Probabil in Bucegi s-a pornit un nou incendiu

Telefoane, discutii…a fost zarit atat din Azuga cat si din Busteni un foc in zona muntilor Costila-Moraru-Bucsoiu…acum in jurul orei 20. Nu se poate interveni pentru ca fiind noapte nimeni nu poate localiza cu exactitate locul respectiv, daca este langa vreun traseu turistic sau nu…

Daca focul este vizibil din oras atunci cam greu de crezut ca face cineva gratar pe acolo…

Ori este omul acela cu caii pe langa Releul de pe Costila in cautare de fiare vechi si o fi dat foc la ceva pe acolo sa se incalzeasca…

Ori sunt turisti care s-au ratacit, i-a prins noaptea pe vreun traseu si necunoscandu-l innopteaza acolo, la un foc…

Ori a pus cineva foc…

Sau poate sunt braconieri ce servesc „masa” la altitudine constienti ca nimeni nu are cum sa-i prinda…

Vom vedea maine…cu toate ca ma gandesc…nu se va duce nimeni acum noaptea de teama sa nu fie impuscati…daca sunt braconieri.

Incendiul nu este vizibil din tot Busteniul si deloc din Sinaia!

Ora 21:58…este incendiu. Persoane din Azuga spun ca se vede cel mai bine de langa Hotelul Cautis si ca este iluminat un versant intreg. O sa public niste poze mai tarziu, de la ei. Incerc acum sa deslusesc una mai neclara, poate se vede conturul muntelui mai bine, sa vedem unde arde.

Ora 22:00…pare ca la acea altitudine nu are ce sa arda decat jnepeni. A dat vreun nebun foc, e clar!

Ora 23:09…O comparatie:

Prima fotografie este a lui Cristi Neacsu din Azuga, a doua este a mea, tot din Azuga, in alta zi…

Nu seamana conturul deci este dincolo de muntele  Costila, posibil in Moraru…

Incendiul ar fi undeva dupa un versant si nu fata in fata cu orasul Azuga

Si poza cum a fost ea realizata:

Ora 23:26 Eu zic ca daca tot jnepeni ard, ca si in cazul incendiului de pe Piciorul Babelor, atunci coincidenta este prea mare.

Din ce am auzit cei de la ISU stiu de incendiu de la lasarea intunericului…dar ca romanul, nu este in zona lor de responsabilitate si probabil nu s-a luat nicio decizie!

Ora 23:40…S-ar putea sa fie in preajma Braului Morarului

Ora 23:55…Posibil sa fie in zona aceasta din imaginea de mai jos, dar nu sunt sigur, poza cu incendiul este facuta din Azuga, eu am cautat o poza personala facuta de la jumatatea distantei dintre Azuga si Bucegi. Am gasit cu gandul de a intelege unghiul din care a fost facuta poza din Azuga si prin asta muntele exact, o poza din Muchea Lunga…conturul muntelui si ce mai stiu eu ar cam duce la localizarea zonei de mai jos. Posibil incercuirea dinspre stanga si nu a doua…

Ora 12:31, am primit o alta poza…”A fost facuta cu zoom 14x, pe trepied, cu stabilizatorul de imagine activat, cu temporizare la declansare de 2 secunde (pentru stabilizarea vibratiilor trepiedului) – deci versantul ala e o bucatica mica dintr-un munte mai mare, iar timpul de expunere a fost de 30 secunde (se vede miscarea aparenta a stelelor).”

Ora 1:00…Este clar ca este o prelungire a Bucsoiului, dar cam departe de traseul turistic aflat mult mai jos! Braul ce vine din Moraru cam pe acolo ar iesi…

De pe muchea din spatele cabanei Poiana Izvoarelor cred ca se va vedea maine cel mai bine…

Cam asta ar fi, ne auzim de dimineata! Multumesc, o noapte linistita!

