Prin preajma apelor de munte

A fost acum ceva vreme ziua unui prieten, un baiat super de treaba…”Prison Break”. Am tot zis sa iesim la un gratar, la o plimbare, mai multi, insa mereu au aparut impedimente 🙂

Dupa ce acesta a reusit sa-l scoata din ale lui, pe un alt prieten, Micutzul morocanos, pacalindu-l ca mergem pe aproape, am reusit sa ne „mobilizam” toti si sa o luam spre munti.

Ca sa castigam timp ne-am dus pana intr-un loc cu un taxi, ne-a dus altcineva apoi cu o „duba”, in sfarsit pe la ora 12 cu chiu, cu vai, am intrat in traseu.

Inaintea noastra, traseul era presarat cu urme de ursi, destul de vechi, de cateva zile. In fata noastra, o vreme am vazut urmele unei ursoaice. In imagine sunt urmele juniorului…pentru ca avea un pui.

Cum ploaia nu trebuia sa lipseasca din program ne-a prins o repriza buna, cam 30-45 minute, si a fost suficient…ceva mai sus am improvizat un adapost, am aprins un foc si prima grija a fost sa ne uscam hainele. Daca stii, le usuci fara sa prinda miros de fum…apoi am pus gratarul, de fapt aveam trei gratare si le-am asezat toate pe jar :)))

Desi prin telefon aflasem ca ploua bine in Busteni, pe la noi nu au mai ajuns nori de ploaie.

Pana au ars lemnele am gasit prilejul de a pleca prin imprejurimi sa pozez o planta interesanta, fara flori, coborand in albia unui curs de apa.

Si tot umbland din piatra in piatra am zarit ceva frumos… un amalgam superb de radacini  transportat de o viitura. L-am analizat, si dureaza cam o ora eliberarea dintre bolovani si rotunjirea cioatelor inestetice cu un mic fierastrau. Apoi cojirea scoartei si ramane un obiect lemnos pe la cel mult 20 kg. Trebuie uscat cred ca o zi, ca am vazut ca a retinut putina apa intr-o parte, fasonat, dupa care dat cu un lac specific…si iese o piesa de arta, naturala.

Tot felul de pietre prin zona paraului

Cand va vedea Micutzul morocanos pozele astea o sa spuna maine „v-am zis eu ca AdiSon are el un scop cand merge undeva” :)). Totusi fara unul ca el, excursiile noastre ar fi anoste…are o ironie fina si raspunsuri la orice…

O stanca in calea apei

O imagine luata de pe acea stanca

In calea apei…eu

Si focul nostru…

La plecare eram prea ocupat cu stingerea lui si nu am observat daca am lasat ceva in urma. In unele locuri trebuie sa lasi ceva de mancare pentru unele animale. Daca veti merge pe Platoul Bucegilor si veti face un popas, in anumite zone, o sa vedeti cum un corb sau mai multi de departe trec pe deasupra voastra. Ca turist ti se pare ceva intamplator, a trecut o pasare in zbor. Insa daca urmariti acel corb, el dupa ce efectueaza cateva zboruri de recunoastere se aseaza undeva la distanta. Cand parasiti locul de popas si va departati suficient de mult el vine sa vada ce a ramas in urma, cauta ceva de mancare.

Unde am fost noi nu erau corbi, erau alte animale, un urs sau poate mai multi. Nu i-am vazut dar eu stiam ca ceva este prin preajma. De unde stiam?! Nu este foarte greu, cand ai dormit prin paduri, cand ai mers noaptea, inveti unele lucruri…la un moment dat este prea liniste, nu se mai aude nimic, ciripitul pasarelelor din apropiere a incetat sau a devenit prea insistent, dupa un timp auzi o creanga rupandu-se si stii dupa zgomot ca este o creanga groasa ce a fost rupta de un animal mare (daca nu esti obisnuit cu astfel de sunete nu le vei baga in seama!).

