Din Busteni la Pestera Ialomitei…cu bicicleta

De 15 minute m-am intors de la o plimbare, acum pe la ora 23 :)) A fost frumos, muntii si padurea in ceata, picaturi rare de ploaie, liniste…vecinii se uitau mirati cum ne plimbam pe o astfel de vreme :))

Ieri spuneam ca o sa postez si imagini de pe traseul realizat prin Valea Ialomitei.

Fiind sarbatoare mare am plecat din Busteni pe biciclete spre Pestera Ialomitei, initial ne-am oprit prin Sinaia sa cumparam cele necesare, apoi am pornit spre cabana Cuibul Dorului.

Din DN 71 am facut dreapta pe drumul vechi spre aceasta locatie, destul de accidentat, si mai pe bicicleta, mai pe langa ea, am ajuns si la DJ 713, langa cabana amintita.

Panourile sunt doar de decor, este un du-te vino continuu pe acest drum

La cabana Dichiu a Consiliului Judetean Dambovita a fost montat si un urias rezervor de apa. Proiectele CJ au printre altele, o caracteristica aparte…nu sunt estetice, in armonie cu natura locului, locatiile sunt rau alese…

Daca cabana Dichiu are o pozitie strategica nu la fel se poate vorbi de baza salvamont Zanoaga care va fi afecatata la prima rupere de nori de paraul din apropiere, sau de cabana Podu cu Florile bagata sub un mal de pamant…

Iar la cabana Dichiu…nu asezi rezervorul acela mare si inestetic la marginea drumului, el trebuia undeva montat in spatele cabanei.

Cabana Bolboci

Lacul Bolboci vazut din fata cabanei

Acelasi lac Bolboci dar vazut de pe drumul forestier Bolboci Mal Stang, am inconjurat lacul…

Mai intai am trecut prin Cheile Tatarului, apoi de cabanele Padina si Diana, am ajuns la manastirea Pestera Ialomitei, am intrat prin pestera, ne-am intors pe langa cabana Horoabele apoi pe drumul forestier amintit, pe care nu-l recomand decat soferilor foarte buni si care au masini de teren. Drumul arata foarte nasol…

Daca de la cabana Cuibul Dorului pana in Saua Dichiului am facut cu bicicletele circa o ora, sunt cam 3 km de pietris deloc usor de parcurs, la intoarcere am realizat 17 minute…

Iata insa si niste poze cu lucrarile si ce se mai intampla prin zona parcursa de noi:

Aspect de la lucrarile de edificare a cabanei Dichiu. Nu stiu de ce sau poate ca stiu, dar cred ca intr-o zi va lua cineva acel panou de protectia mediului pe care il vedeti in imagine…face nota discordanta cu imprejurimile, chiar daca de fapt lucrurile sunt invers 🙂

In imagine vedeti niste gramezi uscate. Daca veti trece pe acolo, cu toate ca eu cred ca zilele acestea le vor ascunde, veti avea ocazia sa vedeti cum arata un genocid verde. Cineva, a taiat sute de copaci mici, din specia molid, pentru a elibera terenul. O actiune de distrugere intr-un sit european comisa cu aprobarea tacita a institutiilor de mediu cu atributii in zona. Acest dezastru poate fi vazut si de langa cabana Dichiu de pe DJ 713.

Lucrari si la viitoarea baza salvamont Zanoaga

Au fost demarate si alte lucrari noi…se pare ca pe marginea raului Ialomita va prinde contur un proiect CJDB…daca nu ma insel, acesta ar trebui sa fie viitorul Camping Zanoaga.

Anunțuri

De „Sf. Petru si Pavel” la Manastirea Pestera Ialomitei

Spre deosebire de alti ani, anul acesta nu am asistat la slujba religioasa pentru ca vremea ne-a facut sa plecam mai tarziu de acasa, si pana ne-am intalnit…

Ne-am mai oprit pe la magazinele din Sinaia si abia apoi am inceput sa abordam drumul ce urca pe Bucegi ca apoi sa coboare spre Valea Ialomitei.

Era o ploaie marunta, de altfel stiam ca toata ziua o sa fie o astfel de vreme.

Din Sinaia, zona Malul Spitalului am pornit cu bicicletele pe sosea, cred ca sunt vreo 7 km pana la cabana Cuibul Dorului daca nu chiar mai mult. Poze de pe traseu o sa pun maine, astazi doar imagini de la Manastirea Pestera Ialomitei.

