Lasarea intunericului la Busteni

Stati linistiti, nu este despre acel intuneric al orasului 🙂 In asteptarea unui post cu tot ce are Busteniul, adica obiective, casele smecherilor, locuri unde a fost odata ceva, cele mai paraginite case din Busteni, m-am gandit eu la ceva mai amplu…voi posta patru poze facute aproape de lasarea intunericului…

Vine week-end-ul, merg pana la Bran…asa ca de astazi, incepem sa ne relaxam…

Monumentul Eroilor

Iluminat

La „polul opus” era o alta lumina, de data aceasta naturala

Un fel de a spune „Noapte buna!”

Anunțuri

Departe-aproape

Imagini departate si totusi oarecum apropiate.

Crini de padure

O specie de fluture din Fam. Zygaenidelor, neobservat pana in acest an in Parcul Natural Bucegi. Nu este Z. filipendulae, pe acela l-am mai prezentat

Cartierul Silva al orasului Busteni, vazut de pe culmea Jepilor Mici

„Fortareata” din piatra

In orice colt al Bucegilor ai merge, nu gasesti decat intr-o singura zona astfel de indicatoare ruginite…la Busteni

Uneori mai pozez la intamplare…cand am apropiat imaginea a iesit avionul asta, ce o fi el…cu ochiul liber nu l-am vazut, nici sunet de motor nu se auzea…

„Paianjenul isi tese panza” R.O.B.

Papilio machaon, specie periclitata, inclusa in Cartea Rosie a fluturilor din Europa…cunoscut popular sub denumirea de coada-randunicii. Se poate confunda de necunoscatori cu Iphiclides podalirius, o specie mai raspandita.

Urme vechi, poate reusim sa nu le pierdem

O parte importanta din monumentele naturale existente in Parcul Natural Bucegi

In 2012 cu aceasta chestie se transporta turistii de la gara din Busteni spre Valea Cerbului si Gura Diham. Asemenea masinarie am vazut prin 1991 la Sulina… seamana cu un utilaj ce transporta stupi de miere in diverse colturi ale tarii.

Apele minerale de la Busteni

As fi vrut sa scriu in acest articol doar informatii de interes, ca o stire…ma gandesc insa ca…nu este si ce gandesc. Deci, -chiar imi place cuvantul asta ”deci” pentru ca are darul de a enerva-, sunt destule chestii pe la Busteni si prin Bucegi interesante, insa daca scrii despre ele se duce cineva a doua zi si le ia.

O sa ziceti ”ca nu are cum sa le ia”, ca nu ai cum de exemplu sa iti insusesti un teren sau un izvor ca tot este vorba… Insa la Busteni este posibil orice…sa ceri subventii importante si sa ai o mana de animale, sa construiesti fara autorizatie, cred ca sunt zeci si zeci de case ce se ridica sau sunt ridicate fara a avea acte, exploatezi fara nicio limita albia raului Prahova, lasi gunoaie oriunde vrei, faci cam orice la Busteni daca stii cu cine sa vorbesti.

Am gasit niste izvoare sulfuroase prin zona orasului, bine, daca spui cuiva de pe la Primarie nu va crede, daca o spui vreunui edil o sa spuna ”cine a mai auzit sa bei apa sulfuroasa”, ca la baut se gandesc unii, mai intai…de parca izvoarele acestea au doar o utilitate.

Izvorul acesta recent (din imagine), destul de maricel, este in cu totul alta parte decat se spunea…in trecut…ca ar fi o mica falie, si la capatul ei ies izvoare minerale…acum s-au dus, acele izvoare. Din intamplare am dat peste alt izvor, nu este un lucru important…le trecem la categoria „Si altele…”. Sa stea acolo linistit… la fel ca si cu izvorul de apa din muntele Lespezi. Analizele facute la un laborator din Bucuresti, 200 lei, anul trecut, erau similare cu cele facute la apele de la 7 izvoare…apa plata naturala, fara impuritati. Mare lucru nu este! Mai trec eu pe acolo si mai iau din cand in cand 😉

Si cu izvorul acesta la fel…sa curga asa, decat sa incapa pe mainile vreunuia, fara mama, fara tata, pus pe facut bani si din piatra seaca. Au vandut si distrus tot ce era mai de Doamne-Ajuta prin Busteni…sau nu se preocupa de ceea ce defineste orasul.  Ca un exemplu, Monumentul Eroilor de pe Caraiman arata cum nu a aratat niciodata, degradat si vai de el…ma gandeam acum cateva zile ca o fi girat cineva cu el…

Daca intrebi pe cei abilitati vei fi asigurat ca exista un proiect de restaurare, tot felul de oameni implicati, vrajeala, nu se va face nimic decat atunci cand va cadea jumatate din soclu…

….

