7 situatii…

Cabana Bradet…inchisa de peste un deceniu va fi integrata curand in circuitul turistic. Lucrarile de renovare sunt aproape incheiate. Investitorul este patronul terasei “La Sami” de la Cota 1400.

Pe acest drum din muntii Baiului…le-am propus prietenilor de competitii montane sa alergam. Ajunge undeva prin Valea Doftanei…dar este superb, urmareste un timp curba de nivel. Ulterior, daca se dovedeste interesant pana la capat, vom merge pe el si cu mountain-bike-urile.

In Sinaia, un oras strabatut de un râu si de multi afluenti ai acestuia, nu este apa la robinete. Motivul: societatea Hidro Valea Prahovei, o calamitate pentru zona turistica Valea Prahovei…cei mai mari nenorociti :)) si este foarte putin spus. La ceea mai mica schimbare a vremii li se intampla cate ceva…in imagine se vede cum o conducta a devenit arteziana in centrul Sinaiei. La fata locului sosise Jandarmeria, Politia, adica erau prezente toate institutiile…dupa o vreme, ultimii, apar si cei de la Apa. Daca oamenii lor de pe teren sunt neprofesionisti este limpede ca birourile lor gem de prosti 🙂 Cu ocazia aceasta prezint si o informatie utila: un taxi si un nr. de telefon din Sinaia 🙂

Aceasta a fost casa lui Nicolae Iorga de la Sinaia…acum ar fi a unor urmasi ai sai, ceva cu Pipidi, parca asa i cheama. Oricum nu are vreo placa comemorativa, putini mai stiu de ea…prin 2000 si ceva, cand lucram la o revista nationala de turism am vrut sa scriu un articol despre casele memoriale din Sinaia. Am dat in aceasta curte de un batranel pe care l-am convins sa ma lase in biroul lui Iorga…domnea praful in birou, m-am asezat pe scaunul istoricului, la masa pe care scria, am pus mana pe un stilou lung pe care-l folosea…stiti ca românul pana nu face asa nu se simte el bine 🙂

In poza aceasta, facuta in urma cu ani buni, cu un aparat cu film, este o pestera necunoscuta din Abruptul Prahovean…se vede si o lumanare. Am mai scris despre ea, nu foarte detaliat pentru ca mi-am propus sa revin in vara aceasta cu o filmare…

Rares  :)))…dupa ce-i dadusem mar cu biscuite. Acum stiu cum sa-mi recunosc copiii :))) Ma uit la gene, daca sunt lungi si razvratite sunt ai mei. Si Rares si Andrei au la fel genele :)))

Si l-am prins 🙂 In imagine, angajatul Telefericului Prahova, dl.Adrian. Un om responsabil, constiincios, pe care il gasiti la statia de telecabina din Sinaia. Veti observa cand veti cobori de pe munte ca dumnealui se urca pe niste suporti si trage telecabina cu tot cu turisti in statie. Mai exact, i da echilibru cabinei, nu se mai face balans si turistii nici nu simt cand telecabina intra in statie. Daca el nu ar stabiliza telecabina printr-un astfel de gest, aceasta s-ar atinge de margini si turistii ar fi zdruncinati. Bine, nu ar fi ceva rau dar ar fi un oarecare disconfort, unii se mai sperie… De data aceasta l-am prins chiar cand se urca sa echilibreze telecabina. Este de remarcat faptul ca acest om poate sa-si vada de servici si fara a trage de telecabina, nu-l obliga nimeni. Cine stie de cate mii de ori a facut acest gest! Pe mine nu ma impresioneaza doar repetabilitatea gestului său, o actiune unica in tot Parcul Natural Bucegi ci si motivul. In timp, multi s-au obisnuit cu acest domn, insa daca privesti mai profund…vei vedea un om cu grija fata de altii, constiincios, in opinia mea este un profesionist in acest domeniu. Poti invata biblioteci intregi de carti daca nu ai anumite calitati umane nu poti fi un profesionist…

 

Anunțuri

40 de zile de la moartea Parintelui Ioanichie – ctitorul Schitului Sf. Ana din Parcul Natural Bucegi

Maine sunt exact 40 de zile de cand Parintele Ioanichie a trecut la Domnul. Scriu de astazi pentru maine intrucat voi pleca dimineata la prima ora cu diverse treburi, va fi o zi lunga…cam toata luna aceasta au fost numai astfel de zile 🙂

Multe s-au spus acum cateva zeci de zile…eu sunt sigur ca putini oameni in straie preotesti/monahale din Valea Prahovei isi vor aminti ca au trecut 40 de zile…probabil pentru ca “viata merge inainte” –acest lucru neinsemnand in niciun caz o intelegere superioara a vietii din partea celor mai multi- au si uitat de Parinte.

