Un mic tur de forta :)

Nu am avut cum sa mai scriu pe blog, pur si simplu nu am avut timp…tot felul de treburi apareau continuu, de dimineata pana noaptea…multumesc si in acelasi timp imi cer scuze celor care si-au facut griji si celor carora le-am raspuns tarziu…

Imediat dupa ultimul meu post am adormit. Dimineata suna telefonul de zor, raspund si peste doua ore eram in Sinaia. Am ajuns prin multe locuri de retinut in principal la Stana Regala. Imi place mult locul acela, ma simt bine acolo. Sunt cateva locuri in Bucegi, linistite, calitative… mai jos cateva imagini de la Stana Regala:

Telescopul de pe Stanca Franz Josef, la cateva minute de Stana Regala

Am cumparat doar unul, daca stiam eu ca abia peste atatea zile voi fi liber, luam eu mai multe 🙂

….

Am mers spre Vf. Omu pe la Cerdacul Obarsiei apoi spre Releul Costila si Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman, la intoarcerea la Babele era o coada impresionanta de turisti la telecabina. Oricum nu stateam la rand, asa ca am intrat pe o alta usa, dar eu vazand ce frumos este afara m-a tentat parcurgerea Platoului, asa ca…peste o ora de la Babele eram aproape de Cota 1400. A fost ceva de vis, era foarte cald si nu adia vantul, doar eu prin acele pajisti intinse…jos in Sinaia, am ales sa merg cu prietenii la un gratar si abia seara sa ma duc acasa. Asa s-a facut de ora 20, cand primesc un telefon, imprumutasem un telefon fara cartela dar incarcat. Eu zic bine, si ajung la prietena sotiei ca sa mergem la un Haloween, la vreo 40 km distanta, ma schimb, un dus repede, si fuga …decizii neinspirate.

Babele

Sfinxul

Aici se doreste ridicarea unui schit…nu stiu daca se va ridica, dar parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana, nu prea-i dadea sanse, sustinea ca este asezat chiar in calea vanturilor

In imaginatia unora acesta este un Icar cazut…de unde? De prin cer, de prin minti, de undeva…

…ajung acasa, dorm cateva ore, schimb cateva vorbe cu sotia care era foarte calma, pusa pe glume cu emigrarea mea prin tari asiatice, mananc ceva si il iau cu mine pe Andrei. In viteza, ma opresc la o vila, stau 15 minute si ajung si la un prieten…plecam apoi cu doua masini spre Lacul Bolboci, o vreme hoinarim pe digul lacului, iar pe la masini, ne saturam de mers cu masina si o luam pe jos pre Cota 1000, ne oprim la Hanul cu Ursi, servim masa, si acasa. Il las pe cel mic la domiciliu si plec cu sotia la prietena ei, a noastra, la plimbare…pe la 10 noaptea m-am luat de citit alt dosar.

Cred ca este singurul loc unde DJ 713 recent asfaltat este mai lat, in rest abia incap doua masini…nici nu cred ca vor trage banda pe mijloc

Andrei…alerga tot timpul, pus pe pozne…aici i se paruse lui ca i se vede umbra jos langa apa 🙂

Ca la malul marii…in vara aici statea lumea pe paturi la soare

Lacul Bolboci, cred ca anul acesta a avut cea mai mica suprafata de cand s-a format

Intre toate acestea, am mai facut si altele… despre astazi nu mai am rabdare sa mai scriu :)))

Adunate…sau de adunat!

Probabil pana o sa scriu postul se face maine 🙂

Traim intr-o lume nebuna asta e clar.

Intr-o zi au spus astia cu recensamantul ca poti sa nu declari CNP-ul, azi au revenit cu precizarea ca esti obligat. Este stupid sa te concentrezi asupra acestui lucru cand sunt atatea lucruri mai importante. Nu-ti declari toate datele la recensamant inseamna ca ai ceva (ilegal) de ascuns, esti nebun, sau prostit de teoriile conspirationiste.

Nu m-am dus nici la festivitatile de Ziua Armatei si nu am urmarit nici discursul regelui.