Stii atunci ca este un animal mare in apropiere, care asteapta undeva pe o inaltime, sa pleci pentru a veni la locul de popas. El sta si asculta, simte, nu se deplaseaza, asteapta, nu este periculos, evita omul. Ursii naraviti ar fi dat tarcoale de mult…

Sunt ursi ce evita contactul cu omul, inteligenti de altfel, care fac niste lucruri de necrezut…mai jos am observat urme de ursi pe o conducta de apa…ca sa evite o mocirla au mers pe acea conducta suspendata 🙂

O sa intreb maine pe prietenii cu care am fost daca au lasat macar o paine pe acolo…

Anunțuri

Eveniment religios „in trei acte” la Sinaia: Moastele Sf. Andrei, ale Sf.Gheorghe, Vesmantul Cuvioasei Parascheva…momente consemnate in istoria religioasa a Vaii Prahovei

O zi de neuitat pentru cateva mii de persoane ce au venit  de Izvorul Tamaduirii sa vada moastele unor sfinti, ce au fost aduse la Centrul Montan al Jandarmeriei si la Biserica din cartierul Cumpatu din Sinaia.

Multumesc parintelui Tanase Benone pentru faptul ca m-a chemat sa particip acolo, in toiul actiunii, precum si celor care au dorit sa fiu alaturi de ei la acest deosebit eveniment: comandantul Centrului Montan col. dr. Dumitru Chirita, ofiterului de presa d-na Mary Soare, precum si d-lui Mihai Totpal de la Mervani.

Vorbeam cu Alexandru alias Fosile despre Cuvioasa Parascheva acum cateva zile, eu i spuneam ca intentionez sa ajung la Iasi, el spunea ca este o chemare pe care o simte cine trebuie sa mearga, la momentul respectiv. Astazi, stiam ca sosesc din Grecia moastele Sf. Andrei si ale Sf. Gheorghe, cand am ajuns insa la Centrul Montan am aflat ca alaturi de acestea va fi adus si vesmantul maicii Parascheva 🙂 si m-am gandit ca Dumnezeu poate oricand sa aduca o clipa din viitor in prezent.

Gazda acestui eveniment religios unic pana acum in Valea Prahoveu

Jandarmii montani si drapelul unitatii

Sosirea primarului din Sinaia, dl. Vlad Oprea, in spate este dl. viceprimar Gheorghe Badaran. Comandantul Centrului Montan i prezinta primarului locurile amenajate si asistenta. Ofiterul din dreapta este loctiitorul comandantului, col. Capita Dumitru. In spatele acestuia, discutand cu viceprimarul este parintele Tanase Benone. In imagine mai apare si d-na Madalina Rosu de la Primaria Sinaia (cu aparatul foto).

Primarul Vlad Oprea dand mana cu dl. col.(r) Rusoiu, consilierul primarului de la Busteni

Sosirea moastelor escortate de Jandarmerie

Din masini au fost scoase mai intai icoanele Sf.Andrei si Sf. Gheorghe

Preotii militari duc sfintele moaste intr-un cadru adecvat dupa ce acestea au fost atinse de comandantul Centrului Montan si de primarul orasului Sinaia.

„Noi facem acest lucru pentru oameni”, „Dumnezeu lucreaza in fiecare din noi, trebuie doar sa-l lasam…” cuvintele preotului din imagine, Tanase Benone cel care pastoreste biserica Jandarmeriei.

Intre moastele sfintilor a fost asezat vesmantul maicii Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei

Momentul in care sunt donate Centrului Montan o parte din moastele Sf. Andrei

Sf. Evanghelie

In prim plan, d-na Rotarescu, directoarea Muzeului National Peles

Consilieri locali din Busteni. Primul dr. Ivan Gheorghe si al doilea prof. Buruiana Petre

Dl. cu mustata, este seful Politiei Sinaia, Tudorica Marin

D-na cu haina de culoare neagra, este Mirela Dobrea, directoarea Colegiului Kalinderu din Busteni

