O poveste VERDE de iubire

Nici nu am intrat bine in linie dreapta spre alegerile locale ca se intampla un eveniment. Este de bine 🙂

Cand ne-am inscris noi cu Partidul Verde la alegeri, -depasind amenintarile si piedicile, altii nu au reusit, de aceea sunt doar 4 partide in cursa electorala la Busteni- , am pus pe listele noastre numai cunoscuti si de care stiam eu ca au o reprezentativitate in cartierele din care provin.

Bine, unii au fost considerati altfel dupa unele rude, lucru putin important. Evident ca eu alcatuind lista, ii si cunosteam pe fiecare dintre ei. Cand am constituit organizatia, am pus afise prin oras, invitand pe cine vrea sa se inscrie. Unii m-au oprit pe strada, au scos cartea de identitate si au zis trece-ma acolo, sa fim mai multi. In fine, ne-am adunat cateva zeci de persoane…pentru cei care mai stiu cate ceva, stati linistiti, nu este momentul acela cu „fortarea cetatenilor care manifestau in fata blocului… :))) „.

In urma cu vreo saptamana, ii trece Oanei prin minte ca doi prieteni, adica un prieten al meu, si o prietena a ei, s-ar potrivi. Eu nu am zis nimic, ocupat cu alegerile. Si cand am avut un moment liber mi-a revenit ideea. Se cam potriveau oamenii acestia 🙂

Fiecare traia in lumea lui, sigur ca nu-si va gasi jumatatea, se resemnasera. Aveau preocupari prin care isi distrageau sau suplineau lipsa de afectivitate. Nu se intelegeau cu alti membrii ai familiilor lor. L-am instruit pe prietenul Matrix, deci ceilalti prieteni sa stie ca la ora asta, vede lumea in roz si pluteste. S-a intalnit cu fata…acum vreo trei zile.

Si gata…s-au mutat deja impreuna :))) Pe fiecare in parte l-am intrebat si li se pare ca peste ei a cazut fericirea. De cand se cautau ei 🙂

I-am mai zis eu lui Matrix, ca nu se stie niciodata ce va fi maine, ca Dumnezeu poate sterge intr-o clipa toate gandurile si nefericirile de o viata. Trebuie sa crezi ca El inseamna mai intai de toate Iubire.

Asa ca, acesti doi…tineri sa le zicem, se vor casatori in luna iunie :)) Amandoi declarau ca nu au nevoie de multe cuvinte, parca se cunosc de o viata.

Si pe lista de consilieri a partidului, intamplarea a facut ca ei sa fie tot la fel: unul dupa altul :)) Mai urmeaza sa scriem despre o poveste asemanatoare…aceea dintre Partidul Verde Busteni si Primaria Orasului.

Daca-i privesti, ei nu stiu decat sa zambeasca, sunt fericiti. Da, e frumos sa iubesti, sa te regasesti in altcineva. Sa stii ca tot ce a fost pana ieri s-a dus si ca…parca ai renascut!

O lume sub apa…sau pe ea

Cateva poze „luate” in viteza astazi:

De la atata ploaie, un izvor a ajuns pana langa case

Un melc s-a salvat in ultimul moment

Si alte doua imagini, tot din aceleasi locuri, dar in alt an…si tot dupa o perioada ploioasa!

Pesti

Bustenari in Afganistan

Au plecat alti tineri din Busteni in Afganistan. Militari din Batalionul 21 Vanatori de Munte Predeal. Prieteni, fosti colegi de clasa, scoala…

Parca acum sunt mai multi ca data trecuta. Ne-am luat la revedere, le-am urat sa se intoarca teferi… Sambata, fiecare dintre ei, era la un gratar cu familia, rude, prin curti. Era de ajuns sa-i privesti in ochi si le intuiai miile de ganduri ce le dadeau tarcoale…

Altii, dupa ce au venit de prin diferite zone militare s-au luat de altceva. Modesti, si-au ridicat cate ceva, pe langa casa sau o casa… Unii dintre ei sunt astazi in Partidul Verde Busteni inclusiv pe lista de candidati. Sunt considerati nebuni, niste nimeni care se pun cu un milionar in euro, un dictator care stapaneste orasul si care a eliminat orice forma de opozitie prin metode staliniste. Mai are putin si pune tablouri in scoli cu el.

