Intr-o zi, pe Valea Caraimanului

Am urcat pe firul vaii si nu pe traseul turistic:

Stanca aceasta cu aspect de jgheab, slefuita de cine stie cat timp, mi-a placut foarte mult…un veritabil monument al naturii.

Dupa urcare, o privire inapoi

Si iar o urcare, valea este spectaculoasa, plina de astfel de obstacole…in fata un ochi de apa in care se aflau tot felul de vietati

Din ce in ce mai departe…ochiul de apa, avea o culoare interesanta

Valea se mai „domoleste” pe masura ce urci…in fata un mic baraj din crengi

Apa si castori mai trebuia 🙂

Incendiul din Bucegi, nestins de 2 saptamani

Sa va spun ca ieri in Sinaia am intrat prin targul din centru…ma uit eu pofticios dupa prajituri, ciocolata, etc…si ma atrageau cam toate. Pana la urma trebuia sa plec cu ceva 🙂 Am vazut o minunatie de chec ardelenesc cred, 15 lei si l-am luat plus ceva ciocolata de casa. Foarte bune 🙂 Azi nu am mai coborat de pe munte in Sinaia asa ca un alt chec ramane pe saptamana viitoare…daca mai vin oamenii astia cu targul.

Bine crescut, cred ca avea 1kg, multe stafide, pufos 🙂

Si cateva poze de azi, pana am ajuns sa vad incendiul de la distanta:

La Piatra Arsa

Pe asta nu ati vazut-o! 🙂 Trabant in 2 locuri, cu motorul original, multe iesiri peste hotare, cosmetizat prin 2007, proprietarul este din Brasov…

In zare, statia de telecabina de la Babele

Uitati fumul, incendiul nu a fost stins

Fuuumm! 🙂

S-a „mutat” focul, pe celalalt versant al Crestei cu Zâmbri

Si o filmare de astazi:

Mai multe poze cu zona incendiului, probabil la fel a fost si in intervalul 16-20 iulie. Nu l-a bagat nimeni in seama si s-a extins.

A doua filmare:

Apoi pe traseul de pe Jepii Mici:

Vanturelul rosu, specie protejata…un soim

In loc de final:

Am privit spre locul focului un timp, dupa cum mi se parea 😉 ardea cu flacara …sunt prea ocupat zilele acestea ca as fi mers si l-as fi stins, singur…cum este el acum, dupa 3-4 ore de munca il poti stinge. In timp ce altii se inhama cu bidoane de apa si cer sprijin aerian este de ajuns sa gandesti putin. Daca nu poti stinge focul, atunci il iei de acolo :)) Daca este mic, merge luat, creanga cu creanga, si dus pe acea vale stancoasa. Acolo poate sa arda. Cu un topor m-as fi dus pana acolo…sau poate ca merg. Nici eu nu stiu prea bine cum se aranjeaza lucrurile. Dar, daca merg atunci iau gratarul cu mine, daca tot este foc :))

Nici nu as fi stat pe ganduri, daca nu ar fi fost tataie acela de la ISU Prahova, ce mi-a sugerat la incendiul din Bucsoiu ca era obligatia mea sa sting focul si sa anunt. Deci lui, nu i-a pasat ca oamenii lui au plecat si au lasat jnepenii fumegand pe Bucsoiu…a zis ca legea prevede nu stiu ce, poate mai imi dadea si vreo amenda 🙂 . Nu mai bine stau eu si scriu despre amatorismul lui acum? Si nu mai bine profit de ocazie sa demonstrez ca la fel cum a mintit cu incendiul de pe Bucsoiu la fel minte si acum? Poate el credea ca a scapat mintind si ca alt incendiu nu va mai fi. Asadar sa mearga sa-l stinga, ca de aceea este sef ISU…

Altfel, ar fi mers sa fac o „aroganta” pe munte :))) Mutat focul,  apoi pus gratarul, fata de masa alba, tacamuri. Nu asa este cel mai simplu? Daca focul este mic, cum este acum, decat sa cari apa ca nebunul, mai bine tai toate cracile aprinse si le duci de acolo intre stanci. Iar intre stanci faci gratar :))) Gratar ca sa râzi de incompetenta autoritatilor…glumesc, si da si nu! 🙂

Incendiul din Bucegi si ploaia vazuta de la Stana Regala

Dupa ce v-am aratat ca institutiile statului cu atributii in Parcul Natural Bucegi actioneaza haotic, fara simt de raspundere, existand ici-colo exemple izolate de angajati care incearca sa miste ceva, revin astazi cu o veste: incendiul nu este stins!

Nu l-a stins ploaia de ieri, am vazut astazi din telecabina cum fumul se ridica dintre jnepeni. Asa cum se poate presupune lesne, focul se va reaprinde intr-o zi, doua, trei, depinde de vant. Si astazi a suflat destul de bine…

Ati gasit pe net tot felul de surse ce relatau despre incendiu, ati citit declaratii, le-ati auzit exprimarile…acelor angajati ai statului, mincinosi si incompetenti. Incendiul putea fi lichidat de vreo 20 oameni pusi pe treaba, destul de repede, fara sa mai fie nevoie, de spectacol cu elicopter, de „inventiile” celor de la ISU Prahova ca nu exista poteca si ca au sapat santuri.

