Dupa zile pline…

Bine v-am gasit si bine m-am regasit!

Nu am mai postat pentru ca am fost liber si m-am ocupat cu alte treburi. Mai intai am alergat in trei zile, peste 100 km prin Bucegi dupa ce contabilizasem inainte de asta 5 zile consecutive de mers pe munte. Asta a fost pentru maratonul din muntii Ciucas de pe 3 septembrie.

Am fost sunat de un prieten, asta inainte, cand mai luam telefonul cu mine, ca la Predeal incepe o competitie renumita, tot pe 3 septembrie si anume MTB Trophy, mountain-bike, era si mult mai aproape de casa, asa ca ma cam incanta ideea de a merge acolo in detrimentul maratonului din Ciucas. Cand am aflat ca printre organizatori sunt si Garda de Mediu Brasov am renuntat. Prefer sa alerg la maraton decat sa merg la un concurs unde sunt si ei organizatori.

Oamenii acestia mi-au trimis pe mail o adresa si striga antivirusul de mamă-mamă. Le-am zis sa trimita alt mail ca mi-au atasat si surprize nedorite dar si-au vazut de ale lor. M-am gandit ca poate documentul are dubla extensie si il vede virus, antivirusul. Cu aproape orice antivirus nu am reusit sa vad documentul.

Cred ca ei au mers pe daca ţine-ţine daca nu tot e bine.

Valea Bucsoiului

Si au trecut zilele astea prea repede. Pe multi care i-am auzit se vaitau de soare, ca hai mai la umbra, ca nu mai ploua. Eu vreau sa fie cat mai mult soare, sa mai fie vremea asa si in septembrie. Pe aici pe la munte zilele caniculare intr-un an de zile nu sunt prea multe si gasesc ridicol sa cauti unde este umbra sa te adapostesti. Am mers prin soare ore bune, asa, sa ma incarc eu cu radiatii…

Am dat seara si ture prin parc cu copii celor de pe la blocuri, cu sotia si alte femei insarcinate. M-a luat capul cand am vazut cum se pregatesc, ce vorbesc, ce planuri are fiecare, asa ca la o discutie nu pot sta mai mult de un minut. Si…revin eu cu ceva interesant, mai intai sa zic de prieteni.

Am niste prieteni unul si unul. Am mers intr-o excursie cu ei, superba, pe la cabana Malaiesti, a fost atat de frumos incat nu am cuvinte sa o descriu. La sfarsit am incheiat cu un gratar pe o vale, glume, poze, peisaje, o excursie ca o poveste ce te indeamna mereu la visare infinita.

Parca cineva stia ca zilele acestea nu vreau sa fac altceva decat sa ma relaxez, sa fac altceva si le-a potrivit cum nici eu daca as fi stat luni de zile la programat, nu as fi reusit. M-am intalnit cu un calugar, ce bucurie pe omul asta cand m-a vazut, ne-am dus pe la el, ca mai eram cu cineva, discutii, amintiri si nelipsita coliva.

Apoi in timpul unei alergari ne-am oprit la o cabana. Cum nu venea sa ne intrebe nimeni ce dorim m-am dus inauntru. Asteptam la bar, nimeni si pe acolo. Vine barmanul cred ca el era, trebaluieste pe acolo, nu ma baga in seama, il fac atent, el zice imediat, dar nu era deloc imediat, liniste totala in cabana, nerabdarea mea urca de la secunda la secunda…la scurt timp cade din tavan, undeva la 4 metri mai in spatele meu, o statueta prinsa de grinzile tavanului ca sa faca decorul mai interesant. Se sparge in multe bucati, barmanul sare speriat de dupa bar, se uita la ce a cazut, la mine. Eu i zic ca s-a dus…ma serveste cu ce-i cer, imi spune „Frate, esti plin de energie negativa”. Il credeam si eu dupa 25 de km de alergare montana aproape continua si de stat aiurea dupa el, nu aveam cum sa fiu altfel, acum energie negativa, pozitiva, nu mai conta.

Porumbei la Malaiesti

Vandalii

Masa Ciobanului si Vf.cu Dor

Am fugit sa pescuim fara autorizatie, dar in afara de un Somn de cateva ore pe marginea apei altceva nu s-a prea prins. Am cules din nou afine cateva kilograme pe care le-am dat unui prieten suferind, pe degeaba, si altele nu mai gasesc decat la anul, dar macar mai fac si eu cate o fapta mica, buna.

…. Mergeam la un prieten dupa o zi faina dar cu o dupa amiaza printre burtici de femei, si cand sa trec o strada ma opresc ca venea o masina. Masina se opreste si ea. Ma gandesc ca poate astepta sa trec eu. Ma uit si zic „ce mama naibii?” cu ideea ca pe o simpla strada nu se da prioritate, nu sunt semne de circulatie. Nici nu ma uit cine e la volan ca nu recunoscusem nr si plec mai departe ca berbecul.