Acest incult, ce nu poate tine un discurs decat citind de pe foi cu scrisul probabil de 18, nici nu stie si nici nu a auzit macar ca sunt bustenari plecati in mai multe teatre de razboi. El si derbedeii din preajma sa au grija doar sa acapareze interesele economice ale orasului, categorisind in fel si chip pe oricine are o parere contrara. Desi au reprezentat tara, militari in rezerva din oras sunt desconsiderati pe plan local si siliti sa lucreze in alte localitati ca sa scape de represiunea si coruptia intretinuta de Partidul Democrat Liberal.

Spunea cineva ca era mai bun Ali Baba decat primarul pentru ca acela avea doar 40 de talhari, iar el are pe la 150-200. Si acest primar nu a acordat niciodata atentie bustenarilor care pleaca sau revin de pe campurile de lupta. Nu a bagat pe niciunul in seama, nu s-a preocupat de familia vreunuia, nu i-a incurajat, nu le-a zis nimic. Nu-i pasa pentru ca el nu s-a nascut, nu a crescut in Busteni iar valorile sale sunt altele: banii, petrecerile, lautarii…

I-a facut cetateni de onoare pe aceia care nu au nicio legatura cu Busteniul. Or fi vreo 2-3 bustenari care meritau sa fie facuti cetateni de onoare, dar este un procent nesemnificativ. Primarul a acordat titluri si terenuri in special acelora care nu au nicio treaba cu orasul Busteni: Lupu Rednic, Ionel Ganea, Leonard Doroftei…care sunt evident oameni renumiti insa nu in Busteni. Nu s-au remarcat si nici nu provin de la noi din oras. In schimb, orasul are o sumedenie de oameni de cultura, multi renumiti nu doar pe plan national.

As aminti doar pe profesorul de biologie Aurel Manea, un om care a scolit generatii de elevi, autor la unele manuale, autor de carti renumite, membru la National Geographic, apoi al Academiei Romane. Acest profesor, caruia si eu i-am fost elev, are cred ca pe la 65 de ani. Ei bine, cand il vede, primarul rade de el si nu scapa niciun moment sa-l ridiculizeze. Face asta pentru ca profesorul, un om de un bun simt nemarginit lasa capul jos si nu zice nimic. Chiar daca l-ar face cetatean de onoare nu ar primi titlul din mana unui agramat.Vorbesc periodic cu dl. Manea, omul acesta nu poate sta departe de societate, mereu indruma copiii sau scrie ceva despre natura. Dansul este omul de baza al Partidului Verde Busteni in cartierul Silva.

M-am ferit mereu sa promit lucruri, diverse….pe care nu am siguranta ca le voi face. Nu ma consider primar ca alti candidati, nu ma consider consilier local, sunt doar un om de munte. Dar daca printr-o minune, pentru ca minuni doar Dumnezeu infaptuieste, ajung primar, 95% din titlurile de cetatean de onoare plus terenurile acestora vor fi retrase. Voi sti sa am grija de familiile celor plecati la razboi si sa-i astept cum se cuvine in decembrie. Ei sunt cetatenii de onoare ai Busteniului, nu Doroftei, Ganea, etc.

Si doua melodii pentru reprezentantii orasului aflati in batalionul vanatorilor de munte deplasat in Afganistan…de cand eram prin liceu, cu totii, si ascultam aceste piese!

 

Dumnezeu sa fie cu voi!

Explicatia frigului din Valea Prahovei din aceste zile, mai jos:

A nins pe munte…din nou!