In apropierea noilor cladiri a aparut si un magazin, doua intr-unul. Oricum este singurul magazin alimentar din Valea Ialomitei.

Cladirea unde sunt si spatii de cazare

Biserica veche, monument istoric

Staretia manastirii

Cladirea de la intrarea in Pestera Ialomitei

Si picturi desoebite la intrarea in biserica din pestera:

Crucea din fata bisericii are o legenda gravata cu intemeietorul schitului, domnitorul Mihnea cel Rau.

Erau diverse persoane, in vizita prin pestera, sau care vindeau fructe de padure, pe la gratare…chiar si un pluton de vanatori de munte erau in fata pesterii… Parca nu a fost lume ca in alti ani dar posibil sa fi ajuns noi mai tarziu.

Dupa cateva rugaciuni si conversatii cu un preot binecunoscut si dupa lasarea unor acatiste pe care ni le dau tot felul de cunostinte sa le ducem in aceasta zi la manastire, ne-am intors…alte curiozitati, maine.

Precizarile Consiliului Judetean Dambovita fata de reabilitarea DJ 713…si fata de mine :)

Aceasta institutie este unul dintre marii creatori de proiecte denumite de dezvoltare turistica in Parcul Natural Bucegi. Trebuie sa spun ca sunt si lucruri bune si lucruri mai putin bune elaborate de Consiliul Judetean care in opinia mea este cel care decide mersul lucrurilor in Bucegi.

La intrebarea „Cine este cel mai puternic om din Parcul Natural Bucegi?” raspunsul este unul singur: dl. Florin Popescu, presedintele CJ Dambovita. Apoi vin ceilalti, pe ultima pozitie fiind seful Parcului Natural Bucegi, dl. Horia Iuncu.

Pentru cine incearca sa obtina informatii de interes public de la unele institutii dambovitene, se va observa ca acest lucru este aproape imposibil, iar pentru acestea trebuie sa ceri sprijinul Guvernului, transparenta nefiind un termen uzitat pentru unii functionari ai statului.

Deranjati de cererile mele, precum si de cele scrise pe blogul buceginatura2000, in cele din urma s-a gasit un functionar care sa imi raspunda. Intrucat cererile mele sunt destul de stufoase si raspunsurile pe masura  o sa citez cateva aspecte esentiale, de interes general:

„Starea de degradare avansata, dificultatea si complexitatea traseului montan initial, pe care accesul cu mijloace auto in conditii de siguranta si totodata factorii meteorologici specifici, au determinat constructorul sa abordeze etapizat categoriile de lucrari incepandu-se cu terasementul si partea carosabila care din punct de vedere al starii de viabilitate, puteau afecta integritatea mijloacelor auto si al utilajelor disponibilizate pentru lucrare. In continuare vor fi abordate toata gama de lucrari proiectate, poduri, podete, rigole, santuri, drenuri, amenajare torenti, protectia zonelor in care se desprind stanci din versant, etc, lucrarea urmand a se finaliza cu asternerea stratului 3 de asfalt”.

Eu cred ca aceste consideratii au aparut acum si nu inainte, deoarece constructorul nu avea atunci  experienta necesara in intelegerea factorilor meteorologici de la o asemenea altitudine, si abia acum a adoptat o strategie mai potrivita.

Referitor la cele scrise de mine :))) CJ spune:

„Fata de  aprecierile ca sectorul de drum ar fi trebuit sa ramana „un drum nivelat cu balast” si de „asfalt nu era nevoie” , acestea sunt in contradictie cu statutul de drum judetean cel putin din punctul de vedere al efectelor precipitatiilor abundente sub forma de ploaie si zapada care ar fi facut din acest traseu unul impracticabil.

In acelasi sens fata de comentariile de genul: documentatia tehnica  este „subreda si realizata superficial” si „realizarea obiectivului este ca „sa se accesibilizeze zona montana inalta in scopul derularii unor afaceri personale” acestea sunt neadevarate si lipsite de temei legal.

Totodata cu referire la faptul ca lucrarile de asfaltare a DJ 713 sunt ”cele mai mari prostii realizate in Parcul Natural Bucegi” nu putem fi de acord cu aceste concluzii nefondate stiut fiind ca in toate statele civilizate accesul catre obiectivele de interes turistic sunt pe drumuri modernizate”.