Aud un fluierat si o voce: „Ma, nu mai bagi lumea in seama?”.

Mda, tipa care conducea era o prietena de multi ani, nu mai vorbisem de cateva saptamani. Politeturi, mi-a zis ca avea de gand sa ma sune mai tarziu, eu i-am zis ca de ce sa mint dar eu nu aveam de gand sa o sun. Clar ca ceva nu functiona in capul meu cum trebuie.

Dupa ce am auzit ca tot nesuferit am ramas, am plecat cu ea spre acel prieten la care nu am mai ajuns nici in ziua de astazi. Bai Marius, acum ce sa mai zic? El a venit si la 10 seara dupa mine crezand ca s-a intamplat cine stie ce…pur si simplu nu am ce sa mai spun.

Am stat pe o banca prin Busteni de vorba si dupa „Ce-ai mai facut, Ce-am mai facut, Eu bine, tu tot bine” a urmat ceva interesant.

Avea ea o idee. De obicei cand o femeie are o idee trebuie sa fii foarte atent, ca ideea are ramificatii, dedesubturi, in fine o idee este de fapt o suma de ganduri, asta este din cugetarile mele asupra vietii. Care era ideea?

„Sa ne dam cu barca”

Acum nu stiu ce ar crede altcineva. Dar eu cam obosit de atatea discutii si zile pline, stand pe banca langa una de 36 de ani, nemaritata, si care arata foarte bine, fara sa cunosc vreun astfel de loc de agrement prin Valea Prahovei, m-am gandit evident la cu totul altceva. Ma costa ceva ca spun ce cred? Uneori da, alteori nu…

Cand am auzit-o ca are totul pregatit m-au trecut toate transpiratiile. I-am zis ca nu e o idee buna. Dar ea insista ca nu stiu eu ca vroiam asta demult, ca am scris pe blog.

M-a bagat in ceaţă repede, eu nu-mi aminteam sa fi vrut asta demult si sa fi scris si pe blog. I-am zis ca nu inteleg nimic, ce sa inteleaga barbatii, e mai greu…

„Mergem pe Bolboci” m-a luminat ea. „Tu ce-ai inteles?”

Ce sa-i spun decat ca am inteles ca mergem cu o altfel de barca. Eram praf cu capul…

Cum ea vroia acum si acum insemna ora 18 m-a cam pus pe ganduri. Cand or auzi toti ca plec cu Mary pe lacul Bolboci, adica peste munte sa ne dam cu barca seara, e clar ce se va spune. Telefonul era acasa, rucsacul la fel, nu stiu daca sunt multe persoane care sa ma faca sa plec de acasa fara o pregatire prealabila. Dar cu Mary mai facusem nebunii d-astea, prin Bucuresti, pe la cetatea Fagarasului. Cateva argumente ca are o barca pneumatica, pe care a umflat-o si a tinut-o 24 ore asa sa vada daca nu rasufla pe undeva, vasle, colaci, alte prostii, si gata am fost de acord sa mergem. Am adus vorba ca o sa fie frig mai tarziu, am luat niste haine, bine erau ale ei, un sac de dormit de vara pentru mine, oricum am fost terorizat toata seara de gandul ca mi se impregneaza parfumul ei in haine si acasa pot aparea discutii. Cand unele lucruri sunt prea evidente nu te mai crede nimeni oricata incredere ar avea in tine.

Si uite asa am ajuns sa luam curba dupa curba pe drumul asfaltat de pe Dichiu. Stiam un loc mai plat de unde nu esti observat imediat de cei care au in grija lacul, aproape se inserase. A intrebat ea daca o sa avem probleme cu cineva, i-am zis ca nu o sa avem probleme cu nimeni, e mult pana ma convinge cineva cu argumente ca un lucru este bun sau rau, ca apoi ma descurc eu…

Am umflat barca pe apa ca mi-era teama sa nu o intepam in vreo creanga, mai reeditam naibii Titanicul pe acolo, oricum daca ai cazut in apa o patesti. Daca nu stii sa inoti te ineci, daca stii sa inoti si nu esti la cativa metri de mal, iti sta inima asa de rece este apa, deznodamantul este acelasi. Am navigat pe tot lacul, clasicii români de la cabana Bolboci fluierau dupa noi, ne-am uitat dupa pesti cu lanterna, la stele ca era cerul superb, la umbrele de pe marginile lacului. Desi am vazut lacul de sute de ori nu am crezut ca este asa de mare, vin si pasari ce dorm seara pe lac. Ne-am intrebat daca ursii prind pesti pe la marginea lacului, era asa de liniste incat uneori abia sopteam. Nu ne-am apropiat prea mult de maluri pentru ca in unele locuri ies trunchiuri de copaci de sub apa si poate esuam pe acolo. Oricum mi-a zis ca nu are curaj cu altcineva sa faca nebunia asta, mi-au mai zis si prietenii sambata ca langa mine se simt in siguranta, m-au terminat toti cu siguranta data de mine…

