Povestile morbide ale Bucegilor

Munte. Frumusete. Sanatate. Istorie. Natura. Oameni. Experiente. Putere…Viata!

Dar muntele poate fi si altfel. Povesti tacute, asternute cu litere de o culoare in cartea Bucegilor.

Asteptare…dar este acolo, sus

Unul dintre cele mai sinistre locuri de prin Bucegi…multi care trec pe poteca din Padurea Cocora au aceasta „senzatie”

Fostul sef al formatiei Salvamont Busteni

La Varful Omu,

Pe Bucegi…surzii pot auzi si orbii picta muţi. Acesti oameni sunt mai atenti decat multi altii, chipurile mai sanatosi.

Se vede 😉 cam ingust, dar totusi vizibil

Rares, Expeditia, Vf. Bucura si Fosilele

O zi interesanta, astazi. Nici nu m-am dezmeticit bine ca ziua isi si cerea „tributul”. Mai intai, ma reped la calculator sa-i dau substanta unui proiect mare, gandit de mult, nu foarte in detaliu, pentru ca nu stiam cand ii vine momentul. A venit insa si am trecut la lucru. Repede ordonez imaginile si ramane partea de tehnoredactare…din minte evident, ca nu merg cu copy/paste niciodata.

Scriu o pagina, doua, si cu o ureche o aud pe Oana ca pleaca la cumparaturi cu o prietena. Doar nu cu mine :)) Pentru ele poate este un lucru super placut, pentru mine ar dura putin timp. Dar le place sa se hlizeasca prin toate rafturile… Varul meu mai este asa, dar ăsta ar face orice femeie invidioasa. Am mers cu el prin Brasov, Doamne ce am patit pe acolo. M-am intors singur categoric. Printre ce vroiam noi sa cumparam, mai vroia el o pereche de blugi. Nimic obisnuit. Doar ca a intrat la un magazin, apoi la altul, si iar la altul si tot asa o tinea. Proba colo o pereche, dincolo alta. Vazand acestea, l-am considerat cu o piesa lipsă. El mai si lăsa vorbă pe unde trecea ca se intoarce imediat 🙂 Ne-am vazut acasa iar la cumparaturi niciodata in viata asta, si au trecut ani buni 🙂

Dupa plecarea Oanei, -era vreo 10:30, nici pana la ora 15 nu s-au intors 😉 chipurile, ploaia care le-a prins, aglomeratie, texte feminine amuzante prin neadevarul lor, s-au holbat prin tot supermarketul-, … imi dau eu seama ca am uitat de…Rares 🙂

El, dragalasul, statea ca un ingeras cuminte in pat si se uita la mine. L-am vazut si mi-a zambit. Prin urmare, am uitat de alte treburi si m-am dus la el sa-l ia tati putin in brate. Si el bucuros tresălta intr-una, scotea diverse sunete. Il iau si-l pun in patul meu, sa-l am sub ochi. Dupa o vreme de scris, imi dau seama ca este putin cam agitat. Ii prepar lapticul, apoi il ajut sa dea aerul afara si zic eu ca am scapat. Dupa scurt timp dadea din picioare si nu a joaca. Asa ca, a urmat schimbarea :)) Putina baita, alifie, alt scutec, alte hainute…si el nu statea deloc linistit, se juca cu mana mea, se rostogolea de pe stanga pe dreapta, râdea…l-am imbracat pana la urma.

L-am asezat in pat si am recurs la metoda consacrata de a-l adormi: pupici pe frunte si mangaieri usoare pe cap si fata. Peste cateva minute dormea. Reusesc sa dau telefon si sa aman unele lucruri pentru maine. O femeie daca pleaca la cumparaturi atunci timpul se opreste, nu mai exista. Si scriu mai departe, noroc ca mai foloseam si „scrisul de 14” pe alocuri. Nu prea simteam oboseala pentru ca era un proiect pentru Bucegi la care tineam. I-a venit randul in sfarsit.

Ca un facut, ma suna un prieten. Tot cu o chestie ce o urmaream de vreo trei ani. O intreaga „armata” va veni pe Bucegi. Au vizionat o filmare cu ceva descoperit de mine in urma cu cativa ani si vor sa-i duc in acel loc. Lista ar fi alcatuita din oameni cu renume in cateva domenii. Tot ce sper este sa nu fie din Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi pentru ca ii voi purta prin cele mai bolovanoase locuri :)) si pe cai foarte lungi. Orice activitate de cercetare din Parcul Natural Bucegi se desfasoara doar cu acordul acelui Consiliu. Va imaginati insa ca pentru mine, oamenii acestia din Consiliul Stiintific, in afara de dl. Cristian Goran, desi doctori si mari academicieni nu au nicio valoare. Ei dadeau avize pentru proiecte cu impact asupra mediului fara ca macar beneficiarul proiectului sa fi depus  o banala cerere, nu zic studii. Astia nici nu trebuie luati in considerare…

Ok, sa revin la Rares…s-a trezit si atunci i-am dat un iaurt amestecat cu cereale si cu o banana. A mancat cam jumatate din ce-i pregatisem, apoi iar i se inchideau ochii. Stau putin langa el, presupunand ca va adormi, da’ de unde 🙂 Ma prefac ca adorm, inchid ochii eu, dar el ii facea mari pe ai lui si ma privea. I se paruse ciudat ca dorm. Am izbucnit in ras, apoi am zis sa-l las in pace. Dar nu ma lăsa el. Cu o mana ma tragea de par, de obraz, radea…asa ca pana a adormit a trecut mai bine de o jumatate de ora. L-am invelit, pupat usor si la treaba.

