Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Diham militar – cabana Steaua – muntele Fitifoi – Trei Brazi – Predeal

Zi de week-end, traseu simplu, din Busteni la Predeal pe trasee turistice.

Vreo 4 ore de mers lejer.

O ora din Busteni pana la Gura Diham. O ora pana la releele de la Dihamul militar. Alta ora pana in traseul spre Trei Brazi. Si inca una pana la Trei Brazi.

Iar de la Trei Brazi mai faci o ora pana in Predeal, asta daca o iei pe jos.

Prima ora 🙂

Vedere spre Costila

Vedere spre Bucsoiu

Vedere spre Caraiman

In padurea de pe Diham

Traseul spre Dihamul militar

Stana din Saua Baiului… ce a mai ramas din ea.

Tot stana

Pe langa drum

Cabana Diham Phoenix

Cabana Steaua si mai departe: Postavarul si Piatra Mare

Ici-colo cate un turist sau un grup…

Marcajele turistice refacute in vara…

In traseul spre Trei Brazi, dupa ce am traversat drumul national ce leaga Rasnovul de Predeal. Sau „Soseaua Reginei” cum i s-a spus initial.

De la DN 73A mergi vreo 10 minute dupa care vine un urcus sanatos pe pantele Fitifoiului… de vreo 15-20 minute.

Cand traseul devine si mai lejer.

GEST Predeal

Biserica Fratilor Conventuali

Cabana noua si cabana veche de la Trei Brazi….

O fi murit de frig.

Si cam atat 🙂

Reclame

O borna intreaga… de frontiera

Candva… era granita aici, in Valea Prahovei, la Predeal. De pe atunci, au mai ramas diferite urme…

Unele din acestea sunt sub forma unor vechi borne de frontiera. Bine, pe respectivele nu le vopseste nimeni in nicio culoare pentru ca astfel de timpuri, cu nationalisme ieftine, sa speram ca s-au dus. Vazusem si eu, ca toata lumea, borna de pe Susai. Numai ca, acum vreo 2 ani auzisem ca ar mai fi inca o borna in zona Predealului dar intreaga. Ca sunt mai multe asta vazusem, insa toate erau sparte.

Ei bine, intamplarea, (zic asa pentru ca nu mi-am propus sa merg ca sa caut o astfel de borna zilele trecute), a facut sa gasesc acea borna intreaga. De aceasta auzisem in 2016, de la un batranel ce-si mai petrecea timpul prin zona garii Predeal. O si cautasem la acel moment dar nu o gasisem.

Cum-necum, singur prin padurile Predealului, dau peste borna. Dupa poze, atingeri, priviri, zic: pe blog cu tine, sa te vada si altii 🙂

Neatinsa 🙂

Borna din imagini marca granita intre Regatul Romaniei si Austro-Ungaria. Nu e de distrus ci de pastrat… pentru ca asa a fost candva!

O noua aparitie editoriala despre Manastirea Sinaia

Pe 7 noiembrie 2018, parintele protosinghel dr. Mihail Harbuzaru de la Manastirea Sinaia, spunea ca a aparut o alta carte despre manastire.

Pe 11 noiembrie 2010, acum 18 ani, am cumparat prima mea carte despre Manastirea Sinaia. Era vorba de cartea „Manastirea Sinaia” a ieromonahului Nectarie Magureanu. Aseara am deschis cartea din anul 2000 si am vazut data cand am cumparat-o.

Revenind la noua carte, parintele Mihail nu a suflat o vorba ca are in pregatire ceva… Numai ce vedem postarea dansului pe Facebook 🙂

Orice carte despre Valea Prahovei este un castig pentru generatiile actuale si viitoare. Oricum mai este mult pana departe… poate dupa vreo 5 ani sa zicem ca s-a scris totusi cate ceva.

Cartea este mai degraba un album ilustrat, actual, cu fragmente istorice, cu text si in romana si in engleza. Din punct de vedere turistic este unul dintre cele mai bune produse de promovare de pe piata. Descrie perfect cel mai vechi obiectiv al Vaii Superioare a Prahovei, vine cu o bogatie de imagini si se constituie in cadoul perfect, in amintirea perfecta pentru oricine trece pragul manastirii.

Este cel mai bun material turistic-religios al zonei si e foarte bine gandit. Sa zicem ca este cea mai recenta „carte de vizita” a manastirii iar pretul este accesibil.

Am fost si am cumparat-o pe 10 noiembrie 🙂 Da, albumul trebuie sa-l ai in biblioteca pentru ca acopera peste 300 de ani de istorie a manastirii si nu numai.

Felicitari Parintelui Mihail… care dupa manuscrisele lui Ucenescu, dupa Catalogul Manuscriselor din manastire mai vine cu o surpriza frumoasa 🙂

Prin tunelul de la Busteni, obiective si intrebari din statiunile Vaii Superioare a Prahovei

Am vazut din masina ca tunelul de la Busteni nu mai are usa la intrare… Tot incercam sa ma conving de interiorul acestuia. Dar, mai intai, m-am oprit la Azuga ca sa pozez o casa veche si renovata:

Tunelul pe unde a trecut primul tren de pe Valea Prahovei, in anul 1879.