Acasa am ajuns tarziu, trei ore cel putin am stat numai pe lac. Explicatia data de mine „Am fost cu Mary cu barca pe lacul Bolboci”, „La ora asta?” „Daca alta mai potrivita nu am gasit. Acum spre seara ne-am gandit”, „Cand te intalnesti cu fata asta faci toate tampeniile posibile, ia sa nu te mai intalnesti cu ea. De ce nu te-ai dus cu Razvan, sau Mihai, sau cu cei de la Sinaia?”. „Pai Razvan e la Brasov, Mihai e ocupat cu maica-sa ca e la spital, ceilalti nu au barca si nu ar fi venit”, „Si avea ea barca?”, „Da”, „Si tu te-ai dus imediat cand ai auzit”, „Imediat”, „Ce ma fac cu tine, ca nu mai d-astea faci”, „Parca fac numai d-astea”, „Nu aveti minte sa va plimbati in miezul noptii cu barca pe Bolboci. Stiu prietenii tai de munte ce faci tu cu ea cand va intalniti?”, „E stiu, de ce sa stie?”, „Sper ca nu mergi si maine?”

Nu i-am spus ca eu stabilisem deja sa plecam pe la 10 dimineata. Dar nu am mai plecat la niciun 10 dimineata. Pana la urma tot am plecat dar mai tarziu, cu voia ei ca asa e bine. Cu barca seara pe Bolboci este cel mai fain lucru care l-am facut in ultima vreme, merita incercat.

Comandamentul aerian

Deci asta e o scurta trecere in revista, si concluzia mea dupa cele intamplate, ca daca neuronii se invart mai mult sau mai putin in gol nu este asa important. Important este ca produc idei, ganduri, concluzii. Bineinteles, duminica fugeam pe la Masa Ciobanului si Coltii lui Barbes dupa ceva, dar cu detalii altadata, dupa ce am iesit de pe lac a doua oara, ne-au prins oamenii legii, ca nu e voie, ca amenda este atat, dar ne cunosteam, si bine, bine, multumim si mai vorbim.

Ne vor prinde sigur si data viitoare, care nu va fi prea curand, pentru ca lucrurile trebuie sa se mai linisteasca. Este un plan sa mergem sa facem gratar noaptea, dar nu oriunde ci tocmai acolo unde nu trebuie…la Podu cu Florile. Adica sa mergem cu niste lemne in portbagaj pe drum ca pana in varf este drum, aprindem focul si Voila!!! Vom fi vazuti de cam toata lumea de pe la cabanele Bucegilor. Si din asta nu mai scapam…e clar a cui este ideea, dar eu zic sa o reanalizam temeinic, ca este prea-prea.

Cand citesc ce am scris ma ia rasul, si imi vin in minte vorbele unui bun prieten din liceu, cu care alerg pe la maratoane: „Gabriel, nebunu’naibii”…dar daca radeti de ce scriu si unii dintre voi mai merg si cu mine pe munte, nu inseamna decat ca si voi sunteti la fel ca mine, sau nu…

Anunțuri

Mars comemorativ spre Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman

Vineri 26 august Asociatia Traditia Militara va organiza un mars comemorativ -participantii sunt din mai multe state europene- pe ruta Cota 2000-Piatra Arsa-Babele-Vf. Omu -Drumul Granicerilor. Se comemoreaza eroii cazuti in primul razboi mondial, iar participantii poarta uniformele armatelor de acum aproape un secol.

Practic acest traseu se face numai pe culmile Bucegilor, are forma de U si cuprinde ramura estica si vestica a acestor munti. Nu trebuie uitat ca mult timp partea vestica a Bucegilor a constituit granita dintre Romania si Austro-Ungaria.

Sambata 27 august, ora 10 la Monumentul Eroilor se va desfasura o ceremonie religioasa la care vor lua parte si oficialitati din Busteni pe langa „combatanti”, localnici si turisti. In aceiasi zi la ora 17 o ceremonie similara va avea loc in Sinaia, la Cimitirul Eroilor.

Duminica 28 august, la ora 10:30 va incepe in Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia o demonstratie de reconstituire istorico-militara, acelasi lucru urmand a se realiza si la ora 13:00 dar in curtea Castelului Peles.

Asadar se anunta un eveniment interesant prin zona Valea Prahovei-Bucegi 🙂

Au fost remarcate traseele turistice din zona Sinaia-Parcul Natural Bucegi

De circa o saptamana salvamontistii sinaieni au trecut la refacerea si remarcarea unor trasee turistice din aria lor de responsabilitate.