Ora 1:16…Problema este ca acum, in perioada aceasta nu ai de unde sa iei apa, nu este un singur izvor prin acea zona…trebuie sa vii cu ea de la cabana Poiana Izvoarelor. De altfel, orice turist cu experienta stie ca mai sus de Poiana Izvoarelor spre Vf. Omu si Malaiesti prin muntele Bucsoiu nu se gaseste apa. Iar incendiul este mult mai sus de traseul turistic…la cel putin o ora si jumatate fata de cabana Poiana Izvoarelor. Cred ca incendiul din zona Piciorul Babelor a fost o „joaca de copii” in comparatie cu ce va fi acum, daca nu se stinge singur focul…aceasta fiind o sansa foarte mica…

Ora 11:56, 30 noiembrie

Am reusit sa scap de treburi si ma duc pana acolo…

Se vede si fumul…

15:53…datorita timpului scurt am reusit doar sa transportam apa pana la Poiana Izvoarelor, deja la fata locului au fost pompieri, salvamontisti, jandarmi, angajatii de la Parcul Natural, sunt mai multe focare, unele au fost lichidate, a mai ramas unul la care momentan nu se poate ajunge, asa mi s-a spus…

La acela vom ajunge noi cu niste corzi maine dimineata…oricum nu mai iese asa fum, s-au miscat destul de bine cei abilitati…dupa 12 ore, dar e bine, nu?!

Asa se vedea din Busteni, spre cabana Gura Diham

De pe drumul spre Gura Diham

Vedere de la Gura Diham, in fata muntele Moraru

Nu mai iese asa fum, daca ne duceam si noi, nu mai gaseam pe cineva acolo si nici nu puteam face ceva intrucat nu aveam corzi. Este foarte frig in acea creasta, imediat dupa apus, temperatura a scazut la -2 grade…acolo este si inspectorul Clementin Negutescu si daca este el, lucrurile sunt sub control!

Problema cea mai mare este ca sufla vantul, trunchiuri pe jumatate arse au cazut si intr-o parte si in cealalta a crestei. Mai vedem la noapte…

Ora 17:26 cei care stingeau incendiul au parasit zona si s-au indreptat spre Vf. Omu, este foarte rece, si vantul mareste senzatia de frig.

Ora 18:00 Informatii noi, de la inspectorul Parcului Natural Bucegi, dl. Clementin Negutescu:

Au ars circa 7 hectare de pasune alpina, focul a fost impiedicat sa ajunga la jnepenisul compact, daca intra acolo era greu de prevazut cand se va stinge incendiul, au fost cateva zeci de persoane, angajati ai ISU, Parcului Natural Bucegi, Ocolului Silvic din Azuga, Jandarmerie, Salvamont. Cauza probabila a incendiului a fost o tigara aprinsa, aruncata din traseul Vf. Omu-Bucsoiu-La Prepeleag-Poiana Izvoarelor-Gura Diham-Busteni. Pajistea fiind foarte uscata, focul s-a intins cu repeziciune. Deocamdata exceptand acel focar in panta greu accesibila situatia este sub control. In aceasta seara se va monitoriza zona cu un binoclu, din orasul Azuga. Sa-i felicitam ca merita pe cei care au fost la actiune, cine stie zona stie si cum este accesul!

Ora 18:30 Am cautat, operatie nu foarte simpla, prin cateva mii de poze, imagini cu prelungirea Bucsoiului, cunoscuta sub denumirea de Bucsoiul Mic sau Creasta Balaurului

Sageata galbena duce spre Vf. Bucsoiu, cea rosie spre Bucsoiu Mic

Ora 21:15…din Azuga nu se mai vede nimic pe munte, nici flacara si nici fum, ce bine ar fi sa ne fi agitat degeaba cu acele corzi si focul sa se fi stins…daca totul este ok pana dimineata atunci o sa mergem linistiti la Ziua Tuturor Romanilor si vom face in week-end o drumetie pe…Creasta Balaurului!

Ora 7:30 1 decembrie. Incendiul nu este stins…arde din nou din pacate

Deci asta e, nu a fost sa fie sa mergem la sarbatoarea de 1 Decembrie, o vom sarbatori sus la foc 🙂 Noi ne vom duce chiar pe valea acea din stanga, dupa care urcam spre dreapta!

Ora 20:12 minute am ajuns si acasa. La fata locului doar doua focare am mai gasit. Unul l-am stins, altul mai fumega fiind oprit sa se mai extinda, intrega poveste sambata sau duminica, ca este lunga…cateva imagini mai jos:

A fost parjol in toata regula

De unde iese fum, acolo trebuia sa ajungem…unde nimeni nu a reusit 🙂

Si de fapt ardeau jnepeni, daca ardeau de tot cadeau in vale peste altii si-i aprindeau, pe unde calcai simteai caldura prin incaltaminte…nu au ars de tot, nu le-a fost dat sa fie 😉 Si ziceau aia de la ISU ca au stins incendiul….nu mai zic de cate locuri mici fumegande am gasit si le-am acoperit cu zapada…zilele urmatoare o sa postez. Nu o sa scriu prea multe, pentru ca nu e cazul, toti atat cat pot trebuie sa se implice 😉

O mare parte din suprafata arsa

Despre…nepublicate ce le-a venit randul!