Despre Vf. Bucura acum,

Ati vazut ce s-a intamplat, adica ati citit ce am scris, o experienta pe acel varf, cum o numeste fiecare 😉 Eu vorbesc cu multi oameni, din „simplul” motiv ca nu vreau sa sar de pe linia normalului, crestina. Nu accept si nici nu resping unele lucruri… doar le tin „in asteptare” ca la telefon, pana la acel moment cand le va veni scadenta realitatii/intelegerii. Printre aceia cu care vorbesc sunt si preoti, mari duhovnici, oameni care prin fiecare cuvant spus transmit iubirea LUI. Si voi posta o parte din vorbele unei astfel de persoane, nu am acceptul său, dar nu cred ca se va supara. Pentru ca nu fac acest lucru ca sa ma inalţ pe mine ci pentru ca si altii sa invete din asta. Iar mai bine ca dumnealui, eu nu ma pot exprima:

„te salut frate…ma bucur sa te aud..ca sa zic asa…am citit articolul..ma rog..nu este un subiect care ma pasioneaza si nu din ignoranta..insa eu stiu asa…si de la Sfantul Apostol Pavel..ca vrajmasul nostru diavolul umbla racnind ca un leu pe cine sa mai inghita…ca cel mai subtire loc al nostru prin care intra cel mai usor vrajmasul este gandul…ca lantul prin care ne leaga este patima…si multe altele…de ce spun acestea….pentru ca nascocirile mintii omenesti fara de Dumnezeu…a inlantuit de-a lungul vremurilor multe suflete…subiectele respective pe marginea acestor teme si atata pasiune nascuta pe marginea lor din pacate si printre fratii nostri intru Domnul nu ar trebui sa fie preocupare noastra, ci MANTUIREA …asta una…

De asemenea,

„adevarul frate este unul si acela este Dumnezeu….sti Duminica a fost evanghelia cu….luminatorul trupului este ochiul…trebuie sa avem mare grija la ochiul sufletului care este mintea…”.

Cuvinte atat de pline de inteles, de care va doresc fiecaruia sa va bucurati, citindu-le!

Cu fosilele acum…

Nu vreau sa va ganditi ca sunt atotcunoscatorul muntelui, doar ca intr-adevar am o predispozitie de a ajunge prin anumite locuri. Da, am gasit tot felul de fosile, pietre, un cutit din bronz, un fier probabil de la un tun sau poate mai vechi de perioada medievala, stiu locuri cu inscriptii, morminte, multe altele. Intreaga mea poveste, intitulata buceginatura2000, se sprijina pe toate aceste lucruri. Nu trag concluzii in functie de unul singur. Le am asezate toate ca intr-o biblioteca, mentala, si le privesc in acelasi timp si fiecare are o legatura cu altul, si fiecare cu ceva nou…la timpul lor.

De data recenta, am mers pe niste varfuri montane, ceva obisnuit cand merg pe munte. Cand merg, nu neaparat caut ceva, privesc ca tot omul, atent la imprejurimi. Am gasit o piatra, sau mai degraba o stanca, la peste 2000 metri altitudine. Pe langa aceasta au trecut mii de oameni, mie mi-a sarit asa deodata in privire. Fara sa ma apropii de ea, mi-au venit in minte doua cuvinte „fosil” si „marin”. Superba piatra! Am admirat-o putin, cateva poze si am plecat. Cu gandul ca nimeni nu este mai competent sa se exprime asupra ei decat Alexandru-Fosile de la Blogroll. Dumnealui, intr-o expunere argumentata stiintific mi-a confirmat presupunerile si chiar mai mult de atat.

Problema este ca vreau, nu vreau, trebuie sa o iau din acel loc si sa o transport in alta parte. De vreo 5 ani panta pe care se afla tot aluneca spre vale, iar daca va cadea nu o va mai gasi nimeni printre sutele de bolovani de mai jos. Cu toate ca ar trebui ca acel colorit aparte al stancii sa iasa in evidenta. Are cateva zeci de kilograme dar merge deplasata…

Deocamdata atat si pe ziua de astazi!

Traseul turistic spre Varful Omu peste muntele Bucsoiu…in imagini

M-am gandit eu ca oricine percepe mai usor informatia daca are si multe  imagini. Nu sunt multi care citesc descrieri de trasee, mai degraba omul vede o poza si isi face o parere.

Mai jos va invit intr-un tur de imagini luate in doua deplasari pe Abruptul Bucsoiului. Traseul turistic este marcat cu banda rosie si incepe din orasul Busteni, urmeaza drumul auto spre Gura Diham, urca spre si apoi pe langa cabana Poiana Izvoarelor, mai departe ajunge la intersectia de trasee turistice de la Pichetul Rosu, dupa care poteca devine comuna cu traseul turistic spre cabana Malaiesti pana la intersectia La Prepeleag.

Pana la aceasta intersectie orice turist ce a mai fost pe munte poate urca. De aici, in opinia mea, incepe adevaratul traseu spre Vf. Omu. Iata imaginile:

Langa Poiana Izvoarelor

PANTA NR. 1. Imagine din mica poiana de dinainte de intersectia La Prepeleag. Distanta intre cele doua puncte (poiana si intersectie) este de circa un minut. Se traverseaza o portiune cam salbatica, prin jnepeni mai ales. Trebuie ajuns acolo sus unde este un stalp metalic cu marcajul banda rosie pe el.

Aici este intersectia. Trebuie urcat de la 1760 m la 2507 m altitudine prin zona de abrupt

Aici se termina jnepenisul si se iese in golul alpin

Trebuie ajuns in saua aceea de sus. Ce ati vazut pana acum este parte din Prima Panta ce se vede din poiana de langa intersectie.

PANTA NR.2. Imediat ce se ajunge in capatul primei pante se observa o alta inaltime :)) aceasta din imagine 🙂 Mai jos observati ce se vede cand ajungi si pe varful de mai sus:

PANTA NR. 3…Segmentul cu linie verde semnifica o trecatoare. Traseul coboara, iar din acel loc, printre doua stanci, porneste un altul, si anume traseul turistic Brana Caprelor, marcaj triunghi albastru ce coboara in Valea Malaiesti, la circa 40 minute distanta de cabana Malaiesti. Acea trecatoare este si o intersectie. Traseul de pe Bucsoiu continua sa urce spre stanga iar traseul spre Valea Malaiesti coboara undeva spre dreapta.