Eu sunt in continuare de parere ca drumul nu trebuia sa fie asfaltat din mai multe considerente, este greu de intretinut, nu exista nicio masura de control a traficului, nu se accesibilizeaza niciun obiectiv turistic intrucat nu exista niciunul care sa fie prin preajma, iar in toate statele civilizate drum modernizat prin munti nu inseamna neaparat asternerea unui covor asfaltic. Drumul se reabiliteaza nu ca este un impediment necesar ci pentru ca s-a elaborat o Strategie denumita de dezvoltare turistica, din care eu am inteles ca mai intai de toate se vor dezvolta alte treburi, apoi turismul. Intamplator sau nu, vecinatatile DJ 713 au proprietari. Ca am zis ca proiectul este realizat superficial si ca ei au inteles ca documentatia este realizata superficial, reprezinta erori de perceptie, fiecare intelege ce-i convine 🙂

Cei din Consiliul Judetean mai spun ca sunt false concluziile referitoare la faptul ca drumul nu a fost afectat de masinile ce transportau lemne intrucat exista vegetatie lemnoasa pana la km 5 al drumului. Insa au facut o greseala, necitind cu atentie cele scrise de mine, eu sustinand ca din Saua Dichiului spre Babele nu s-au facut exploatari ca nu este padure de exploatat. Un edil dambovitean sustinuse intr-un interviu ca drumul a fost afectat de masinile de lemne in zona damboviteana, unde de altfel nu este padure langa drum.

Mai spre final sunt sau suntem asigurati ca „receptia lucrarilor la terminarea obiectivului se va face cu exigenta maxima si totodata cu respectarea tuturor elementelor de calitate impuse prin proiectul tehnic”.

Dupa ce au spart asfaltul de primii kilometri intrucat era plin de crapaturi si au asternut altul, spera toata lumea ca banii sa nu se duca pe apa sambetei si sa se faca o receptie adevarata. Chiar am ramas cu intrebarea: care naiba strat de asfalt trei? In conditiile in care drumul national ce leaga Sinaia de Targoviste si din care se desprinde acest drum judetean reabilitat, are multe sectiuni cu gropi, sunt uimit de performanta de a asterne trei straturi de asfalt pe un drum ce suie prin munti. Se pune la socoteala si asfaltul spart si carat de la fata locului de basculante?! 😉

Adevarul este ca daca nu era cineva binecunoscut care sa-i reclame prin toate directiile ca fac lucrari slab calitative asa ramanea drumul…s-au scolit pe banii cetatenilor :)))

Asta pare un singur strat de asfalt…

Capra neagra moarta pe traseul turistic de pe Jepii Mari

Azi urcam pe Jepii Mari, un traseu de cam 3 ore din Busteni pana pe Platoul Bucegilor, pe care niciodata nu l-am parcurs in 3 ore 🙂

Urcatul pe acest traseu te mentine in forma, avand si portiuni mai line si mai abrupte…

Mai eram cu un prieten, urma sa ne intalnim cu alti prieteni pe la Complexul Piatra Arsa. Vantul sufla cu putere, ca intr-o zi de toamna, pe poteca erau o multime de crengi rupte, copacii se arcuiau…si era destul de frig pentru aceasta perioada.

Am trecut pe rand de Cascada Urlatoarea, de Valea Comorilor, apoi de Valea Urlatorii Mici. La cateva sute de metri de aceasta vale am simtit un miros de cadavru, curand in dreapta potecii am observat o capra neagra moarta, un ied mai mare, cred ca de vreo doi ani. Zacea pe spate, nu mai avea cap, si peste locul unde ar fi trebuit sa fie craniul si coarnele era asezat un bolovan.

Probabil maine vor fi acolo cei abilitati pentru a vedea din ce cauza a murit, cum a ajuns in poteca turistica. Cat despre trofeu acesta este posibil sa-l fi luat vreun turist ce a trecut pe acolo in acest week-end.

 

Diversiunea „Gandacul de scoarta” loveste in integritatea Parcului Natural Bucegi

Dupa scandalul iscat in jurul proiectelor presupuse a fi pentru „dezvoltarea turistica”  a celui mai vizitat munte al tarii si show-ul mediatic pe masura, se pun in scena tot felul de regii.