Si modificare: in Irak pleaca altii, cei din Busteni se duc direct in Afganistan!

Veratrum album, specia ce distruge Poiana Stanei Regale

Inainte de a anunta Ministerul Mediului m-am gandit eu 🙂 …eu asa fac, cateodata mai gandesc 😉 si am zis sa prezint o situatie cat mai exacta. Pentru ca si masurile sa fie luate mai rapid.

Am mers cu un prieten…care merge bine. Adica sa ajungem repede, sa si vrea sa munceasca, sa venim si in timp util inapoi, etc…erau multi de „sa”. Nu stiu doar sa scriu articole de ziar, sa conduc turisti pe munte, sa vorbesc, sa propun, stiu si altele…acolo cate sunt 😉

Am ajuns, am imprejmuit o zona de 100 mp, am scos 146 de exemplare, ar fi cam un exemplar si ceva pe metru patrat in zonele mai putin ocupate de aceasta specie invaziva (Veratrum album). In alte zone, dar nu majoritare, sunt si 4-5 exemplare pe metru patrat. A durat circa 30 minute, am gasit o solutie alternativa, ramane ca Ministerul Mediului sa se pronunte. Daca implica resurse umane vom ajuta si noi…

In vreo 2 saptamani daca nu ar fugi de munca angajatii ministerului cu atributii in acea zona, s-ar reusi reducerea ponderii acestei specii, iar din primavara va putea fi tinuta sub un control strict. Sa vedem…

Mai intai sa postez acele poze cand urcam. Pentru mine o deplasare pe o astfel de vreme constituie ceva splendid 🙂 Imi place sa privesc copacii in ceaţă, sa ploua foarte marunt daca se poate, dar nu cu putere, sa fie un aer racoros dar nici frig sa nu fie :))) Se mai potrivesc conditiile acestea cateodata :))

Azi a fost asa cum trebuia…dar eram cu ganduri de treaba, am renuntat la contemplare.

Am plecat pe la 10:20 din oras

Frumos, o imagine reusita, am stat vreo cateva minute la privit…liniste totala 🙂

Imaginile din aria speciala de conservare:

Dupa circa 30 minute

Ca orice specie invaziva…are si cu ce…radacini ca la Pir

Pas cu pas si se vor cunoaste si rezultatele…altii doar cand vor vedea cate exemplare sunt, se vor considera infranti. Nu i-ati vazut? La tot pasul sunt terminati psihic care spun: „nu se poate face nimic”, „nu se va schimba ceva vreodata”. Ei sunt insa o alta specie…alta poveste!

Parcul Natural Bucegi si Sinaia vor pierde in curand Poiana Stanei Regale

Am fost azi prin Poiana Stanei Regale, de fapt am tranzitat-o. M-a adus Dumnezeu si pe acolo…sa vad ce?

Sa vad cum nepasarea, ignoranta, incompetenta autoritatilor de mediu cu atributii in Parcul Natural Bucegi sunt la ele acasa.

In curand vom vorbi din amintiri despre acest punct de referinta al Bucegilor si al statiunii Sinaia.

O specie invaziva tinde sa acopere intreaga poiana, cunoscuta ca adaposteste o biodiversitate bogata, mai ales specii de interes comunitar.  Este putin spus tinde, pentru ca acum, aceasta specie acopera aproape jumatate din poiana. Acest lucru este posibil deoarece Administratia Parcului Natural Bucegi este condusa de un obosit, cea mai proasta alegere ce o putea face cineva. Unul mai incompetent nu ai fi gasit in toata tara oricat ai fi cautat.

Si acum oamenii astia ai mediului tac, si vor sa nu se afle. Azi am vazut ca a incercat cineva sa taie cu o coasa acea planta. A taiat cat a taiat si s-a plictisit omul. Problema este ca a lucrat degeaba, a lucrat doar sa acopere urmele, sa nu se vada acea planta invaziva cum acopera si distruge poiana. In loc sa identifice solutii prompte pentru impiedicarea distrugerii acestei arii protejate, a trimis pe cineva sa coseasca. Oricum planta va creste din nou…nu vorbim despre o simpla pajiste degradata ci de o arie protejata pe cale sa devina amintire.