Acest traseu ce trece pe sub Coltii lui Barbes a fost refacut in anul 2009 in urma demersurilor personale. Primarul Sinaiei, dl. Vlad Oprea intelegand la acea vreme importanta izvorata din trecutul istoric al zonei a decis refacerea acelui traseu. S-a refacut cea mai salbatica zona a Potecii Haiducilor. Anul acesta au fost montati si stalpi pentru a face mai vizibila intrarea in traseu.

Au fost montate si indicatoare in intersectii. Marcajul banda rosie ce ducea spre cabana Miorita a fost inlocuit cu marcaj banda galbena, astfel ca exista o derivatie din traseul spre Piatra Arsa-Babele-Vf. Omu (marcat tot cu banda galbena). Ambele au asadar acelasi marcaj. Cine vrea urca spre Miorita-Cota 2000 si coboara Vf. Furnica pentru a intersecta traseul principal, cine nu vrea continua pe drum. Practic este o abatere de la traseul principal pentru o vreme, insa fiind acelasi marcaj nu se mai creaza confuzii.

Mai trebuia facut un lucru: de acest stalp trebuia prins indicatorul ce se afla pe resturile cladirii din stanga. Este vorba de indicatorul spre Cabana Zanoaga cu marcaj cruce galbena.

Traseul spre Piatra Arsa-Babele-Omu

De prin Bucegi, actualitate…

Ce se mai intampla prin Bucegi???

Primaria Moroeni nu poate sa explice de luni bune cine are autorizatie de construire in preajma lui DJ 713, cat reprezinta proprietatea privata din vecinatatile acestui drum…nu poate spune care este situatia pentru ca este limpede ceva neclar la mijloc. Ce cred eu? Ca inainte de a se aproba proiectul de reabilitare a lui DJ 713 unii au facut cartile si s-au facut proprietari peste mare parte din imprejurimile drumului. Adica ceva de genul „hai sa facem drumul pe banii prostilor’ si prin asta ne accesibilizam propriile terenuri, ridicam valoarea proprietatilor…

La Babele se acopera cu tabla constructia celor de la Mediu, iar turistii prefera sa urce pe Bucegi mai ales dinspre Busteni decat din Sinaia…

Sambata, si voi reveni cu detalii in zilele urmatoare, Asociatia Traditia Militara organizeaza un mars comemorativ pe Bucegi, cei care participa vor purta uniformele combatantilor din primul razboi mondial, sosirea va fi la Crucea de pe Caraiman.

Foarte putina lume intre Cota 1400 si Cota 2000 astazi, spre deosebire de zona Babele.

Nu departe de hotelul Pestera se ridica o constructie pe schelet metalic, Consiliul Judetean Dambovita trage de timp si amana raspunsul la intrebarea cine ridica acea constructie. Este clar ce se intampla, mai ales ca de cate ori am trecut pe acolo nu am vazut niciun panou de santier, in schimb pe la toate televiziunile si site-urile dambovitene , presedintele Consiliului spune ca cine este in ilegalitate va fi demolat. Dar cine construieste nu trebuie oare ajutat sa intre in legalitate? Ma intreb si eu…

De altfel, in planul presedintelui  este si demolarea cabanei Diana din zona Padina, si a unor garduri…

In 2009 cand a fost dezbaterea publica cu DJ 713 am intrebat ce masuri de control vor fi dupa asfaltare…nu stia nimeni nici atunci si nici acum. Astfel ca vii pe Bucegi cu masina si faci ce te taie capul nimeni nu are ce sa-ti faca…

Prin zona releului de pe Costila si prin alte locuri unde nu te duce mintea intalnesti un personaj ciudat care strange cam orice metal. Este insotit de o caruta si doi cai si doarme pe unde il prinde noaptea.

In week-end, am fost la un gratar cu rude, etc. Langa noi, la vreo 50-100 m, erau niste cetateni mai in varsta. Copii nostri tot jucandu-se de colo-colo au trecut pe langa acesti oameni. O doamna le-a dat o revista „Turnul de Veghe-Martorii lui Iehova”. Cand s-au intors copiii cu revista si una din mame a vazut ce fel de revista este, a spus „Arunc-o, ca e carte de la sectanti”.

Femeia era inculta, ca sa nu spun altceva. I-am zis ca mai periculos pentru copilul ei mi se pare ziarul pe care ea il cumparase, era Libertatea sau Cancan. Mai bine copilul invata despre Dumnezeu decat sa citeasca cine cu cine s-a combinat si sa priveasca la femei in chiloti. Ea este ortodoxa, eu la fel, dar spunea niste prostii cat ea de mare. Cand am intrebat ce ganduri are cand intra intr-o biserica a spus ca merge sa se roage pentru sanatate, bani, fericire, sa le mearga bine. Atat! Niciun cuvant de multumire catre Dumnezeu pentru fiecare clipa din viata ei, doar cereri/pretentii. Cand i-am spus ca este bine sa te rogi pentru mai multi inclusiv pentru dusmani m-a privit ciudat…azi m-a sunat. Poate a reflectat la ce i-am zis, poate cine stie din ce motiv, nu m-a interesat sa-i raspund.