Am colorat eu mai mult poza…evident un „Ozn” 🙂 Acum cativa ani era o revista care truca tot felul de poze din Bucegi si le prezenta ca fiind mari enigme…mai sunt pe piata si acum 🙂

Deja azi este ieri 🙂 Intr-un birou, vizavi de cineva…eu cu mainile pe masa butonam un telefon:

„Ia-ti degetele de aici sa nu le vad” . Eu surprins o privesc, ea nu ma priveste si scrie mai departe intr-un dosar. Ma uit la degete, le analizez, totul parea in regula. Intreb: „De ce?”  imi raspunde ca nu vrea sa le vada. Cum totul parea foarte serios, ma ridic si plec in alt birou, putin transpirat, nedumerit si totodata enervat, cu o injuratura pe buze. „Ce s-a intamplat?” ma intreaba persoana care este si secretara, si altele. Eu: „Nimic, a luat-o iar cu boii pe aratura, e nebuna, cica am ceva la degete. Tu vezi ceva?”. Dupa ce se uita si ea, raspunsul e acelasi, nu e nimic.

Dupa scurt timp se aude o voce: „Adi!”. „Du-te ca te striga!” imi zice fata, eu „Si ce daca! Daca ma duc o sa-mi zica ca am ceva si cu urechile”. Numai bine ca imi suna telefonul si pornesc spre iesire. „Tu nu mai auzi?”, eu ma intorc, inchid telefonul, si-i zic ca am probleme si cu urechile, dar evident ea deja si-a dat seama. I zic ca ma grabesc si ies fara sa aud ce mai zice. Ma suna imediat, eu o las sa sune de vreo 5 ori, raspund si privesc telefonul, nu stiu ce zice ca nu ma obosesc sa ascult… Apoi ziua a trecut cu alte treburi…

Intr-un moment mai liber m-am dus pana acasa, intru in bloc, apoi in apartament, nu trece mult si cineva batea in geam, ma duc sa vad, sotia il luase pe unul la intrebari si ala fugea de rupea pamantul. O intreb ce s-a intamplat si aflu ca ea a trecut prin dreptul ferestrei si a vazut pe cineva cum de jos se intindea spre balcon si fura carligele. I-a batut in geam, a deschis, omul ala a aruncat carligele, si a fugit. L-a vazut cine este, dar ce naiba sa-i facem? Probabil cauta sa le vanda pe bautura, eu stiu, presupun…nu stiam eu de ce in fiecare luna cumparam alte carlige. Pana la urma am ramas uimiti de cat efort a depus el sa se intinda pana pe balcon…pentru niste carlige 🙂 Probleme cu capul! Trebuie sa-i cumparam un set!

Spre seara am aflat si care era treaba cu degetele…ce era in neregula cu ele. „Ma, degetele tale sunt ca de femeie si asta o irita, asta a vrut sa zica, tu ai inteles altceva”. Eu deranjat de chestia asta, ma gandisem la cate altele, nu am gasit nimic amuzant, asa ca mi-a venit un singur raspuns in minte, si pe buze: „E proasta!”. Doar ca vocea mea suna in telefon ca un ecou, „proasta” era pe acolo, auzea…e clar, urmeaza furtuna, deci o sa rezolv alte treburi si ma voi duce abia joi 🙂 Eu nu imi amintesc cand m-am uitat ultima oara la degetele cuiva, cine are timp de asemenea prostii?? Iar degetele ei, da, sunt putin intr-o parte, dar la ce conteaza forma degetelor? Tot felul de nebuni, am dus de curand niste dosare si cand am ajuns sa le depun, a sunat ca nu trebuie depus decat unul, ca si-a adus aminte de ceva… :))) Daca trebuiau depuse la Bruxelles?

Tot azi spuneau unii ca nu e gata stalpul telegondolei din Sinaia, si ca vine iarna. Ei nu stiu ca, -si e bine sa o stie cat mai multi-, intr-o singura zi, adica vineri, au adus o macara, au luat stalpul vechi, au pus partea superioara a acestuia la noul stalp situat pe un alt amplasament, si au pus si cablurile la loc…mai trebuie sa vina ISCIR-ul si va fi repornita instalatia.

Asta este o noua constructie la Cota 1400. Cel care a ridicat-o avusese anul trecut o terasa pe locul unde astazi trece partia de schi…posibil sa o deschida in aceasta iarna, probabil tot o terasa plus echipament sportiv de inchiriat.