Moastele Sf. Andrei

Ulterior, moastele au fost duse de la Centrul Montan la biserica Jandarmeriei unde asteptau o multime de persoane. Acolo s-au sfintit apele si credinciosii au luat si acasa…

Si maine moastele pot fi vazute, atinse, in acea biserica incepand cu ora 9…

Unii oameni au nevoie intai sa vada si apoi sa creada, altii se agata cu disperare de aceste mini-racle, isi pun dorinte, ating lucruri personale de moaste, spera in mai bine…au nevoie sa creada in ceva. Ideea este ca acesti sfinti au facut voia Lui, iar ramasitele lor sunt marturia ca ei au existat…insa nimeni nu se poate schimba daca nu doreste oricat de multe biserici sau lucruri religioase ar vedea. Moastele unor sfinti nu echivaleaza cu obiecte magice care indeplinesc dorinte. Deasupra tuturor lucrurilor vazute si nevazute sta Dumnezeu, daca noi Il cautam, Il vom gasi, dar apropierea nu se face cu ganduri desarte: sa castig la loto, sa imi iau ultimul tip de masina…

Dupa aceste momente deosebite am urcat pe munte…

Din vise…pe un traseu simplu

Cum visam eu, de-a lungul anilor…”pe la 14 ani ma plimbam printr-un fel de templu cu coloane albe existent in interiorul Bucegilor, intr-o liniste deplina, nu era nimeni” 🙂 … in vis, decat eu…

Altadata, pe la 18-19 ani, „dialogam cu Decebal pe un versant din Bucegi, care atunci nu era impadurit, eu i-am propus sa discutam cu doi vecini ai mei nu stiu despre ce, el mi-a zis ca nu, deoarece sunt romani…visul era mai lung” 🙂 . La cateva zile dupa asta, asistam la o discutie, intamplator un unchi spunea despre acei doi vecini ca sunt venetici veniti de prin Italia, acum vreo 70 de ani. Deci aveau origine „romanica”, cum a spus Decebal.

Si despre Sfinx am visat cate ceva, Pestera Ialomitei, etc…vise, poate.

Azi noapte, desi eu nu imi alimentez mintea cu informatii negative, science-fiction, privesc rar la tv  sau la emisiuni mistice, etc, am avut un alt vis. Nu vreau sa fac aici o povestire pe tema asta, as scrie multe, as plictisi pe oricine… Spun de visul acesta, ca este recent 🙂

„Cineva imi povestea ca anumite lucruri rele din zilele noastre au ca punct de plecare niste evenimente intamplate acum in jur de 100 de ani. Si,… 🙂 m-am intors in timp, nu doar eu, mai erau si altii porniti sa caute un personaj. L-au gasit si l-au decapitat…sangele lui se scurgea in pamant. Pe locul unde a fost ucis, au aparut un gandac mic si o floare, curand o intindere mare era plina de flori boboci. Noi nu o atingeam, pentru ca…zburam” 🙂 .

Probabil acel personaj malefic reprezinta raul, sangele lui si florile arata ramificatiile, ca nu poate muri niciodata ucis de oameni, se transforma… azi, cineva m-a invitat pentru maine  la un eveniment religios important, era o dorinta a mea pe care nu am spus-o nimanui. Nu m-a chemat ca pe oricare, ci a vrut sa fiu exact acolo unde doar eu imi stiam gandul.

Vise, superstitii, intamplari, imaginatie :)) …in vis am experimentat tot felul de chestii, am inca in minte „glasul” unor pasari unice, care nu exista :), ceva ce iti da fiori…

Azi,

In Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia asteptam pe cineva…in niciun caz o veverita curioasa 🙂

Pe la 9 dimineata am ajuns pe la Sinaia, ne-am intalnit cativa prieteni, am coborat din masina in cartierul Platou Izvor. De acolo pe un drum forestier, cativa kilometri, apoi dreapta pe o poteca, am iesit intr-un drum de pamant pe sub linia de inalta tensiune, din nou dreapta si am sosit la hotelul Cota 1000. Pe soseaua spre Sinaia am mers tot asa… cam 3 km, apoi ne-am suit intr-o masina si asta a fost :))) E prea simplu sa merite povestit detaliat.