Poze de ieri si de azi:

Creasta Urlatorilor, pe unde urca traseul turistic Busteni-Complex Piatra Arsa

Si unii nu au cum sa suplineasca lipsa de cunostinte. Speciile astea de Vaccinium sunt diverse 🙂 Desi au trecut zeci de persoane pe acea panta de mai jos, totusi 😉 Cam in 3 ore de munca…anul trecut am avut cam 10 kg la rece, pana la sarbatorile de iarna. Urmeaza sa le aduc unor prieteni, in special Micutzului morocanos care iar a disparut din peisaj.

Chimen, pentru mine o planta indispensabila in alcatuirea ceaiului din 15 plante montane. Prin poienile de la poalele muntelui bobitele de chimen s-au scuturat, in schimb acum este momentul culesului la o altitudine superioara. Si timp am…toata saptamana sunt liber sa fac ce vreau :)))

Cota 1400

Cladirea din lemn, este terasa „La Sami”. Recent, administratorul terasei se ocupa si de restaurantul de la Stana Tarle si in curand se va ocupa si de fosta cabana Bradet. De regula spun lucrurilor pe nume, mi se pare ca a facut o greseala pe care in baza experienta sale de zeci de ani trebuia sa o anticipeze. Ce se face la terasa lui nu se preteaza nici la Stana Tarle nici la cabana Bradet, la fiecare in parte trebuie alta strategie. Si sa fii prins intre doua focuri, de buna voie, mai-marii Sinaiei si fratii Cristesti…”Iubirea de bani este radacina tuturor relelor…”.

Schitul Sf. Ana

Duminica, ca eu am inceput liberele din acea zi :))), am fugit dis-de-dimineata pe Jepii Mari. De ce am fugit, cand nu ma alerga nimeni, e alta poveste :))) Asa fac unii cand nu au ce face 😉 sau „Bai, daca va plateau unii sa alergati nu o faceati ” 🙂

Vine acum pe 3 septembrie Maratonul Ciucasului, unde platim sa alergam :))) Bine, noi o sa plecam de pe 2.09. ca sa prindem loc mai in fata ;), la casierie.

Si in Saua Urlatorilor sau Creasta Urlatorilor ca este totuna, intalnesc trei persoane. Dupa „buna ziua, buna ziua” continuam impreuna prinsi in niste discutii. Astia niste idioti, eu cat toti trei la un loc. Oamenii lucrau la un laborator de produse naturiste, cel cu care discutam si preda o materie la o universitate. Eu eram cu urechile palnie poate mai invat ceva, omul clar era un binecunoscator in domeniu, imi aratase niste acte…

In sfarsit, ce scop aveau ei prin acea zona nu mi-a fost prea clar, foarte posibil cautau ceva, schimbau subiectul cand intrebam, o dadeau cand pe branca ursului, lichenul nu stiu cum, extracte…

Pe terasa de la cantonul Jepi, abia am gasit loc sa stam ca sa nu cadem printre lemnaria putreda. Profesorul, doctor, specialistul imi aratase niste mostre din ce adunase. Cand ma uit mai bine in punga, dobitocul stransese ceva ce nu trebuia. Si a urmat aproximativ acest dialog:

„Domn profesor stiti ca un lichen este o imbinare intre o alga si o ciuperca?”

„Absolut”

„Si ca acea culoare de verde pe care o au lichenii dv este data de ciuperca”?

„Da, dar indica si puritatea mediului din care provine”.

„Asa este, dar ce proprietati au lichenii acestia din punga?”

„In amestec cu…dar si cu…intaresc sistemul imunitar”.

„Domn profesor, cu lichenii astia nu se intareste niciun sistem. Sunt otravitori”.

Nu mai zic ca omul nu parea ca auzise de licheni otravitori, cu atat mai putin i se parea credibil ce ziceam cand i privea si ii vedea cat de verzi si sanatosi sunt…

Cu astfel de licheni impreuna cu un amestec de plante si ciuperci otravitoare omorasem cand aveam cam 12 ani porcul bunicii 🙂 Faceam niste experimente ciudate 😦

Exista insa o specie de lichen cu efecte benefice asupra sistemului imunitar, destul de rar, pe care si eu il culeg dintr-un singur loc, dar are o alta culoare. Pana la urma omul m-a lamurit ca incercau sa faca un nou produs, cred ca dadea lovitura…pe piata pompelor funebre.