Un post de televiziune, parca Pro Tv, a difuzat ieri un reportaj cu niste gandaci care chipurile ar fi distrus zeci de hectare de padure. Cu filmari, opinii de „specialisti”, de „administratori”…ceva de prost gust, amatorism, sau de interes pentru cetateni, sa se vada ca nu se ocupa nimeni de Parcul Natural. Acestea sunt concluzii la prima vedere…totul fiind un pretext pentru o noua interventie in Padurea Cocora, dar sa le abordez gradual…

Ani de zile Consiliul Judetean Dambovita a avut un deziderat…sa administreze Parcul Natural Bucegi. Nu a reusit, pentru ca exista o Administratie legal constituita. In schimb, a reusit sa devina anul trecut „partener la administrare” asociindu-se cu Administratia deja existenta a Parcului. Adica la intrebarea „cine conduce pana la urma destinele Bucegilor?” eu pot sa spun ca nu cred ca Administratia Parcului Natural Bucegi, care este doar o institutie de decor, e frumoasa dar  in vitrina.

Padurea Cocora a facut obiectul unor taieri acum circa 7 ani, desteptii au taiat niste copaci de pe versanti, uniii erau uscati, altii nu, lasand platoul padurii Cocora unde este si un traseu turistic descoperit. Astfel ca, la primul vant puternic, molizii nemaifiind aparati de ceilalti copaci crescuti in trepte pana la acel platou, au fost doborati cu usurinta de vant, cazand cu zecile unii peste altii. A rezultat asadar o alta masa lemnoasa de exploatat, un cadou anticipat…

Dupa cativa ani a imprejmuit cineva cu gard, locul ramas liber  pe mii de metri patrati in urma exploatarii silvice. Cine a ridicat gardul si de ce, nu este greu de intuit…astazi insa o parte din gard este daramat, dar zona a ramas in atentia unor politicieni si oameni de afaceri.

In cursul anului trecut, Administratia Parcului pana sa se integreze in „parteneriate” cu altii, a initiat alaturi de Directia Silvica Targoviste o actiune de plantare de arbusti in zona padurii Cocora. Au fost zeci de persoane la aceasta actiune si probabil au plantat peste doua mii de puieti.

Si eu am o parere proasta despre oamenii in verde de pe raza Bucegilor, zona damboviteana, dar nu este corect sa spui ca nu fac nimic…mai fac si cate ceva, nu multe, dar mai fac.

Acum, cineva a lansat povestea cu gandacul care ataca copacii si a terminat zeci de hectare de padure din padurea Cocora :))) Este mare nevoie de o astfel de poveste, ca sa justifici o interventie in acea zona…unde vor fi niste partii de schi, unde deja sunt planuri intocmite.

Zvonurile, -pentru ca nu le pot spune altfel in lipsa unei dovezi scrise-, din sfera conducerii acestei arii protejate sunt foarte interesante. Membrii Consiliului Stiintific al Parcului ar fi refuzat recent o serie de proiecte, nemultumind tagma „dezvoltatorilor turistici”.

Problema cu daunatorii padurilor, in special in padurile Cocora, Laptici, Nucet sunt binecunoscute pentru orice om al muntelui ce s-a dus pe la scoala si cu alte scopuri in afara de a sta prin pauze. Padurea Cocora pe care o descopera acum cineva din telecabina are o istorie diferita de cea prezentata la stiri, sunt evident gandaci ca peste tot unde este padure, in afara de acestia mai sunt si o multime de pasari ce se hranesc cu acesti gandaci. Pericolul pentru Padurea Cocora nu este gandacul ci omul, care creeaza pretextul cu gandacul, pentru o interventie in acea zona…unde se pot taia arborii diagnosticati a fi cu gandaci, lemnul va fi „impropriu” si nu se va comercializa, apar zone „eliberate” de padurea „bolnava” vor fi cheltuieli, normal ca vor gasi niste solutii pentru stropit copacii ce nu vor fi taiati…cum mai stropeau unii masinile atunci cu aviara 🙂

Cat timp dezvoltarea turistica nu o realizeaza specialistii in domeniu, orice altceva este pura fantezie, sau dorinta de cheltuire a banului public in scopuri clasice. Acum sigur dupa stirea din presa, se va simti cineva si se vor aloca fonduri pentru „indreptarea” problemei :))