Intrarea pe drumul forestier

De multe ori am urcat pe aici cu bicicleta 🙂

Le-am legat, si o sa le duc in spate cu prima ocazie…cand mai trec pe acolo 🙂 Sper sa nu creada cineva asta 🙂 Sunt de anul trecut in acelasi loc, chiar nu stiu cum le va lua cineva…de ce le-a legat, nu pot sa le ridice 4 oameni.

Jos, DN 1 la iesirea din Sinaia spre Bucuresti, cred ca se lucra in zona Posada, ca am observat aglomeratie pe sosea

Si Cota 1000

„Granita” intre judete

Evenimente: Moaste la Sinaia si Cupa Malinului

” Izvorul Tamaduirii” este  o sarbatoare crestin-ortodoxa destul de importanta, cu ocazia careia vor fi aduse la Biserica Jandarmeriei din Sinaia moastele unor sfinti renumiti.

Auzeam astazi vehiculata cifra de cel putin 2000 de credinciosi, care vor veni sa se inchine…

Biserica Jandarmeriei este pastorita de un om deosebit…preotul Tanase Benone, un etalon moral al Vaii Prahovei.

Un alt eveniment asteptat cu nerabdare de iubitorii schiului este Cupa Malinului preconizat a se desfasura pe la jumatatea lunii viitoare.

DJ 713: drumul LOR, nu al nostru, „drumul banilor”, o mare gogoasa turnata in Parcul Natural Bucegi

Dupa cele vazute azi trebuie din nou sa ma refer la reabilitarea drumului judetean 713 ce urca pe langa Cuibul Dorului spre Saua Dichiului si mai departe pe Platoul Bucegilor.

Asfaltarea acestui drum este una dintre cele mai mari prostii realizate in Parcul Natural Bucegi. Un proiect ce a obtinut o groaza de bani ridicat pe o documentatie subreda este realizat superficial, de ochii lumii, in bataie de joc…

Au vrut unii sa impuste mai multi iepuri dintr-un foc: sa ia si bani din asa-zisa reabilitare, sa creasca si valoarea terenurilor din preajma drumului, sa accesibilizeze zona montana inalta in scopul derularii unor afaceri personale…

Nu vreau sa spun ca eu cunosc prea multe din acest munte, dar oricine vede rezultatul demararii acestui proiect isi da seama ca dincolo de vorbe frumoase nu este nimic serios.

Pe banii cetatenilor se executa o lucrare slab calitativa aratandu-se pe fata ca demagogia cu dezvoltarea turismului nu tine loc de ceva.

Pe panoul existent la intrarea pe acest drum scrie ca se va reabilita DJ 713 pana la cabana Babele. Toata lumea stie ca asfaltarea trebuie sa se opreasca la intersectia cu drumul spre Piatra Arsa, mai sus de acest drum, respectiv spre Babele accesul auto este interzis prin lege. O sa gaseasca ei un pretext ca sa ajunga si la Babele, ce daca legea nu le permite, se gaseste o portita…

Asfalt turnat acum circa 6 luni de zile…

Crapaturi, gropi…dovezi ale „lucrului bine facut”

Observati amatorismul celor ce realizeaza lucrarile. Nu te apuci sa intinzi asfalt pana nu stabilizezi imprejurimile, aici trebuia un zid de sprijin, deja asfaltul incepe sa cada pe panta. Cand vor trece utilaje grele ce se va intampla?