Sunt lucruri pe care le mai uit cu voie sau fara de voie…azi mi s-a adeverit ca proiectele din Bucegi, dintr-o anume parte a muntelui, sunt de fapt masinarii de capusare a banilor publici. Mai credeam eu ca fura unul, doi, ca le place…de fapt este un furt generalizat, de sus pana jos.

Ma intreb si eu asa „i va aresta cineva vreodata pe oamenii acestia?” Este imposibil ca institutiile statului sa functioneze atat de prost… la anul vor zice ca este criza si recupereaza din banii cetatenilor, mai apare un impozit, o taxa…

Bine…si acum la ale noastre, de prin zona:

Aici au uitat sa mai puna fan pentru caprioare, au uitat ei de cativa ani…am intrebat si mi s-a spus ca au fost repozitionate hranitorile pentru caprioare…Le-au repozitionat domne mai aproape de caile de acces. Deja sunt cateva greseli, vorbesc de repozitionare de parca ar fi rachete intercontinentale 🙂 apoi chestia cu caile de acces, cu siguranta ca se refera la accesul oamenilor nu al animalelor. Cand era bunicul silvicultor ieslele acestea se faceau si ele cat mai departe de oameni :)))

La noi este posibil orice…vroiam de ceva timp sa scriu despre lucrul acesta 🙂 In mijlocul padurii, la kilometri buni de marginea oricarui oras, pe DJ 713 a aparut de cateva luni o trecere de pietoni. Este pe DJ 713 aproape de cabana Cuibul Dorului…dar lipseste logica acestei trecerii, cine vine pe aici de regula este cu masina pe care o poate lasa chiar la usa cabanei…

Noul drum lasat, pardon „reabilitat” spre Platoul Bucegilor….mai trec cateva masini grele, niste ploi si zapada, iar la primavara jumatate de drum a cazut in rapa invecinata…apoi trebuie alti bani sa repare „evenimentul neprevazut”. Cu DJ 713 s-a intamplat doar o reabilitare de buzunare, a unora din ale altora!

Va spuneam eu odata ca marginile lui DJ 713 au fost cimentate…atat de bine ca de-a lungul asfaltului sunt mii de fisuri…si pe acolo va intra apa si adio drum…astia in China erau in fata plutonului de executie 🙂

Este bine ca au pus tablele acestea…parca-i pasa cuiva de ce scrie pe ele, cand soferii abia au loc sa treaca unul pe langa altul

O poza ca sa vedeti cum temperatura este diferita pe cateva sute de metri patrati…am trecut prin acea zona si ne-a luat un frig :))) Ceva mai de departe am vazut si cauza…pe acolo bate rar soarele sau deloc, deloc insemnand ca abia la primavara mai cad pe acolo razele soarelui…stiti de exemplu ca acum in lunile acestea, soarele nu mai ajunge la Cascada Urlatoarea.

Teatrul de operatii al mistretilor…sunt mistreti in Bucegi multi, multi, in exces. Poate ar trebui luate niste masuri…nu mia zic ce masuri ca gasesc vreun iubitor de animale si o sa i se para aiurea. Treaba este ca si cu maidanezii, le trebuie drepturi dar si oamenii trebuie protejati, deci trebuie gasit un echilibru…

Si Castelul Peles, l-am pozat pentru a nu stiu cata oara…

Azi la vorbe cu un prieten din zona mediului…da, am si cativa din acestia 🙂

„Drumul” pentru Cantonul Schiell sau Jepi, este din ce in ce mai scurt…au fost schimbati din functie unii pe la conducerea judeteana a Romsilva, bine ca am scapat si eu si Parcul Natural de ei…aia aveau necaz mare  :))) Felicitari celor care i-au demis 🙂