A PATRA PANTA, ultima pana la Vf. Bucsoiu. Se zareste acest varf ceva mai departe, in ceata.

Si din varful celei de-a treia pante o imagine inapoi, de unde venisem. Este acelasi loc din care am facut si poza de mai sus

Aspect tot din A PATRA PANTA, partea finala catre Vf. Bucsoiu

Vedere din aceasta parte a traseului, spre Valea Malaiesti, aflata in partea dreapta a sensului de deplasare

Chiar pe Varful Bucsoiu, ultimele doua pante spre Vf. Omu

Coborare de la Varful Bucsoiu, sensul de deplasare spre Vf. Omu

A CINCEA PANTA…cum se coboara de la varful Bucsoiu, mai trebuie urcata o alta panta

O privire inapoi, spre Vf. Bucsoiu, de unde am coborat

Deasupra Pantei nr. 5

PANTA NR.6 si ultima pana la Vf. Omu

In timpul urcusului pe ultima panta

Si asta a fost…sunt „DOAR” 6 PANTE de urcat, din punctul „La Prepeleag” si pana La Vf. Omu. Pe indicator scrie 3 ore si jumatate de urcat din acel punct si pana la Vf. Omu. Noi eram la 10:39 la Prepeleag si urcarea celor 6 pante s-a incheiat la 11:52, fara a de pune un efort deosebit. Un maratonist montan daca alearga/merge mai repede parcurge distanta intr-o ora.

Pana la cabana Omu mai sunt cateva sute de metri

Cabana de la Varful Omu

Am prezentat jumatate din traseul Busteni-Bucsoiu-Vf. Omu, partea cea mai problematica. Cealalta jumatate se desfasoara pe drum forestier si pe poteci, prin padure. Cine are de gand sa incerce o urcare pe muntele Bucsoiu, vede cu ochii lui, cum este traseul. Fiecare apreciaza un traseu in functiile de posibilitatile personale de deplasare.

Oricine isi poate da seama ce inseamna prin acele locuri o ploaie cu fulgere, oricat de mica ar fi aceasta. Pe traseu, in doua locuri, la capatul pantelor prezentate, se afla zeci de stalpi ce trebuiau sa fie montati. De cativa ani zac in acele locuri. Poate ca s-a gandit cineva ca nu este bine sa-i „planteze” pe langa cei deja amplasati. Ar fi presarat toata creasta Bucsoiului cu fiare si s-ar fi pus in pericol orice turist surprins de ploi cu descarcari electrice aflat prin zona.

Inainte de a incheia, mai postez si imaginea cu Valea Bucsoiului. Citisem intr-un comentariu postat pe un site montan, comentariu care am constatat ca a disparut intre timp, desi eu il vedeam deosebit de util. Spunea un cititor pe acel site, ca a participat la cautarea/scoaterea trupului tanarului surprins de viitura si ca Valea Bucsoiului a suferit transformari majore iar accesul este deosebit de periculos. Sunt stanci in echilibru precar…mai spunea acesta ca atat cel decedat cat si ceilalti doi si-au pierdut rucsacii in acea viitura. A lasat si o adresa de contact in speranta ca va gasi cineva acei rucsaci si-i va inapoia. Parerea mea este ca poate printr-o minune sa-i mai gaseasca. Daca totusi cineva ii va gasi cred ca ar trebui sa anunte acest lucru printr-un comentariu pe:

http://www.carpati.org/stire/un_turist_a_fost_luat_de_ape_%C3%AEn_zona_valea_buc_537_oiului/3330/

Subliniez si o idee adusa in discutie pe acel site, de un montaniard cu prenumele Zoly. La fel ca si dumnealui si eu cred ca multi dintre aceia care vin pe Bucegi sunt indusi in eroare printr-o falsa consideratie: valoarea echipamentului montan detinut. Multi isi cumpara cele mai sofisticate chestii montane si uita ca in primul rand omul face haina…

Recent, venind de la Vf. Omu spre Babele, un traseu destul de usor, am fost opriti de un domn. Mergeam prea bine, asta i se paruse lui. Si incerca sa afle ce incaltaminte folosim :)) Trebuie sa va spun ca adidasii nostri la un loc insumau poate 800 lei, ai lui erau peste 1000 lei :)) …una dintre ultimele fiţe montane 🙂 Sa va mai spun ca nu era multumit de ei :))) si cauta sa cumpere altii….dar si ca mai bine ca el merge baietelul meu de 8 ani 🙂

Daca nu ai experienta de munte poti sa porti echipamentul cel mai performant…nu reprezinta o garantie ci doar o falsa impresie ca esti in siguranta!

Furtuna pe Bucegi…trei ore mai lungi ca o zi

Exact acum o ora am ajuns acasa…de pe Bucegi. Intre timp, adica o ora, am facut baie 🙂

Ati auzit de la stiri ce s-a intamplat astazi prin Bucegi. Cine a reusit a scapat, cine nu, s-a adapostit pe unde a apucat. Altii sunt inca disparuti…probabil unii au murit.

Am vazut si eu o stire, atat de putin reda ce s-a intamplat pe munte. Sute de oameni au pornit astazi pe traseele ce ajung la Vf. Omu. Se anuntase „ploaie la munte” dar mereu se anunta. De exemplu, erau publicate si date meteorologice despre cat va ploua si cat va ploua. Ar fi trebuit sa inceapa ploaia dupa ora 12 si sa dureze vreo 3 ore. Cantitatea de apa ar fi fost de 17 l/mp, ceva care nu era de speriat pentru turistii obisnuiti cu muntele.