Cositul nu este o solutie decat daca vrei sa acoperi temporar urmele incompetentei

Va trebui sa il rog pe primarul Sinaiei, dl. Vlad Oprea sa faca un apel la cetatenii orasului Sinaia pentru ca nu exista decat o singura masura. Una pe care doar oamenii care au mai mers si pe la scoala si care mai cunosc Parcul Natural Bucegi, o intuiesc. De aceea da cineva cu coasa pe acolo ca sa amane momentul…sa nu mai poata fi luata nicio masura!

Ca sa elimini din Poiana Stanii Regale specia invaziva Veratrum album, steregoaie sau spanz cum este cunoscuta, o planta de altfel toxica, trebuie luata o decizie, singura normala si cea mai dificila. Toate miile de exemplare de Veratrum trebuie scoase cu o cazma exact cum se scoate hreanul. Prin cosire nu faci decat sa amani momentul infloririi. La anul va fi aceeasi situatie.

Aproape infloresc

Deci d-le Primar, nu va luati dupa incompetentul acela ajuns director de arie protejata…pentru ca un prost mai mare ca el nu exista. Ii spune toata lumea ca nu face decat prostii si in loc sa se duca sa stea cuminte acasa, sta agatat de Administratia Parcului. Prietene Iuncu, ia-ti un timp de gandire, analizeaza ce ai facut de cand esti seful Parcului…in afara de acte contra mediului nu ai consimtit altceva.

Una este cand se taie ilegal un copac sau cand se impusca tot ilegal un urs. Zici da-i naibii de „braconieri” ! Pana la urma o sa li se infunde! Dar acum, cand privesti impasibil cum hectare intregi dintr-o arie protejata dispar pentru ca fugi de munca si de responsabilitate nu poti fi decat un mare nesimtit!

De aceea te numesti Administratia Parcului Natural Bucegi, ca sa ai grija de situl acesta de importanta europeana. Daca stiai ca nu poti sa faci nimic, te duceai la primar, la ocolul silvic, chemai voluntari si faceai ceva cu specia aceea. Nu stateai cu mainile in san sau sa dai cu coasa.

Dar ce pretentii sa ai cand numesti in functii oameni de paie. Astia nu sunt in stare sa ia nicio decizie de capul lor. Si la toaleta daca merg te suna ca sa iti ceara voie. Trebuie vorbit cu oameni realisti din Sinaia, cu asta nu ai ce vorbi, este pierdut, nu mai este conectat la realitate de cativa ani. O sa dau anunt si prin Busteni, poate reusim sa facem ceva. Sa nu se inteleaga ca este o simpla poiana unde cresc floricele si zboara fluturei…este o arie inclusa in reteaua ecologica europeana Natura 2000, teoretic ar trebui monitorizate toate speciile de interes comunitar, tinut un inventar, conform legislatiei europene implementate si la noi.

Specia aceasta Veratrum album poate cauza pierderi majore de biodiversitate, inlocuieste intr-un an, doi, toate speciile ocrotite.

Veratrum album

Cred si eu ca iti scade moralul imediat cand vezi cate mii de plante au invadat aceasta arie protejata…si toate trebuie scoase una cate una, alta solutie nu exista. Dintr-o singura cazma scoti o planta dupa care impingi pamantul la loc unde a fost radacina. Nu poti sa faci santuri prin poiana…

Mii si mii de plante distrug ARIA SPECIALA DE CONSERVARE POIANA STANEI REGALE

Este de munca si cand aud de munca si nu de furat multi isi vad de drum. Dar eu cred ca sunt destui iubitori ai muntelui in Sinaia si situatia nu va evolua.