Ploaia de ieri in imagini:

Se vede cum iese fum din zona incendiului sub efectul ploii…si totusi focul nu s-a stins

Si acum, cat incendiul nu se manifesta cu putere, trebuie intervenit de la sol…dar mers cu un plan clar de actiune, nu ca sa fie muntele cu oameni. Oricum, voi face in urmatoarele zile cateva lucruri:

-voi adresa Casei Regale o cerere prin care le trimit cateva filmari si imagini de la locul incendiului si le voi sugera sa refuze plata facturii pentru folosirea elicopterului

-voi trimite o adresa la M.A.I. prin care le arat ca interventia elicopterului nu era necesara si ca seful ISU Prahova trebuie demis alaturi de purtatorul de cuvant al acestei institutii. Motivatia este simpla: au mintit pentru a-si ascunde lacunele profesionale.

-voi trimite o petitie prefectului sa faca o ancheta, ii voi pune la dispozitie, un dvd cu filmari si poze, sursele de pe net in care se regasesc declaratiile incompetentilor. Ideea este ca daca la un incendiu de proportii mici cum a fost cel din Creasta cu Zâmbri nu au reusit institutiile statului sa se coordoneze si sa actioneze eficient atunci trebuie luate masuri.

-in opinia mea, factura la elicopter trebuie sa o plateasca acela/aceia care au chemat elicopterul

-intr-o cerere catre Primaria Busteni, voi exprima faptul ca soferii jeep-urilor montane care au carat apa cu bidoanele pe creasta Jepilor Mici, trebuie sa li se plateasca cel putin combustibilul. Acei oameni au familii de intretinut, fiecare zi inseamna pierderi pentru ei. Au fost chemati sa participe la incendiu, chipurile s-au oferit voluntari, adevarul este insa altul. I-au chemat ca sa fie mai multi care sa actioneze…si nu asa trebuia procedat.

-voi trimite Ministerului Mediului o recomandare prin care le sugerez sa-l trezeasca pe dl. Iuncu, directorul Parcului Natural Bucegi la realitate. Sa intruneasca Consiliul Consultativ al Parcului, daca mai stie ce inseamna si sa formeze un comitet de actiune rapida in zona ariei protejate. Cand apare o situatie de genul acesta, sa se intervina rapid. Dar nu bagati in seama toti „mormolocii”.

Macar putina agitatie si tot se va face! 😉

Va spuneam ca astazi se vedea iar fum:

Imagini din telecabina

Si altele, conexe 🙂

Placinta cu mere, nuca si sos de vanilie la Stana Regala…de servit pe ploaie, soare, indicata pe orice vreme 😉 Merge si la incendii, dar dupa…

Urcare spre…

Pe maine! 🙂

Incendiul din Bucegi-Creasta cu Zâmbri, lectie deschisa despre incompetenta autoritatilor cu atributii in Parcul Natural

Am fost ieri pe Creasta cu Zâmbri, si nu pe o inaltime montana de unde isi exprimau tot felul incompetenti parerile, deci vorbesc in cunostinta de cauza.

In noaptea de 15-16 iulie 2012, cerul Bucegilor a fost brazdat de nenumarate fulgere. Putin dupa miezul noptii, un consilier local din Busteni anunta pe Facebook „foc pe Claia Mare”. Pana dimineata, mai multi internauti si-au dat cu parerea, dupa ce au sunat la 112, pompieri. „Am sunat la 112 si mi-au zis ca stiu despre foc, dar sunt niste turisti care isi semnalizeaza prezenta”. Sa dai foc vegetatiei este cel putin un mod ciudat de a-ti semnaliza prezenta :))

Aceasta este insa una din scuzele frecvente cand vrei sa iesi din post linistit si sa te duci acasa, nedorind sa-ti faci treaba pentru care esti platit din banii cetatenilor. Zilele trec, focul ardea mocnit, cei de la telecabina Busteni-Babele si alti oameni de munte semnaleaza focul. Informatiile sunt inexacte, o patrula a Administratiei Parcului nu reuseste sa localizeze focul, in vasta zona salbatica a Abruputului Nordic al Jepilor Mici. Alte institutii nu au nici cea mai mica problema.

Intr-o zi, focul izbucneste cu putere, se da alarma, ISU Prahova precizeaza ca ei au fost anuntati de catre cei de la Parcul Natural, la mai multe zile distanta… Acestia, s-au exprimat in acest mod ca sa-si suplineasca incompetenta dovedita la toate incendiile din Bucegi la care au participat in ultimii ani, pasand vina catre alta institutie.

Creasta cu Zâmbri

Se mai poate spune si altfel, dupa mine, de la mine citire 😉 … s-au tot jucat unii cu focul prin Bucegi, de-a provocat incendii in diferite scopuri si au dat vina pe turisti inconstienti, pana cand au primit un incendiu pe masura. Foarte probabil, la acest incendiu de pe Creasta cu Zâmbri, nu a existat nicio regie…la celelalte de genul: Babele, Bucsoiu, Parcela 14, incendiile au fost provocate cu bunastiinta. A fost si politia la ultimul incendiu, a facut poze, posibil si cercetari, rezultatul a ramas neschimbat: accident, turisti inconstienti, posibil cauze naturale.

La aprecierea mea, este foarte posibil ca piromanii sa execute ordinele cuiva cu diverse interese prin Bucegi. Nu-i va prinde cineva decat atunci cand vor face o greseala…pana atunci sunt liberi. Autoritatile ar trebui sa iasa din lentoare si sa-si puna problema, ca exista cineva care pune foc prin Bucegi.