Asa arata o reabilitare pe banii cetatenilor…si de abia au asfaltat 2 km. Nu am avut eu rabdare si nu aveam acest scop in minte ca as fi gasit zeci de inadvertente

Pe toata lungimea drumului „reabilitat” adica pe 2 km nu vezi o rigola pentru apele pluviale, o tubulatura, un zid de sprijin…Nimic. Au bagat un buldozer pentru a indrepta drumul, apoi cateva basculante au lasat balastrul, l-au nivelat si apoi gata au trecut la etapa cu asfaltul. Ce se intampla insa cu izvoarele din zona drumului? La o ploaie torentiala, aluviunile ajung pe drum, sa nu mai vorbesc de viituri. Priviti cat poate transporta un izvor la o ploaie puternica iar ei nu au facut o cale de evacuare a apei, nu au ridicat un mic dig pentru a opri aluviunile. Sunt zeci de astfel de izvoare pe marginea drumului care trebuiesc amenajate intrucat la ploi de intensitate acestea capata aspecte de paraie.

Nu stiu cum poti plati pe cineva pentru astfel de copilarii. Probabil tot ce s-a facut a costat cateva miliarde lei vechi 🙂 O sa-l peticeasca ici-colo la vreun „control” si asta a fost…dupa ce s-a incheiat lucrarea Dumnezeu cu mila. Ma intrebam azi de unul singur cum se poate desfasura o astfel de lucrare, ce pregatire profesionala trebuie sa ai…pentru ca ceea ce se intampla este o uriasa tzeapa data tuturor. Asta nu e lucrare, daca au dat gres unde a fost mai usor, ce vor face cand vor trebui sa stabilizeze versantii de la doua cariere de unde cad continuu stanci, sau ce vor face cand vor realiza ca trebuie bagate tuburi sub drum pentru evacuarea apelor pluviale? Vor sparge asfaltul????

Asfalto-buleala s-a oprit in preajma cabanei Cuibul Dorului, locul unde unii care conduc situl comunitar dau cu zarul la masa Bucegilor

Pe stanga cabana Cuibul Dorului

Categoric ca au turnat asfalt si in preajma cabanei pe zeci de metri, sa-i faciliteze accesul omului de afaceri…priviti un gest „caritabil” in splendoarea lui. Asa se face cu banii cetatenilor, i ajuti pe altii, amici cu aceleasi interese, iar mai jos daca mergi iti cade nasul de la canalizarea alora de la cabana. Lucrarea asta nu era prinsa in proiect, cine o plateste?! Retoric…

Acolo mai sus este DJ 713. Daca si-au permis lucrarea asta va dati seama ce euforici au fost cand au deschis punga cu bani destinati drumului. De cand asteptau ei sa transpuna in practica planurile… de dezvoltare durabila :))))

DJ 713 trebuia lasat la acest stadiu, adica nivelat cu balastru ca sa facilitezi accesul si in paralel trebuiau desfasurate lucrari de amenajare a vecinatatilor: indepartat copacii ce stau sa cada, luate stancile de pe margine, sapat si amenajat rigole, terasari..

Ce se va intampa cand vor cadea arbori prin imprejurimi la un vant puternic? Bustenii ca sa fie scosi trebuie trasi pe drum. Din imagine se observa ca nu exista nicio solutie de scoatere a arborilor doborati care sa nu afecteze integritatea drumului.

De fapt, daca gandea cineva normal nu ar fi asfaltat acest drum, ca nu era nevoie. El poate fi intretinut mult mai usor daca este nivelat cu balastru. Vine o ploaie, ia in anumite locuri balastrul, dar acesta poate fi pus la loc cu 2-3 basculante. Ca sa te opui naturii trebuie sa faci o lucrare serioasa, nu doar nivelare si apoi asfaltare.

Pai cand vor trece de Saua Dichiului cu astfel de lucrari proaste vor trebui sa se intoarca sa peticeasca in urma, nu mai zic ca nu au niciun pic de experienta in intelegerea conditiilor meteo din golul alpin.

Reabilitarea lui DJ 713 este de fapt un experiment pe banii cetatenilor, pe langa accesibilizarea terenurilor din preajma drumului in virtutea unei utopice dezvoltari turistice.