Imparti poiana in suprafete de cate un hectar si eliberezi de plantele invazive hectar cu hectar. Iar plantele scoase cu radacina trebuie transportate la drum…

Mai jos cateva imagini exemplificative cu aceasta arie speciala de conservare:

Va dati seama ca la anul nu vor mai fi iarba si flori

In imagine un monument al naturii, ghintura galbena (Gentiana lutea). In Poiana Stanei Regale sunt cateva zeci de exemplare mature. Acest lucru insemnand ca fiecare ghintura galbena are peste 10-15 ani. Specia aceasta rara nu infloreste decat dupa 10-20 ani si la nivel de Parc Natural aici este cel mai numeros grup, din punct de vedere al varstei.

Nu are rost sa mai adaug ca sunt sute de alte flori, insecte protejate, etc prin poiana…daca mai apar anul acesta toate. Eu sper sa fim noi, cei care mergem pe munte, unii fiind inscrisi la Partidul Verde Busteni…primii care curata primul hectar…

Cascada Caraiman, Rares, Busteni, Inaltarea, Articolul 800…

Ordinea nu este neaparat aceasta. Ce legatura exista intre toate acestea? Nu exista, sunt subiecte diverse si m-am gandit sa…le amestec putin. Probabil din cauza numelui am tendinta aceasta :)))

Era sa uit, este articolul cu nr.800….am scris sus in titlu? Da, am scris, m-am linistit 🙂 😉

Un iris pentru toti vizitatorii…nu stiu cum va fi impartit 🙂 glumesc, nu este acel iris pe care il asteaptau unii. As fi vrut eu, sunt primul care moare de curiozitate, in fiecare zi ma uit la el, infloreste, nu infloreste 🙂 Vine si timpul lui!

Priviti cate poze am facut intr-un timp scurt, pentru a imortaliza curentii de aer ce plimbau ceaţa de colo-colo. Era un spectacol…

Cascada aceasta existenta pe cursul paraului Valea Jepilor este in opinia unei comunitati, -daca pot spune asa-, kristici parca se numesc membrii, o poarta de intrare…pazita, spun ei. Sunt undeva pe net detalii, nu stau sa caut acum, cu alta ocazie…

Muntele Piatra Arsa…aceasta a fost una din primele mele imagini cu muntii Bucegii. Cand eram mic priveam spre acest munte, mai tarziu am fost prin toata zona din imagine…as putea descrie fiecare vale si stanca ce se vede, este si o poteca lata de circa 1 metru pe care merg ursii adevarati. (Nu eu, ei! Poate intelege cineva, altceva 🙂 ).Prin anul 2001 (parca, nu mai stiu exact) am vazut cu un binoclu o stanca cu aspect mai aparte…mi se parea ca seamana cu un Sfinx. Mereu am vrut sa ajung la el…vara este aproape imposibil, fiind inconjurat de jnepeni pe sute de metri patrati. Am postat anul acesta fotografii cu el, l-am denumit Sfinxul Unicorn, altcineva, dl. Avanu din Sinaia i acordase denumirea de Strajerul Vaii cu Genune. Acest strajer pare ca priveste spre varful muntelui nu spre vale…nu este insa foarte important acest aspect. Reprezinta o formatiune stancoasa deosebit de interesanta…

Azi de Inaltare, trebuia sa aiba loc o ceremonie la Monumentul Eroilor de pe muntele Caraiman (in imagine). Iar nu a avut noroc primarul 🙂 pregatise  evenimentul, numai ca la Dumnezeu nu merge cu sforarii binecunoscute…s-au mai strans si oamenii degeaba pe la telecabina! O taia si o spanzura pe plan local dar acolo Sus nu are intrare. Jos este putred de bogat, Sus este unul dintre cei mai saraci. Cred ca la ora aceasta deja a decolat spre UK la meciul cetateanului „nostru” de onoare 🙂 Lucian Bute.