Ce facem insa cu padurile acestea care au probleme? Padurea Laptici are zone mari de copaci acoperiti de licheni, padurea de mai jos de Nucet adaposteste ursi…

Subiectul Cocora este foarte interesant chiar si pentru Consiliul Judetean Dambovita, la linkul de mai jos se pot citi cateva proiecte de hotarari…aprobate acum cateva zile.

http://sinteserv.cjd.ro/bld/Invitatii_sedinte_CJ/invitatiesedintaordinaraiunie.pdf

Incheiere…

Cea mai buna metoda de a ati ascunde interesul este sa-l disimulezi. Si din hot devii un justitiabil neintrecut, din braconier un ecologist model, cat tine si asta…cand nu mai tine inventezi povestea cu gandacul din pricina caruia mor copacii in picioare. Eu cred ca mai bine sa moara asa decat sa-i taie altii cu drujba.

Ma gandesc cat de multi oameni pot fi prostiti cu chestia asta si sunt uluit de nr. celor care au muscat aceasta nada. Din telecabina a vazut un reporter gandaci pe copaci, a remarcat zeci de hectare uscate de acei gandaci periculosi. Domnilor, daca chestia asta era adevarata o dadea in presa un angajat de la Romsilva, orice alt specialist…

Cum vedeti azi padurea Cocora, asa era si acum un an, si acum doi ani…

Padurea Cocora, partea existenta mai jos de defrisarea de acum cativa ani. Pe fundal locatiile din jurul statiei de telecabina Pestera

Tot Padurea Cocora dar partea dinspre hotelul Pestera al carui acoperis se si observa

Traseul turistic merge cateva sute de metri prin golul de padure doborata acum ceva vreme

Gardul de lemn, imagine din 2010

Dincolo de gard se mai vad cioatele taiate iar jos copacii cresc normal.

Mai sus de gard, este padurea mai batrana a Cocorei cu exemplare si verzi si uscate, ca orice padure. De asemenea, daca urci pe firul paraului Cocora se observa padure ici-colo, poieni rezultate in urma taierilor de arbori…dar nu zecile de hectare de „arbori morti in picioare”.

In ceea ce priveste metodele de combatere a gandacului de scoarta, care daca ar fi sa ne luam dupa povestea vehiculata ar trebui sa ne confruntam cu o adevarata invazie in acea zona si imprejurimi, trebuie sa amintesc ca de ani buni, cei responsabili cu exploatarile forestiere dupa taierea oricarui copac indeparteaza scoarta de pe buturugi tocmai pentru a nu crea mediu propice inmultirii daunatorilor.

Sunt curios acum cine va interveni „salvator” pentru Padurea Cocora, deoarece cine a gandit treaba cu gandacul va aduce in prim plan si cativa idioti cu functii de raspundere care sa-i dea dreptate.

Asa a fost si cu telescaunul din Valea Soarelui, a scris o cucoana membru in Consiliul Stiintific al Parcului Natural  intr-un studiu ca nu exista habitate prioritare iar Ministerul Mediului i tinea isonul. Dupa cateva luni, o comisie a descoperit distrugeri de habitate pe mii de metri patrati…

Metoda de spoliere a Bucegilor este prea elevata pentru a fi „mirosita” de ecologisti, chestii de genul Coalitia Natura 2000 ce reuneste zeci de organizatii, GreenPeace, sunt utopii, cu pasi multi in urma, nedeprinsi cu jocul politic, cu interesele economice ale unuia si altuia, doar cei de la Jurnalul National au stiut unde si cum sa caute…

Imagine din Padurea Laptici…aici lichenii sunt la ei acasa, ceva trebuie inventat si pe aici…

Pe firul Vaii Albe pana in poiana „La Verdeata”

Ieri fiind nu stiu ce cod, vreme capricioasa, am pornit sa urcam pe firul Vaii Albe, din Busteni pana in poiana cunoscuta pe hartile turistice sub denumirea de „La Verdeata”.

Am ajuns la fosta cabana Caminul Alpin apoi pe un drum forestier am mers pana aproape de partia Kalinderu unde am intalnit paraul Valea Alba. De aici, incepea urcusul pe firul apei.

Ploaia s-a oprit nu dupa mult timp, dar crengile arborilor mai aveau picaturi de apa si nu am renuntat la hainele de ploaie. Acolo unde era vegetatie prea deasa am fost nevoiti sa urcam pe versanti si sa ocolim, dupa care reveneam in firul vaii.