Turisti la cabana Omu, unii veneau, altii plecau, erau si prin interior.

Si cativa alergatori montani

Razvan in coborare in Valea Ciubotei

Refugiul Ciubotea

Numai ca dupa ora 13, ploaia marunta si lipsita de putere s-a transformat intr-o rupere de nori. A scapat cine a putut. Cei mai norocosi au fost cei de pe traseul Babele-Omu. Cei mai ghinionisti, aceia de pe traseele din jurul Vf. Omu: Abruptul Bucsoiului, Valea Cerbului, Valea Malaiesti, Valea Gaura, Valea Ciubotea, muntele Clincea.

In aceasta zi mai multe echipe ce vor participa in luna iulie la Marathonul de 92 km de pe Bucegi au venit la un antrenament. Mai toti au ales traseele din jurul Vf. Omu. In afara de acestia mai erau o multime de turisti…nimeni nu s-a speriat de ploaia anuntata. Insa acest fenomen meteo s-a transformat in altceva si fiecare turist a incercat sa-si salveze viata, sa se retraga la adapost. Un astfel de fenomen extrem, nicidecum o „ploaie la munte”, se intampla la cativa ani pe Bucegi. Mereu sunt victime.

Traseul nostru de astazi ca si al multora era: Gura Diham-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu-Valea Ciubotea-Bran-Valea Gaura-Vf. Omu-Valea Cerbului…zeci de kilometri. In 5 ore trecusem muntele din Busteni inspre Bran, mai exact eram mai jos de refugiul salvamont Ciubotea, aproape de intrarea pe traseul turistic spre Valea Gaura.

Am gasit ragaz sa facem si cateva poze…aburi se ridicau din apa desi era innorat…inainte sa inceapa furtuna

Altitudinal eram destul de jos, sub 1000 m. Am inceput sa urcam. Si a inceput o ploaie puternica. Niciun material, fie el Gore-Tex, etc nu a rezistat intensitatii ploii. In 20 de minute eram uzi pana la piele…nu era o problema, in rucsaci aveam haine uscate in sacose din plastic. Numai ca ploaia se transforma in grindina, in mazariche, in faţă se vedea ca prin ceata, tunetele te asurzeau si fulgerele cadeau in toate directiile. In atmosfera asta de cosmar am decis sa ne oprim si sa-i oprim si pe altii la o stana aflata nu departe de traseul turistic, dar putin observabila cand urci.

Si traseul devenea tot mai noroios, apa curgea pe noi, de pe noi, in siroaie…mai ceva ca in filme. Trebuia sa vorbesti repede, intre tunete, altfel nu te auzeai unul cu altul. Era un iad. Am ajuns in Saua La Polite, de aici urma sa mai facem 30 minute pana la acea stana. Prin poienile descoperite abia respiram…trebuia sa trecem o mica albie, de regula cu putina apa. Apoi venea stana in dreapta, unde urma sa aprindem un foc…aveam si pentru foc totul pregatit.

Ne asteptam ca inaintea noastra sa mai fie o echipa de doi baieti, in spate depasisem peste 20 de oameni ce urcau si ei. Am ajuns in poiana de dinaintea cursului de apa, pe o urgie ce nu poate fi descrisa. Parca s-au rupt toate portile cerului…”ploua cu galeata” este un termen depasit in astfel de cazuri. Noi veneam dupa o alergare montana de 5 ore si ploaia asta rece numai bine nu ne facea.

La vreo 200 m distanta de apa, ne-a izbit un curent puternic de aer rece…ne-au tremurat toate oasele 🙂 Spre vale, pe acel curs de apa venea Viitura. Albia ce o stiam noi nu mai exista. Cursul de apa, adanc de o palma si lat de un metru suferise o transformare. Avea circa 3 metri latime si aproape de 1,5m adancime in cea mai mare parte.

Priviti in sus pe firul apei…viitura venea in valuri. Parea ca se linisteste dupa care venea si mai mare

Nici vorba sa poti trece apa pe undeva. Nici urma de cei doi care sunt disparuti la aceasta ora. De la stana ne observase cineva. Nu aveam nicio sansa sa trecem apa intr-acolo. Am incercat in aval pe unde este padure si unde stiam ca sunt copaci cazuti. Nu mai era nimic, viitura luase totul. Si ploua continuu, puternic, tunetele bubuiau la intervale scurte, fulgerele cadeau continuu.

Printre acestea un alt zgomot se mai distingea. Apa murdara ce se rostogolea in valuri continue avea un zgomot aparte. La fund, stanci si bolovani se loveau unii de altii. Daca cineva ar fi incercat sa traverseze acest veritabil râu, cred ca in cateva secunde ar fi avut picioarele rupte si ar fi murit inevitabil. De sub apa murdara se auzeau intruna bolovanii venind ca intr-o avalansa. Nici in susul apei nu se intrevedea o posibilitate de trecere.

Pe aici, in mod normal, singurul curs de apa este un paraias…

Dar chiar daca am fi trecut, ar fi trebuit sa ramanem la stana toata noaptea. Pe Vale in sus, spre Vf. Omu, noi nu am mai fi urcat. Erau zone si mai descoperite, daca am fi scapat de viitura intr-un fel, nu am fi avut cum sa scapam de trasnete ce cadeau 4-5 pe minut.

Ne-am sfatuit 30 de secunde si am luat drumul inapoi spre Bran. Ne-am intalnit cu o fata si un baiat si ei tot la antrenament erau. Le-am zis sa vina cu noi, dar au preferat sa coboare in satul Simon. Si despre ei am auzit ca sunt dati disparuti la tv. Nu se stie daca au ajuns sau nu. Altii aveau la ei corturi si le-au montat repede. Cei care vroiau sa continue sa urce le-am spus noi ca nu se poate trece…au inteles toti.