Manastirea „Inaltarea Domnului” de la Cota 1000 si Schitul Sf. Ana de la Cota 1400

Doua locuri religioase departate de viata urbana, ambele destul de accesibile. Pe la Schitul Sf. Ana am fost in aceste ultime doua luni de mai multe ori decat la acea manastire, fiind mai aproape de principalele cai de acces in Parcul Natural Bucegi.

Am fost duminica cu niste prieteni la ambele…cu masina. Initial la manastire care se afla cam la 7-8 km de Sinaia, mai jos de Complexul Petrom de la Cota 1000 si noul Han cu Ursi. Este si un indicator…

Pana am ajuns eu la acesti prieteni, si pana am plecat s-a facut de 11:00. Am parcat masina pe la Cota 1000 unde intentionam sa mai ramanem…ceata, nori si frig asa era. Mie imi place foarte mult sa merg prin ceata, pentru ca iti solicita simturile, numai ca era si frig si nu aveam chef de umblat prea mult 🙂

Intrăm pe drumul de cateva sute de metri lungime cu mai multe cruci pe stanga si ajungem. Cam 20 de masini parcate la 30 metri de usa bisericii…urata chestia asta sa ajungi cu masina pana in usa bisericii. In fine, intram chiar in toiul predicii…si ascultam:

„Noi aici pe pamant traim un canon, daca-l izbandim vom avea parte de Imparatia lui Dumnezeu, de aceea nu cautati sa va legati viata de lucrurile materiale si sa lasati pe alt plan pe Dumnezeu. Fiti milosi, cautati binele si departati-va de cele usoare, si sa nu confundati lucrurile, Raiul nu este totuna cu Imparatia Cerului, sunt doua lucruri diferite…etc.” A fost o predica foarte frumoasa ce a tinut lumea tintuita locului, preotul a vorbit despre moarte, ca de un musafir nepoftit, ca plecarea din aceasta viata este pentru cei pregatiti o bucurie, pentru ca pornesc sa se intalneasca cu El…

Biserica de la Manastirea „Inaltarea Domnului”

La sfarsit am iesit afara si am intrebat unde il gasim pe parintele Ioanichie. Parintele este cel care a pus temelia Schitului Sf. Ana si a stat cateva luni aici fiindca este clima mai blanda. Un calugar i-a raspuns unui prieten „Va cunosc ati mai venit pe aici, dar parintele s-a intors la schit”. La intrebarea „De unde ma cunoasteti”, calugarul, enigmatic, i-a raspuns zambind „Va cunosc” si  a plecat mai departe. In manastiri exista un fel de comunicare din priviri intre vietuitorii de acolo, spun asta pentru ca am observat-o personal, pana la o anumita varsta am stat un timp printre ei, in vacante…nu mi s-a parut niciodata ca am cum sa ma fac calugar, preot. Trebuie sa fi ales pentru asta 🙂

Este poate mai usor „in lume”, in mijlocul pacatului, dar fiecare are un rost pe lumea asta…si nu stiu dar eu am vrut sa-mi fac o familie, mie mi-au placut femeile, daca asta poate fi un pacat :))) , cred ca femeia este cel mai mare dar pe care Dumnezeu putea sa-l faca barbatului, si ca impreuna reprezinta lucrul perfect…evident este greu de gasit cuplul perfect.

Asadar, de la manastire am plecat inapoi spre Sinaia ca sa urcam spre Schitul Sf. Ana unde stiam ca-l vom gasi pe parintele Ioanichie. Urcăm cu masina cei 11 km pana la Cota 1400 si de acolo pe jos spre schit, pentru circa 5-10 minute.

Clopotnita de la Schitul Sf. Ana

Intr-un an i-am propus sotiei sa mergem pana la o biserica pe jos. Nu era mult, doar 4 km :))) I-a placut! Apoi cand a fost sa mergem la alta a zis ea sa mergem pe jos, asa era mai mult timp de petrecut impreuna, de vorbit. Apoi am stabilit un plan, sa mergem la toate bisericile si manastirile din zona pe jos. Si am trecut muntele pana la manastirea Pestera Ialomitei, cam 25 km dus-intors, ne-am dus la manastirea Sf. Nicolae si apoi la biserica-catedrala din centrul Predealului, cam 30 km dus-intors, la orice biserica din Azuga, Busteni, Poiana Tapului, Sinaia. Am ajuns si la manastirea de la Cota 1000 si chiar si la Schitul Lespezi din Posada aflat la 20 km de casa 🙂 . Ne lua cate o zi, dar plecam cu rucsaci mici in spate, unde vroiam cumparam ce trebuia sau ne odihneam, fugeam de la job, numai ca sa atingem si acel obiectiv propus…cand am idei acestea devin molipsitoare :))) Nu mai este nici macar o luna si se apropie o zi importanta, intr-o seara rece de noiembrie ne-am intalnit prima oara…apoi intalniti am ramas. O sa povestesc mai multe pe 19 noiembrie 🙂