Postez si cateva poze, cu mentiunea ca singurul lucru ce mi-a atras atentia a fost numarul mare de urme de urs, urme de tot felul. Nu de la un urs, nu de la doi…deci daca veti merge vreodata pe acolo, mare atentie, iar fara o coarda nu veti reusi sa treceti de ultimele sute de metri pana „La Verdeata”…decat cu foarte mare dificultate. Nu vreau sa dau detalii despre ursii din zona, pentru mine a fost una dintre cele mai reusite iesiri in natura in scopul observarii faunei. Oricum nu ajunge nimeni dintre cei abilitati in anumite puncte de pe aceasta vale…unde ursii umbla de colo-colo pe poteci stramte, nu-i auzi si nu te aud datorita zgomotului apei. Abia mai sus, unde sunt pereti stancosi este o relativa siguranta.

Statisticile vorbesc de 20 de ursi in zona orasului Busteni…o gluma evident, poate 20 sunt doar cei care dau tarcoale gospodariilor de la marginile orasului.

In poiana „La Verdeata”

Ne-am intors pe poteca pana in oras

Orasul Busteni si valea impadurita pe care am urcat

Joc de lumini pe bolta Bucegilor, fulgere in toate directiile

Cum era de asteptat dupa ploaia puternica de ieri dupa-amiaza, cu tunete asurzitoare si fulgere sclipitoare 🙂 trebuia sa mai urmeze o alta mai spre seara.

Si dupa lasarea intunericului a inceput un spectacol de lumini naturale ce puneau in evidenta Bucegii, regretand ca nu am fost inspirat sa innoptez undeva pe Platou de unde as fi putut surprinde aceasta superba dezlantuire a naturii. Si cate locatii potrivite nu erau sus pe munte…

Pe la orele 23 fulgerele brazdau cerul in toate directiile si am iesit pe balcon, am luat un scaun si aparatul foto…sa prind ceva :))

Imi plac fulgerele si tunetele… sunt si amintiri ciudate legate de acestea…acum cativa ani veneam de la Padina prin Padurea Laptici cand un tunet puternic ne-a lasat fara auz cateva minute bune, apoi cand am iesit la golul alpin am propus sa mai stam in padure sa nu mergem pe loc descoperit din cauza traznetelor. Ceilalti insa se grabeau si asa am pornit primul. Curand intre mine si ei erau cam 200 metri, de jur imprejur numai pasune alpina, „loc tocmai bun de dat cu traznetul”. I-am auzit in spate la un moment dat pe prietenii de drumetie strigand, fugind catre mine :))) Spuneau ca a cazut un fulger langa mine :))) Eu nu l-am vazut dar ei erau foarte impacientati asa ca ne-am retras spre un canton din apropiere sa treaca pericolul. Tot drumul comentau ca a cazut fulgerul, ca am avut noroc, se intampla unele lucruri pentru ca trebuie sa se intample, cred ca nu a cazut totusi asa de aproape…

Asadar am iesit pe balcon, fac vreo 20 de poze si nimic 🙂 Schimb strategia si socotesc secundele intre fulgere si tunete, intre prima „aprindere ” a boltei ceresti si urmatoarea, pana la urma am prins ce doream chiar daca aparatul foto „nu stie” deloc in domeniul asta.

Primele rezultate dupa calcule aritmetice, la care niciodata nu am stralucit, ca tot veni vorba de lumini, iluminari, d-astea…

Constat eu ca nu e bine sa urmaresti mai multe piste si raman aici unde frecventa luminilor este mai mare.

Si, mai jos:

Prind o poza cu un fulger, mai incerc de cateva ori, apoi ma plictisesc si intru in casa, analizez pozele, sterg vreo 40 de imagini cu intuneric :)) si ma opresc la aceea cu fulgerul. O privesc si dupa o vreme imi vine un gand dupa ce am vazut un nor ce semana cu un ochi, altul ce aducea cu o aripa „ce ar fi sa privesc poza in oglinda?” Asta cu oglinda imi ramasese in minte de cand cu o svastica, desenata altfel, insa daca o priveai in oglinda era de fapt svastica germana…

Si a iesit ce este mai jos. Acum nu emit speculatii, ca e cineva prin nori, fiecare cum considera…este totusi o poza „mai altfel”