Aici este Saua Dichiului, mai departe se vede drumul care urca spre Piatra Arsa…de aici incepe „alta lume” si trebuie sa te raportezi la conditiile din teren. Tinand cont de calitatea lucrarilor vor avea nevoie de dublul valorii proiectului…si tot nu vor face treaba buna.

Dupa cele vazute, incep sa cred ca dezvoltarea turistica este facuta de neaveniti, fara un dram de experienta. Exact ca si cu FOTE 2013. Au participat si fiind singurii candidati au castigat dreptul de a organiza o competitie pentru minori…sa mori de ras, nu alta.

Si au inceput sa supradimensioneze acel eveniment, ca va fi o mare olimpiada, si de fapt este o competitie de tot rasul…sunt mai importante Nationalele la Schi decat prostia asta.

Daca era dupa mine si as fi fost edilul unei localitati eu ceream sa plateasca lucrarile pentru buna desfasurare a competitiei de doua parale, Comitetul Olimpic. Motivatia este simpla: nu merita sa te faci de ras organizand astfel de competitii.

Cine cunoaste DJ 713 din Saua Dichiului si pana la Piatra Arsa stie ca acest segment apartine judetului Dambovita.

Cine este atent la declaratiile facute pe marginea acestui proiect stie ca un reprezentant de seama al acelui judet a spus ca drumul s-a degradat si de la tranzitul masinilor cu lemne.

Cine cunoaste imprejurimile acestui drum in zona damboviteana stie ca nu exista lemn de exploatat in zona drumului. Nu se merita sa urci cu masina sa tai arbustii din imagine, lipsiti de valoare comerciala. De altfel, nimeni niciodata nu a facut vreo exploatare forestiera in preajma lui DJ 713, din Saua Dichiului spre Piatra Arsa…pentru ca lipseste ratiunea deplasarii :))

Este posibil ca banii alocati drumului sa se termine si ca lucrarile sa fie oprite, de necrezut este faptul ca poti comite astfel de stupizenii intr-o perioada de criza!

Sarbatori pline…traseu de neuitat prin Bucegi, multe altele

Merg pe munte sau imi desfasor activitatile alaturi de mai multe grupuri de prieteni, unii sunt mai elevati si merg in natura pe trasee mai scurte, altii sunt prieteni de oras, iar ceilalti sunt prieteni de cursa lunga cu care parcurg intr-o zi Bucegii de la un capat la celalalt.

Si am programat cu unii dintre ei sa ne intalnim ieri acasa la cineva, motivele erau ca locuieste langa padure, e liniste, facem gratar, motive…Pana la urma a trebuit sa facem cumparaturi si de la o carmangerie…eu am propus sa cumparam de la Mitirita ca acolo nu miroase cand intri, si am luat mai multe, de gratar a trebuit sa ma ocup eu si cu un prieten.

Apoi pe un traseu…

Destinatia: Manastirea Pestera Ialomitei, adica peste munte. Traseul de intoarcere urma sa fie decis pe acolo…important era ca plecam de acasa 🙂

Cascada Urlatoarea

La un moment dat poteca era acoperita de o lavina, si am abandonat-o, urcand de-a dreptul pana in Saua Urlatorilor. Lavina era undeva pe poteca dupa Valea Urlatorii Mici si cu mult inainte de punctul denumit „Belvedere”

Zapada mai sta pe acest traseu cateva saptamani

Creasta Jepilor Mici si Saua Claii Mari

Saua Urlatorilor si traseul trecand de punctul „La Scari”

Jos, cartierele Poiana Tapului, Zamora si Piatra Arsa ale orasului Busteni. Poza facuta de pe terasa Cantonului Schiell

Pana la acest traseu am vazut o capra neagra pascand, noi am trecut pe deasupra pantei unde ea pastea, precum si urmele unui urs foarte mic. In mod normal nu este lasat de ursoaica la o asa varsta. Cat ne-am uitat prin imprejurimi nu am vazut insa o urma de urs mare.