Revenind la Creasta cu Zâmbri trebuie sa aduc in discutie si fatalitatea romanului „nu ne mai scapa nimeni in caz de ceva”…intr-adevar, judecand dupa ce am vazut ieri, nu avem nicio sansa. Angajati ai statului, fara spirit de echipa, iresponsabili, indolenti, neprofesionisti, ce fac parte dintr-un sistem pagubos…al pilelor. Ce sa faca acestia pentru interesul general in afara de betii, furt din bani publici, tras chiulul, inventat pretexte copilaresti pentru a-si ascunde lacunele, dat interviuri prin care induc in eroare opinia publica.

O sa va spun trei lucruri care imi vin in minte, acum, repede:

– s-a spus ca nu exista poteca, ca este o zona abrupta. Tin sa va amintesc ca pe la 1890-1900 in cartea „Vraja Bucegilor”, Nestor Urechia scria despre poteca din acea zona, denumita „Braul lui Raducu”. Deci este poteca prin acea zona de ceva vreme…doar de „vreo” 100 ani 🙂 Anumiti angajati ai statului, abonati de muti ani la banul cetateanului, nu stiu acest lucru. Pentru curiosi, cautati pe net, excursii, drumetii pe Braul lui Raducu, si o sa vedeti cata lume merge pe acolo si cat de lata este poteca. Mai trebuie sa-i dai cu vopsea si traseul poate deveni unul turistic, fara probleme prea mari…adica cine merge la Vf. Omu venind pe vaile invecinate varfului nu are nici cea mai mica problema de deplasare pe Braul lui Raducu. In afara de mincinosi nu au ai cum sa-i definesti.

Braul lui Raducu

– intr-un comunicat, cei de la ISU au spus ca au izolat focul, au sapat santuri. Nu au sapat nimic, ma intreb de ce naiba tot insista cu sapatul si trag dupa ei cazmale nefolositoare in zona montana? Daca asta stiu, atunci sa-i cheme cineva pe la santiere arheologice, canalul Siret-Bucuresti, nu au ei ce cauta in Bucegi.

– l-au indus in eroare pe primarul Busteniului, ca vine incendiul peste oras, ca arde tot muntele, ca nu se poate interveni si omul a sunat dupa elicopter in toate directiile. Pana la urma au gasit o solutie de compromis, un elicopter M.A.I. sa arunce saci cu apa…ca doar Savin are un cuvant greu.

La cateva zile dupa ce s-a constat amploarea incendiului, constatare vizuala, pacalicii in hainele statului s-au speriat si au zis ca terenul care arde apartine Casei Regale…asa ca…se subintelege. Sa vina Casa Regala sa-l stinga. In teren, cativa jandarmi, angajati ai Parcului Natural, salvamontisti, voluntari, neinsumand nici in cele mai fantastice vise numarul de 100, propagat prin presa, au facut un culoar, au taiat jnepeni, pentru ca focul sa nu se extinda. Actiunea nu a avut succes din ce am vazut ieri, pentru ca, acel culoar a fost prea mic si materialul lemnos nu a fost evacuat. Va spun mai jos unde trebuia evacuat.

Ieri, la telecabina din Busteni am aflat ca vantul impiedica buna functionare a instalatiei, motiv pentru care am pornit de jos in sus spre foc si nu invers cum intentionam. Intr-o ora de la telecabina eram sub Creasta cu Zâmbri pe valea de sub aceasta. Altora nu le-a venit ideea aceasta si au ocolit cu masina prin Saua Dichiului, apoi au coborat in Braul lui Raducu pe suprafetele inierbate ale unui fir al Vaii Comorilor…venind apoi prin Saua Claii Mari.

Spre incendiu

In timp ce urcam vedeam elicopterul aruncand, asa cum ma asteptam, saci din plastic care se rupeau la contactul cu ramurile copacilor, pini, zâmbri, jnepeni. Pilotii, incontestabil profesionisti, stiau ce sa faca, cum sa faca, actiunea insa…o mare stupizenie, o risipa de bani.

Ca exemplu, doua elicoptere, unul strain si unul romanesc pornesc sa distruga un sat. Strainii lanseaza rachete, noi, romanii, deschidem usa elicopterului pentru a executa o actiune de bombardament cu bolovani de diferite dimensiuni. Asa a fost si cu elicopterul pe Creasta cu Zâmbri…un „bombardament” fara sens. Sacii din plastic ramasi, coroborat cu vantul puternic si curentii produsi de elicopter intretineau incendiul sau constituiau o sursa buna de revigorarea a acestuia.

CUM AR FI TREBUIT PROCEDAT! Daca aveam niste reprezentanti ai statului normali.

Directorul Parcului Natural Bucegi, dl. Horia Iuncu, trebuia sa-l sune pe acel primar din raza incendiului, respectiv primarul Busteniului, sa-i ceara sprijinul. Cel mai bine era sa-i ceara un spatiu, o camera la Centrul Cultural.

Suna apoi pe seful ISU Sinaia, seful Salvamont Busteni si pe cel de la Salvamont Prahova, Jandarmerie si Politie din zona, Directia Silvica si Ocolul Silvic si-i chema apoi la o intalnire. Daca flacarile se vedeau din oras era limpede ca problema era una grava. Si, daca acesti oameni erau responsabili, constienti ca reprezinta statul, comunitatea, lasau pentru un timp alte treburi si veneau.

In paralel, trebuia trimisa o echipa de 2 oameni pe un versant opus, dotati cu un telefon, o tableta, mancare, un cort la ei, iar la fata locului o alta echipa sa culeaga date clare. Nu sa actioneze haotic, hei-rupist, cu bietii soferi de taximetrie montana incarcati cu apa, mers cu bidoane cu apa in spate…nu am depasit faza de gandire medievala.