Acum mai am un obiectiv, sa vad cum iau un detector de metale, sa caut ceva intr-un alt loc din Bucegi. Nu este prea legal, dar daca o fi ceva oricum le ia statul. Intai insa sa vad cum fac demersuri legale, mie imi place mai mult sa le gasesc nu sa ma si folosesc de ce gasesc…de regula nu prea te crede nimeni cand spui asta, dar putin imi pasa. Fiecare le stie pe ale lui. Stati linistiti, ca nu caut prin transee, nu sunt atat de fraier :))

Si un link catre un site…veti afla la modul detaliat ce se face cu apele sulfuroase:

http://www.farmaciata.ro/medicina-alternativa/item/333-cura-cu-ape-sulfuroase-face-minuni

Filmari diverse, Rares in prim plan si iesire in natura

Am fost duminica in natura…ca i-am convins pe cativa sa facem un gratar si un ceaun cu fasole si carnati. Mi-a venit mie asa, chestia asta cu fasolea si carnatii afumati…castraveti murati…

L-am luat si pe bebe Rares cu tot cu carucior si la drum…circa o ora de mers pe jos de acasa. Ne-am oprit langa un izvor, repede sucul, apa minerala si berea la rece…Matrix a facut vatra focului, Andrei a adunat lemne si eu am intrat in postul de bucatar. Doamne, ce am mai fiert la fasolea aia…ne-a pacalit vanzatoarea ca fierbe repede, noroc ca eu prevazator am lasat-o in apa cu o zi inainte :)) Oricum am fiert la ea vreo 3 ore…adica suficient de mult incat sa ne luam de gratar si sa le pregatim alternativ: carnea, micii intr-o parte si fasolea in cealalta. Am impartit vatra in doua…banuiam eu ca ar fi cam mic ceaunul asa ca luasem o cratita de acasa…si ce s-a mai afumat :)))

Abia seara ne-am miscat de pe meleagurile autohtone spre cele familiale… a fost super, i-am enervat pe toti, dar m-am scos cu strugurii luati, cu mancarea facuta…cu cazutul intr-o groapa, nu am patit nimic, ce naiba se mai poate intampla :))) …

Tabara…raspandite toate lucrurile, care unde a apucat…asta este momentul cand imi dibuisera strugurii

Vai, vai, vai…mami si năşica

Sa zicem ca se apropia de sfarsit…parca nu am mai stat mult de la aceasta poza 🙂

Auziti-l pe Rares cum rade…Andrei scutura o creanga si nu stiu ce i se paruse lui Rares amuzant :)) Eu repede dupa aparat.

O filmare cu mersul norilor pe Bucegi…filmare de pe Vf. Furnica

Filmare de pe 6 august cand am urcat la Sfinxul de pe Bucegi. Rares este destul de linistit in timp ce altii se speriau de leganatul telecabinei pe la stalpi

La copt de vinete, intr-o zi 🙂

Am de postat destule lucruri…o sa urmeze in perioada urmatoare si ceva despre izvoarele sulfuroase si feruginoase din Busteni, altele decat cele mentionate in cartile zonei…

„Care eu, care tu…”

M-am gandit ca este mai bine sa postez mai multe lucruri intr-unul singur, sa ajung in actualitate…

Intai, am descoperit o piesa mai veche, ca sa fie parcursa postarea pe fond muzical…

Asadar,

Acum vreo 2 saptamani am fost sa vad daca pe partia Kalinderu 2 creste iarba…se pare ca exista o intentie 🙂 Pentru ca, si aici citez spusele unui personaj apropiat primarului din Busteni „Mereu sunt entuziasmat de ce se intampla la Sinaia si deceptionat de ce se face la Busteni!” :))) Asa m-a amuzat chestia asta…pentru ca este reala, eu mereu recunosc. Prieteni ai primarului, sunt intr-adevar deceptionat de multe din cele ce se intampla la Busteni! Cand se vor intampla mai multe lucruri bune, acele lucruri unanim acceptate, nu proiecte smecheresti din care sa castige cate unii, sa-mi spuneti si mie si voi scrie…serios! Pana atunci…ma delectez cu problemele pe care le creaza, un tip sau mai multi, unor smecheri.