Daca ar dovedi interes pentru oras asa cum dovedeste interes pentru taiatul porcilor si meciuri de box, poate ca altfel ar fi aratat strada Alpinistilor, o strada inclusa de el intr-un proiect in care nu avea ce cauta. Dar trebuie sa mai castige si apropiatii cate ceva… 🙂 Sa castige, dar macar sa nu-si bata joc de banii oamenilor…eu cred ca astia nu au facut treaba pentru ca nu ai cum sa asfaltezi o strada…a alpinistilor :)) Bine, el a spus ca este necesar sa o asfalteze pentru ca accesibilizeaza niste obiective turistice…evident acestea sunt la stadiul imaginar, pe acolo neexistand ceva ce poate fi catalogat obiectiv turistic. Cine stie ce musuroi de furnici o fi vazut prin padurea de langa strada :))

Usurel si cate putin se duce peste utopicul amfiteatru. Un incident nedorit dar cand lucrezi cu neprofesionisti, fie ele si rude, nu ai cum sa ceri calitate. De vina oricum este solul, s-a produs vreo miscare a pamantului, forta majora… In timp ce el se chinuie sa modernizeze centrul orasului printr-un proiect cu obiective prost amplasate, in valoare de circa 4 milioane euro, primarul din Sinaia a luat fonduri de peste 22 milioane euro, tot pentru modernizarea centrului. Nu pentru ca in Busteni nu sunt specialisti ci pentru ca el vrea sa faca doar ce gandeste…iar l-am laudat si in postul asta, al 800-lea :)) …pe „mult-iubitul”.

Sa-l las in „banii” lui 🙂 si sa spun ceva despre Rares. Ieri s-a intors singur pe burtica si a facut ochii mari dupa aceasta descoperire. Isi tine singur biberonul, râde cand ma vede, poate ca stie el ce stie :)) , ma si joc cu el :)) … scoate strigate si cand este unul mai tare se sperie si el. Intr-o zi, tot se chinuia sa ajunga cu degetele la ciorapei. El vazuse ca fiecare ciorapel are o buburuza desenata si tot incerca sa ajunga la ea 🙂

Imbracat pentru a infrunta frigul si umezeala de afara 🙂 Destui copii au racit si au ajuns la spital…ai mei sunt mai rezistenti :))

Azi l-am mai provocat la o descoperire. I-am aratat doi biscuiti. Unul i l-am dat lui. Ca deja a invatat sa tina in mana diverse lucruri. Si il duceam eu spre gura, il ducea si el. Bine, nu ca sa-l manance dar sa se invete cu ideea :))) Apoi jocul s-a terminat repede…ca poate se mirau cei prezenti si cine stie ce mai credeau, ca-l invat sa manance biscuiti la 4 luni :)) Pe de alta parte, celalalt baiat, Andrei punea in aplicare pe afara tot felul de chestii…dar acesta este un capitol foarte mare…pentru o data viitoare :)))

Despre bogatie…alt tip de bogatie

Sunt un om bogat, foarte bogat…stateam eu si ma gandeam asa, astazi prin Sinaia si Busteni.

Si daca sunt atat de bogat neindoielnic ca sunt si fericit 🙂 Cugetam eu!

Unde sta bogatia aceasta? In ochii copiilor mei, in zambetul lor, in cuvintele unor oameni dragi mie, in vorbele si gesturile unor persoane mai speciale, in acest blog, in privirile de pe strada…

Plec dimineata…ma intalnesc pana in centru cu diverse persoane. Ne vorbim sau doar ne salutam scurt. Priviri intrebatoare ma cauta, le raspund. Un om al strazii imi spune „La Parc ti-au rupt afisul” celalalt de langa el adauga „Ce sa le faci, lipsa de educatie”. Ii privesc oarecum surprins, le multumesc!