Telefoanele, tabletele au suficiente aplicatii sa primesti poze, sa vezi live, mai ales ca este semnal in acea zona si cea de vizavi. La Centrul Cultural, cei prezenti ar fi putut vedea ce arde si cum arde, dispune masurile ce se impun, tinand cont de propunerile celor din teren care trebuiau sa fie de asemenea oameni normali, nu tot felul de speriati de bombe imaginare.

Un om normal, cunoscator al muntelui, cu simt de raspundere ar fi observat un lucru: ca arde indeosebi versantul estic si creasta acelei uriase stanci. Si daca arde primul lucru este sa ai grija sa nu se extinda. Daca versantul estic al Crestei cu Zâmbri ar fi ars in intregime, lucru greu de presupus pentru ca este aproape vertical, si nu sunt prea dese culoarele de legatura dintre copaci, nu ar fi fost nicio problema. Copacul ce ardea ar fi cazut in vale, valea pe care am urcat si care este stancoasa, neexistand vreun pericol de extindere. In acel loc o echipa de 4 oameni ar fi ridicat un mic zid din bolovani ca sa nu ajunga bucati de jar mai jos, accidental. Adica o sansa la vreo 200 🙂 dar ca masura de prevedere. Au chemat elicopterul sa stinga incendiul de pe acel versant, actiune ce trebuia lasata la final. Preocuparea principala ar fi trebuit sa fie indepartarea vegetatiei lemnoase de pe creasta. Tot ce era creanga, lemn fumegand trebuia scos pe poteca, adica la o distanta de 100 metri si…aruncat in acea vale stancoasa, unde putea sa arda mai departe sau putea sa nu arda, nu conta, altceva nu avea ce sa ia foc. Prioritatea trebuia sa fie: sa nu lasi focul sa intre in jnepeni, daca intra in ei este foarte, foarte greu de stins.

Versantul estic

Cand am ajuns ieri, ardeau exact acei jnepeni taiati pentru a fi trasat un culoar. Trebuiau taiati mai multi jnepeni si lasata goala o suprafata mai mare de teren iar lemnul taiat trebuia evacuat. Apoi scopul principal limitarea incendiului ar fi fost atins. Pe versant se putea cobori cu o coarda, taiati cativa copaci situati mai aproape de cei aprinsi si incheiai si acest subiect. Vorbesc din cele vazute la fata locului, un loc unde niciun sef de institutie nu a ajuns, un loc unde a fost nevoie sa se aduca voluntari din Bran, pentru ca din Busteni se pare ca nu erau doritori. Ce este drept nici nu stie cineva cum sa faca o organizare in folosul comunitatii…niste bani europeni de capusat daca se poate!

Valea, o buna bariera in calea extinderii focului

Jnepenii taiati ardeau in doua locuri, cu flacara…de regula, jneapanul poate arde fumegand zile in sir

Incendiul ar fi fost stins de cel mult 20 de oameni cu tragere de inima in 2 zile. Prin stins inteleg in principal actiunea de defrisare in jurul crestei si taierea catorva copaci de pe versant…important este in prima faza nu sa combati efectul ci sa anulezi cauza.

Angajatii Parcului, doi de la ISU, voluntari din Bran…iata-i pe cei 100 din presa 😉 … 1, 10,32, 78, 100, hai ca sunt toti!

Ieri, ardeau cu flacara jnepenii. Am turnat cei 6 litri de apa pe care i-am adus, am mai gasit 2 intr-un bidon pe acolo, nu era nimeni prezent…si l-am lasat fumegand, pana au sosit cei de la Parcul Natural cu voluntarii din Bran, 2 de la ISU (deja traim istorie reala daca au ajuns ei acolo, notati in cartile de istorie aceasta fascinanta marturisire!) si un padurar…vreo 10 persoane, cu drjube, apa si topoare. Daca nu arunca crengile taiate in acea vale, dar nu de-a dreptul ci sa mearga pe poteca mai in sus, nu stiu cum vor reusi sa-l stinga definitiv. Asa, jneapanul poate parea stins si il vezi dupa 5 zile arzand in flacari mari.

In spate lor, Georgica padurarul 🙂

Elicopterul putea fi folosit de vreo 2 ori poate, sa stinga flacarile de 2-3 metri cum s-au zis ca erau…dar chiar si asa, focul ardea intr-un loc, defrisarea avea loc la 30 metri distanta…mai bine distrugi 100 mp de jnepenis decat sa-ti arda 1000 mp si sa nu stii apoi cum sa-l limitezi, focul. In plus, elicopterul a umplut de plastic jnepenii, daca incendiul se va propaga, va arde bine plasticul cu jnepeanul, am vazut ca „se inteleg” bine 😉

Vreo 3 zile a intervenit elicopterul, va dati seama ce factura uriasa va trebui platita…de noi sau de Casa Regala. Fara incompetenta si delasare, pe sistem „noi nu schimbam lumea” incendiul ar fi fost lichidat de o mana de oameni de munte.  Cu cineva responsabil care sa coordoneze actiunile si cu oameni constiinciosi, lucrurile ar fi stat altfel…le-a placut sa-i vada lumea pe la televizor, lamentandu-se. Pe toti care i-ati vazut miorlaindu-se la microfoane, sa stiti ca ei si sefii lor nu au ce cauta ca angajati la stat.