In opinia mea, staretii de la manastirea Sinaia si de la Schitul Sf. Ana au gresit enorm fata de Parintele Ioanichie. Unul nu l-a primit in perioada cand era bolnav, celalalt avea o atitudine nepotrivita fata de el.

Daca va amintiti, am scris anul acesta ca am intalnit undeva in Bucegi doi stareti care incercau sa deszapezeasca o masina. Nu am scris numele lor cu gandul ca am facut si eu o fapta buna printre atatea rele. Unul era staretul de la Schitul Sf. Ana si celalalt staretul de la Manastirea Inaltarea Domnului de la Cota 1000, parintele Melchisedec.

Daca eu mint sa-mi dea Dumnezeu mie pe masura celor spuse…dar staretul de la Schitul Sf. Ana incerca sa-l inzapezeasca si mai tare pe cel de la Cota 1000. Ce se intamplase? Staretul de la Cota 1000 venise spre Schitul Sf. Ana si la 300 metri distanta de Drumul Cotei 1400, aproape de schit, ramasese inzapezit. Cel de la schit venise cu lopeti si cu cativa cunoscuti ai sai pe care-i cazase prin camerele lacasului de cult. Cand staretul Melchisedec credea ca a reusit sa iasa “prietenul” sau de la schit il povatuia sa ia stanga sau dreapta, depinde pe ce parte erau nameti…si imediat se inzapezea, apoi urma alta munca. Cand am aparut, staretul de la schit il indemna sa coboare cu masina pe langa schit, pe Drumul Vechi al Cotei “ca a fost el ieri pe acolo si e bine”. Am intervenit si le-am spus ca pe acolo urcasem eu de 20 minute si nu se poate cobori, la curbe fiind nameti de 1 metru inaltime. Nu-l mai scotea nimeni …

Astfel ca i-am propus staretului Melchisedec sa dam zapada de pe cei 300 m pana la Drumul Cotei, alta solutie neexistand. Ne-am apucat de treaba…staretul de la schit nu lua cu lopata cat ar fi trebuit, adica pana se dadea de solul inghetat ci lua asa usor de pe deasupra. Tot comenta pe ascuns si-l lua la misto pe Melchisedec care nu se prindea de vorbele si ironiile celuilalt. Cum nu imi propusesem sa-i judec, mi-am vazut de treaba…desi staretul tot incerca sa-l convinga pe cel de la Cota 1000 sa coboare cu masina pe langa schit. Pur si simplu refuzam sa cred ca din dusmanie vorbeste asa, ca vrea sa-l bage in necazuri de “colegul” sau. Omul acesta pana am deszapezit drumul numai cu astfel de tertipuri a umblat. De oboseala, staretului Melchisedec i daduse sangele pe nas…asa au stat lucrurile.

Sa ne intrebam oare de ce Parintele Ioanichie care dorise sa fie inmormantat la schit si isi sapase acolo pana si un loc de veci…a acoperit acea groapa si a blestemat acel loc? Tuturor celor apropiati Parintele le-a spus sa nu se mai apropie de schit. Oare de ce? Cand faci un legamant cu Hristos atunci acesta inlocuieste orice, nu are echivalent, nici macar propria viata nu mai are valoare…

De aceea, trebuie sa spun si asta, mi s-a parut cam ciudat sa fiu eu cel care ia atitudine cu Parintele Ioanichie. Adica el era un mare credincios si eu un mare pacatos, singura similitudine fiind cuvantul “mare”. Nu prea mergea sa scriu eu despre dansul…si totusi cuvintele imi veneau ca o avalansa…

Spunea fratele Parintelui Ioanichie ca va vorbi dupa 40 de zile, as fi curios sa aud si eu vorbele dansului, cine stie ce adevaruri putin cunoscute va rosti.

Am fost printre putinii care au fost lasati de Parinte sa-l fotografieze…am si o poza cu dansul, fiul meu Andrei si sotia mea.

Au fost persoane revoltate, apropiate sau nu Parintelui, care au condamnat atitudinea feţelor bisericesti din Valea Prahovei. Eu consider ca nu este chiar asa…sunt calugari in manastirea Sinaia care l-au iubit si apreciat pe Parintele Ioanichie, as aminti in afara de acestia si pe parintele Vasiliu, cel care a scris un articol deosebit in presa, cunoscandu-l bine pe Parintele Ioanichie, pe parintele Tanase Benone si pe preotul-paroh de la Biserica Sf. Ilie din Sinaia. Deci lucrurile nu au stat cum s-a spus…nu a fost marginalizat de toata lumea preoteasca. Sa nu-l uitam pe staretul Melchisedec care l-a primit luni de zile la manastirea Inaltarea Domnului si care a dorit ca Parintele Ioanichie sa fie ingropat acolo…fiind prezent si la inmormantarea Parintelui.