Sunt domenii pe care este foarte greu sa fiu indus in eroare, sunt domenii de care nu am habar si atunci las pe altii sa vorbeasca. A trebui sa pierd timpul cu profesorul sa-i explic niste lucrari personale din facultate, ca acei licheni contin acid vulpinic, un termen nu foarte uzitat in limbajul nostru, ca sunt periculosi…

Cat traiesti inveti, numai ca trebuie sa accepti ca nu le stii pe toate, cu profesorul a fost greu. Am facut schimb de numere de telefon ca sa-i mai spun din cand in cand ca e idiot.

Pai daca eu l-am dovedit, prietenul meu care este cel mai bun biolog din Bucegi si stie orice planta si firicel de iarba, inseamna ca este cu 10 clase peste valoarea lui de profesor universitar. Dar noi traim in Parcul Natural Bucegi si stim o sumedenie de povesti, cum este cea a acelui lichen…este o diferenta, nu stam sa le privim pe net sau in carti…

Albilita portocalie (Colias Myrmidone) specie periclitata, amenintata cu disparitia in unele zone din Parcul Natural Bucegi invecinate cu DJ 713.

Din muntii Baiului pe Valea Cerbului

Ieri…ce zi 🙂

Am plecat eu in muntii Baiului, nu singur, cu un prieten si cativa amici. Ei sa culeaga afine, eu si cu altele pe langa culesul afinelor. Ce se intamplase? Prin telefon stabilisem cu un cioban pe care il stiam de prin luna iunie sa cumpar niste branza. Treaba este ca prin luna iunie cand umblam pe acesti munti dadusem intamplator peste cioban pe drum. Din vorba in vorba, am ramas la stadiul de cunostinte.

Din iunie am mai fost pe munte de cateva ori, m-am mai intalnit cu el, i mai dadeam una alta, cine isi inchipuie ca ciobanii sunt toti bogati se cam inseala. Si am plecat eu ieri cu un rucsac mare, noroc ca este doar drum forestier si nu pante mari. Ciobanul ma astepta cu doi burdufi de branza pe care nu vroia decat ce imi ceruse prin telefon, adica un bax de bere de 2,5 litri. Pe bere platisem in jur de 40 de lei, branza doar 1 kg era 25 lei, ce aveam atingea 100 lei. Totusi abia la intoarcere am luat burdufii, unul deja la ora asta este in Oltenia 🙂

Si apoi ne-am dus la cules de afine. Din varful muntelui am privit spre Azuga. Fiecare panta era presarata de oameni. Mai aproape de noi niste persoane carau lespezi de piatra cu o roaba pana la o caruta, apoi caruta urca in serpentine pana intr-o culme unde se depozita piatra. Ce munca titanica…

Eu am zis sa mergem langa cei care transportau piatra pe versantul unde lucreaza acestia, deoarece culegatorii de afine nu veneau pentru ca presupuneau ca nu sunt afine, devreme ce se cara piatra. Logica mea nu a fost pe placul amicilor care au pornit acolo unde mai erau si alti culegatori. Noi ne-am dus spre cei cu piatra. Nu a fost nevoie sa coboram prea mult…erau destule afine. Afinele nu se aduna bob cu bob, ci cun fel de faras/pieptene de metal se perie tufisul, dupa care in cutia metalica raman fructele. Erau atat de multe incat prietenul cu care eram s-a plictisit si s-a culcat prin iarba :))) Cand s-a trezit eu aveam 5 kg stranse. Am mai cules o ora si am plecat…ceilalti doi amici tot strabatand versant dupa versant nu au strans mai mult de 1,5 kg de fiecare. Era de asteptat cu atatia oameni de profesie pe acolo.

Acasa am impartit afinele, unele au ajuns la o cunostinta si asa am recuperat banii dati pe berea ciobanului, iar restul la rece. Deci cu putin efort si inspiratie, intr-o zi am cules si afine si branza, fara cheltuieli.

Azi…un eveniment in familie. Dupa banalitati si vizite si vorbe si discutii despre vreme si mersul societatii am scapat in sfarsit la o iesire in natura. Am pornit cu totii pe Valea Cerbului la un gratar. Mai ne trebuiau micii si pastrama. Si nelipsitele vorbe ale mamelor grijulii:

„Trebuie sa luam ceva proaspat poate vor si copii”…si uite asa ma intrebam eu cine are carne proaspata pentru gratar. Petrecaretii au pornit spre Valea Cerbului eu dupa mici si pastrama. Dupa 15 minute suna telefonul si asa am aflat ca am scapat de cautat pastrama, pe care chiar nu stiam de unde sa iau. Apoi micii…

Ajung la un magazin de incredere, vad, miros, era ok, persoana care vindea pune micii intr-o punga si i intinde catre mine. Intreb cat face, intind niste bancnote cam cat estimasem eu…dar : „Nu, nu, a zis seful sa nu va iau banii”. Nimic, omul nu vroia sa ia banii si pace. Dupa un multumesc zapacit ma grabesc si aproape de padure i ajung din urma.