Aceeasi vreme si la intoarcere: ploaie intensa, tunete si fulgere, nu puteai comunica cu nimeni, decat de foarte aproape, ca nu te puteai face auzit. Poteca pe care urcasem devenise albie de parau. Daca am fugit la deal cu atat mai repede am fugit si la vale. Nu aveam incotro…nu aveai unde sa stai la adapost, peste tot ploua. Daca te opreai, in cateva ore ai fi murit…

Drumul de pe Valea Ciubotea era acoperit de apa de 30 cm…abia am reusit sa ajungem la marginea padurii.

Asa era printr-un cartier al Branului…apa intra prin curti, in fata era odata un pod din beton, noi am mers multa vreme paralel cu viitura. In imagine este viitura dinspre Valea Ciubotei mai sus era aceea din Valea Gaura. Am scapat de amandoua.

Am gasit o casa paraginita si am stat cateva minute sa luam tricouri uscate. Apoi la ora 18 eram in centrul Branului…unde sa te duci la o terasa ca noi aratam de parca veneam din jungla. In fine, am reusit sa ne schimbam cu alte haine uscate in statia de autobuz :)) si apoi problema s-a rezolvat. La ora 19 venea autobuzul spre Brasov. Din Brasov am luat 23-ul pana la gara, apoi un microbuz Targu Mures-Bucuresti si la 21:30 eram acasa.

Si cand am venit acasa ploua. Dupa ora 13 a plouat bine de tot si in Valea Prahovei. Unii soferii trageau pe dreapta, oamenii sunau dupa taxi-uri sa-i ia din oras si sa-i duca acasa. Va inchipuiti ca asa ceva se intampla foarte rar si cat de rau a fost pe munte. De aceea, pe munte se impune sa ai mereu anumite lucruri indispensabile din rucsac. Apoi trebuie sa stii sa apreciezi situatia si sa abandonezi traseul cand este clar ca devine periculoasa inaintarea. Iar fara o cunoastere a distantelor si a locurilor de adapost esti si mai slab in fata dezlantuirilor naturii.

Viituri au fost pe toate traseele din jurul Vf. Omu. Salvamontistii au de lucru si vor avea. Un tanar a fost luat de viitura pe Bucsoiu, alti doi sunt blocati sub o stanca aproape de varf, sub tunete, trasnete si o ploaie ce nu conteneste. Altii sunt disparuti in zona Branului, pe traseul din Ciubotea (4 femei) sau spre Simon. Mai sunt altii prin Valea Gaura. Adapost sigur in astfel de conditii inseamna grota destul de incapatoare sau pestera (nu prea sunt prin preajma traseelor turistice din zona Omu), refugii turistice sau parasite, stane. Cabane sunt doar 2: Malaiesti si Omu.

Speram ca toti cei disparuti sa fie gasiti in regula. Multumim celor de la CPNT Brasov care au sunat dupa noi, in special lui Cornel si lui Iulian precum si altora, rude, prieteni… Au fost cateva ore foarte lungi, Dumnezeu a tinut cu noi, anii petrecuti pe munte ne-au venit in ajutor, suntem rapizi si alergam zeci de kilometri. Ce a tinut de noi, sa facem pentru altii, am facut…muntele nu trebuie infruntat, doar intelese anumite lucruri.

Poze voi posta maine! 🙂

Vf. Bucura din Bucegi: intre real, imaginar si prostie omeneasca

Vf. Bucura este tinta oricarei persoane ce detine cunostinte ezoterice, oculte, budiste, energetice etc si etc. Acest varf se afla la cateva sute de metri distanta de Vf. Omu si este considerat in multe feluri. De la „parte din Intreitul Stalp al Cerului” la „centrul energetic al planetei”. Unii au spus ca varful este considerat centru energetic si de…tibetani, ca apare in scrierile lor. Altii considera ca una dintre denumiri este Vf. Ocolit.

Sa luam putin aceasta denumire. Exista o definitie, o explicatie de ce se numeste respectivul varf …Varful Ocolit. Aceasta suna asa: „se numeste vf. Ocolit pentru ca toate animalele il ocolesc din cauza energiilor puternice de pe varf…s-au inregistrat si disparitii de persoane”. Aceasta idee este adanc inradacinata in mentalul oamenilor ce vin pe Bucegi doar cu gandul sa ajunga pe Vf. Bucura sau Vf. Ocolit.

Se observa o poteca la baza varfului si alta pe la mijloc.

Nu aveti idee cati mi-au cerut sa-i duc pe acel varf. Acolo unde am vrut mi-am facut meseria de ghid. Cand nu am vrut, nu am mers. Nu comentez si nu ma intereseaza ce cred unii si altii. Nu este treaba mea, fiecare traieste potrivit propriilor convingeri. Lumea este intoarsa pe dos, fiecare clipa apartine si trecutului si viitorului si prezentului. Cine zice ca stie ce va fi maine nu este…prea ok. Eu cred puternic in Dumnezeu si nu am cum sa cred orice ar spune altii despre El, ma refer la existenta LUI.

Vf. Ocolit este o denumire corecta, dupa parerea mea. Dar nu pentru ca este nu stiu ce pe varf, ci pentru ca este mai simplu sa mergi pe curba de nivel decat sa urci varful si sa-l cobori. Cat priveste lipsa vietatilor…am vazut tot felul de animale, de la capre negre, la oi, fluturi, pasari, insecte felurite…chiar acolo pe varf, unde se considera anumite chestii.

De aceea i se spune Vf. Ocolit nu din alt motiv. Au amestecat anumite aspecte cu potential real cu orice lucru si a iesit o mare PROSTIE.

Cine aude, ma refer la oameni care merg pe munte, pe aceia cu tampenii de genul nu trece nicio musca pe la varful Bucura ii considera plecati cu…satelitul.

