Asa se poate interpreta in stil personal o anumita zicala. Dupa traseul de sambata a urmat cel de duminica. Cand ma gandeam eu ca voi pleca linistit, doar cu un prieten, doi, pe munte…a sunat telefonul. Asa ca am operat o modificare in planul excursiei. Am mutat ora si locul de intalnire la 9:30 si respectiv mai sus de statia de telecabina de la Pestera. Cei care veneau au dorit un traseu pe munte. Cum traseul ales de mine mi se parea ok si pentru ei, timp, efort, privelisti…nu am avut nicio retinere sa mai iau si pe altii…dupa cum nu vroiam nici sa renunt la traseul propus 🙂
Traseul nu a ramas „batut in cuie” pentru ca el trebuie imbunatatit permanent, actualizat in functie de toti participanti. Initial, am vrut din Busteni sa urc pe jos Abruptul Prahovean, sa trec Platoul Bucegi-Valea Ialomitei si muntele Batrana, sa traversez Valea Horoabei dupa care sa merg pe la mijlocul muntelui spre Saua Strunga- muntele Tataru-Saua Lucacila si sa ies pe langa cabana Podu cu Florile langa lacul Bolboci. In cele din urma dupa ce am facut niste calcule…am ales sa coboram tot langa lacul Bolboci dar prin alta parte…drumul forestier Vardales, unde am sunat dupa masina si i-am imbarcat pe noii-veniti…apoi am venit singuri si fara griji in Sinaia.
La urma o sa scriu exact traseul de duminica…
La plecare…soarele incalzea Bucegii
Din partea aceea trebuia sa apara astrul datator de viata
Au vrut cate unii sa-i dea o forma…i-au facut ochi, nas, gura. (Aici eram deja sus pe munte, la 2200 m alt. ajunsesem cu telecabina din Busteni )
Traseul, am pus un punct galben ca reper…pana in zona acelui punct trebuia traversat: Valea Ialomitei, muntele Batrana, Valea Horoabei
Asta este mai vechi decat ceea ce au construit unii „initiati”…boala grea si treaba asta, cu forme suspecte, urme extraterestre
Coborand muntele Babele, sau Piciorul Babelor…in acest munte, oficial exista 2 pesteri…de fapt eu am gasit 4
Doua turme de oi in tarcuri…jos, Valea Superioara a Ialomitei
Lacul superb! Cat am stat pe langa el…mie nu mi s-a parut ca am ajuns mai devreme si ca am mai stat dupa ceilalti…am avut ce face, privit, admirat, pozat
Cai ce pasteau nestingheriti, stana din apropiere se vedea ca era parasita, cine stie ai cui erau…
Ghivece naturale
De acolo am venit, de la Babele
Drum superb ce leaga Valea Ialomitei de Valea Horoabei…drum realizat in urma cu 40 de ani
Mai departe tot pe drumul de pe muntele Batrana
Parea aproape dar pana acolo trebuia sa ocolim o mare parte din Valea Horoabei
Pitoreasca zona a Horoabei, in poiana din fata trebuia sa ajungem
Un peisaj de vis 🙂 Si pe aici „am pierdut timpul” 😉
Stana din Valea Horoabei…am fost preveniti ca aici sunt cei mai periculosi caini ciobanesti…dar nu era nimeni. Sau aproape nimeni. Cobor, fiindca ramasesem ultimul, printre jnepenii din fata, se vede in imagine un culoar, spre firul vaii de unde trebuia sa facem stanga. Nu cobor bine ca un ciobanesc se repede spre mine. Initial nu zic nimic, el latra ca un natarau. Cum o tinea asa si de vorba buna nu intelegea, a trebuit sa-l alerg o vreme 🙂 S-a ascuns printre jnepeni insotit de urarea mea „intr-o saptamana te-au mancat lupii”.
Pentru unii nu inseamna nimic, pentru altii seamana cu o jungla unde nu ai ce cauta…pentru mine? Un taram super, pe acolo sa tot mergi :))
Am ajuns in poiana din imaginea 17 . Dunga aceea prin jnepeni este drumul pe care venisem…ce locuri frumoase!