Inexistenta poteca, nu este cale de acces…o vezi si din avion. Ea te duce chiar la Creasta cu Zâmbri

Niste regii de prost gust, cu munca in zadar, stiti, munca din aceea prosteasca la fel ca in armata…ca sa nu stai adunai frunze. Asa si acum…ca sa arate ca fac ceva, umpleau saci cu apa, mergeau cu masinile chipurile „la interventie”, „in misiune”. Va dati seama in ce lume fantezista li se invart mintile? Va dati seama cat de putred este acest sistem corupt al statului, cu angajati adusi pe alte criterii decat cele profesionale?

La fata locului, pentru ca tot vorbim de inexistenta unei poteci prin acea zona 🙂 a fost si inspectorul Clementin de la Parcul Natural. Omul acesta are pe la 100 kg si a ajuns fara probleme, la fel si altii cu tragere de inima. In schimb, anumiti jandarmi, pompieri, alti angajati ai statului, mult mai tineri nu au vrut sa mearga, gasind tot felul de tertipuri. Intr-o tara normala, acum trebuia facuta curatenie in unele institutii. Sa plece la alte treburi aceia care nu au mers la incendiu si care nu au o explicatie argumentata. Lucrurile vor merge insa mai departe, toti incompetentii vor fi felicitati, Ocolul Silvic va multumi ISU, ISU pilotilor, Jandarmeria Salvamontului, unii altora, si actele vor arata bine fiind toti de comun acord. Nu ar fi rau sa i se sugereze primarului din Busteni, dl.Savin, sa mai faca pe cineva „cetatean de onoare” al orasului 🙂 Acum ar exista si motivatie „a salvat orasul, muntele, de foc”. Stiti doar ca la Busteni este deschisa cu fonduri europene o fabrica de cetateni de onoare, unde acestia se fac pe banda rulanda. Si conform cincinalului  trebuie indeplinit si planul…o lume, un oras numai din cetateni de onoare :)) Nimeni sa nu mai plateasca vreun leu statului, toata lumea sa ia terenuri free pe Valea Cerbului :)) Sa nu va inghesuiti…ca sa nu faceti buba la picioare, asteptati „umpic” :)))

Abisuri, si de o parte si de alta, a potecii :)) Data viitoare o sa imi iau ceva sa ma leg la ochi…ca mi se face rau de atata inaltime :))))

Saci scosi de mine de prin jnepeni, cca. 30 bucati si dusi mai departe de zona focului.

Pe aici au coborat oamenii din imaginile de mai sus, adica prin partea superioara a Vaii Comorilor

Astea fiind spuse, nu-i mai credeti pe aceia care vorbesc pe la televizor…nu stiu decat sa minta pentru a-si acoperi lacunele profesionale.

Cititi si din alte surse:

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/o-noua-interventie-a-elicopterului-mai-la-incendiul-din-bucegi-271366.html

Veti observa cum cel de la ISU vorbeste despre „terminarea unei fasii de protectie”…ati vazut vreuna prin imaginile mele, de la fata locului? Omul bate campii si abureste lumea cu un limbaj cu termeni militari. Ati vazut cumva ca focul arde doar „intr-o zona foarte abrupta”? Cititi si ce mai preciza omul acela, maior la ISU, cu panta de 80%, ce i se spunea si lui ca visau unii, altii 🙂

Mai cititi cat de fraieri sunt, cu apelarea la sprijinul unor tari vecine, cu derogari de zbor… luati va rog nota de aceasta LECTIE DE PROSTIE AUTOHTONA! Are de toate…mai ales final, cu 100 de persoane care lichideaza incendiul…i-am numarat, mai numaratii si dv, ca am obosit, asa sunt de multi! Eu zic ca poate am gresit si ca parca erau mai multi de 100, eu asa zic…daca stau sa ma gandesc umpic si nu un pic, erau cu mult mai multi. Adica erau multi-multi, incendiul nu a avut nicio sansa…Domnilor sefi de institutii, sa le dati prime celor 300, m-am gandit eu bine si sigur cei 100 vor fi prin acte 300, si lor si dv. Fara ei, voi, nu stiu ce ne-am fi facut…

De aceea se nasc cate unii ca sa faca diferenta! 🙂

Poze de la Marathon 7500

Sa postez si alte imagini de la maratonul de pe Bucegi organizat exemplar de catre CPNT Brasov.

Poate va asteptati unii dintre dv. sa vorbesc despre incendiul din Bucegi…am vorbit azi la un post de radio, ce sa va spun? Definitia incompetentei, a iresponsabilitatii, nepasarii, amatorismului? Le-ati vazut cand am descris incendiul din Bucsoiu de anul trecut.

ISU Prahova nu are pregatirea necesara de a interveni la incendiile din zona montana…

In Bucegi, totul se desfasoara haotic, se paseaza responsabilitati, daca ati vazut au aruncat apa din elicopter de multe ori…si mai rau il aprindeau. Nu le-a zis nimeni ce sa faca, cum sa faca, au mintit ca au sapat santuri sa limiteze incendiul…dar lumea este proasta si crede. Deci vezi cum arde o creasta montana si te incapatanezi zile in sir sa crezi ca incendiul nu se poate extinde. Pentru ca un incompetent a declarat ca au facut santuri…iar daca privesti ca un om normal, constati ca un trunchi aprins cade de pe creasta undeva mai jos la sute de metri…peste alti copaci, logic. Oare ii aprinde sau nu?