Daca nu ar fi atat de virulent mai, mai, ca as fi alaturi de el. Dar jigneste gratuit si nu face distinctie…”Un bolovan” este un prieten bun, echilibrat, pe care il apreciez, am vazut ca este jignit de aceia care au ceva cu primarul Savin si nu mi se pare corect. Ca si spargerea site-ului Ziarului de Busteni…autorul initiativei cu un ziar on-line al orasului este un tip care incearca sa faca ceva pentru comunitate si zic eu ca este atat de obiectiv cat poate sa fie cineva in Busteni.
Sa-i bagi pe toti in oala mafiei locale inseamna ca jumatate de oras trebuie saltata de politie…bine, acum chiar ar fi un procedeu foarte benefic pentru oras, sa arestezi cam 150 de persoane…cam atatea trebuie!

Maniera de atac la adresa directa a primarului si a administratiei locale este insa cea mai eficienta din ultimii ani…omul asta ce posteaza link-uri, filmulete i-a disperat pe toti :)) Dar prietene, daca tu esti din Busteni eu sunt de pe Marte :)) Pentru ca daca erai localnic stiai niste lucruri, cine se joaca de-a opozitia, atat cat se poate…cine face jocurile in anumite domenii 😉

Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman vazut de la respectiva partie

O crestere timida ce sper eu sa nu fie „maturata” de prima ploaie mai puternica …sper sa nu fiu deceptionat :))

Vedere din cartierul Zamora spre cartierul Poiana Tapului si padurea Bucegilor :)) Amin! 🙂

Aici m-a trimis sotia sa pregatesc 7 kg de vinete…am crezut ca voi imbatrani langa ele, dar am gasit solutia, un foc langa singura apa curgatoare curata din Valea Prahovei…deci imagini din toiul muncii 🙂

Acum sa va arat imagini din ultima zi de excursie pe bicicleta, adica locul de popas inainte de plecarea spre gara Simeria si deci intoarcerea…

Dimineata, am auzit niste strigate…o batrana ducea la pascut vacile

Pe malul raului Strei…in care seara am facut o baie faina ca si in zilele precedente in Olt si Jiu

A doua zi, intr-un tren ce venea de la Budapesta spre Brasov…bicicleta este tarifata ca bagaj de mana la 15 kg, cam 20 lei pentru 300 km

Zic eu sa nu incurc cu bicicleta lumea…probabil satula de intarzieri…numai ca nu erau calatori prea multi

Din tren…as fi zis ca am ajuns la Şona, dar imaginea este pana in Blaj

Flacara violet a Caraimanului, intr-o dimineata

In aceasta zi, din intamplare, umbland prin padurile Busteniului am gasit un izvor sulfuros

Apoi la locul de poveste din Muchea Lunga, cu aceeasi prieteni …tot de poveste

Pestii bucatarului

Sa va arat si doua imagini cu centrul orasului Vulcan, un oras foarte frumos

Primaria Vulcan…un oras in care se vede ca a lucrat un colectiv de oameni responsabili, multe lucruri de bun gust

Ieri insa, am fost la o drumetie cu niste vedete de televiziune, daca vor scrie pe site-ul lor voi pune si eu link, daca nu, nu 🙂 Sunt foarte discret si niciodata nu dau detalii… 😉

Cel mai bun loc de servire a mesei in acest an, din Parcul Natural Bucegi este fara doar si poate, Stana Regala

Cand drumetia s-a incheiat, am ajuns in Sinaia…La cimitirul eroilor, Asociatia „Traditia Militara” aducea in atentia privitorilor, prima conflagratie mondiala si armatele participante…

Si asta a fost…sunt la zi, aproape 😉

Excursie prin tara…cu bicicleta

Bine v-am gasit!

Am revenit!

Dintr-o aventura superba…din Busteni prin Transilvania, Valea Oltului, Valea Lotrului, Zona turistica Parang, Retezatul Mic, Tara Hategului…si ar mai fi fost…tot pe bicicleta…

Mai pe seara postez!

…………………………………………

Ziua a III-a, Sosirea la destinatie

Plec spre Petrosani, ajung in oras, ma orientez dupa harta strazilor pe care o aveam in minte…ies din oras spre Tg. Jiu.

Merg cam 2 km si gasesc indicator spre zona in care trebuia sa ajung…pana la Campul lui Neag erau 30 km.