Intrare in tarcul oilor…foarte practic :))
O feriga si-a ales loc de casa 🙂
In traseul Padina-Saua Strunga
Vacile pasc oriunde pe munte…oare ursii au orbit? 🙂 Ce naiba cauta prin localitati cand la ei acasa sunt atatea animale 🙂
Refugiul din Saua Strunga, noi am urmat traseul spre cabana Leaota pana in Saua Strungulita de unde schimbam poteca…o alegeam pe acea cu punct galben
Intersectia de la Strungulita…8 ore pana in Leaota, 4 pana la Bolboci 🙂 …bine, sunt putini exagerati timpii
Muntii cei mai departati sunt muntii Fagaras (Iezer)
Un lac ceva mai mic 🙂
Pe marcaj punct galben
Un marcaj aproape sters, un traseu aproape uitat…Memorialul Nae Popescu
Aici este un alt loc frumos…superba Vale a Tatarului. Vroia sa o transforme omul acela care a fost presedintele CJ Dambovita, in partie de schi. Bine ca i-a luat Dumnezeu puterea de decizie ca multe rele s-au facut pe Bucegi in mandatul lui…si mai era si lector universitar…
Gradina botanica a Bucegilor…asa se poate spune despre acest versant al muntelui Tataru
Lacul Bolboci…am decis sa urmam traseul „Memorial Nae Popescu” si sa nu mai ocolim pe la cabana Podu cu Florile
Cruce in amintirea lui Nae Popescu
Am parasit traseul cu punct galben ce trecea nu departe de stana din imagine
Si am continuat pe Plaiul Mircii
Am intrat in padure si am urmat o scurtatura a Memorialului. De fapt poteca „marcata” greu se mai distinge iar aceasta scurtatura care este si simpla ne-a scos in drumul forestier Vardales…pe langa o multime de astfel de pietre
In firul vaii, eram deja pe drum, scutind vizitatorii de un umblet prin desisuri de molid 🙂
Inspirat, am chemat masina inca de la golul alpin, pe aici nu prea era semnal
Nu puteau lipsi din peisaj
Acest panou este singura marturie ce atesta existenta traseului…adica odinioara a fost un traseu, acum trebuie refacut integral
Ei daca stiu unde se afla cu exactitate ursii, vor stii sa indrume culegatorii spre anumite paduri…afis pus de Administratia Parcului
Scapati de obligatii, am avut timp si de poze mai multe…un aspect din lacul Bolboci
Pe barajul Bolboci, cabana pe langa care trecusem…lacul este foarte scazut, parca niciodata nu a fost asa
Cerul era atat de deschis…doar toamna lacul are aceasta culoare
Am traversat barajul si am ajuns pe celalalt drum care inconjoara lacul si care este supus unei modernizari. Va fi asfaltat desi drumul acela nu accesibilizeaza nimic. Mergi numai prin padure kilometri intregi, mai impiedica si fauna sa ajunga la apa lacului. A fost gandit doar pentru a se cheltui niste bani si pentru a da de lucru unor firme.
La o curba am vazut alt drum forestier. Am mers putin si pe el…la umbra unor molizi am vazut cateva ciuperci, 4-5…ma uit la ele, sa le iau, sa nu le iau, prietenul bucatar se bucura de orice ciuperca…pana la urma imi spun ca este un prieten si nu trebuie sa ma gandesc la altceva, efortul este si unul minor. Dau jos rucsacul, scotocesc prin el dupa o sacosa Isostar si i le culeg…timp in care raman singur. Ma intorc sa plec, fac cativa pasi si ajung la un desis de molizi. La baza lor…o lume intreaga de ciuperci. Si mie care mi se paruse penibil ca am pus 5 ciuperci intr-o sacosa mare :))
Dupa ce le-am cules, am zarit altele in apropiere. Am cules foarte multe…ciupercile acestea sunt numite popular Nane. Daca vrei sa te plictisesti atunci trebuie sa mergi cu ciupercari de profesie…ti se va parea o zi interminabila :)) Cotrobaie oamenii acestia pasionati toate colturile padurii. Vorba Micutzului „Domnu’ mai dati-le naibii de ciuperci…” :)) La prietenul bucatar se refera…bine, desi sunt culegatori renumiti, nu le stiu si denumirea stiintifica a tuturor ciupercilor culese. O sa le-o spun eu la urma… 😉
Cu cateva kilograme in plus pornesc la drum…pana sa ajung la asa-zisa baza salvamont Zanoaga, prietenul Matrix se intorcea dupa mine. A stat el un timp, apoi s-a gandit ca am gasit ceva…s-a uitat la ciuperci ca pisica in calendar…nici el nu le are cu treaba asta 🙂
Numai asa cresteau…grupuri-grupuri 🙂 Unul l-am taiat intreg ca sa se mire bucatarul. El de regula si altii, stiu ca aceasta ciuperca creste izolata, una colo, una dincolo 🙂
Vizavi de Campingul Zanoaga. Arata bine, estetic vorbind, m-am intrebat cum naiba au luat aviz de la Apele Romane…toata aceasta investitie este la vreo 400 metri distanta de baraj, langa albia raului. Din ce stiam, legea nu permite decat anumite constructii, in care sa nu se locuiasca…va dati seama ca langa un baraj nu esti prea sigur. Cat a costat si „lucrarea” asta? :)) O nimica toata…pe la 10 miliarde lei vechi 😉