O sa vorbesc la timpul potrivit, pana atunci felicitari celor implicati, angajati ai PNB, voluntari, soferi de jeepuri…cand aud de ISU Prahova si incendii montane…oamenii acestia or fi buni la incendiile din orase, pe munte nu au ce cauta, nu vor putea in viata asta sa faca ceva in acest sens 😉

Pozele asadar:

Presedintele CPNT – Sendre Marius la sedinta tehnica

Poza din cortul meu spre? …spre departe 🙂

Muntele Doamnele

Asteptand ora de start care venea cam greu

La start Razvan cu nr. 122

Aproape de iesirea de pe Piciorul Pietrei Arse

Ca si in alti ani, dupa circa 3 ore de la start eram la cantonul Jepi

Va spuneam intr-un post anterior de ochi lucind in intuneric. Am tinut sa va arat si dv.  Era o capra neagra.

Castigatorii…cei mai buni de la acest maraton

Silviu Balan si Nusu Neagoe

In Valea Ciubotea

In Valea Gaura

Pentru mine acest loc este cel mai frumos de pe intreaga Vale Gaura

Sponser…cei mai mari sustinatori ai competitiilor de anduranta montana

Telecabina si statia de la Pestera, felicitari celor de la Teleferic Prahova, au fost solidari cu organizatorii maratonului

In imagine Matrix, isi verifica bicicleta inainte sa plece spre casa…venise sa ne vada 😉

Lucian Clinciu „legenda maratonului montan din Romania” vorbind despre alte competitii

Un cameraman foarte profesionist, s-a lasat in voia evenimentelor, un tip foarte istet si de treaba

Fugind din calea sampaniei :))

Bubulu si Georgiana…daca noi la masculin am dus Busteniul si Sinaia pe locul 4, ei le-au ridicat la mixt pe locul 3.

Fetele de la SpeoJump au ocupat locul 3

Si noi, asteptand editia de anul viitor

Multumim tuturor celor care au fost alaturi de noi, cu gandul, prin telefon, sub orice forma …sa stiti ca alergam la acest concurs si pentru ca este rusinos ca orase de munte, de genul Busteni si Sinaia, sa nu aiba reprezentanti la „regalul maratoanelor montane din Romania”…

Am alergat fara tricou de pe Bucsoiu prin Ciubotea si pana la iesirea din Valea Gaura. M-a prins soarele, mi-au crapat buzele de la vant, ne-au ciupit tantari sau alte insecte, gleznele au facut cunostinta cu multi bolovani, a fost si frig si foarte cald…am fugit cu disperare de echipajul mixt romano-american si am pus intre noi si ei o distanta mare…au venit dupa circa 3 ore la sosire. Am alergat cat am reusit de bine, am folosit orice avantaj oferit de teren, asa le-am si intrecut pe ultimele sute de metri pe Gianina Tanase si Diana Vasiac. O doctorita spunea ca atunci cand bei apa rece si esti incalzit se intampla ceva pe la gat, diafragma, si nu mai poti respira bine…de tinut minte pe viitor. In mod cert, nu aveam vreo sansa sa intrecem cele doua echipe SPONSER ce s-au situat pe primul loc. Dar locul 3 il puteam obtine…acum, pentru la anul avem acelasi obiectiv, intrarea in primii 5 cu un timp de 22-24 ore. Ne-au felicitat sportivi de talie nationala, cel mai mult m-a impresionat gestul lui Cornel Spiridon de la CPNT, cat si-a dorit el sa reusim acelasi lucru petrecut in Ciubotea…sa ajungem si echipa de pe locul 3. Asa a fost sa fie…si trebuie sa fim multumiti cu aceasta performanta, locul 4 la cel mai dificil maraton al tarii. Cu siguranta, in urmatorii doi ani, nu cred ca va mai fi cineva capabil, din Valea Prahovei, sa ocupe acelasi loc la sectiunea Elita. Bineinteles, ca si altii, pe parcursul traseului, am injurat si m-am injurat, „ce caut aici?, nu mai vin”, dar cand ma gandeam ca acele doua echipe Sponser aflate in fata, sunt compuse din alergatori cu varsta pe la 40 de ani…ma motivam 🙂

Marathonul 7500 este o intrecere cu tine insuti, in primul rand…am incheiat cu bine si a patra editie aducand multumiri in primul rand LUI.

Marathon7500 – un loc destul de bun, 4

Am obtinut o clasare foarte buna, cu mult inaintea altor sportivi renumiti…locul 4 la cel mai dificil maraton din Romania. Am parcurs cei 92 km din Bucegi in 25h si 43 min…la circa 50 min de locul III.

Revin mai pe seara sau maine! Multumesc! 🙂

gata e seara :))

Asadar, sa incep 🙂

Dupa baie, masa si putina odihna, vezi mai bine lucrurile.

Am plecat la Marathonul 7500 din Bucegi, competitie la care mi-am propus sa particip multi ani. Anul acesta a fost a treia oara cand am incheiat aceasta cursa de anduranta montana…a treia oara la categoria Elita.

In 2012 a fost a patra editie de Marathon 7500…de data asta ne-am situat pe locul 4. Circa 30 de echipe au abandonat. Efortul fiecarui membru al echipei Bucegi Natura 2000 a insemnat un consum intre 17.000 si 18.000 de calorii…in 25 de ore si ceva.