Imi zic ca este o nimica toata si merg mai usor. Trec prin orasul Vulcan, unul dintre cele mai frumoase orase vazute pe la noi prin tara, Lupeni, Uricani, putine lucruri sa aminteasca de minerit…

Ajung la Campul lui Neag, bornele kilometrice, una dupa alta, aratau acelasi lucru: doar Campul lui Neag si atat. Intreb la un magazin alimentar de cantonul silvic la care trebuia sa ajung. “Este departe, cam 14 km”. Cand aud fac ochii mari. Pana la urma gasesc un cioban si imi spune ca sunt vreo 30 km. O harta postata de Jandarmeria cu acoperirea la telefon ma elucideaza…dupa calculele mele este departe, la 25 km.

Asta este! Plec mai departe pe un drum impecabil prin padure si atat. Pe stanga era Jiul de Vest. Tot urc continuu, pana intalnesc un biciclist. Il intreb “unde ajunge drumul acesta, ca este prea bine asfaltat?” Omul zice ca duce spre Baile Herculane dar ca proiectul nu a fost finalizat. Deci este un drum asfaltat cum nu vezi in oras si care nu ajunge nicaieri, nu accesibilizeaza nimic…

Trec prin niste chei pitoresti, dar eu eram extrem de plictisit ca nu mai ajungeam asa ca nu am stat prea mult. Putine persoane…

Mai urc vreo doi kilometri si vad ca un alt biciclist coboara in viteza. Ma uit mai bine la el cand trece  pe langa mine si vad o fata, cu parul prins la spate care statea cu fundul pe sa si cu picioarele pe ghidon. Dupa ce a trecut ca o racheta, am pornit mai departe minunandu-ma de ce am vazut pe tot traseul asta pe bicicleta.

La ora 14, aproximativ, am ajuns in tabara de la Campusel, locul de start la Iorgovanu Night Run.Mi-am pierdut un hanorac pe drum, l-au gasit niste fete ce faceau parte dintre cei care organizau evenimentul, asa ca mi l-au dat inapoi. De fapt, asa este peste tot la astfel de concursuri, pierzi ceva prin tabara sau prin apropiere, le gasesti la cortul organizatorilor, nu ti le ia nimeni…pe unde am fost, am vazut ca au fost gasiti rucsaci, bete de alergare, borsete, ochelari, etc…

Am instalat cortul, si cum ma simteam cat de cat bine am zis sa si particip, macar sa nu ies printre ultimii :)

In doua ceaune mari organizatorii pregateau varza cu carnati, eu m-am dus repede sa dorm si nu am stat la festin. La ora 20 am iesit la sedinta tehnica, cateva vorbe cu altii, si iar in cort ca picioarele aveau nevoie de pauza :)

La 12:45 ne aliniem la start, traseul pe cateva sute de metri iluminat cu faclii, Jandarmeria oprea orice masina mai jos, si se da startul…60-70 de alergatori fug pe un drum asfaltat pe o portiune de 2,7 km. Dupa asta urma o urcare spre o stana, acolo am reusit sa depasesc pe multi. Traseul nu-l cunosteam dar nici rucsac nu mi-a luat cu mine. Mi-am luat lanterna, telefonul, plasturi, o fasa elastica, hanoracul ca poate sus in creasta era frig, un spray pentru caini ciobanesti sau alte animale, bricheta si hartie pentru aprins focul. Adica pleci putin pregatit ca alergi 2 ore in teren necunoscut si cel mai bine este sa te bazezi doar pe tine.

Oricum organizarea a fost atat de buna, s-a urmarit cu precadere siguranta participantilor, incat nimeni nu a patit ceva…

Am alergat destul de bine, in 2 ore si 3 minute am trecut linia de sosire, pe locul 11 :) )…departe tare!

Apoi pe la 5 dimineata m-am dus la cort! Poze din ziua a III-a

La iesire din Petrosani

Harta cu semnal 🙂

Un drum foarte bun care nu duce la vreun obiectiv…

Grote si pesteri pe marginea drumului

Indiciul ca ma apropiam

Am ajuns! Podul avea pe margini faclii printre care alergam la concurs

Dupa sosirea mea din concurs…concurentii au venit pana la 4 dimineata

 

 

Ziua a II-a

O sa va spun ce am omis, cand am inceput aceasta relatare. Nu am plecat chiar asa la drum, adica mi-a venit mie un gand si m-am suit pe bicicleta si gata l-am pus in practica. Inainte am intrebat un preot si un calugar…apoi pe Oana.

De ce o intreb pe Oana? Mai intai pentru ca mi se pare ca are un fel de comunicare cu parintele Arsenie Boca…acesta spunea ca dupa moartea sa va fi si mai de folos oamenilor. Intr-o seara, cum eu nu credeam, Oana i-a spus sa vina sa-mi dea un semn…v-am mai spus intamplarea anul trecut. Deci eu cred ca parintele este …prin preajma… acum fiecare interpreteaza cum crede 😉

Si toti spuneau ca sa merg…si eu eram cel care se indoia, pana la urma am si plecat.