Am mai discutat despre un lucru din vara, cand trebuia sa merg la un training :))) si eu nu m-am dus ca am aflat ca nu trebuie platit nimic, transport, masa, cazare. Nu-mi plac treburile acestea pe degeaba, uneori inseamna ceva ilegal…si nu m-am dus evident. Eu le fac asa dupa ureche, suna bine, nu suna, alteori le despic in bucatele…in fine si ce mi-a zis el prietenul? „Nu te-ai dus, te asteptau fetele alea”…si dupa incheierea discutiei umbla ecoul vorbelor lui prin minte mea :))

Bine ca nu m-am dus, dupa ureche dar inspirata decizie, cine stie ce mai faceam pe acolo atatea zile si in ce buclucuri mai intram…dupa aceea nu mai ma astepta nimeni acasa, ca tot era vorba de asteptat 🙂

22 de ani de la moartea parintelui Arsenie Boca

22 de ani de cand parintele nu mai este fizic printre noi…

Ca oricare,  am fost si eu la mormantul lui de la Manastirea Prislop…daca vreti sa stiti cum a fost atunci va invit sa recititi postul de anul trecut:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2010/11/28/21-de-ani-de-la-moartea-parintelui-arsenie-boca/

Parintele spunea ca ne va fi de folos mai mult dupa ce va muri. Am citit multe carti si am auzit sute de pareri despre dumnealui. Le-am perceput…ca omul care citeste o poveste despre cine a fost cineva, cand traia. Unele sfaturi le-am retinut, peste altele am trecut cu nepasare…

Cand am fost la manastire si la mormantul sau, nu am simtit ceva mai neobisnuit ca de obicei…profan 🙂 si mai si zambesc!

Intr-o zi, anul acesta, am si scris despre aceasta, s-a produs o intamplare. De ceva timp mai rasfoiam unele dintre cartile lui Arsenie Boca, reveneam la anumite istorioare, si gandurile imi pendulau intre a crede ca este posibil si nu a crede ca este posibil sa vorbesti cu parintele. Mai stiam ca cel rau poate lua glasul oricui, poate maslui astfel Adevarul incat sa fim pacaliti noi, oamenii…

Sotia mea si multe alte persoane mai apropiate sunt mai cu credinta decat mine, citesc, se roaga, tin post…eu sunt mai pacatos, nu tin post decat in Saptamana Mare, mai tin si dusmanie, fac destule ce nu ar trebui.

A venit discutia cu sotia…ea mi-a zis de ce nu-l chem pe parinte sa vorbesc cu el. Nu mai stiu exact motivul, trebuie sa caut postul…

Poze de acum 6 ani dintr-o zi de 28 …dar era august

Mormantul parintelui

I-am zis ca de ce nu-l cheama sau trimite ea, fiind mai avansata in credinta, apoi ne-am vazut fiecare  de treburi, eu uitand instantaneu de aceasta discutie si concentrandu-ma asupra altor lucruri. S-a intamplat insa ceva la circa o jumatate de ora, cred, dupa discutia despre parinte!

De trei ori m-a gadilat ceva pe la picior si la mana, pe partea dreapta, am aprins becurile la camera, am zis ca o fi vreo insecta, ceva. Prima oara nu prea am dat importanta, a doua oara eram deja cu ochii in patru, iar a treia oara eram in alarma. Ceva ma mangaia sau gadila, cand la mana, cand la picior…

Ok, cand se intampla lucruri de neinteles, avem tendinta sa credem ca ni s-a parut, sa ne intrebam poate nu am innebunit?! Si dupa aceste trei semne, stateam eu linistit la calculator, cam absent, cu gandul la ce se intamplase. Cand aproape uitasem si ma luasem cu altele, intra sotia in camera si ma intreaba: „Ai simtit ceva?”

A cazut cerul pe mine cand mi-a spus ca l-a rugat pe parinte sa vina sa-mi dea un semn! Deci ma credeti sau nu, eu cred ca parintele traieste printre noi, i s-a dat aceasta putere. In Biblie, se spune ca toti cei adormiti nu mai stiu nimic pana la Judecata…insa daca Tatal are alte planuri pe care noi le intelegem omeneste? Daca El a schimbat regulile sau le schimba este oare dator cu vreo explicatie cuiva? Daca in lupta de pe Pamant este nevoie si de vii si de adormiti? Cred ca numai prin rugaciune sincera putem afla.