Inmormantarea Parintelui…Multumesc lui Amos pentru fotografie

Cei care nu l-au apreciat asa cum trebuie au fost in primul rand cei de la Patriarhie, apoi staretul schitului unde slujea si staretul manastirii Sinaia.

In mod sigur, daca familia Parintelui nu se opunea, acesta ar fi fost inmormantat fie la Schitul Sf. Ana, fie in Sinaia. Mai trebuie spus ca in acele zile am vorbit cu primarul Sinaiei si acesta a dorit sa fie ingropat in aceasta zona. In principal, Parintele Ioanichie nu a fost ingropat aici ci pe plaiurile natale, dintr-un motiv foarte clar: nu se dorea ca acesta sa fie ingropat in Valea Prahovei. Mai sunt multe de spus, imi propun la o data viitoare sa mai vin si cu altele!

Multumesc tuturor acelora care au lasat o urma despre Parintele Ioanichie pe acest blog al Bucegilor. Am citit atatea cuvinte frumoase scrise despre Parinte, cuvinte inspirate de Cineva, incat deseori acestea mi-au ocupat mintea…undeva toate gandurile noastre s-au intalnit. Cu siguranta, maine voi aprinde si eu o lumanare pentru Parintele Ioanichie, voi spune o rugaciune, nu pentru mine, eu de regula nu prea ma rog pentru mine, cred ca Dumnezeu nu are nevoie sa-i amintesc eu de ce am nevoie, mai intai trebuie sa-i arat LUI credinta…apoi mai vedem 🙂

Pesteri si grote din Bucegi (I) …si nu doar atat!

Domeniul speologic al Parcului Natural Bucegi este departe de a fi cunoscut asa cum ar trebui. Sunt munti in care nu s-au facut cercetari, sunt pesteri inchise cu bolovani uriasi cazuti in urma cutremurelor, sau altele care isi asteapta descoperitorii…nu neaparat pe mine 🙂 dar cred ca nu m-as supara 🙂

Nu stiu cate pesteri sunt in Bucegi, in unele carti de specialitate se vehiculeaza un nr. intre 35 si 40. Cu siguranta sunt mai multe iar nr. grotelor este probabil triplu.

Mai intai sa spun ce consider eu o pestera. Speologii tin cont de anumite caracteristici cand denumesc o cavitate in stanca drept pestera. Importanta este mai ales lungimea care trebuie sa depaseasca parca 6 metri.

Bunaoara, speologi renumiti au denumit o cavitate lunga de vreo 12 metri drept Pestera Tunelul Apelor. Multi au cautat-o si o vor cauta in zadar pentru ca este un mare nimic. Sa va spun si unde este. Ajungi in fata intrarii Pesterii lui Bogdan. Imediat in stanga intrarii este o deschizatura, posibil sa aiba vreo jumatate de metru patrat. Intri pe burta ca altfel nu ai cum si mergi asa…si asta e, adica nimic. Este un fel de viziuna…prin urmare eu nu-i spun Pestera, nici macar Grota, ca si cu altele asemenea le ignor. Cum mi se pare mie…daca pare putin interesanta ma opresc daca nu, nu.

Astazi prezint cateva imagini cu grote si pesteri, naturale si artificiale:

Tunel artificial, fotografie nepostata pana in prezent, aflat la o extremitate a muntelui

Pestera in Muntele Zanoaga

Tunelul din Cheile Tatarului considerat gresit de catre majoritatea ghizilor si montaniarzilor drept Pestera Ursului.

O pestera mica, binecunoscuta, in muntele Diham

Grota de 10 metri, inaltimea medie 1,60m…in muntele Jepii Mari

Grota de circa 8 metri in Padina Crucii

Grota in muntele Batrana

Pestera in muntele Vanturis

Pestera Bogdan

Avenul Nou, de peste 15 metri in muntele Babele

Avenul din Cimitirul Elefantilor

Pestera din Piciorul Babelor

Pestera din Capul Vaii Obarsiei…pentru mine este doar o grota

Pestera cu 2 intrari din muntele Lespezi

Cavitatile din imaginile 5,6,7, 8, 10a si 12 sunt descoperite de mine, alaturi de o Pestera unde am gasit o vulpe strivita de o stanca, precum si de o pestera cu sala, cu o lungime de 25 metri, ambele existente in muntii Sinaii. Grote stiu multe…

La acestea se mai adauga o Pestera in muntii Dichiului, etc…voi publica poze si inregistrari video in aceasta vara.