Si am ajuns la schit, evident nu mai erau decat cateva persoane, staretul ne-a spus in ce camera il gasim pe parinte, care s-a bucurat sa-i vada pe „oamenii muntelui”. Am schimbat impresii, ne-a povestit cum a fost in spital, dupa ce l-am ascultat captivati i-am dat si noi niste chestii ce stim ca-i plac, apoi ca de fiecare data ne-a pus in genunchi pe toti, a facut niste semne interesante cu patrafirul inainte de a il pune pe dansul, eu cum sunt neastamparat imi fug ochii de colo-colo pana si in astfel de momente…

Ne-a spus aceleasi rugaciuni cu care ne-a obisnuit ani de zile, circa 15 minute. Rugaciunile spuse de dansul, vocea lui, te patrunde, te ia cu fiori, imi rasuna glasul lui si acum prin minte.

In biserica schitului

Poate nu este bine, dar trebuie sa scriu si o impresie avuta. De foarte multe ori la intalniri cu diverse persoane simt ce persoana este cel din fata mea, in sfarsit nu vreau sa se inteleaga altceva…dar duminica am avut impresia ca timpul parintelui se apropie. Pe masura ce inaintam in varsta nu mai constientizam ca ne apropiem de o etapa a vietii cand cei din jurul nostru nu ne mai vad ca altadata. Pe calugarii de la manastire, pe staretul de la schit, i-am observat asa, era o stare desprinsa din gesturile si cuvintele lor, se simtea, era un nespus, ca acea povara a omului batran. Trist!

La doi ani de blog!

Au trecut doi ani de cand am creat blogul Buceginatura2000…a fost una dintre cele mai reusite idei pe care le-am avut pana acum.

Inainte scriam articole prin presa, acum acestea raman pentru totdeauna, cititorii sunt cu mult mai multi decat ai unui ziar obisnuit, informatia pe net ajunge oriunde si rapid.

Asa au aflat cat mai multi de hotiile din Parcul Natural Bucegi, nu ca ar fi fost unice in tara, dar prea se laudau cu lucruri false, coruptii ce se ocupa de destinele celor mai vizitati munti ai Romaniei.

Nu pot spune ca exista cineva care lucreaza pentru dezvoltarea durabila a turismului sau pentru protectia mediului in acest munte. Cei care vorbesc de dezvoltarea asta o folosesc doar pentru acoperirea unor interese iar aceia cu protectia mediului nu fac nimic decat ceea ce nu trebuie.

Cine distruge Parcul Natural Bucegi? Clasica intrebare! Nimeni nu o face mai bine decat institutia de resort prin subunitatile sale adica: MINISTERUL MEDIULUI, Romsilva, Garda de Mediu Dambovita, Administratia Parcului…

O concurenta deosebita o face insa Consiliul Judetean Dambovita prin marele conducator Florin Popescu, astia daca vor mai fi lasati cam doi ani, vor termina la propriu cea mai mare parte din Bucegi.

Astazi va fi o dezbatere publica, nu cred ca o sa-mi iau din timp, sa aman alte activitati ca sa particip. Stiu despre ce este vorba, stiu unde este loc de imbunatatiri, nu vin cu idei ca anul trecut, acum astept. I las pe oamenii ministerului sa traga concluziile, apoi cand vor da actul final o sa arat ca e loc si de altele. Bineinteles ca nu o sa scriu eu de rau de Agentia pentru Protectia Mediului Prahova, acolo sunt persoane care isi fac treaba, sau de primarul Sinaiei. Am mai zis ca este mult mai bine sa ai incredere in primar decat in reprezentantii ministerului.