Si eu cred ca parintele poate face unele lucruri si acum…dar majoritatea celor care citesc carti de sfinti, duhovnici fac o greseala in opinia mea foarte mare. Intai trebuie sa ne rugam la Dumnezeu si la Fiul Sau, apoi la ceilalti, sa nu confundam lucrurile. Preaslavind un duhovnic, fie el si cel mai mare al neamului, si uitand de Tatal Ceresc, facem voia celui Rau, uitam de Cel care ne-a dat viata si si-a dat viata pentru noi.

Sfintii, preotii, duhovnicii, etc, ne putem ruga la ei, ne putem inspira din viata lor, dar implinirile sunt decise de Dumnezeu.

Poate se asteapta cate unii sa scriu sursa cuvintelor de mai sus…nu o stiu, e din mintea mea. Cu astfel de chestii am deranjat pe multi, inclusiv ortodocsi ca si mine. Si dau iar acelasi exemplu: deci eu nu cred ca la manastirea Caraiman din Busteni este mereu Cel invocat. Atata timp cat niste pesti colorati inoata printr-un mic ochi de apa, printre mii de monede si bancnote, in conditiile in care la portile manastirii sta o gloata de cersetori….acolo este Iisus, printre ei, la porti, nu cred ca poate sta in interior, si unii care au fost acolo stiu la ce ma mai refer.

Sunt evident si preoti pe care-i asculti cu mare placere, cu atentie, ale caror cuvinte iti patrund in suflet, sunt in zona Valea Prahovei-Bucegi astfel de persoane…

Am scris intr-un post ca sotia mea, inainte de a adormi, se roaga…de multe ori adoarme cu mainile impreunate, este o imagine ce ar impresiona pe oricine, ca si cum Dumnezeu printr-un inger  o trimite in lumea viselor. S-a spus atunci ca e vorba de magie alba, ca mi se fac vraji, mai recent conversez cu nu stiu ce persoane, pe blog, la fel de…vrajitoare :)))

Faţă de astfel de vorbe nu am decat o parere: „sa fiu eu o vesnicie vrajit de asemenea persoane!” :)))

Nu stiu, dar cred ca ar fi bine astazi sa trimitem fiecare un gand catre parintele Arsenie Boca…

Plimbari usoare…sau fuga din timpul jobului

Am vrut sa scriu altceva, de pe mail…dar m-am razgandit, nu este timpul acum 🙂

Mai intai o poza pentru cineva:

Si poze de curand, cand in loc sa ajungem la o destinatie ne-am trezit in alta si abia dupa-amiaza am ajuns si unde trebuia 🙂

Parea plafon si chiar era…

Ceata asta era de fapt un nor mai aproape…ce agata o mantie alba de copaci, de noi

Si pe aici ti-e drumul…

Zilele acestea am fost si sunt cam ocupat…dar o sa imi fac putin timp sa spun…

Cum rad cand ma gandesc la cateva genii ce nu stiu ce sa mai faca pentru a afla ce fac…am eu cate un fix, cand am timp liber plec la o plimbare la cam 20 km peste munte, cu masina. Masina, nu este a mea, nici nu am carnet si nici nu imi doresc sa sofez vreodata…si de unul singur nu am cum sa plec, cu o masina…si mergem la lacul Bolboci, fie zi, fie seara, fie noapte, fie orice ora…si de aici apar intrebarile :))

„Unde e ma? Iar e acolo? Ce naiba tot face acolo? De ce se duce in acelasi loc? Cand a plecat?” Alteori, intra pe blog, ca s-au abonat la comentarii si posturi…altminteri daca-i intrebi, iti vor spune ca e o gluma, cine are timp sa citeasca ce prostii scriu…daca comentez acum se uita la ceas si isi spun ca stiu unde sunt, si eu am doar internet si pe telefon, si modem, le iau usor in rucsac 🙂 Pot comenta pe blog si de la Vf. Omu :)))

Daca nu gasesc nimic urmeaza apeluri la prieteni apropiati, mesaje…eu i-am lasat mereu sa creada ce vor, unii sunt prea frustrati ca sa poata face ceva si atunci cauta sa vada ce fac altii tot timpul…este aproape imposibil sa stie cineva ce fac eu tot timpul, unde sunt, cu cine vorbesc, cu cine sunt…am vreo 5 cartele, 4 telefoane, din care doar doua nr. sunt cunoscute. In plus cu cine vreau sa ma intalnesc, prieteni de incredere, o fac prin intermediul unui chat, de pe o cartela cu internet mobil…simplu. Si ca sa stea cineva dupa mine pe munte e greu…