Ma suna un preot cunoscut din zona, se va ruga pentru mine…un altul mi-a raspuns pe mail, ma asigura si el de acelasi lucru. Pana la statia de maxi-taxi o batrana careia cand eram pusti ii atacam merii din curte alaturi de colegii de clasa ma strange in brate, cunoscutii ma asigura ca ma voteaza. Ii ascult, ochii mei ii cauta pe ai lor, ii simt, majoritatea asa vor face.

Peste drum este biserica. Prin fata ei trec doi oameni. Unul este un vecin, tanar. In fiecare seara cand vine acasa trece mai intai pe la panoul electoral si imi rupe afisul. Rar se intampla in oras sa nu stiu cine imi rupe afisele. Ne privim, nu ma mai saluta pentru ca eu candidez impotriva primarului si el lucreaza la o firma apropiata acestuia. In astfel de cercuri candidatura mea este o cutenzanta inacceptabila. El imi rupe afisele din ura crede ca asa il va remarca cineva si ii va spune primarului ce vitejie face.

Il rupe seara, uneori si ziua, eu il pun la loc, el iar il rupe…eu din nou il lipesc. Nu spun nimic, nu gandesc nimic, il accept asa cum este…am sute de afise, nu cedez decat cand vreau, si raspund fiecaruia dupa mintea lui. As putea sa-i fac o reclamatie la politie, as putea sa-i dau o mica lectie, ca altuia. Mi-a rupt afisul o zi, doua, trei, i-am invatat modul de operare. Scotea ceva ascutit de mici dimensiuni si imi rupea afisul. Altfel nu-l putea rupe fiind lipit cu aracet de lemn. Am vazut de unde incepe prima data sa rupa. Si cand am lipit un afis nou, am pus patru bolduri ce ieseau prin afis in zona feţei. Idiotul de furie a rupt apoi toate afisele…acum nu se mai rupe niciunul…cred si eu ca doare! Mai ales ca boldul se lipeste in scurt timp de lemnul panoului. Poftim fraiere!

In maxi-taxi un amic imi da nr. lui de telefon ca sa-l chemam la actiunile noastre. Il notez doar pentru ca insista. Nu-l voi chema, ramane fara job dupa prima actiune. Ma asez si mintea imi zboara…ca de obicei. Iar nu am franele trase!

Cobor si imi aduc aminte ca am uitat sa mananc de dimineata. Imi iau un sandwich si plec spre job. Intr-o ora o avalansa de ganduri diverse imi dau tarcoale. Merg spre parc si imi trec mana prin păr „Doamne, cand rezolv astazi atatea treburi?”. Familie, job, prieteni, partid, actiune electorala…nu neaparat in aceasta ordine.

Pe banca imi scot sandwich-ul. Cu gura plina raspund la telefon, doar este un prieten. Apoi inchid telefonul si-l bag in buzunar. Iau sandwich-ul dar telefonul suna iar…trebuie sa ajung si la Bucuresti, ramane pe zilele urmatoare. Inchid si iar suna, este ceva cu Azuga. Renunt la sandwich si pastrez telefonul. Nu mai suna. Privesc in gol pe alei si spre copaci.

Undeva departe il vad pe Cristi din Busteni plantand flori, un tanar ce ma asigura mereu ca voteaza cu Verzii. O stiam de dinainte de a se hotari el, mereu a fost o persoana care m-a apreciat, de mici ne stim.  Telefonul suna: „Poti sa nu vii, daca ai altceva de facut”. Ma relaxez usor apoi telefonul tot suna…unul dupa altul „Sunt gata pliantele”, „Tricourile ti le dau…”, „Merg eu in locul tau la…”, „Cate copii sunt necesare dupa obiectivele partidului?”. Ma ridic si plec. Privesc inapoi. In urma cu putin timp eram plin de ganduri, acum s-au rezolvat cele mai apasatoare.