Cand tot muntele este acoperit de refugii si baze salvamont…cuiva i-a venit ideea sa ridice constructia asta si sa o denumeasca baza salvamont…pe aici neintamplandu-se vreun accident montan, nefiind decat drum. Asa s-a lansat strategia de dezvoltare montana a Consiliului Judetean Dambovita sub plaga portocalie. Pretexte de cheltuire a banului public… Evident ca nu sta nimeni pe acolo…ursii le rup anexele…
Am continuat pe DJ 714 si am ajuns in Saua Dichiului, loc in care troneaza o alta investitie damboviteana…sa vedem cine va baga bani pentru amenajarea interioarelor, pentru intretinere…ca sunt foarte mari, stupizeniile acestea din bani publici…
Ma bucur ca a ramas acel panou al Administratiei Parcului, singurul lucru util din zona in cauza 🙂
Stati ca mai este un lucru util, alt panou…deja amatori de urcat masina pe iarba se gasesc…
Luam o pauza..o ambulanta urca zgomotos…era clar se intamplase un accident prin Valea Ialomitei, ne-a depasit ulterior mult mai jos spre Sinaia. O tanara se rasturnase cu Atv-ul…a suferit cateva rani, dar este in stare buna la spitalul din Sinaia
Acesta este DJ 713, acum asfaltat in totalitate…dar au aparut niste noutati…se lucreaza altfel. Mai cu simt de raspundere…apar ziduri de sprijin, balustrade. Ma gandesc ca se intampla asta deoarece nu mai este echipa PDL la conducerea CJ DB. Cred ca oamenii aceia in afara de rele nu puteau gandi altceva…sper sa-i fi zburat de prin toate posturile noua guvernare. Oricum institutiile de mediu din Dambovita au fost in mare parte de-portocalizate. Ma bucur pentru ca tot ce a fost portocaliu in acest judet a insemnat politica de distrugere a Parcului Natural Bucegi…cumva trebuia cheltuiti niste bani si au gasit tot felul de idei: baza salvamont din imaginea de mai sus, a insemnat o investitie de cam 20 miliarde lei vechi, la fel si constructia din Saua Dichiului, etc…de aceea au taiat salarii si pensii ca sa acopere smecherii de acest gen, facute in toata tara. Cred ca as vota si cu Partida Romilor numai sa nu-i mai vad pe fanariotii astia…
Balustrada nu a fost inca montata pe tot drumul, iar stalpii nu sunt in beton…adica nu pare prea „safe”
O ultima privire inapoi 🙂
Nu am crezut ca voi vedea lucrari serioase pe acest drum, dar se pare ca m-am inselat…mai erau si alte exemple
Privirea spre bazinul hidrografic al Izvorului Dorului mi-a amintit de o urcare ce parea ca nu se mai termina, pe firul Vaii Dracilor…putin straniu si pe acolo
Acasa la bucatar, dezbatand problema ciupercilor… nu a vazut atatea ciuperci Nane in toata viata sa de culegator pasionat :)) Peste 4 kg…intreba bucuros, ca unde le-am gasit, ca de ce nu l-am sunat, le pipaia :)) Nici eu nu am vazut atatea pana atunci…deci specia este comestibila si se numeste Coprinus comatus. Micutzule, spune-le sa nu mai caute ca asa se numeste :)) Nu are nicio treaba cu Agaricus, Asparigus sau cum am auzit … :)))
Buuun, deci asta a fost excursia de duminica, cu elemente neprevazute care dau sens unei astfel de deplasari…ca poti sa mergi si fara sa vezi, mergi asa, de dragul de a merge…cunoastem si cazuri din acestea…dar ii aduce Micutzul morocanos pe drumul cel bun :)))
Si traseul complet:
Plecare de acasa pe la 7:20 – spre telecabina Busteni-Babele, am prins prima telecabina – 8:30 pe Platoul Bucegilor – coborare pe Piciorul Babelor, traseul turistic spre Pestera Ialomitei – traversarea Vaii Ialomitei, a afluentului acesteia Valea Doamnei, ambele aveau apa, nu erau vai seci – drumul de pe muntele Batrana spre capatul Vaii Horoabei – stana Horoaba – pe poteca de animale pe la jumatatea versantilor, cu vedere spre Platoul Bucegi si Valea Ialomitei – intersectare cu traseul Padina-Saua Strunga, pe care l-am urmat pana la refugiul din acea Sa – apoi, stanga spre Strungulita pentru a urma traseul cu punct galben – schimbare de traseu si coborare pe Memorialul Nae Popescu, in prezent un traseu nemarcat – coborare pe o scurtatura facila in drumul forestier Vardales – iesire in drumul dintre Bolboci si Pestera – lacul si cabana Bolboci – traversarea barajului – Cabana Zanoaga – urcare pe drum in Saua Dichiului – coborare pana la cabana Cuibul Dorului – apoi pe sosea 4 km pana in cartierul Malul Spitalului din Sinaia – circa 12 ore, kilometri inca nu i-am calculat 🙂
Bucegii au forma unei potcoave…deci doua ramuri, una estica si una apuseana. Am venit de pe cea estica…iar din Valea Ialomitei care imparte Bucegii am urcat pe cea vestica, parcurgand-o pana la Bolboci…de aici am inceput urcusul pentru a reveni in cea estica, mai exact in Saua Dichiului. Dupa care am inceput si coborarea ramurei estice…spre oras.
