merita o plimbare pe Valea Caraimanului…bineinteles ca ma adresez celor mai antrenati

Rezemat de perete

O privire inapoi, spre crestele de unde coborasem

Ultima cursa a telecabinei, sambata

Panou de vizitare …amplasat de Administratia Parcului Natural Bucegi la intrarea pe traseele turistice…aici iesisem din padure

In Busteni, aproape de statia de telecabina

Au fost 5 ore pline…de la Cota 2000 si pana in Busteni. Nu ma asteptam sa gasesc ceva util si frumos de facut pentru sambata, dar…cele 5 ore au insemnat cat 24 🙂