Iar din minister exceptand cateva persoane, restul pe care i-am cunoscut, direct sau indirect, nu sunt decat niste nenorociti fara scrupule. In acest minister cred ca doar femeile mai fac treaba, (unele dintre ele, in niciun caz Alina Frim), nu stiu daca sunt mai mult de 2-3 barbati pe care i-am vazut devotati muncii. Romsilva zero, Garda Nationala de Mediu zero…

A fost anul acesta o d-asta, cum naiba i zice….in sfarsit, un fel de program unde participai o saptamana, invatai despre…daca nu mai insel era ceva cu reciclarea deseurilor, etc, si de la Garda asta de Mediu mi-a zis cineva sa ma duc, eu crezand ca este ceva de invatat am acceptat. M-a trecut pe o lista de participanti…cand am auzit insa ca totul este gratis, cazare, masa, transport, nu m-am mai dus. Ce eu particip la bufonerii din acestea? Am crezut ca va fi ceva serios…ce prostie!

Vazut initial ca un instrument de promovare si protejare a Bucegilor, nu aveam cum sa nu starnesc si opinii adverse. Au aparut tot felul de cretini cu comentarii, pe unele le-am aprobat ca sa ma distrez, pe altele nu…am sters sute de comentarii, ca pe aici nu face fiecare ce-l taie capul, libertate de expresie exista doar in limitele normale. Ultimul comentariu mai important, nepublicat, a fost al unuia din Patriarhie, nemultumit ca am scris ceva negativ de o biserica. Bietul de el nu stia ca eu scriu si cand este de bine si cand este de rau. Era un personaj indobitocit, m-am distrat o seara intreaga schimband mesaje cu el, pe mail :))) . Mi-a fost mila de el pentru ce a trait, dupa ce i-am explicat ca oricarui om normal, a trebuit sa-l injur putin mai mult, ca imi tine el morala care face anumite lucruri prin spatele manastirii…saracul de el 🙂

Cu blogul, pe viitor, va deveni  un site, dar spre vara, tot acum se mai realizeaza si alte lucruri, pentru ca in timp strategiile se mai schimba. Ministerul Mediului trebuie facut de rusine, cum spunea un comentator, prin orice loc posibil pentru ca faciliteaza accesul infractorilor la patrimoniul natural al tarii in vederea distrugerii acestuia, prin institutii si angajati subiectivi si slab pregatiti.

Lucrurile bune in Bucegi le realizeaza voluntarii, copii, si alte persoane fara vreo legatura cu acel minister. Au trecut peste 7 ani de cand Parcul Natural Bucegi are o Administratie si inca se mai fac ecologizari cu sacul in spate, nu au fost in stare sa aiba un management al deseurilor. Ca sa nu mai vorbim ca ministerul nu detine nicio baza de date reala cu ce este si cu ce nu este prin Bucegi. Cum sa tragi o concluzie, cum sa faci ceva pentru protejarea mediului, cand doar din auzite si in linii mari cunosti cate ceva?!

Partea buna este ca oamenii ministerului, ma refer la acei talhari cu imbracaminte falsa de aparatori ai mediului, vor avea zile imprevizibile, apele politicii sunt tulburi, nu se stie ce va fi maine, si s-ar putea sa ramana fara acest cordon ombilical.

Multi au banuit ca se intampla ceva, da, se intampla. Se va infiinta o organizatie, legal constituita, cu scopul principal: Parcul Natural Bucegi, si cu altele adiacente. Acum se plimba statutul de colo-colo pentru a i se da forma finala. Nu se vor face adeziuni ca la partid, sunt membrii activi, fiecare cu un segment de activitate, membrii al caror nume nu va fi public, membrii sustinatori, la timpul potrivit voi scrie aici detalii, evident ca nu vom rata campaniile electorale pentru ca cea mai buna aparare este atacul, si fara sprijin politic nu reusesti prea multe. Daca in 2008 am fost putini si am reusit sa-i facem atenti pe favoritii momentului, dupa patru ani, ne-am mai inmultit si perfectionat.

Cam astea fiind spuse, acum la doi ani de blog, nu-mi doresc decat sa fiti voi sanatosi, cei care cititi pe aici, cu ganduri bune sau mai putine bune, important este sa fiti sanatosi, gandurile se mai schimba pe parcurs 🙂

Spectacol natural in muntii Baiului

O sa scriu despre o excursie de ieri, astazi am fost pe la o manastire si un schit, marti o sa scriu si despre asta…

Deci ieri ne-am dus la Azuga, fuga in telegondola, daca stateam la rand, mai intarziam o ora, era in fata si un grup mare de liceeni nehotarati, noi si asa ajunsesem tarziu.