Si totusi ceva este cu acel varf…

Crucea noua, metalica, de pe varf. La cativa metri crucea veche din lemn. In zare, cabana si statia de la Vf. Omu

Ideea este ca totul sa fie prezentat pornind de la premise palpabile, unanim acceptate…sau aproape unanim. Au fost facute studii, au fost scrise carti, am vazut ca fiecare autor a luat-o pe aratura. Pentru ca nu aseaza problema pe un fundament logic, normal…pentru ca si „supranaturalul” are o explicatie, numai ca nu o vedem noi prea repede.

Am fost pe acest varf pe orice vreme…nu cred ca am ratat vreuna :)) M-au intrebat destui cum ma simt, ce simt, etc…eu ce sa spun? Ma simt bine, ca pe munte 😉 Am fost recent pe varf, adica miercuri. Am stat, am asteptat pe aceia cu care eram, poze, ganduri, si vine plecarea…raman ultimul, ceilalti dispar dupa varf  spre un altul, Vf. Gavanu.

Stateam pe iarba, imi pregateam rucsacul, am privit la crucea veche ce avea si o imagine cu parintele Arsenie Boca, am ramas cateva momente cu gandul la ce observasem pe acest varf. Si, …acum o sa ziceti ca am luat-o si eu pe campii :)), se aude un fosnet, cateva pocnete ca de palme…ma uit repede spre cer crezand ca este vreun corb sau alte pasari dar nu erau, nici vreo punga care sa fie zburata de vant, cautam o explicatie dar nu era nimic la indemana de tras o concluzie.

Iau repede aparatul foto si ma ridic. Nu batea vantul, era vreme buna, nu se vedea nimic, zgomotul se auzea dar de vazut nu se vedea nimic. Eram cu faţa spre crucea veche adica spre nord, spre Vf. Omu. Si am vazut ceva ce mi-a taiat respiratia. La vreo 10 metri se miscau florile doar intr-un singur loc. Clipesc de cateva ori, poate nu vedeam bine, poate era un mic vartej de vant, dar vant nu era si nici praf nu se ridica.

Poza spre…ceva 🙂

Nu stiu ce era. La circa 5 secunde de cand am vazut florile miscandu-se doar intr-un singur loc am facut o poza…nimic in ea 😦 Bine, eu sunt prea cumva ca sa ma sperii de ce vad sau de ce nu vad.  Nici nu am plecat imediat, ma intrebam daca nu mi s-a parut, rememoram toate momentele din decursul unui minut. Am umblat putin pe acolo, niste poze si apoi am plecat…

Deci pentru cine nu  a inteles, nu ca eu am inteles…ceva a facut niste zgomote, am devenit atent, nu se vedea, apoi in timp ce cautam cu privirea un raspuns, am vazut florile miscandu-se puternic intr-un singur loc, nu sufla vantul. Iar daca ar fi suflat atunci nu sufla doar pe un metru patrat 🙂 In fine…pe data viitoare 🙂

Sa va spun si consideratiile mele despre acest varf; cu siguranta se petrec tot felul de lucruri, oameni credinciosi ajung aici cat si atei si oamenii celui rau. Se fac incantatii, ritualuri, ziua sau noaptea. Observati ca raul se tine peste tot dupa Bine…

Crucea veche din lemn are si cateva iconite, una este cu parintele Arsenie Boca

Crucea noua din fier…este orientata Est-Vest, spre deosebire de cealalta, orientata Sud-Nord

Langa crucea noua se afla o alta cruce mai mica, cu maner. Din ce am aflat se foloseste la rugaciune si la alungarea celui rau…i se arata acestuia crucea

Intr-un cerc este o vatra de foc. Este clar ca nimeni nu face focul sa se incalzeasca in varf de munte…

Pe partea estica a crucii noi se afla prinsa o stea cu 8 colturi

In mijlocul acelei stele se afla o icoana

De 4 colturi sunt prinse 4 „medalioane”

Fiecare dintre cele 4 „medalioane” are cate 4 feţe, 2 cu chip, 2 cu cruce

La baza crucii vechi se afla o alta cruce mica

Un cerc, o roata

In mijlocul rotii sunt fragmente de oase

Cam asta ar fi la o prima privire Vf. Bucura…asa, la cate si cati am vazut, as scrie cateva articole mari…nu cred ca s-a zguduit vreun pic credinta mea in Dumnezeu, altceva nu am de zis ca si incheiere :))

A, ba da, am 🙂 Aveti grija cu cine mergeti pe munte. Vecinul pe care il stiti de ani de zile ca om de treaba, poate fi in anumite circumstante un bolnav incurabil. Pentru ca una este sa ingurgitezi invataturi de tot felul, gasite pe net, sa-ti lasi mintea libera in atmosfera de oras, sa fie amagita…si alta este confruntarea acelor invataturi cu realitatea, cu normalul, cu credinta, cu logica. Nu poti, cel putin eu asa cred, sa-ti insusesti o idee, doar pentru ca o spune cineva. Trebuie sa o verifici intr-un fel nu sa o accepti imediat. Daca iei drept adevaruri tot ce se spune intr-un domeniu, in scurt timp nu mai ai o imagine obiectiva, normala. Ajungi sa crezi ca orice este posibil… Asta nu inseamna ca trebuie sa-ti inchizi „vazul”.

Mare atentie asadar la acele persoane ce va cheama, va indeamna la „descoperiri” in Bucegi…nu va rataciti! 😉

Momente si…povesti din Parcul Natural Bucegi

La Podu cu Florile…zona carierei incepe sa devina o groapa de gunoi. Sunt tot felul de gunoaie acolo, cine le-a adus „nu se stie”…zona este una in care nu prea ai voie sa faci nimic, din cauza legilor…pe care oricum nimeni nu le respecta sau aplica.