Pe langa cele gasite de mine si a caror localizare exacta probabil nu o voi scrie vreodata, mai sunt in Bucegi urmatoarele: Pestera Ratei, peste 6000 metri, nevizitabila teoretic, cunoscuta Pestera a Ialomitei, Avenul din Vanturis, Pestera Onicai, Pestera Pustnicului, Avenul Haiducilor, Avenul din Bucsoiu, Pesterile din muntele Tataru, Pesterile din Tiganesti, Pesterile din Ciubotea, Avenul din Coltii Tapului, Pestera Coteanu, Pestera din Bucsoiu, Pestera Horoabei, Grota Haiducilor de la Coltii lui Barbes, Grotele din muntele Jepii Mici situate departe de orice poteca sau traseu turistic. Grotele din Cheile Rateiului considerate in unele carti pesteri si numerotate in teren cu vopsea sunt niste…nimicuri, nu sunt pesteri ci mici grote de maxim 3 -4 metri lipsite de interes.

La cele enumerate se mai pot adauga 13 barloguri de ursi existente in stanca. Acestea pot fi grote sau pesteri. Probabil nu voi sti pentru ca daca ursul miroase ca a intrat om in barlog nu mai revine…deci l-am lasa fara casa.

Dupa aprecierea mea, pesteri si nu grote, nedescoperite, ar trebui sa mai fie in zonele muntilor Batrana, Tataru, Jepii Mari, Cocora, Vanturis. Dispunerea stratelor, locul de iesire la zi al unor paraie, arata existenta foarte posibila a unei pesteri mari in amfiteatrul Jepilor Mari, la o anume altitudine…pentru exemplu. Ca si observatie, cea mai lunga pestera gasita de mine are zeci de metri. In fata acesteia am plantat acum ceva ani mai multi copaci, molizi si brazi.

In timpul ultimei excursii, in aceea in care am scris de Sfinxul Unicorn sau Uriasul, eram la un moment dat la sute de metri distanta de cel care ma insotea. Am vazut un horn, o despicatura lunga inclinata la 45 de grade. In contrast cu totul din jur, hornul avea putina zapada. Cum in el nu batea soarele, poate prin aprilie sa ajunga razele si acolo, m-am oprit sa privesc mai bine. La circa 5 metri distanta era un copac, un foios si nu un conifer care se dezvolta bine, ferit de vant intre peretii hornului. Mai sus de acesta pe acelasi plan inclinat si la alti metri distanta era o stanca uriasa intepenita intre acesti pereti. Parea ca trebuie doar impinsa ca sa se rostogoleasca. Cu ceva efort te puteai strecura printre stanca si perete, agatandu-te de colturi stancoase. In spatele stancii se ghicea un loc de plat care continua peste 5 metri pana la un tavan…de jnepeni. Deci deasupra hornului erau jnepeni care acopereau ca un tavan acel loc plat. M-am uitat la stanca intepenita si m-am gandit ca o fi in echilibru instabil de cine stie cat timp…si daca vine la vale peretii hornului sunt prea stramti ca sa ma feresc. Locul plat de deasupra stancii ma atragea…asa ca am observat stanca mai bine, am pasit pe pietre si iarba uscata, m-am apropiat de copac…si aud un zgomot de dincolo de stanca. Din cauza copacului nu se vedea ce este, dupa zgomot era…un animal mare. In afara de urs sau ras nu avea ce sa fie pe acel loc plat. Problema era ca animalul nu cred ca avea pe unde sa fuga din acel loc…probabil ar fi sarit pe mine. Asa ca am coborat, am facut cateva fotografii ca sa gasesc o cale de a ajunge deasupra dupa ce as fi gasit un punct panoramic. Posibil ca zapada sa se tot fi rostogolit de la urcarile/coborarile animalului, de aceea era putina. Cine stie ce era…nu ma gasea nimeni pe acolo 🙂 Eu inclin sa cred ca doar un urs ar fi stat acolo, rasul ar fi gasit ceva mai putin spatios. Mai revin eu pe acolo fara doar si poate…

Cam asa imi umplu timpul liber uneori, cu tot felul de ciudatenii…am o lista lunga si nu ma plictisesc niciodata. Bine, mai am inca o preocupare: il plimb, ma joc cu el, il pup, il schimb, i dau sa manance celui mic…care este adorabil. Daca lipsesc prea mult plange, cand vorbesc cu el se bucura, da din maini si picioruse, rade, intoarce capul cand il strig. Are o putere…doctora s-a speriat cand l-a vazut asa voinic 🙂 Asculta atent, ridica mirat din sprancene, i arat biberonul imediat intelege ca este al lui 🙂 Am zis ca-l voi duce cu telecabina pe Platoul Bucegilor cand va fi ceva mai cald si el mai maricel…este cam devreme la 2 luni si ceva. Este si un mic smecheras, cand crezi ca a adormit de fapt nu a adormit, deschide ochii 🙂