Un binemeritat loc 4…la anul vom veni si mai repede, iar daca nu urcam pe podium o vom face peste 2 ani, 3 ani, intr-o zi vom fi si mai sus. Acum, realizez cat de mult inseamna aceasta clasare…nu este rau deloc sa alergi cot la cot cu maratonisti renumiti si sa ajungi in preajma podiumului. Poate va asteptati sa spun ca am facut o cursa perfecta, foarte buna, etc.

Deloc! A fost cea mai slaba participare a mea la vreun concurs din ultimii ani. De fapt, nu imi amintesc sa fi parcurs vreodata vreun maraton…si sa mi se para foarte lung…

Am atins punctele de control conform planului nostru. Toata ziua, pana la ora de start am fost foarte binedispusi…

Startul s-a dat la fel, multi fugeau cat puteau de repede…noi, la ora 21 eram langa Cantonul Schiell, si de aici ne-a prins noaptea. La Busteni, nu stiu ce mi-a venit si am baut un pahar cu apa dat de cei din punctul de control, acolo fiind si punct de hidratare. Mi-am dat seama ca era apa rece dupa ce am baut-o 🙂 si eu niciodata nu beau apa rece cand alerg. Dupa 10 minute, plamanii nu mai incapeau in piept, trebuia sa respir foarte des si usor. Nu puteam inspira aer normal, ma durea tot pieptul…am ajuns in 2 ore si jumatate la Babele. Eram terminat 🙂 Bine ca era noapte ca probabil aveam o faţă 🙂

Inainte de start

Nici coborarea spre Babele nu a fost cum am vrut…nu puteam alerga repede pentru ca ma durea ba una, ba alta. Cand organismul nu primeste suficient oxigen iti da tot felul de semne. La 7 ore de la start eram inapoi in tabara de la Pestera. Ne-am intins putin, fiecare in propriul cort, am adormit…si ma trezesc brusc 🙂 Razvan a crezut ca vom renunta…ceasul arata 1:54. Il trezesc, inghetasem de frig, si am pornit spre Vf. Omu…eu, in aceeasi stare, aproximativ. El intreba daca sunt bine, eu ii spuneam ca da. Pur si simplu, eu nu pot sa renunt usor…

Am prins apusul aproape de Piatra Arsa

Inspirati, am avut mai multe sticle cu apa plata in masina si am pus cateva plicuri de magneziu iar pana la Omu, am baut treptat.  La 4:05 eram la 2507 m, cu aceeasi respiratie dificila, cu o mana apasand zona ficatului…a urmat Valea Cerbului, plina de bolovani, fiecare hop il simteam, dar planul pe aceasta portiune a fost realizat…2 ore.

Pot sa spun ca la acest concurs am intrecut orice echipa feminina sau mixta…asta este o performanta. Sa o intreci pe Gianina Tanase, Vasiac, sau pe surorile gemene David de la SIS Adventure nu este putin lucru. Fetele acestea alearga mai bine decat 95% din echipele masculine de la Marathon 7500. Pe Valea Cerbului s-a petrecut acelasi lucru ca si in ultimii doi…le-am intrecut pe surorile David. Urma alt lucru sa ne depaseasca ele pe Bucsoiu, si sa ajunga ulterior la sosire inaintea noastra.

In 2010 si 2011 mereu ne depaseau pe Bucsoiu…eu cand le vedeam ca se apropie de noi priveam in alta parte :). Ma epuiza realitatea, ritmul lor constant. Anul acesta nu s-a mai intamplat! 🙂 Coborarea pe Plaiul Fanului ne-a dat dureri in genunchi…urata portiunea aceea. Apoi in 2 ore am ajuns La Prepeleag si in alte 2 ore la Vf. Omu, pentru a doua oara.

Am urcat o vreme in tandem cu fetele de la Speojump, bineinteles ca eu eram ultimul, oprindu-ma deseori sa respir, nu-mi ajungea aerul. Si totusi urcam destul de bine…la un moment dat am folosit o scurtatura si am iesit inaintea fetelor si a lui Razvan…ei erau prea departe ca sa-i chem dupa mine…iar de strigat, nu mai aveam voce 🙂 Sa nu va mirati ca vorbesc de o scurtatura pe Abruptul Bucsoiului, chiar este una, lejera, si am ajuns la vreo 300 m inaintea lor. De aceea, acest maraton nu este doar o simpla alergare…implica multe lucruri, cunoasterea muntelui, rezistenta, ambitie… La Omu am ajuns toti patru. Evident in spate, pe Vf. Bucsoiu se aflau surorile David, asa ca desi nu concuram impotriva lor, am pornit imediat spre Valea Ciubotei, singuri.

Prin Ciubotea ma apasam cu doua maini 🙂 , dupa 2 ore eram la punctul de control si dupa alte 4 pe Valea Gaura inapoi la Vf. Omu pentru ultima oara. Eram pe locul 5 la Vf. Omu cand am ajuns a doua oara…apoi am mers si alergat cat s-a putut de repede sa ajungem echipele din fata. Pe cei de pe locul 4, un american si un roman, i-am ajuns aproape de refugiul salvamont din Ciubotea…pe ceilalti nu am reusit sa-i mai ajungem. Ne-am pastrat avantajul fata de cei de pe locul 5 si am redus dezavantajul fata de locul 3.