Cu ideea ca o minciuna este o problema in plus pe viitor i spun sotiei cand m-a intrebat ca nu am platit micii. Nevasta-mea care nu rezoneaza cu mine in unele chestii montane, si sta mereu cu teama ca cine stie ce voi pati, imi spune sa ma potolesc, a inceput: „Cine stie ce ai mai facut, de unde il cunosti pe omul acela” d-astea.

Depasim impasul, gasim un loc potrivit de intins la iarba verde cu vatra de foc, dincolo de apa Vaii Cerbului, pe care am trecut-o descaltandu-ne. Eram langa padure, si nu ne instalasem bine ca o doamna, tipar clasic, a inceput: „E voie sa facem focul aici? Daca dam foc la padure”. Eu i raspund „Nu e voie nicaieri, dar nimeni nu a fost amendat aici, totul este sub control”. Apoi „Baiatul meu nu poate sa urce dupa lemne”, era vorba de un urcus de 20-30 m…”Ba poate, nu-i subminati vointa de pe acum, ca nu poate una sau alta”. Dupa aceea, vreascurile au fost prea grele pentru baiat, uite colo un padurar, prin iarba ce insecte or fi…pana la urma am „linistit-o” spunandu-i sa mai taca din gura ca de aceea nu se marita a doua oara.

Super pe Valea Cerbului, cu bune cu rele. Nu este nimeni care sa-i amendeze pe cei care arunca gunoaiele la intamplare. „Turistii” opresc pur si simplu masinile si arunca sacul cu gunoi pe marginea drumului. Intre timp aparuse o masina cu inghetata, ca pe timpuri cand eram mic. Si acum aceiasi atmosfera ca odinioara, copii strigau: „Masina cu inghetata! Masina cu inghetata!”. Spre disperarea celor cu care eram le-am dat bani copiilor sa fuga sa-si cumpere inghetata. Si alergau copiii desculti prin apa ca sa ajunga la drum unde stationa masina, apoi iar fuga-fuga prin apa spre disperarea unora ca vor prinde o raceala si spre multumirea mea 🙂

Masina cu inghetata 🙂

Primii au inceput sa se faca micii. Multi spun ca nu sunt buni, ca nu stiu ce si nu stiu cum, eu cand poftesc mici nu prea pot sa ma abtin, este ca si cu prajiturile, sunt primul 🙂

Frumos este sa stai langa un foc sanatos, din lemne de fag nu din orice putregaie gasite

In timpul gratarului apare o dacie, Papucul romanesc, plina cu pepeni, ardei, alte legume. Soferul striga de zor „Hai la pepeni, hai la pepeni!”. Nu am mai dat startul ca la inghetata ca nu avea rost :)))). Oricum rudele, prietenii rudelor, se mirau de orice. Cand au vazut ca baiatul meu fuge pe pantele padurii ca o veverita printre buturugi si copaci s-au pus pe ganduri 🙂 Daca le spuneam ca la 7 ani alearga un kilometru fara probleme si in cateva minute cine stie ce mai credeau.

Dupa ce am luat totul de pe gratar si am reaprins focul, m-am intins pe sacul de dormit care era desfacut si am adormit. Copii au facut poze cu aparatul meu, mi-au pus un carabus pe spate chipurile sa ma gadile dar biata insecta nu intelegea de ce a fost prinsa…noroc cu nevasta-mea ca m-a trezit la timp altfel faceam si insolatie. Oricum am spatele cam rosu :))) dar a fost o zi reusita. Am plecat ca venisera doua familii de prin Ialomita nu departe de noi si nevestele, niste slabute pe la 100 kg simulau miscari de dans, barbatii dadeau din maini, iar dintr-o masina se auzea o manea. Era ceva ca o concluzie cu ce s-a ales nu stiu cine in viata, cu mancare, bautura si femei. Caraghiosi de inculti…la munca fir-ati ai naibii de complexati :)))

Un altfel de gratar

Un tractoras cu remorci face curse pe Valea Cerbului. Pentru cativa lei de la gara din Busteni ajungi pana la cabana Gura Diham

Pregatiri de toamna…fructele de padure :)

Pe langa faptul ca uneori seara incerc sa fiu util pe acasa, mai pun masa, mai spal un vas :))) in aceasta perioada sunt preocupat si cu fructele de padure. Fragi am strans acum o luna de zile, pana aduni 1 kg cred ca sunt cateva ore bune. Avantajul este ca ma duc doar in acele zone unde stiu ca sunt fragi multi, nu colind padurea.