Peste noapte, spuneam ca am instalat cortul la Porumbacu de Jos. Inainte de a instala cortul iti iei niste masuri de siguranta…distanţă fata de anumite lucruri, laturile cu potential pericol, te uiti de urme sa vezi ce animale sunt prin zona, daca nu asezi cortul pe musuroaie de furnici, daca ai lemne de foc, etc…nu asezi cortul langa sosea…

Noaptea a fost calda, nici nu a cazut roua spre dimineata. In timpul noptii am auzit niste grohaituri de porc si am iesit sa vad ce este, probabil erau mistreti in lanul de porumb aflat la circa 500m distanta. Cortul meu era intr-o mica poienita inconjurat pe trei laturi de salcami, aflati la 4-5 m distanta. „Usa” cortului nu am mai inchis-o, ci am lasat trasa doar plasa contra insectelor ce se inchide cu un fermoar. Totusi nu am vazut nici macar o furnica…

Pe la 6:30, putin dezamagit ca am mers doar 100 si un pic de kilometri, am iesit in sosea. Dupa 3 km eram in orasul Avrig. Am vazut pe harta un drum care parea mai scurt spre Talmaciu. L-am gasit si in teren, avea o lungime de 15 km.

Destul de frumos si pe acest drum ce m-a scos in afara localitatii Talmaciu, chiar pe drumul ce merge pe Valea Oltului. Data viitoare am sa merg pe drumul ce trece pe la manastirea Turnu Rosu intrucat aceasta varianta parcursa de mine nu a fost pe masura asteptarilor. Drumul dintre Talmaciu si Brezoi (oras pe Valea Lotrului) a fost plictisitor, monoton, nu cobora mai deloc desi insotea Oltul, permanent trebuia sa fiu atent la tiruri, a durat ceva pana cei 50 de km i-am parcurs.

Pe traseu m-am oprit la manastirea Cornetu, imi propusem aceasta. Intru eu, las ce trebuie, cum se face, multumesc lui Dumnezeu si ma iau de scrierea unui acatist…incep cu familia mea, apoi prietenii, nu a scapat unul nici de pe blog 🙂 Stau eu dupa ce am scris tot pomelnicul si ma gandesc „Cred ca i-am scris pe toti”. Bucuros, iau lumanari, inmanez lista, ies afara aprind alte lumanari…si plec. Peste vreo 10 km mi se aprinde beculetul. Am uitat sa scriu pe cineva! Am uitat sa ma trec! M-a amuzat foarte tare chestia asta :)))

Inainte, pana la manastire, mai avusesem o intamplare. Pedalam eu plictisit dar vigilent…sa nu credeti ca imi scăpa ceva din peisaj. Trec pe langa o parcare, o femeie bruneta statea pe un butuc din lemn. Nu stiu ce striga la mine asa ca opresc. M-a intrebat de o tigara…i-am zis ca nu fumez. Apoi m-a invitat la altceva :)) la preturi derizorii, 20 lei. I-am spus „Nu, multumesc!” si am plecat. Nu mi s-a parut mare lucru asa ca peste un minut doua am si uitat povestea. Insa dupa ce mi-am amintit ca nu m-am trecut pe acel acatist, mi-am dat seama ca era ca o ispita, si chestia cu acea femeie, inainte de a ajunge la manastire…sa fi fost acea parcare la circa 10 km cel mult, cred…

Apoi am ajuns in orasul Brezoi si am lasat drumul de pe Valea Oltului pentru cel spre statiunea Voineasa de aproape 40 km. Am inceput asadar parcurgerea celei mai frumoase zone a traseului meu. Este superb spre Voineasa. Asfaltul este putin „spalat” si se vede balastrul, dar rotile bicicletei prind foarte bine. As spune ca este cel mai bun asfalt pentru biciclete. Nici nu am simtit cand am parcurs 30 km. Oricum aveam ce vedea…ultimii kilometri au avut ceva panta dar nu a mai contat. Mi-a placut!