Pe data viitoare! :))
Filed under: Obiective si locuri de interes | Tagged: abruptul prahovean, administratia parcului natural bucegi, afis, balustrade, baraj, batrana, bucegi, Busteni, cai, camping zanoaga, ciuperci, ciuperci nane, coprinus comatus, dj 713 asfaltat, drum, drum forestier Vardales, extraterestre, feriga, gradina botanica a bucegilor, jnepeni, lac, lacul bolboci, marcaj punct galben, memorialul nae popescu, munte, muntele tataru, padina, Parcul Natural Bucegi, piciorul babelor, plaiul mircii, poiana, prima telecabina, refugiu, refugiu saua strunga, saua, saua dichiului, saua strunga, stana, tarc, traseu, valea dracilor, valea ialomitei, valea tatarului, ziduri de sprijin | 20 Comments »
Culori de toamna in padurile orasului
Poate râdeti ca postez frunze :)) , ca vă vad 😉
Mie imi plac! Le-am si luat dupa ce le-am pozat :)) Sa ma uit o vreme, dimineata la ele…
Oglinda toamnei era ascunsa in padure…si totusi atat de la vedere. Un mic ochi de apa in care se reflectau copacii, cerul…
Foarte frumos…cum stateam eu asa si pozam, cautam unghiuri bune aud ceva prin tufisuri
Apare un caine, vine linistit spre mine, ma uit la el, trece si se opreste sa bea apa…adica era prea liniste 🙂
Instantaneu: caine la apa :)) Cum a venit a si plecat, fara vreo teama, grija :)) A vrut sa intre in cadru, sa arate ca este si el prin preajma…era balta lui, sau si a lui 🙂
Mai departe pe poteca regala
La Stancile Sf. Ana
In perioada asta „ninge” cu frunze
Daca ieri nu prea parea multa lume la placinte intinse, acum era navala :)) Nu am vazut niciun barbat…poate ca ei tin cura de slabire 🙂
Sticlarie…
Oamenii erau atrasi si cumparau una dupa alta
Asa mi se pare mie ca lucreaza un artist adevarat
La un moment dat vanzatoarea, probabil si realizatoarea acestor minuni, m-a intrebat care imi place. Eu am realizat cu intarziere ca vorbea cu mine. Eram absorbit total 🙂 „Mie imi plac toate” a venit pana la urma si raspunsul. Oricum in faţa la ceva ce imi place, imi este greu sa aleg…la chestii din acestea ma plimb mult si bine sau privesc mult si bine, pana ma hotarasc 🙂
Cata atentie trebuie sa depui pentru a realiza asa ceva…
Nu spun ca aici mi-a placut mai putin…dar pe mine ma atrage ceva mai original, mai iesit din comun, care nu poate sa faca oricine
Ruleta gratuita…in amintirea jocurilor de pe vremuri
Poligon
Pana la urma l-am „prins”. De ani-lumina il asteptam sa-l fotografiez :)) Acesta este Ciprian Goran, Gorby, unul dintre cei mai buni instructori montani ai Jandarmeriei Romane. Un adevarat om de munte pe care doream sa-l fotografiez pentru a-l aseza la pagina „Montaniarzi”…saptamana viitoare vor aparea multe persoane la acea rubrica. De cate ori ma intalneam cu el, vorbeam, apoi plecam mai departe…dupa scurt timp iar imi aduceam aminte, ca am uitat sa-i fac o poza. Ironia a fost sa ne intalnim nu pe munte pentru poza ci la Sinaia Forever 🙂 Tot este bine! 🙂 Era cu familia sa…am uitat sa-l intreb dar cred ca nu este bine sa apara si imaginea ingerasului sau…