Apoi am propus un traseu de alergare montana cu plecare din Azuga prin muntii Baiului spre Valea Doftanei pe un drum de legatura amenajat in anii’60. De acolo vedem noi 😉 ori ajungem in Campina ori in Comarnic…ma duc cu prietenii de maratoane, pe unul deja l-am „speriat” ca fugim pana nu mai putem si ne intoarcem…vedem noi cand. Bineinteles ca lucrurile nu stau asa, la intamplare nu merg pe undeva, ci pe un traseu prestabilit cu timpi si variante 🙂

In urmatoarea perioada voi reveni cu stiri electorale interesante, eu am ras vreo doua zile de unele aspecte, de ce pot debita unii oamenii, de ce inteleg ei. Se spune ca gratuitatile pe instalatiile de transport pe cablu din Sinaia sunt oferite pentru ca sunt mai multe tabere care se dusmanesc. Si ca fiecare tabara ofera gratuitati in speranta atragerii sustinatorilor celeilalte parti. Pana aici nu este cine stie ce. Dar scopul atragerii ar fi altul, nu obtinerea de voturi cum s-ar crede…ci, sa vina cat mai multi sustinatori ai taberei adverse pentru ca acum se schiaza destul de dificil, zapada este grea si poate isi rup mainile si picioarele si nu mai merg la vot :)))) Este o prostie evident 🙂

Trebuie sa mai scriu ceva despre Drumul Granicerilor existent pe ramura vestica a Bucegilor, sa pregatesc o mica expeditie cu jandarmii printr-o zona salbatica, va fi ceva interesant.

Semimaratonul Intersport Brasov din data de 7 aprilie 2012

Iarna este ca si plecata asa ca vor incepe sa se inmulteasca concursurile de alergare, maratoane, semimaratoane. A fost in februarie semimaratonul Pietrei Mari pe care l-am ratat, sper ca la acesta din Brasov sa nu lipsesc. Ar fi un bun antrenament pentru maratoanele ce vor veni.

Sa scriu si cateva repere despre aceasta competitie. Este organizat de Asociatia Cetatea Brasovului, cine participa la astfel de competitii i cunoaste. Deseori la concursurile din zona sunt echipe Cetatea Brasovului…1,2.3, depinde.

Traseul este urmatorul: Startul si Sosirea se afla in Piata Unirii. START – Str pe Tocile – Pietrele lui Solomon – Drum forestier – Poiana Brasov – Crucurul Mare – Poiana Stehil – Saua Tampei –Serpentine Valea Cetatii – SOSIRE.

De pe site-ul organizatorilor http://semimaraton.ro/:

”Se permite atat inscrierea sportivilor profesionisti cat si a celor amatori.

Echipament obligatoriu
Echipamentul va consta in:
•    incaltaminte sport
•    numarul de concurs care va fi ridicat de la organizator
Organizatorul isi rezerva dreptul de a interzice participarea sportivilor care nu indeplinesc conditiile de echipare.

Categorii si clasament
Categorii:
•    16-22 ani masculin , 16-22 feminin
•    23-39 masculin, 23-39 feminin
•    40+ masculin, 40+ feminin

Documentele necesare inscrierii:
1. Formularul de inscriere completat si semnat
2. Pentru inscrierea pana in ziua concursului plata se va face online pe site-ul evenimentului.
3. In ziua concursului se pot face inscrieri la biroul organizatorului pana la ora 10:30
• Numarul de participare se va ridica de la ghiseul organizatorilor pe baza buletinului de identitate.
• Concurentul se obliga sa poarte pe piept numarul de participare

Taxa de participare
•    50 RON pana la data de 4 aprilie
•    60 RON in ziua concursului

Responsabilitatile organizatorului
Organizatorul va:
• marca corespunzator traseul pentru a evita ratacirile
• semnaliza portiunile periculoase de traseu
• instiinta concurentii ca pe traseul de alergare traficul rutier este partial oprit
• asigura 1 punct de revigorare pe parcursul traseului
• asigura medalie de participant fiecarui finalist
• asigura recompensarea primelor trei locuri de la fiecare categorie
• asigura efectuarea sedintei tehnice inaintea concursului
• anunta timpul limita in sedinta tehnica premergatoare startului
• asigura plasarea punctelor de control pe parcursul traseului si respectarea ordinii de sosire a concurentilor la acestea
• asigura normele de protectie a mediului inconjurator prin amplasarea punctelor de colectare a gunoaielor pe parcursul traseului
• sustine sedinta tehnica inaintea concursului, informatiile anuntate fiind informatii oficiale si trebuie considerate de toti concurentii