Tind sa cred ca aceia de pe locul 3 au dat totul iar cand ne-au vazut in spate s-au motivat si mai puternic, tineau la locul lor. Cred ca ne-au vazut de undeva de pe o treapta glaciara a Vaii Gaura, pe noi, aflati in poiana unde era punctul de control. I-am observat apoi cand erau iesiti din Valea Gaura…pana la sosire diferenta de timp nu prea s-a schimbat intre noi si ei, ramanand pe la 50 minute. Ei alergau cat puteau, noi la fel…ca sa nu mai zic ce viteza aveam cand am auzit cum rasuna in Valea Gaura vocea americanului. Cand am ajuns la Vf. Omu am inceput sa depasim si echipele de la sectiunea Hobby ce au avut startul sambata la 6 dimineata.

In 3 ore si jumatate de la Vf. Omu alergasem pe Drumul Granicerilor pana in Saua Batrana, coborasem versantul in Poiana Gutanului, urcasem in Saua Strunga si de acolo inapoi la Pestera, trecand linia de sosire la 19:43. Nu se astepta nimeni, nu credea nimeni, noi stiam de ce suntem in stare.

Sunt constient acum ca pot alerga fara mari probleme zeci de km. Daca nu era problema cu apa am fi ajuns sigur pe locul 3…dar atat a fost sa fie la aceasta editie. Am renuntat la speculatii cu „daca”…am inteles ca si altii au avut aceeasi problema cu apa si au abandonat…eu nu puteam. Multi nu-si recunosc greselile, nu vorbesc despre problemele de pe traseu, iar cate unii, maratonisti de renume nu au avut puterea sa stea in tabara la festivitatea de premiere.

Festivitatea

Momentul in care am fost strigati sa luam diplomele

Asa cum spunea un prieten, dupa abandonul unor sportivi de rezonanta nationala „7500 nu este un maraton pe strada, este o chestie pentru muntomani”.

Organizatorii au fost si cu aceasta editie la inaltime…la anul se va propune ca startul sa se dea la ora 12 noaptea. CPNT Brasov este demn de laudat…probabil peste 50 de tineri au fost implicati activ in desfasurarea acestui „regal al maratoanelor”. Nu stiu cate echipe au trecut linia de sosire, stiu doar ca echipa poloneza a renuntat, la fel si una rusa sau georgiana… La vreo ora dupa noi a sosit si echipa de pe locul 5.

Organizatorii

Cateva cuvinte despre cei implicati, laude, multumiri, nemultumiri, dupa cum se va intelege:

– Stana Regala, sustinatorul nostru, nota 10

– SC Teleferic Prahova SA, prin statia de telecabina de la Pestera – au asigurat curentul electric, necesar iluminarii taberei

– Salvamont Dambovita a sprijinit organizarea cu personal specializat si a asigurat apa potabila intregii tabere…de cateva sute de persoane

– Salvamont Bran, prezenta constanta la Vf. Omu si imprejurimile acestuia, cat si la refugiul din Ciubotea

– Jandarmeria Montana postul Padina, nu vreau sa par rau, dar la distanta de noi erau cel putin 30 de corturi ale unor turisti. Timp de 2-3 nopti de la o cladire aflata in constructie, se auzeau strigate ce i-ar fi facut invidiosi si pe cei din triburile de prin jungla. Turistii cat si cei de prin tabara se plangeau de zgomotul insuportabil…bine ca noi nu am dormit. Posibil sa fie permis sa haulesti de la 10 noaptea pana la 4 dimineata…pe un perimetru de cateva mii de metri patrati. Strigatele lor noi le-am auzit cand coboram la 12 noaptea de la Babele…jandarmii nu le auzeau de la 300 metri distanta, pe cand noi de la cativa kilometri. Nu vreau sa comentez mai mult, intelegeti, este o chestie de bun simt, lipsă, si de colo si de colo 😉 As fi sunat pe cineva din Targoviste, de la Jandarmerie, sa-i motiveze putin pe angajatii din post…dar cei de la Padina ar fi tinut minte si probabil la anul nu le-ar mai fi dat autorizare organizatorilor de la 7500 sau cine stie ce probleme le-ar fi creat. Asa merg lucrurile prin Bucegi, din pacate.

– Administratia Parcului nu a fost prezenta, probabil preocupata de incendiul de pe Claia Mare

– Instructorii Centrului Montan al Jandarmeriei nu au mai participat in acest an,de asemenea, niciun echipaj Salvamont nu s-a inscris in competitie. In schimb, ne sunau sau intrebau pe unde suntem si cum suntem…si eu eram „praf” :)) Oricum, chiar si asa, si tot am scos un timp bun, un loc bun.

– Multumim si prietenilor de pe blog, ce ne dadeau sms-uri, tuturor celor care au fost alaturi de noi, in orice fel, in aceasta cursa…infernala.

O poza cu echipa SIS Adventure

Mai asteptam un an 🙂

Si fisa de concurs…ca dovada 😉

Maine voi posta mai multe imagini…deocamdata ma cheama viata cotidiana :))

Multumesc!

De pe munte adunate…

Un post cu diverse, ne vedem luni 🙂 Merg la 7500 😉

Micutul lac de la Piatra Arsa

Peste cateva zile nu mai era…l-au baut animalele: oi, porci, cai, vaci 🙂

Portret in stanca

Un pseudo-refugiu 🙂 De fapt, ceva numai pentru oamenii de munte 🙂 Am zis ca o sa incerc sa raman o noapte pe acolo, sa vad animale…dar nu prea ai pe ce sa stai 🙂

Povesti

Asta este chiar frumoasa

Prinsa de o vesnicie, de acum pentru mai putin timp

De bunavoie si nesilit de nimeni a vrut sa fie pozat

Sa aveti un week-end plin…de lucruri frumoase 🙂