DJ 713, aproape de Saua Dichiului

Lucrarile la DJ 713 inainteaza…dar trebuie sa se intoarca si sa repare ce se strica in urma…Idi…am zis ca nu mai folosesc astfel de „apelative”

Acelasi DJ 713…o lucrare superficial realizata de la bun inceput. In acest loc, pamantul fuge la vale. Initial era suficient spatiu sa se toarne un zid de sprijin…dar au preferat sa arunce 2-3 basculante cu pamant. Doar ca pamantul s-a dus mai departe neavand pe ce sta, cu tot cu asfalt. La fel fac si acum 🙂 Insa nu au mai bagat 2-3 basculante ci mai multe. Va dati seama ca nu prea au multe prin cap oamenii acestia? Unde bagi umplutura daca nu ai pe ce sa o asezi?

Directii „turistice”

Locul unde fiecare turist isi scrie numele cu pietre…

Insecta din imagine săpa in pamant un loc unde sa intre. Săpa de zor…cu o pereche de picioare scotea pamantul iar cu celelalte il indeparta

Dupa ani de zile in care fantana din imagine a fost doar o ruina s-a intamplat un lucru deosebit. Au reparat-o… Fantana a fost ridicata in perioada regala, mai exact in anul 1880, desi eu cred ca scria initial 1881.

Restauratorii… Proiectul „Fantanile din Sinaia” este o mare realizare pentru Valea Prahovei

PRIVITI SI LUATI AMINTE, PSEUDOTURISTUL MONTAN

Acest tanar a fost descoperit de noi pe traseul de pe Jepii Mici (Valea Caraimanului). Este cel mai bun exemplu de ASA NU cand vorbim de excursii pe munte. Sa nu va mai ganditi ca muntele rapeste vieti, ca este periculos…totul se datoreaza deciziilor personale. Respecti niste reguli traiesti, nu le iei in considerare se poate sa o patesti. Este la fel de simplu cum stai la semafor si nu treci pe rosu.

Nu mergi pe munte in espadrile, cu umbrela intr-un buzunar, cu pet-ul de bere in altul. S-a mai si impopotonat cu un maimutoi urias ce-i atarna de rucsac… Baiatul, de abia mai mergea cand l-am intalnit, mai avea cam 25 minute pana la marginea padurii. Coborase printre atatea stanci, bolovani, locuri accidentate incat la fiecare pas se stramba de durere.

Ce sa-i mai spui? Omul realiza ce prostie facuse si mergea mai departe alaturi de prietenii lui. Pana la urma unul dintre ei i-a luat rucsacul si a mers mai comod, dar a iesit din padure cu un picior incaltat, cu altul gol…isi aruncase una din incaltari.

Ideea este ca nu trebuie sa pleci pe un traseu montan fara sa te interesezi putin despre acesta. Am fost o data la un maraton in alti munti. Pe traseul de 40 km nu mai mersesem. O zi intreaga am stat acasa si am cautat descrierea traseului, pe kilometri, puncte de reper, am citit povestile participantilor din editiile anterioare. Iar cand am ajuns si am luat startul stiam exact unde ma aflu si ce urmeaza, fara sa mai fi fost pe acolo vreodata. Probabil faptul ca esti intr-un grup l-a facut si ii face pe cate unii sa nu-si ia nicio masura de prudenta. „Merge si asa”, „Vedem la faţa locului” sunt cele mai paguboase ganduri.

Am scris intr-un articol anterior ca voi lua aceasta roata si inca una aflata prin imprejurimi. Ei bine, nu m-am razgandit, dar nu o voi mai lua pe aceasta din imagine. Mai bine dezgrop o alta…ca mai sunt.

Nu vreau sa o iau pentru ca este un moment aparte. Cand s-a dat ordinul de oprire a acestui funicular, in urma poate cu mai bine de jumatate de secol, cel care a pus in practica acest indemn, a scos roata si a pus-o in apropiere. Se si vede de unde a fost scoasa. Probabil cu gandul ca intr-o zi funicularul va fi repornit. Asadar nu se cuvine sa stric eu „imaginea” de acum multi ani. Acel gest incremenit in timp sa ramana mai bine asa…eu pot lua o alta roata cazuta aflata mai jos…

Abruptul Bucsoiului

Muntele Bucsoiul cu varful său de 2492 m. O particularitate a Parcului Natural Bucegi, cu o panorama deosebita, un loc unde cerul ai impresia ca atinge pamantul. Cel mai dificil traseu turistic din Bucegi, „Bucsoiu este cat 2 vai Caraiman”…

Traseul marcat cu banda rosie Busteni-Gura Diham-Poiana Izvoarelor-La Prepeleag-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu este cu siguranta cel mai dificil traseu turistic al Bucegilor. Secondat indeaproape de traseul marcat cu triunghi galben Bran-Poarta-Valea Ciubotea-Vf. Omu…cea mai dificila vale marcata turistic. Si evident cel mai spectaculos traseu turistic din Bucegi este printr-o vale glaciara, Valea Gaura, traseu marcat cu cruce rosie.

Am mers pe Bucsoiu cu Razvanel si Euroturistul. Pana ieri pe ultimul il chema Marius, dar de azi inainte va fi Euroturistul, aluzie la mai multe…

Pentru mine acest traseu, a fost mereu un examen personal. M-am gandit ca sunt zero ca pregatire fizica dupa 2 luni de pauza la antrenamente. Da’ de unde 🙂

Sa va fac o scurta descriere a acestui traseu:

Se pleaca de la cabana Gura Diham spre cabana Poiana Izvoarelor. Initial urci sustinut, apoi urcusul se mai domoleste dar trebuie sa traversezi o multime de izvoare, noroaie. Pe indicator scrie ca distanta intre cele 2 cabane este de 1 – 1 1/2 ore. Noi in 35 minute o parcursesem. De la Poiana Izvoarelor se merge usor pentru circa 15 minute pe un drum de pamant pana la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Urmeaza mai departe urcus de circa 20 minute pana in Poiana Bucsoiului, un loc pitoresc, si se continua cu o poteca de-a curmezisul muntelui, care cand urca, cand coboara. Va imaginati ca mai mult urca 🙂 Si uite asa ajungi in mica poiana de langa o alta intersectie de trasee, „La Prepeleag”, undeva pe la altitudinea de 1750 m.