Obligatiile si raspunderea concurentului
• toti concurentii participa la competitie pe proprie raspundere.
• concurentul care sufera un accident sau orice fel de paguba fizica sau materiala renunta prin insasi inscrierea la competitie la orice drept de a solicita despagubiri sau de a recurge in instanta impotriva oricarei persoane implicata in organizarea competitiei, in special impotriva : organizatorului sau voluntarilor implicati in organizarea competitiei (persoane fizice sau juridice), impotriva sponsorilor, impotriva institutiilor publice ce sustin competitia (primarie, consiliul local, politie, salvamont etc)
• concurentii trebuie sa participe la sedinta tehnica si sa considere cu precautie informatiile anuntate de organizatori, in sedinta tehnica organizatorul anunta informatii oficiale chiar daca acestea nu sunt prezente in prezentul regulament.
• concurentii poarta intreaga responsabilitate civila si penala pentru orice dauna provocata de acestia altor persoane in timpul cursei.
• in cazul constatarii unui accident, concurentii sunt obligati sa il raporteze la urmatorul punct de control.
• concurentii inteleg ca organizatorii depun toate eforturile pentru oprirea traficului pe parcursul traseului de concurs insa se angajeaza sa traverseze cu prudenta prin locurile deschise traficului auto si sa respecte indicatiile echipajelor de politie si ale voluntarilor in toate situatiile
• concurentii sunt obligati sa respecte regulile de protectie a mediului inconjurator.

Descalificare
Se vor descalifica concurentii in urmatoarele cazuri:
• nerespectarea indicatiilor organizatorului cu privire la echipamentul obligatoriu si purtarea numarului de concurs pe piept
• nerespectarea mediului inconjurator
• comportament nesportiv
• scurtarea traseului (nu sunt premise scurtaturile potecilor care coboara sau urca in zig-zag)
• utilizarea unui mijloc de transport in timpul cursei
• organizatorul considera ca accidentarea atletului nu ii mai permite continuarea cursei
• schimbarea sau pierderea numarului de concurs
• depasirea timpului limita anuntat in sedinta tehnica de organizatori

Alte reguli
• taxa de inscriere nu se returneaza nu este transmisibila altui concurent
• retragerea in timpul concursului sau abandonul obliga concurentul sa informeze organizatorul numarul de concurs din motive de siguranta
• suporterii nu au dreptul de a ajuta sub nicio forma concurentii, exceptie facand cazurile accidentarilor
• suporterii pot sustine concurentii cu conditia de a respecta regulile de conduita sportiva, indicatiile autoritatiilor si ale oficialilor
• organizatorii isi rezerva dreptul de a penaliza concurentii ai caror suporteri incalca aceste reguli.

La ridicarea numarului de participare in ziua concursului este obligatorie semnarea declaratiei pe proprie raspundere (formular prestabilit). Lipsa acestei declaratii duce la excluderea concurentului din concurs

ATENTIE
Pe parcursul traseului traficul rutier va fi partial oprit!!! “

Taxa de participare se plateste online, cu cardul sau cash la magazinul Sportsworld din Brasov Str. Carpatilor Nr.4A (Program Luni – Vineri 10:00-18:00, Sâmbătă 10:00-14:00)

La ora 12 se va da startul urmand ca la ora 16 competitia sa fie declarata inchisa. Premierea va avea loc la 16:30.

Organizatorii au facut si un profil al traseului, din acesta voi mentiona doar distantele:

Piata Unirii –intrarea pe drumul forestier (1,9 km) – izvorul de la Pietrele lui Solomon (3,1 km) – intersectia drum Poiana Mica (5,8 km) – Poiana Brasov La Cariera (8,5 km) – La Bancuta (11 km) – Poiana Stehil (12 km) – Saua Tampei (14 km) – Racadau Bariera (15,3 km) – Treptele lui Gabony (16,8 km) – Schei La Troita (19,2) – Piata Unirii (21 km).

Pana acum sunt peste 200 de participanti, deci va fi ceva frumos 🙂

Cine si de ce a cimentat Sfinxul?!

Revin tot cu acest subiect…Sfinxul. Este foarte posibil sa fi fost sculptat de mai multe decenii si nu de geto-daci sau alte semintii ce s-au perindat pe aceste taramuri. Dupa cum este foarte posibil ca si fara Sfinx zona sa fi fost intr-adevar o zona de cult.