Cu zmeura a fost mai usor, acum este timpul cand se coace inspre golul alpin-lizierele de padure, am strans eu cateva kilograme dar va trebui sa culeg din muntii Baiului, unde sunt locuri cu zmeuris, zmeura cu bob mare pentru cei mai putin harnici 🙂 Oricum acestea au un gust diferit de zmeura de gradina sau care este pe piata, in acele locuri poluarea este zero.

Dimineata, cand m-am dus pe la bucatarie 🙂

Afine

Cu afinele, mai greu anul acesta, au fost romii la cules inca de la inceputul lunii august si au arat si treierat pajistile montane. Cu copii, neveste, rude, au campat pe acolo si au cules zilnic si afine coapte si afine verzi, nu prea a mai ramas mare lucru, totusi nu aveam cum sa raman fara cele mai bune fructe de padure, cu o multitudine de proprietati. Anul trecut au fost atat de multe incat adunam cand mergeam odata cam 5 kg.

Apoi cu ceaiurile…pana in lunile iunie-iulie fac un ceai din 12 plante, din august incolo nr. lor creste la 15. Aproape am facut cantitatea necesara pana la anul. Mai am cateva pachete de facut pentru niste lucratori in turism, un pachet ajunge pentru o suta de cani cu ceai, aproximativ. Aici este o operatiune mai migaloasa, intrucat daca o planta este in pondere mai mare schimba gustul…

A fost restrictionat accesul in Pesterile din muntele Tataru – Parcul Natural Bucegi

De circa o luna de zile angajatii Parcului Natural Bucegi au montat grilaje la intrarile in Pestera Mica si in Pestera Tatarului. Acest lucru s-a realizat deoarece accesul in aceste cavitati, considerate statiunile paleolitice cele mai inalte din tara, locuri in care a trait omul adapostindu-se de glaciatiuni, devenise foarte facil.

Multa lume considera acel tunel sapat in Cheile Tatarului drept Pestera Tatarului fara a avea de a face cu aceea pestera …o astfel de confuzie a fost insa utila pentru protejarea pesterii adevarate.

Cand insa Consiliul Judetean Dambovita a trecut la implementarea pe teren a unei strategii de dezvoltare durabila, un plan bun aplicat insa de amatori, povestea cu turismul s-a transformat in povestea risipei fondurilor si a distrugerii patrimoniului natural.

A fost creat un traseu turistic care urca prin Valea Tatarului si care potrivit celor cerute de Agentia pentru Protectia Mediului Dambovita nu trebuia sa treaca prin apropierea pesterilor amintite mai sus. In teren insa, amatorii, de fapt este putin spus amatori pentru ca de obicei amatorii sunt si iubitori ai naturii si s-ar fi purtat altfel cu bietii copacii intalniti in cale…asadar acesti „realizatori” de trasee turistice au jupuit copacii de scoarta si au aplicat marcajul.

Asa arata zeci de copaci

Prin orice munte am fost in tara nu am vazut un asemenea dispret si lipsa de educatie, spun asta ca nu doar pe acest traseu turistic si-au dat in petec, ci pe aproape toate ce tin de jud. Dambovita.  Nefiind de ajuns aceste fapte si ignorand total decizia forului decizional pe linie de protectia mediului, au realizat traseul turistic chiar pe langa intrarile celor doua pesteri. I-au facut de rusine pe cei din Consiliul Judetean si au aruncat in derizoriu orice initiativa a acestora. Pentru traseul de pe Valea Tatarului, o greseala majora, s-a cheltuit aproximativ suma de 1.019.000.000 lei vechi.

Imediat dupa acest lucru, au venit tot felul de oameni in acele pesteri, multi aprinzand focuri la intrare, aruncand gunoaie. Astfel ca, dupa decenii de liniste, in loc sa creeze cadrul unui turism civilizat bazat pe anumite reguli de protectie a naturii, nu au facut altceva decat pagube la fel ca orice ticalos ce aprinde focul in gura unei pesteri de o asemenea valoare.

Luna trecuta, s-au dus altii sa repare prostia lor, si cei de la Administratia Parcului au transportat cu mare efort grilaje metalice si panouri pana la pesteri, urcand o panta abrupta…

Traseul turistic este chiar langa intrarile pesterilor

Teoretic, avand in vedere valoare pesterilor accesul in acestea se face cu acordul Administratiei Parcului Natural Bucegi. Practic, pesterile erau in siguranta ca nu prea stia lumea pe unde sunt. Acum daca dusmanii naturii au tras poteca turistica pe langa acestea au trebuit luate masuri…pesterile fiind asadar inchise. Este si un panou cu fotografii si explicatii despre acest obiectiv, montat tot cu ocazia inchiderii pesterilor…apropo, faine imaginile 😉

Panou informativ