Era ora 17 si m-am incumetat sa urc si pana la statiunea Vidra, inca 26 km. De urcat erau doar vreo 20-22 km :)) Mi-am dat seama ca voi face mult mai mult, adica voi ajunge pe la orele 21 sau chiar 22. Am pornit. Dupa 3 kilometri era pustiu, nici masini, nici oameni cu cortul, parca toti fugeau de serpentinele spre lacul si statiunea Vidra. Kilometru dupa kilometru ma apropiam, am mai gasit oameni ce dormeau peste noapte in diferite puncte, fie ca sa vanda miere, cascaval sau la exploatari forestiere, fiecare imi spunea ca mai sunt 4, 8, sau cativa kilometri. Pana la urma am coborat de pe bicicleta ca sa nu ma obosesc inutil si am continuat pe langa ea, intr-un ritm mult mai usor. Oricum, indiferent de ora, tot in acea statiune as fi asezat cortul. Singurul lucru care ma ingrijora era ca nu as fi vazut imprejurimile, locul de campare asa cum trebuie, si prin zona Lotrului sunt si vipere.

La un moment dat opreste langa mine o dacie papuc. Soferul un tip ce se vedea ca merge pe munte, mi-a zis „nu mergi cu mine pana mai sus?” In cateva secunde am urcat bicicleta bucuros ca ajung pe zi la Vidra. Dupa 3 km se termina urcusul si veneau alti doi kilometri de coborare sau mers drept, deci as fi ajuns pe inserat.

Facem cunostinta si cand incepem sa vorbim ne privim mirati. El era din Lupeni, avea cativa prieteni ce participau la Iorgovanu Night Run, doar ca lucra in ziua concursului si nu s-a inscris. Imi spunea ca vorbeau de cineva inscris din Busteni care o sa ajunga cu bicicleta. A ramas surprins cum de ne-am intalnit…si eu la fel. La peste 100 km de locul concursului si in alta zona cu alti munti :)) Pana la urma, ne stiam parca de o viata. Ne-am despartit dincolo de Obarsia Lotrului, spre Petrosani, in bazinul Jietului, chiar de unde era numai coborare. M-a ajutat sa-mi fac o imagine clara cu potecile din Retezat, Parang si zona concursului. Schimb de telefoane…la concurs am stat cu prietenii lui, foarte frumos!

Am instalat repede cortul, nu departe de apa, la circa 300 m de sosea si de niste case. Mai jos erau alte corturi. Pana la lasarea intunericului aprinsesem focul iar de jur-imprejurul cortului presarasem crengi uscate…erau destule. Spatele cortului era asigurat de un gard de sarma ghimpata, am acoperit si legat bicicleta…

Pe la 11 noaptea un caine urias a scapat de printr-o curte si latra de zor langa cortul meu. Ies afara, il „omenesc” bine de tot :), si pentru vreo doua ore a fost liniste. Apoi ticalosul de caine s-a pornit pe latrat din sosea…auzeam pe altii de mai jos cum il chemau sa-i dea mancare sau cum il injurau, cum aruncau cu bolovani dupa el. Nimic insa! Bezmeticul de caine latra intruna. Pana la urma am lasat caldura sacului de dormit si m-am dus sa-i dau o pauza. O petarda si rupea gardul…nu stia cum sa ajunga inapoi in curte.  Si asta a fost! Dupa cum sunt oameni si oameni, sunt si caini si caini 😉

Noaptea pe malul Jietului a fost si cea in care am simtit frigul de dimineata si am iesit abia pe la 7 din cort! 🙂

Dimineata, plecare din Porumbacu…cand ma gandesc la ce ora apare soarele la munte :))

La cativa kilometri de Talmaciu, pe un drum mai scurt

Traversarea Oltului

Aici se uneau drumurile

Cred ca vremea imperiului austro-ungar aici era granita

Un izvor destul de vechi, pe marginea drumului

Ruinele unui turn

In alt judet 🙂

Manastirea Cornetu

Din nou pe langa Olt

Parasirea Vaii Oltului, in sfarsit 🙂

In orasul Brezoi, am mai facut unele cumparaturi…

Apoi mai departe spre un loc superb…barajul Bradisor:

La discutie cu un localnic, si bicicleta 🙂

Gata, am ajuns si in Voineasa

Dreapta si tot inainte

………………………………………..

Sa incep cu inceputul, ca toti oamenii ;) Prima zi:

Vara pare a fi un sindrom, o sursa de idei, bucurie, pentru oamenii de la munte…dupa 4-5 luni de iarna mai vrei sa vina si alt anotimp :) Cuprins de ganduri de calatorie, intr-o zi vad un anunt. In Retezatul Mic se organiza un semimaraton de noapte. Cred ca nu aveti acum o surpriza :) ) Poate va asteptati la calatorii in trasuri si dormit la 5 stele :) Eu traiesc asa cum cred ca este bine, ca ma prinde, nu cum vor altii, cum spun unii…chipurile in randul lumii, eu vreau sa fiu in randul meu mai intai. Sa descopar eu de ce traim, d-astea.