Cu telegondola am ajuns in culmea Sorica.

De acolo, urcare pe un varf, coborare pe o muche, cale lunga prin padure, dupa ore bune am ajuns la masina din Valea Azugii. Vremea a fost ciudata, nori, soare, frig…

Statia de sus

Varful de pe care am surprins spectacolul naturii

Eram la marginea plafonului, locul unde marea de nori venita din sud dadea piept cu vantul din nord. Norii se revarsau pe pantele muntelui in cascade pana la un punct de unde vantul i risipea. Era ca un rau curgator…am filmat, pozat, admirat circa 25 de minute

Plafon de nori era si in Valea Prahovei, din Busteni sau Sinaia aveai impresia ca e vreme urata, dar de fapt era un plafon

Rostogoliri de nori in cascade

Vinerea muzicala

Am vazut peste tot posturi cu „miercurea fara cuvinte”, „luni nu creste iarba”, joia nu stiu cum…de ce sa nu scot si eu o „Vinere muzicala”, adica cum? :)) Tot vine week-end-ul!

Eu nu ascult doar un anume gen, ascult ce mi se pare ca suna bine. Mai jos este putina diversitate:

 

 

 

 

 

Ultima este o interpretare foarte reusita a unei parti din Paraclisul Maicii Domnului, sper sa aiba unii rabdare sa o asculte.

Este un fel de „dedicatie” pentru cineva apropiat, pentru care am cateva vorbe. El a facut un gest pe care putini au curajul sa-l infaptuiasca. Si-a gasit jumatatea dupa care visa de mai bine de 10 ani. Doar ca jumatatea lui avea doi copii si de aici au inceput necazurile cu rudele…care l-au alungat de acasa, l-au si reclamat la politie pentru diverse lucruri numai din dorinta de a-i face rau.

Doar ca noi oamenii facem planuri dar realizarea acestora mai este dictata si de Altcineva. Deci, Florine, copiii aceia au nevoie de educatie, de un sprijin, sunt speriati de atatea traume, fata aceea are nevoie de un echilibru, daca reusesti sa fii numitorul comun o sa ai destule bucurii mai tarziu. Nu te lua dupa lume si vorbe, tu traiesti pentru tine si nu lumea in locul tau. Daca raspandesti iubire vei primi iubire…i-ai privit in ochi, este timpul sa le aduci bucuria in suflet, cred ca le ajung atatia ani de suferinte. Sunt copii nascuti fara vina, ce daca nu sunt din sangele tau cum iti spune lumea, o sa vina timpul sa apara si propriul tau copil…

Mai scrie-mi…

….

Mda, oamenii sunt in majoritatea lor reci, indiferenti, bine ca nu toti…

Azi un batran in baston a cazut pe strada, oamenii treceau, el se caznea sa se ridice dar nu reusea. L-a ridicat cineva pana la urma…un licean si o gravida. Doamne, cat de rai am devenit! „Mai, treceau pe langa el si nu facea nimeni nimic, m-am aplecat sa-l ridic eu de un brat, baiatul de celalalt, doar nu era sa-l lasam acolo” mi-a spus sotia.

….

Azi am fost in toate orasele de pe Valea Prahovei cu diverse treburi. Am asteptat un maxi-taxi. Un ciudat, tot se tinea scai de mine, prin spatele meu. Ma intorceam spre el, se uita in alta directie, dar era la cel mult doi metri de mine. Nu stiu ce vroia, ce urmarea, cand eu ma intorceam spre dreapta se dadea si el mai in spatele meu. Era nebun, apoi s-a tinut dupa o femeie care a intrat intr-un magazin, si iar a venit langa mine. Cred ca nu l-am scapat din ochi o secunda…acum doi ani, printr-un cartier din Bucuresti, un boschetar mi-a cerut bani. Poate-i dadeam ceva, ca-l intelegeam ca este amarat, nici eu nu m-am nascut la curtea regala, dar felul cum a pus problema m-a deranjat si am plecat mai departe. El insistent cu un briceag mic mi-a facut o gaura in haina…apoi din acel loc, peste 30 de secunde mai pleca doar unul intreg. Si revenind la nebunul asta de azi, eu patit si mergand pe ideea ca in astfel de conjuncturi mai bine dai si dupa aceea intrebi, i-am dat una la ficat in vazul tuturor si l-am impins pe banca din statie sa se reculeaga un timp…a venit maxi-taxi si am plecat si asta a fost. Daca nebunii umbla liberi pe strazi…

….