Si de aici incepe „greul”. Daca nu ai antrenament si o silueta „sa tai vantul” mai bine renunti. Cum te uiti spre munte observi ca trebuie sa traversezi o suprafata foarte mare de vegetatie, alcatuita preponderent din jnepeni (FOTO mai jos). Din acea poiana vezi si unde trebuie sa ajungi, adica primul reper vizual 🙂 . Undeva sus, departe, se vede un stalp metalic, cu marcajul traseului.

Stiti cate astfel de repere vizuale sunt? Cand ajungi la acel stalp mai vezi inca o panta asemanatoare, la fel de lunga, la fel de departe dar fara jnepeni. Cand ai urcat si a doua panta o vezi pe a treia si zici „acela este vf. Bucsoiu” 🙂 Numai ca atunci cand ajungi si pe a treia inaltime o vezi mai departe pe a patra. Abia acela este Vf. Bucsoiu. Ceea ce nu inseamna ca ai ajuns la Vf. Omu. Intr-adevar de pe Bucsoiu se vede si cabana Omu dar pana acolo, cobori o panta inclinata si urci o alta la fel. Mai urmeaza iar o coborare si iar o panta si ajungi aproape de cabana, peste 5 minute ai sosit. Asadar sunt 4 pante uriase de urcat pana la Vf. Bucsoiu si alte 2 mai mici pana ajungi la Vf. Omu. Traseul se parcurge in 4-5 ore de catre turisti cu experienta montana si este interzis pe timp de iarna, ceata, vant, ploi torentiale.

Pe orice traseu am fost ieri, am vazut multi tineri alergand…toata suflarea din Bucegi stie motivul 🙂 Vine 7500! Ultramaratonul de 92 de km al Bucegilor, „regalul maratoanelor din Romania”. Este o problema doar sa-l faci la pas daramite sa-l alergi, sa-l inchei. Marathon 7500 este una dintre cele mai frumoase realizari ale Clubului pentru Protectia Naturii si Turism Brasov.

Imi place acest traseu de pe Bucsoiu. Succesiunea de pante este o provocare pe care nu o refuz 🙂

La Gura Diham…asa am inceput traseul. Cand urcam, ne mai opream…si iar radeam. Abia peste vreo 6 ore am ajuns la Vf. Omu. In mod normal ajungeam sub 3 ore, dar am mers cu prietenul „Euroturist” si cu chef de poze, râs, privit…

La Poiana Izvoarelor

Acele Morarului

Imagine din Poiana Bucsoiului catre Valea Bucsoiului

In poiana de „La Prepeleag”. In imagine prima panta 🙂 reperul vizual fiind un stalp abia observabil…sus 🙂

In competitii montane, majoritatea sportivilor au rucsaci de acest tip, nu mai pierzi timpul cu scoaterea bidonului de apa.

Ei coborau, astfel decorati. Probabil s-au speriat de gâze, razele soarelui, desi traseul lor era numai prin padure…in fine, cum se crede fiecare, cum i se pare 😉

La 11:25 am plecat in urcus pe Bucsoiul propriu-zis. Eu am luat-o putin inainte, pentru ca imi place sa urc repede la deal 🙂 Si fiind cu oameni obisnuiti cu muntele nu aveam de ce ramane in urma. Asa ca in 20 minute ieseam din jnepeni.

Inca 5 minute si eram deja la stalpul indicator.

Poze unde parea interesant…se auzea iar cucul, nici pe aici nu am scapat de cantecul lui.

A doua panta 🙂

Am stat sa soseasca si ceilalti…adica vreo doua minute. Intre timp a sosit altceva, un avion, il vedeti mai jos de mine si de culmea muntoasa. Sa-i faci poze de sus, de pe sol…la un avion zburand 🙂

Mai departe…spre Transilvania. In imagine Depresiunea Brasovului.

Deja eram in varf si la a doua panta. Aici m-am pus pe asteptat. Era foarte cald…soarele ardea, simteam cum „muşcă” din brate 🙂 Jos, se vede cabana Malaiesti.

Pana aici soarele m-a prins doar pe brate…pana sus am ajuns rosu tot 🙂 doar nu ramaneam…dungat, pestritat 🙂 Ce alb eram odata :))

In urcus spre Vf. Bucsoiu, un moment pentru o alta imagine

Pe varf, in departare cabana de la Vf. Omu. Aici iar am stat 🙂 .

Popas ca sa vina si Euroturistul nostru. Intre timp ne-am uscat hainele. Tricourile, pantalonii, specifice/i concursurilor de munte se usuca in cel mult 30 minute pe soare sau vant.

Peisaj inspre Valea Malaiesti

Coborand de pe vf. Bucsoiu, pentru a urca o noua panta 🙂

Razvan, colegul din acest an de la Marathon 7500

Apropierea de un nou urcus

Cam mult parca de aici si pana la Vf. Bucsoiu de unde venisem…noi am facut fara graba mult mai putin.

Cine a scris timpii acestia cred a crezut ca merge oricine pe acel traseu. Cum naiba sa faci 7 ore de la Vf. Omu pana in Busteni? Si la coborare :)))) Atunci la urcare cat mai faci? Cel putin 10 ore? :)) Iar mentiunea „cabana Diham” este eronata. Marcajul banda rosie nu trece si pe la cabana Diham. Ar fi trebuit scris cabana Poiana Izvoarelor.

Cabana Omu…dupa ore bune de urcat fara probleme. Normal, este prima oara in viata cand urc Bucsoiu in atat de multe ore :)) Dar apoi am fugit spre Platoul Bucegilor si Valea Caraimanului 🙂

Vf. Bucura, in dreapta