Vad eu concursul si distanta fiind prea mare nu am fost prea entuziasmat. La cateva zile numai ce imi vine un gand: daca as merge cu bicicleta pana acolo? Daca va spun ca 8 ore nu m-am dezlipit de calculator, harti, coli de scris o sa radeti :) ) Dar, in aceste 8 ore am stat si am gasit un traseu acceptabil pentru bicicleta, am scos traseu rutier cat si cel feroviar. Stiam gari, kilometri in localitati, orase mai mari, zone ocolitoare sau drumuri scurte. Cand am avut toata informatia, plus obiectivele de vazut, gata, mai ramanea de dat startul.

La inceput nu am zis nimic, pentru ca ma intrebam, oare ce cred unii apropiati, ce va spune Oana, etc. Cautam opinii ca si cum nu eu as fi fost cel care pleca :) ) La mai toti li se parea o idee buna. Am vazut eu ca este asa si m-am pregatit si mai intens. Traseul pana la locul de start avea cel putin 350 km. Destul de mult pentru bicicleta. Oana, spunea sa merg, eu cam ezitam, parca mi se parea si mai mare nebunia pe masura ce venea ora plecarii.

Oricum nu am plecat la ora stabilita pentru ca am gasit un pretext: sa vad daca am tot ce trebuie la mine. Apoi, joi am plecat…la 10:30 eram in Brasov. Rucsacul in spate, cortul prins de cadrul bicicletei…chestia cu semimaratonul a fost factorul declansator, mi se parea ceva original sa fugi prin noapte :) ) Va dati seama ce spor aveam la acea alergare dupa sute de kilometri. Asa ca mi-am spus ca daca ajung la start si m-ai pot atunci particip la concurs…dar nici sa ma inscriu si sa ies in ultimii 30. Vazusem eu ca erau 60 de sportivi inscrisi…

Ies din Brasov si ma indrept spre Codlea. Initial, nu aveam viteza mare, am mers incet si pentru ca ma tot uitam prin imprejurimi, mai o poza, mai un gand…calatoria cu bicicleta iti ofera atat avantaje cat si dezavantaje, faci un calcul si vezi daca merita. Pentru mine, cu bicicleta, era cea mai potrivita alternativa. De obicei, ma opresc pe unde mi se pare ceva curios, in masina trebuie sa privesti in fuga, sa fii atent in trafic… Intre localitati, pana in Fagaras, distanta este de la 5-15 km. In unele locuri nu vedeai o alimentara, doar baruri…

Prin Vladeni ma opresc la un magazin, unde am si stat 20 minute gasind niste oameni interesanti, cumpar ce imi trebuia si plec. Dupa 6 ore de la plecare din Brasov ajung in municipiul Fagaras. Erau zilele orasului asa ca am pierdut timp si pe acolo…de altfel eu plecasem fara notiunea timpului. Imi era somn, montam cortul si nani :) )

Adica am parcurs 65 km distanta Brasov-Fagaras in 6 ore…mi se parea cam mult. Ma opresc, mai fac un calcul si imi spun ca asa trebuie sa merg intre 10 si 15 km/ora. Pana la caderea noptii aveam cortul amplasat pe o inaltime ce domina un cartier din localitatea Porumbacu de Jos. Nici prea departe de asezare, nici prea aproape de casele Piranzilor :)

Spre iesirea din Brasov

Sinca Veche, un obiectiv pentru octombrie

In localitatea Sercaia, pe acel drum dinspre Rasnov am intentionat sa merg…dar am ales ceva mai ocolitor, prin Brasov

Harta cu vecinatatile localitatii

Peste tot erau incendii…si pe stanga si pe dreapta, nu prea mari. Uneori se auzea din drum cum troznea focul

Turbaria de la Mandra

La intrare in municipiul Fagaras

Zidurile fostei cetati

D-na Stanca, sotia lui Mihai Viteazu, a fost inchisa in cetate

Un bursuc mort…bietul de el!

La Sambata de Jos…Castelul acela, sunt foarte curios sa-l vad 🙂

In sfarsit am intalnit Oltul, adica cu privirea, pe moment 🙂

Foarte multe astfel de cruci am intalnit pe traseu

Muntii Fagaras

Mai pe seara, dar am intrat totusi si in judetul Sibiu

Inainte mai erau aproximativ 35 de km pana la Balea Lac…pe Transfagarasan. Putin a lipsit sa nu merg intr-acolo 🙂

Asa a fost in prima zi!