Am mai zis in diferite postari ca daca aceasta stanca ar fi fost mostenirea lasata de stramosi cu siguranta documentele medievale sau cele de dupa anul 1821 ar fi mentionat-o. De asemenea, nici dupa instaurarea monarhiei urmata de ridicarea castelului Peles la Sinaia nu s-a scris pe undeva despre acest monument.

In general, in perioada interbelica, intreaga zona a fost denumita Babele. Ulterior, toate aceste Babe, stanci cu diferite forme, au fost fotografiate. In niciuna din aceste fotografii nu apare actualul Sfinx.

Nici primii pionieri ai turismului montan nu mentioneaza ceva, dupa cum nu apare aceasta stanca nici in notele de calatorie ale unor vizitatori straini.

Se cunoaste ca pentru buna realizare a filmului “Dacii” stancii pe care noi o numim astazi Sfinxul, i s-au facut unele cosmetizari…de retinut o nisa de pe caciula Sfinxului din care trebuia sa apara marele preot.

Perioada in care se turnau filmele istorice este urmarea rescrierii istoriei, noi trebuia sa fim mandri de trecutul milenar, de originea dacica…se stie ca adevarul istoric nu a fost respectat intotdeauna ceea ce nu inseamna ca acele filme nu au fost niste reusite…irepetabile.

Sa ne mai amintim ca Badea Cartan, o emblema a romanismului, a traversat nu o data Bucegii, ca a fost pe jos in marile capitale ale Europei, ca a ajuns si la Roma…el ar fi pastrat vie amintirea Sfinxului, care pare chipul unui dac.

Intr-o zi vom afla si cand a fost modificata aceasta stanca si in ce au constat modificarile. Pana atunci sa privim cateva poze:

Sfinxul pastreaza urme ca a fost cimentat…cineva spunea ca a fost cimentat ca sa reziste la intemperii, lucru complet nefondat. Vorbim de o stanca compacta din timpuri imemoriale…nu se faramiteaza de azi pe maine.

Priviti o poza veche din perioada interbelica. Stanca langa care sunt fotografiate cele doua persoane este vizavi de Sfinx. Fotograful ar fi putut realiza o poza destul de buna daca s-ar fi deplasat cativa metri, spre dreapta. Ar fi avut loc in cadru atat acea stanca cat si cei doi oameni, dar mai ales Sfinxul…cum se vede mai jos intr-o poza facuta de mine. Daca nu a luat acest cadru inseamna ca nu era sculptat Sfinxul.

De altfel, nu te pozezi langa o stanca asa mica cand ai aproape ditamai capul de dac…deci posibil sa nu fi existat Sfinxul cum il stim noi. Posibil sa ne fi ramas acest monument din timpul unor filmari…o realizare exceptionala ce s-a transformat intr-un obiectiv turistic renumit.

Bineinteles ca nu am scris si alte argumente la fel de clare pentru ca zona cu si fara Sfinx nu este lipsita de semnificatii.

Omul de pe Varful cu Dor

A fost odata o vorba…oare? 🙂 Eu cand spun ceva, mai devreme sau mai tarziu ma tin de promisiune, cand vine momentul, nu este niciodata imediat. Am observat ca nu se poate indeplini pe moment ceea ce iti doresti…poate pentru ca mai este nevoie sa lucreze si timpul…

Despre ce este vorba in aceasta postare? Despre un om de zapada aflat la 2000 m altitudine, nu oriunde ci tocmai pe Vf cu Dor. De ce in acel loc? Pentru ca nimeni nu s-a gandit la asta…si mai ales pentru a dovedi ceva, ca nu uit, ca etc…

Ideea nu este de ieri de azi, ci de prin ianuarie, dar zapada a fost mai mereu inghetata. Astazi a venit randul acestei idei sa fie pusa in practica. Evident am fost singur desi eram asteptat in cateva locuri…la unii am ajuns, la altii nu…cel mai important moment al zilei era ridicarea omului de zapada. Sper sa nu citeasca o d-na a carei zi era astazi 🙂

Omul de zapada a iesit aproape la fel cum mi-l imaginasem. Din timp adusesem anumite accesorii necesare…o oala, un bat pe care il purtasem dupa mine tot Drumul de Vara, la 2000 m nu sunt copaci…cetina de brad, conuri de molid…

Din niste ierburi uscate am alcatuit o matura, de pe acasa am luat si o mica peruca ca sa nu dea o nota prea comuna acea oala…apoi am luat si un mic stegulet ca sa acopar oala, precum si un fular, carbuni pentru a-i face ochii, o cruciulita ca sa-l crestinez…

Deci unele le aveam sub o stanca aproape de locul faptei, altele in rucsac.