Imi permit un mic zambet „undeva acolo sus Cineva intr-adevar ma iubeste” si stie sa-i faca si pe altii sa iubeasca. Acum sun eu…aflu ca „am o oferta rezonabila pentru tine”. Cand aud pretul, nu mai este nimic de spus. Am scutit o zi de alergatura prin Brasov. Pentru Bucuresti o sa-l rog pe Crisan, sa nu pierd timpul inutil…

Ajung in Busteni, oamenii ma privesc…”e ala de pe afis”. Constientizez ca ies in evidenta bine de tot cu acel afis. Toti o spun…asa o fi, eu nu ma cred pentru ca este vorba de mine, pe ei, da. La Busteni, s-a incercat o represiune si in mare parte a reusit…doar 3 organizatii de partid au supravietuit, in afara de a tiranului. Raul s-a intors insa impotriva faptuitorului…prin actiunile lui de a limita culorile politice au ramas putini candidati. O sansa in plus pentru mine! Merg…in minte imi vin o multime de nume ale celor care in fiecare zi au ceva de zis la adresa mea. De rau, evident… Si pe fiecare in parte il scoate Dumnezeu in calea mea sau pe mine in calea lor. Niciodata nu-mi iau privirea de la ei.

Ma suna omul nostru din Biroul Electoral si imi spune ca facut o plangere pentru ca in blocul lui aflat la capatul orasului, un locatar a pus afise cu primarul fara acordul locatarilor…Bine!

Aproape de casa privesc spre un balcon…afise agatate cu primarul si echipa lui. Primul gand este sa-l iau de acolo, mai era si varianta unei sesizari. Renunt. El, milionarul in euro, mandru ca se regaseste in revista Capital, este unul dintre cei mai saraci oameni ai orasului. Putini sunt cei care il iubesc si daca fac asta este doar pentru bani. La ce bun sa-i iau eu afisul fie el si intr-un loc interzis…

Intru, deschid mailul. Citesc. Directorul Parcului nu este de acord sa amplasam un banner cu partidul in preajma Crucii de pe Caraiman cu ocazia ceremoniei de Inaltare, nici pentru o ora. Il inteleg, doar nu si-o bate singur cuie in talpa. Ii multumesc si il asigur ca niciun banner nu va fi amplasat si ca vom respecta legea. Care lege se refera la asta acum numai stim. De asemenea, i-am adus la cunostinta ca persoane rau-intentionate deja ne-au sustras acel banner in cursul noptii si daca acesta se va regasi totusi prin preajma monumentului nu este din vina noastra. Am cerut prinderea autorilor si aplicarea legii cu fermitate pentru acestia, in cazul in care acel banner va fi postat pe vreo stanca.

Nu stiu de ce am asa un sentiment ca acele persoane rau-intentionate, care prejudiciaza organizatia locala a Partidului Verde, o sa-i dea vreo 50 de cuie bannerului si nu stiu cate sarme. Si nu o sa-l mai dea nimeni jos de acolo. Dar asta este ne resemnam, l-am pierdut! Deci ne-am dezis de aceasta actiune! Doar nu ne-am nascut toti ieri. 😉

Ies afara sa ma intalnesc cu cineva. Ploaia se oprise. Privesc la balconul cu afisele primarului…nu mai sunt. A plouat si acum stau pe cimentul de pe drum. Ma feresc sa le calc, nici macar asta nu trebuie sa fac. Eu sunt un om bogat cu atatia oameni care au o vorba buna pentru mine, cu atatia care cred in mine si stiu cine sunt eu cu adevarat. Fiecare culege ceea ce seamana!

Si continui sa merg, nu cu ochii pe sus, cu ei plecati. Nimic nu mi se datoreaza mie ci LUI. Scot telefonul sa scriu un mesaj unei persoane…dar nu este cazul, va vedea acest post, stie ce vreau sa-i spun. Sunt persoane care nu au nevoie de telefoane, sms, mailuri, acestea stiu imediat ce vreau sa spun. Nu sunt oare un fericit?!

Voi invinge si voi lucra pentru oameni…pentru ca eu sunt dintre ei, ca ei! Nu o copie nereusita!

Am terminat pe ziua de astazi! 🙂