Rares are 7 luni

Timpul a trecut… parca ieri urcam cu Oana insarcinata la Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, ia sa vedem cand? …a, prin septembrie, gata am aflat…timpul asta isi lasa amprenta peste tot 🙂

Azi Rares are 7 luni…si este foarte vioi. Cand il iau din pătuţ nu mai sta cuminte ca altadata ci incearca sa se ridice, chiar se sprijina si pe picioare…peste cateva luni o sa mearga. Pe munte nu l-am mai luat ca s-a lasat un frig de cateva zile, ai impresia ca a venit toamna. Si anul trecut pe timpul acesta era foarte cald.

Insa cu Rares s-a intamplat un lucru curios. Raspunde mai greu la „Rares” dar imediat cum il strigi „Adi” intoarce capul. Tot se repeta chestia asta de „n” ori in ultimele 2-3 saptamani. Parca ii place mai mult „Adi, Adiţă”…

Acum cateva zile, abia scapase de la masa, si se inghesuia care mai de care sa-l ia in brate…cine vine pe la noi vrea sa-l ia in brate si sa-l pupe 🙂 Mai am niste poze cu el murdar pe maini si pe la gura de la mancare, dar nu le pot posta…eu cand ii dau sa pape il las sa bage mainile in castron, sa le duca la gura, sa vada cum este :))) spre disperarea…si asa mi se spune ca il invat la prostii de mic :))

….si altceva acum, oricum sunt tot ca acum o saptamana si ceva, cu planuri de evadare 😉 , la Padina Fest am fost, urmeaza altele…

Am descoperit un loc, la circa 400 km, si sunt in transă…sa merg sa nu merg, ma informez de detalii, stiu precis cum arata drumul, de la cati se kilometri se urca, cati km sunt de drum drept, vreau sa iau si bicicleta, dar poate o sui in tren pana la o anumita gara :)) Am facut tot felul de calcule, stiu toate trenurile din Busteni spre Sibiu si Simeria, precum si cele de intoarcere, preturi la microbuze, bilete de tren, orice traseu rutier, popasuri :)) . In paralel pregatesc si o iesire…la Marea Neagra, nu vroiam dar se cere…chipurile sa fie bine, nu stiu ce voi face pe acolo, ca nu ma vad deloc, cand in apa, cand pe plaja, zgaindu-ma la oameni.

Ceva primit de la o persoana apropiata, mare adevar :)), doar alaltaieri am mancat vreo 15 placinte, asa, aproape una dupa alta, nu ma puteam abtine…cand le-am vazut, ale mele toate :)) Dar bine, asta s-a intamplat dupa mai multe luni de consum cu moderatie… de parca asta ar fi o scuza 😉

Revenind la calatorii…”sunt disperat maxim”, ca sa folosesc o expresie a unui prieten, nu plec nicaieri pana nu am o imagine clara si toate detaliile, ma enerveaza sa umblu prin locuri necunoscute si sa caut lucruri banale pe care am omis sa le iau…asa ca ori este totul ca la carte, ori stau acasa 🙂

De exemplu, am fost pe la Schitul Sf. Ana, am vorbit cu staretul, am aprins niste lumanari, de fapt aici este problema…eu am prin rucsac cam intotdeauna, fie un chibrit, fie un aprinzator sau o bricheta. Pe munte, ceva de aprins focul este indispensabil, te poate salva…anul trecut in primavara am mers multa vreme prin ploaie pe culmea Baiului, eram uzi, ne era frig, un foc la marginea padurii ne-a ridicat moralul :)) Si lumanarile trebuiau aprinse…dar cu ce? Ma uit prin rucsac, prin toate buzunarele, nimic. Pana la urma ne-a adus staretul cu o alta lumanare. Bun! Si acasa, gasesc in rucsac si bricheta si chibrit, nu cautasem bine. Motiv pentru care am zis: „i-a da-va naibii!” si le-am aruncat. Adica le tin atata timp dupa mine si cand iti trebuie nu le gasesti :)) Am pus in rucsac altele…fiecare cu stolul lui de pasarele 😉

Acum sa vad si cand vrea prietenul Crisan sa vina pe munte, poate se mai si incalzeste, poate nu se suprapune cu iesirea prin partea aceea de tara unde vreau sa ajung, Sibiu si Simeria fiind doar puncte de plecare.

Pana una alta, azi il sarbatorim pe Rares sau Adrian, acelasi lucru!