In apropiere de Complexul Sportiv Piatra Arsa…aveam sa observam ca nu era nimeni pe afara, nu stiu cine ar fi reusit sa ajunga pana aici sa petreaca aceste Sarbatori

In dreapta traseul turistic spre Pestera, in stanga DJ 713 acoperit de zapada

Zona Padina in departare

Intr-o mica vale in apropiere de Padurea Cocora este crucea unei eleve. Este si o strofa sinistra scrisa…am facut poza asta intrucat nu-mi amintesc, desi am trecut de zeci de ori pe langa aceasta, sa fi vazut ca bate soarele in acel loc. Mereu cand trec prin acest loc am o stare ciudata, s-a intamplat ceva foarte rau prin aceste locuri…nu m-am interesat cum a murit acea fata, Bia Mariana.

Acum un an eram la o discutie cu un prieten din Sinaia. Vorbind de trasee prin Bucegi el mi-a spus ca are o stare nasoala de cate ori trece prin acel loc, deci nu sunt singurul.

„Covoare” naturale cu mii de branduse…am gasit o brandusa de un alb imaculat, nu din aceea in care a batut soarele prea mult. este foarte rara, nu o postez ca unele poze le pastrez cu alte scopuri. De asemenea, am mai gasit una care era jumatate albastra, jumatate alba, aproape inflorita, iar culoarea alba era ca o dantela…

Muntii Doamnele si Obarsiei

Spre Pestera Ialomitei

Asa ca pentru a lamuri pe unii care viseaza tot felul de conspiratii…pestera nu se inchide pe parcursul celor trei zile de Paste, pentru a se face nu stiu ce liturghie magica…si in prima zi de Paste a fost deschisa. Pretul unui bilet 10 lei adult si 5 lei copil.

Am aprins lumanari si eu…pentru toti vii si pentru toti mortii :))) In pestera nu am intrat, ce sa mai vedem cand am fost prin toate cotloanele 🙂 Cate necazuri am mai facut si pe acolo, ca niciodata nu plateam taxa de intrare…bine, aveam niste motive serioase 🙂

Trebuie sa spun ca am stat la rand ca sa aprind lumanari, pentru ca erau destule persoane 🙂

Intrarea in bisericuta din pestera. La iesire am vazut niste cruciulite care miroseau a mir, am cumparat cateva ca mi s-au parut interesante…

In Poiana Horoabei, mai departe Turnul Seciului…am trecut sa vad daca mai arunca silvicultorii de la cabana Horoabele gunoaie prin padurea invecinata, am vazut ca nu mai arunca dar si ca au mai ramas cateva de anul trecut…nenorociti!

Am urcat pana la cabana Padina sa cumparam niste suc si bere ca nu am vrut sa luam de acasa in rucsac intrucat preturile sunt cam aceleasi, si in oras si la aceasta cabana. De la cabana am urcat initial pe traseul spre Saua Strunga pentru cateva minute apoi am coborat la niste poieni din preajma paraului Coteanu.

O zona care mereu mi-a placut

Am coborat prin spatele pensiunii Coteanu pe un drum forestier si am continuat spre Lacul Bolboci

O parte din lac, dupa ce la podul din Cheile Tatarului ne astepta o priveliste dezolanta, sub pod si in apropierea acestuia nu mai era decat putina apa. Evident am ales si lemnul uscat pentru o pluta mare de circa 7 metri si lata cam de 5 metri, cum se mai topeste gheata de pe lac, o sa trecem la treaba, probabil dupa 15 mai.

Pana la cabana Bolboci am dat de intinse portiuni cu noroi…

Dupa imaginea cu lacul secat pe zone intinse am ajuns langa aceasta cabana, destule persoane, mai multe ca la Padina.