„Domnule Adrian, nu stiu ce sa ma mai fac cu Andrei…asa suna o „plangere” de la scoala. Aduna toti copii din clasa si iese afara, striga, alearga, mi-e o frica cand i vad. Intr-o zi i-am recunoscut vocea din strada, el striga mai tare ca toti, se organizasera in grupe de spiderimani. Daca il scot la tabla ascunde creta ca sa nu scrie, nu are stare, este foarte energic, i dau de scris, si el scrie repede ca apoi sa stea si sa-i deranjeze pe ceilalti”…astea sunt ispravile juniorului, din multele insiruite am retinut cateva.

Cu acest „bagaj de cunostinte” 🙂 ajungem acasa. Andrei mergea spasit, sotia suparata, eu? Eu nimic 🙂 pe mine ma amuza situatia. Si aud vocea sotiei: „daca mai fugi pe unde nu aveti voie sa vezi ce te alerg eu pe tine”. Ea se uita spre mine sa o aprob dar eu ma abtineam cu greu sa nu rad si nu am zis nimic. Am sters-o discret in alta camera sa pot rade. Am auzit ca-l intreba ce are de invatat la Romana. Baiatul: „o poezie de Tudor Argintiul”. Maica-sa: „Cine mai este si asta Tudor Argintiul?” A luat cartea, s-a uitat, de fapt Argintiul era Arghezi :))))))

Bun, trece baiatul la lectii, vine randul meu. „Stiu ca te umfli de ras, dar asa il incurajezi”. I spun ca mie imi place felul lui de a fi si toata inventivitatea lui. Ca sa nu-l prinda directoarea si a ascuns ghiozdanul in niste tufe si a fugit sa vada un spectacol de teatru. Stia ca la intoarcere nu mai este nimeni la scoala, asa ca si-a mascat rucsacul cu frunze…face numai nefacute.

Pana la urma m-am dus sa mai vorbesc cu el…ce sa inteleaga la nici 8 ani? Nu intelegem noi acum, oameni mari :)))…pana la urma nu l-a pedepsit nimeni, ne-am lasat pacaliti de el ca a inteles sa nu mai faca prostii. Peste 5 minute era in toiul lor :))) In afara de ras nu am mai reusit altceva nici eu, nici maica-sa :))))

….

Intr-o noapte, ieri sau alaltaieri,  m-am trezit surprins de un vis…de regula am tot felul de vise surprinzatoare. De data asta am visat-o pe profa de biologie din liceu, d-na Nicoleta Baltatu, Dumnezeu sa o ierte! A murit de o boala pe la 50 de ani, in urma cu vreo 4 ani. Nu m-am inteles prea bine niciodata cu dumneaei. Cand nu aveam chef de ora ei plecam, la urmatoarea intalnire aveam nota 3. Era o femeie directa, i raspundeam sincer ca am plecat ca nu aveam chef, prin clasa a XI s-a obisnuit cu mine, dar relatiile nu au fost foarte stranse. Mie imi placea stilul ei direct presarat cu multe exemple 🙂

Si in vis o priveam discutand cu cineva, apoi tot in vis am adormit, si cineva ma invelea cu plapuma…profa de biologie. M-am trezit de-a binelea. Sambata ma duc si eu pe la biserica sa spun o rugaciune pentru ea, sa aprind o lumanare, poate in numele ei cineva va fi acolo si va cere ceva…cand eram la liceu, prin ’98, fata ei era studenta la Iasi. Ne aducea de acolo un ziar studentesc din care si acum mai am cateva numere ratacite prin casa. Ma gandesc cum se numea???? …”Temperatura adolescentei” 🙂 in care gaseam destule lucruri interesante! Amintiri…parca au fost ieri!

Telegondola din Sinaia va functiona in scurt timp…parere unanima!

Dupa problemele de la pilonul 6 al acestei instalatii de transport pe cablu, probleme ce au dus la inchiderea telegondolei pe timpul verii, exista „indicii” sigure ca instalatia va fi repornita foarte curand.

Mai jos se observa noul stalp al telegondolei, zilele acestea se va monta si partea superioara.