Aseara vorbeam cu soacra-mea, unul din momentele rare cand vorbesc cu rude, nu ca am ceva cu ele, dar nu pot…nu stiu ce sa le spun, ei le stiu pe ale lor, eu pe ale mele, discutii banale ce pot degenera…si de cate ori vorbesc cu ea, soacra-mea incepe si plange. Cand imi aude vocea, d-astea, nu vreau sa ma gandesc ce este in sufletul unei mame… daca intereseaza pe cineva le spun si ce am vorbit, cand a zis ca vine pe la noi 😉

Azi, ceva mai tarziu, iar ma duc la lacul Bolboci :))) Cum s-au invatat unii domne sa se duca mereu in acelasi loc!!! 😉

Daca nu stiati cati ani are creierul dv…va invit sa aflati! :)

Am gasit recent un test conceput de chinezi sau japonezi, m-am gandit eu sa va destindeti putin si sa va masurati putin cu un test 🙂

Rezultatul testului arata ce varsta are creierul fiecaruia…nu cunosc mecanismul pe baza caruia se trage o astfel de concluzie, dar eu l-am facut de cateva ori, si raspunsul a fost 31 sau 32, adica cam atati ani am si eu, cam32. Nu stiu daca rezultatul este de bine sau de rau…cred ca este de rau sa ai prea putin sau prea mult :)))

In ce consta?!

Pe un ecran apar initial 3 cercuri, in fieacare cerc este cate o cifra. Cifrele apar pentru nici macar o secunda dupa care dispar si trebuie retinute fiecare unde au fost.

Apoi trebuie sa apesi pe fiecare cerc ce corespunde unei litere, dar trebuie sa o faci incepand de la cel mai mic numar si continuand in ordine crescatoare pana la cel mai mare 🙂

Adica daca apar cifrele 9, 5, 1 intai apesi pe cerculetul in care a fost cifra 1, apoi pe cel cu 5, si ultima oara pe cel in care a fost cifra 9.

Sunt 10 incercari, dupa ultima se afiseaza si varsta. Daca initial nr. cerculetelor este de trei, acestea cresc treptat, dar revine la un anume nr. in caz ca nu reusiti sa memorati mai multe cifre 🙂

Testul poate fi inceput la:

http://flashfabrica.com/f_learning/brain/e_brain.html apasati pe Start! Ce poate sa se intample? Oricum stim cine suntem :))))

Vinerea muzicala 5

O alta zi de vineri…trece cam repede saptamana 🙂 timpul curge mai repede…

M-am trezit de pe la 5…nu de bunavoie 🙂 Sotia nu avea somn, si a trebuit sa nu am nici eu. Nu va ganditi la ce nu trebuie, ca este gravida, nu se fac prostii in perioada asta si mai este si post…

M-a mangaiat, sarutat, vorbit…degeaba, eu somn, de fapt asa dormeam si mai bine :). Apoi m-a gadilat pana m-a trezit, nu stiu ce imi povestea ca mai adormeam, probabil era cu si despre gravide, un subiect la care ma ia somnul in orice ora a zilei :). Cu doua perne dupa ceafa m-a trezit imediat 🙂 pana la urma m-a prins cu un subiect amuzant, cu doi cunoscuti care au plecat sa divorteze si care au facut spectacol pe unde au fost…erau prea tampiti sa se desparta, cand totul i lega, la prostii si idiotenii ma refer… si am ras pana pe la 6 si ceva…la inceput cam fortat dar cum perna nu era la mine, a venit si …de bunavoie :)))

Acum dimineata…

O zi buna va doresc :)) Piesele cu Iris sunt propuse de cineva…

 

 

 

 

Despre pasiuni: colectie…de bani, monede, hartii si povesti

Uneori imi place sa colectionez, mai mult imi placea in trecut decat in prezent 🙂