La 8:15 plecasem din Busteni, pe la ora 15 dupa plimbari prin alte locuri, am ajuns la capatul sudic al lacului Bolboci. Am traversat barajul, si cum stiam eu o poteca :)), am ajuns pe un afluent al vaii Oboarele, apoi in cursul principal, intr-un fost drum forestier partial luat de viituri…

Si ce a mai ramas dintr-o zona amenajata acum 30 de ani

Am tot urcat printre copaci cazuti, stanci, apoi o panta de toata frumusetea :)))…pentru a efectua un ocol de peste o ora si a ajunge la…marginea padurii cum se vine dinspre lacul Bolboci pe traseul turistic marcat cu cruce galbena.

Iar urcus de pante, am urmat o poteca de animale in partea dreapta, apoi o coborare de circa 100 de metri spre firul paraului Oboarele, un urcus de cam 200 metri si am iesit intre Stana Oboarele si DJ 713 🙂

La o curba era un Logan deci cam pana acolo se poate urca cu masina…deocamdata.

Si cum un urcus nu vine singur niciodata am mai incercat unul pe pantele Vanturisului, ocolind de departe Saua Dichiului si coborand asa pana la etajul forestier

Undeva jos o masina pe DJ 713, deci se poate urca cu masina in conditii bune pe la Cuibul Dorului, ceva mai departe prin imensitatea padurii se afla un punct alb adica Complexul de la Cota 1000.

Dupa ora 18 treceam de cabana Cuibul Dorului, la 19 si ceva eram deja in Sinaia. Pe Calea Moroieni am schimbat cateva vorbe cu seful Ocolului Silvic Sinaia, dl. Cretu, aflat cu niste cunostinte la plimbare, i-am zis ca venim doar de la Bolboci…cred ca daca i spuneam de unde venim de fapt s-ar fi mirat.

De mirat ne-am mirat si noi stiut fiind ca de la Pestera Ialomitei pana in Sinaia sunt cam 35 de km, noi de fapt tot umbland de colo-colo, am facut cu mult mai mult, fara sa mai adaugam distanta Busteni-Platoul Bucegilor-Pestera Ialomitei…pe jos evident :))

Si fara sa ma dau prea rotund dar ma tinea sa alerg la sosirea in Busteni si din cartierul Poiana Tapului pana la Cascada Urlatoarea. Maine este o noua zi, dar traseul nu este nici macar pe jumatate…

De la podul de pe Izvorul Dorului am vazut ca a inceput sa curga Cascada Vanturis, dar deplasarea acolo o vom face in 2-3 saptamani, pentru ca apa nu este la „apogeu”.

Concursul de la Peles…”Vanatoarea de oua” in imagini

Azi, in jurul pranzului circa 200 de copii s-au adunat pe terasele castelului Peles insotiti de parinti.

Organizatorii inmanau fiecarui copil inscris cate o sacosa din plastic dupa care au impartit participantii in doua grupe: cei mari si cei mici.

A venit si momentul startului…copiii au dat fuga spre tufisuri, statui, alei, in cautarea oualor ascunse. Cand acestea au fost gasite copii s-au asezat la rand pentru a-si primi premiile pentru gasirea oualor. Au fost si cazuri cand unii copii nu au gasit niciun ou dar o doamna atenta venea repede si le dadea cateva din partea organizatorilor astfel ca bucuria a fost a tuturor copiilor.

Cei de la Kinder au premiat toti copii cu oua si iepurasi din ciocolata…s-au facut poze, s-a strigat de bucurie, a fost un eveniment reusit din toate punctele de vedere. Apoi cu numerele de concurs, copiii au intrat sa viziteze gratuit Castelul Peles.

Iata si cateva poze:

Imediat dupa start

Se cauta pe sub tufisuri…

Printre stalpii din piatra se vede un ghiveci…in el a fost ascuns un ou 🙂

Laurentiu Duta, reprezentantul Muzeului National Peles, omul cu ideea…cand glumea cu copiii

Concursul nu s-ar fi desfasurat in conditii atat de optime daca nu ar fi fost cei de la Kinder si „doamna de fier” a muzeului :))) cum mai este numita d-na directoare Rotarescu.