Pare destul de simpatic…mai are un chip orientat spre nord adica spre Cota 2000, diferenta consta in faptul ca acela are nasturii din conuri de molid. Are cam aceeasi inaltime ca mine, 1,85 cm. Mie mi se pare ca aduce mai mult a urs…

Este vizibil de la Cota 2000, de la cabana Miorita, Vf. Furnica, telescaunul din Valea Soarelui, cabana Valea Dorului…mai bine de 1 km distanta. Ma gandesc ce or zice aceia care innopteaza pe munte, salvamontisti, turisti. De la asemenea distanta pare un om real, ce nu vrea sa coboare…sper sa foloseasca un binoclu si sa nu plece dupa el :)))

Un veritabil strajer…care priveste in acelasi timp si spre nord si spre sud. Nu priveste spre est si spre vest ca sa nu-l orbeasca soarele :))

Pe unde nu a mai calcat picior de om…de vreo 200 ani

Am diferite capitole cu Bucegii pe care le tin „in asteptare”…pana cand le va veni vremea, de le va veni. Intre timp notez la fiecare in parte, informatii auzite, citite, sau ipoteze personale. Am mai zis despre acest lucru….ca sunt cateva zeci, ideea este ca la pas nu poti cunoaste Bucegii doar in cativa ani. Sunt cate unii care spun ca au fost de vreo 10 ori si gata stiu tot, au vazut tot…si totusi 300 kmp nu-i parcurgi asa repede 🙂

Intr-o zi, ca asa incep povestile 🙂 , cand stateam la casa m-am urcat pe acoperis sa ma uit cu binoclul spre munte. Sa tot fie vreo 7 ani de atunci. In mijlocul unei paduri de jnepeni se ridica o stanca solitara. Binoclul nu era foarte performant dar apropia destul de bine.

La acea stanca ca sa ajungi trebuie sa fii putin scrantit. Termenul “jungla” este lipsit de substanta comparativ cu o padure de jnepeni, un gard viu, dificil de trecut. Si pana la acea stanca sunt mii de metri patrati de jnepenis. Deci nu am ajuns pe acolo vreodata…dar periodic ma uitam cu binoclul, pana mi s-a parut ca aduce a Sfinx 🙂

Mi-am propus sa merg iarna cand zapada acopera jnepenii si cand este inghetata, dar fie era ceata, fie zapada era moale, sau nu ninsese indeajuns…nu s-a ivit ocazia pana azi.

In acesti ani, am adunat niste date interesante despre acea zona, in special toponime si minciuni. Intr-o minciuna am gasit si ceva adevar 🙂

Apoi am masurat cat creste un jneapan intr-o zona invecinata…cand mai treceam pe acolo masuram de la ultimul semn. Acest lucru nu-mi ocupa timp, treceam bine nu treceam iara bine, era si o curiozitate…

Anul trecut am fotografiat suprafata de jnepeni unde se afla si acea stanca apoi dupa calculele mele jnepenisul se indesise in ultimii 200 ani…ceea ce insemna ca zona odinioara era accesibila.

Am ajuns astazi pe la acei jnepeni, din nou nu am nimerit o zi buna, in sensul ca ne-am afundat de multe ori printre jnepeni…adica de cateva zeci de ori 🙂 zapada fiind destul de dezghetata. La un moment dat distanta dintre noi era si de 500 metri…pentru ca eu nu merg doar de dragul de a merge. Ma duc stanga 200 metri, de acolo mai departe sau inapoi si tot asa…pana lamuresc cat mai multe lucruri…in astfel de excursii.

Nu am atins tot ce mi-am propus din diferite motive dar am traversat astazi o lume de forme stancoase care vede pentru prima oara aparatul de fotografiat. Nimeni nu avea cum sa le fotografieze…

O stanca cu aspect de ciuperca…ascunsa in mare parte de jnepeni

As fi vrut eu sa cobor si la baza stancilor pe care ma aflam dar se vedeau niste urme mai vechi de urs…si acest animal este destul de imprevizibil. Chiar daca ar fi fost sau nu in barlog, cu siguranta barlogul este o grota, ursul dupa urme era mare, neobisnuit probabil cu oamenii, dar nu avea rost sa simta miros de om pe langa adapostul lui hibernal.Va dati seama cat efort depune el ca sa ajunga in acest loc? Traversand marea de jnepeni inalti de circa 2,5 -3 metri…poate voi gasi un unghi pe vreo stanca de unde cu un binoclul sa-i vedem barlogul. Poate grota este o pestera 🙂 Anul acesta voi posta filmari din pesterile din Bucegi, acelea descoperite de mine…

Pana si corbii se stransesera sa ne vada prin acele locuri 🙂

Si stanca izolata…denumita??…sa-i zicem Sfinxul Unicorn