Am strans timbre cativa ani, cateva clasoare…pe la 18 ani le-am vandut ca ma plictisisem si mi-am luat echipament montan. Dar tot mai am vreo doua sute, care trebuie sa ramana :). Mai am colectii de cartele telefonice si de la instalatii de transport pe cablu, de vederi, pietre, carti, mai sunt si altele, bilete de tren am vreo suta din acelea vechi din carton, unele cand mi-a disparut interesul au disparut si ele…cum a fost cazul colectiei de fluturi. Aceasta este prin alt capat de tara…bietii fluturi, am prins o gramada in jurul varstei de 20 ani. Acum i am din nou dar in fotografii…

Am avut si vreo 60 de ghivece cu flori, printre ele si de munte, vorbesc doar de cele care nu erau la fel, am plecat in armata, cand am venit nu mai erau. Apoi mi-am facut o gradina in curte cu flori, arbusti si arbori, ienuperi, catina, zmeura, coacaze de trei feluri, etc…intr-o zi a vandut-o mama :))) …cateva din motivele pentru care eu nu m-am inteles cu parintii prea bine…aclimatizasem stanjenei de munte (iris dacica), flori de colt…s-au dus!

Tata, a colectionat revista „Magazin istoric” din anul 1967 pana in 1993. Nu le avea chiar pe toate. Odata a vrut sa i le cumpere un prieten…dar eu desi aveam 13 ani le-am ascuns pe toate si am fugit in seara aceea la un vecin. Nu le-a mai dat! Au mai fost cateva tentative de instrainare sau aruncare, in timp, dar esuate…nu a fost sa fie. Ultima oara acum 10 ani tata le stia in niste saci, el a uitat probabil de colectia lui, imi zicea de multe ori sa am grija de ele, dar in unele momente uita de ce spunea…acum le considera pierdute, crede ca le-a aruncat mama, intr-o zi i voi spune ca nu s-au pierdut…daca va veni acea zi!

Azi o colectie „valoroasa”…din punct de vedere sentimental. Desi la putin peste 30 de ani, am facut cateva colectii…unele le mai am…

Am fost si sunt un pasionat de istorie, natura…la inceput mi-a dat tata niste bani, cateva monede, aveam vreo 7 ani. Era o moneda de 1 franc francez din 1947, am pastrat-o pana azi, apoi au fost altele fiecare cu povestea ei…unele gasite pe drum, prin padure, scoase de ploaie sau scurmate de gaini, unde le-am vazut ale mele au fost. Mi-au mai dat si rude si prieteni, am mai si cumparat, in cativa ani am strans cateva…:) Sunt mai jos in poze!

Am facut mai multe poze ca sa para multi, un cufar :)))

Aici de cate 1 si de cate 10, astia sunt altii

Hartii, fiecare are o poveste, hartiile de 10 lei sunt dati mie de tata prin 1988 cand strangeam bani de bicicleta, eram in clasa a II-a, sunt patru hartii noi si astazi. Multa vreme au stat intr-o carte de Doru Davidovici, adica pana am intrat eu in clasa a V-a si i-am mutat intr-o culegere…

Sunt toti acum…astia ultimii cu 1 sau 10. Acel 1 leu mic si negru l-am gasit la o cunostinta in tarcul gainilor…ultimul ban gasit era de 25 bani dar nu din acela cunoscut pe vremea lui Ceausescu. Acesta este rosiatic, din Republica Populara Romana si din anul 1952. Era pe un drum recent facut printre pietre aduse dintr-un parau, prin luna mai.

O poveste stranie…sunt doua verighete, a doua familii…ce astazi nu mai exista. Niciodata cei care le-au purtat nu si-au imaginat ca va veni o zi in care ei vor ramane doar in poze si verighetele lor vor ajunge la mine pentru ca povestea lor sa nu se piarda. Sau ca tot ce va fi legat de ei va disparea…numele si bunurile lor s-au pierdut. Printr-o intamplare, acum 7-8 ani, au ajuns la mine si amandoua…le-am descoperit intr-o zi fara sa stiu cine i le-a dat unei rude…erau amestecate cu alte lucruri. Acum 3 ani le-am descoperit la propriu printre acele amintiri, din respect si aducere aminte le-am pastrat, doar eu le stiam povestea pana azi. Doua persoane, se iubeau de zeci de ani, s-au casatorit cu alte jumatati. In taina insa se intalneau, nu se puteau uita, au fost aflati, casniciile lor au devenit drame, ei au decazut cu totul, mai tarziu au disparut…astazi ei au mai trait o zi!