Exista unele opinii ca nu mai e acelasi tunel, ca in acela vechi se vedea de la un capat la altul. Numai ca, tunelul este impartit astazi in doua parti egale si mai este si infundat la capete. Aici e prima parte din tunel.

Pe acolo se trece in a doua jumatate a tunelului.

Adapost de odinioara pentru lucratorii feroviari

In a doua jumatate

La intoarcere…

Si de acolo inca 2 poze in Busteni:

Bustul lui Cezar Petrescu

O duminica superba la munte

Apoi la Sinaia:

Masina Anei Pauker cum i se mai spune…. Intrebarea este: unde statea soferul, in dreapta sau in stanga?

Bob

Bustul lui Dimitrie Ghica

 

Cladirea Primariei din Sinaia

Muzeul Orasului Sinaia

La una din bisericile prinse intre blocuri

Se cunoaste aceasta poveste cu demolarea bisericilor, translatarea altora sau construirea de blocuri de jur-imprejurul acestora.

Am fost la o astfel de biserica fiind in trecere:

Prin curte…

Raman adesea uimit… cum de nu putem pastra chestiile mai vechi si le lasam asa, pe afara, ca pe niste gunoaie, drept lucruri nefolositoare?! Desi acestea sunt piese unicat, sunt parte din acel loc.

Am ajuns sa nu mai vedem urmele istoriei, sa ne uitam doar la bani si la ce este in clipa de fata. Prin aceasta, ne taiam orice radacina cu locurile pe care au trait vreo 2000 de ani cei pe care-i numim stramosi.

O sa spuna cineva ca sunt sute sau mii de astfel de placi pe langa biserici. Pai da, acesta este nivelul nostru de intelegere la acest moment, nivelul educational. Suntem in fata unor piese ce nu se vor mai face vreodata, care spun o poveste mica, mare, urata etc, nici nu conteaza tipul… ci pozitia in istoria locului. Si noi acum ne-am obisnuit cu ele, sa le vedem zilnic, incat nici nu ne punem problema ca peste 50 de ani, acestea nu vor mai putea fi identificabile. Nu doar ca lasam celor care vin dupa noi, o tara vanduta ci si goala de unele continuturi.

Imaginea de mai sus este una din miile care exista la nivel national. Parca pe la Biserica Sf. Gheorghe Nou (Bucuresti) incercasera sa faca un lapidarium ceva…

Pe Prahova… in jos

Tot o sa merg pana la urma pe cursul raului Prahova, de la izvoare si pana la varsare 🙂 Chiar si pe bucati. Deja sunt trecut de jumatate. Mai merg la anul de 2-3 ori si gata si ideea aceasta…

Deci azi a fost pe Prahova in jos… dupa niste luni in care parca nu-i mai venea randul acestui traseu. Abia sambata la 11 noaptea am zis: „gata, plec maine, sigur!”. Din cauza aceasta, m-am trezit pe la ora 3 si nu am avut stare pana la 5 dimineata cand am inceput sa-mi pregatesc rucsacul deja facut 🙂 Cum ora s-a dat inapoi, am mai stat, nu stiu, am mancat ceva…

Traseul nu era chiar lung dar trebuia sa plec de dimineata ca sa prind la intors niste curse de microbuz. Am plecat din Busteni cu trenul, am ajuns in localitatea propusa, nu singur, cu un prieten si cu un copil dupa noi 🙂 Nu avea rost sa-l intreb daca e nebun, pentru ca instantaneu mi-am adus aminte ca nu l-am cunoscut niciodata sanatos.

In fine… o luam pe langa apa. Evident cu mai multe scopuri, sa intram prin localitati etc… o sa povestesc eu intr-o zi, mai detaliat.

Nu mergea chiar peste tot pe langa apa, am mai si ocolit.

Intr-un loc se amenaja albia raului.

Am mai trecut si prin sate…

Fructe de paducel

Fructe de porumbar

Grinzi aduse acum sute de ani de la o biserica de pe langa Campina.

Poveste…

Nu e nici bine, nici rau… e doar asa.

Cam asa, cand crezi ca sedinta foto s-a incheiat.

Cum a venit prima zapada din 2018/2019 la Predeal

Ieri. Intai a fost frig, apoi norii s-au strans si a inceput sa ploua. In scena a intrat si vantul. Dupa o un timp a inceput… sa ninga 🙂

Centenarul marcat de Hotelul Carmen

Placa montata la gara Predeal de catre vanatorii de munte

Monumentul eroilor ceferisti

La meteo spuneau ca se duce repede zapada… dar, important este ca si-a anuntat sosirea 🙂