Model de promovare a proiectelor cu fonduri europene… si un muzeu si o ninsoare desprinse din povesti

Am stat 2 zile si m-am gandit sa postez aceste imagini sau sa nu le postez. Nici nu poti sa pui o eticheta, nu poti sa spui nimic…

Veti vedea niste pagini alb-negru, in unele locuri nici nu intelegi ce scrie, ca le-a dat rateuri  imprimanta.

Stiti ca exista un proiect cu fonduri europene aplicat in Parcul Natural Bucegi de Consiliul Judetean Dambovita prin care se urmaresc doua specii periclitate: rasul si liliacul Barbastella.  Pana la aceasta data, institutia responsabila cu aplicarea acestui proiect nu a observat niciun liliac Barbastella chiar daca au sprijinul si celor de la ICAS. Pentru acest lucru trebuie oameni care sa cunoasca aceasta arie protejata si sa stie sa diferentieze speciile de lilieci. Si ei nu au si nu vor avea…

Probabil vor imprumuta cativa lilieci de pe undeva ca sa dea bine cu proiectul, alta solutie nu vad. Daca aruncati o privire asupra a ceea ce a facut Consiliul Judetean Dambovita in Parcul Natural Bucegi nu o sa vedeti prea multe lucruri utile cetatenilor, turistilor, mediului. Tot ceea ce fac difera total de ceea ce este nevoie in acest sit Natura 2000. Nu au experienta dar le stiu pe toate si vor sa faca nu stiu cate alte proiecte.

Proiectele sunt de un amatorism fantastic. Ia sa vedeti ce am observat la marginea padurii langa traseul ce leaga Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea.

1Aici si mai sus, cineva a prins niste pagini A4 alb-negru, despre ce fac liliecii si rasul

2Incredibil… nadajduiesc ca niste copii de clasa II-a nu aveau ce face si au prins asemenea caraghioslacuri de copaci cu pioneze

3Si pe panoul Administratiei Parcului Natural Bucegi

4Le-o fi postat cineva in bataie de joc, sa poata sa spuna ca s-a lucrat la educatia copiilor… si poate copiii nu au nicio treaba. Indiferent cine a facut aceasta “promovare” a proiectului nu are nicio treaba cu proiectul in sine… doar daca nu a fost o regie ca sa aiba ce scrie, ca s-au implicat clase de elevi in proiect

5

Imi propun sa va redau cateva fraze luate de pe site-ul Administratiei Parcului Natural Bucegi, referitor la acest proiect:

„Evaluarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din Parcul Natural Bucegi şi conştientizarea publicului şi a factorilor de interes  pentru un management protectiv al acestuia” este un proiect finanţat prin Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013, Axa Prioritară 4. Proiectul este implementat de Consiliul Județean Dâmbovița, în parteneriat cu Administrația Parcului Natural Bucegi.

Proiectul are ca scop asigurarea stării favorabile de conservare a biodiversităţii din Parcul Natural Bucegi (PNB), unul dintre obiectivele secundare ale acestuia fiind colectarea informaţiilor necesare pentru menținerea și îmbunătățirea stării favorabile de conservare a speciilor și habitatelor pentru populațiile de Lynx lynx și Barbastella barbastellus.”

Bazat pe ceea ce vad de ani de zile prin Bucegi si zilnic uneori, acest proiect nu va imbunatati in vreun fel starea biodiversitatii din aria protejata ci este sursa perfecta pentru risipirea banilor, si fiecare trage ce concluzie doreste din exprimarea -risipirea banilor- nefiind obligatoriu sa gandim la fel ;)

Un proiect nemernic prin care se vor face mici lucruri bune si se vor cheltui sume mari de bani, circa 3 milioane lei noi. Este si asta ceva, sa umbli de zapacit pe hartie sau pe teren, dupa un liliac si un ras, cu o traista de milioane de lei. Unui om normal ii ia 30 de zile sa scrie o enciclopedie bazata pe observatii reale la Barbastella si la Ras, lor le trebuie mai bine de 2 ani si au nevoie de sume colosale. De aceea eu spun ca este doar un proiect NEMERNIC! Evident ca fituicile de prin padure cred ca au si cazut… a plouat si a nins si ieri si azi. Mai polueaza naibii si natura…

Zic eu ca nu trebuie sa ne fie rusine sa spunem lucrurilor pe nume atunci cand se impune, ca pe Bucegi merg sute de mii de turisti si cam 1% isi dau interesul sa se mai pastreze cate ceva din valorile acestui munte, de orice fel ar fi ele… Nu ma dau exemplu, pentru ca mereu este loc de mai bine si se pot face cu mult mai multe…

6Poate le doneaza cineva un cartus pentru imprimanta

DESEORI SCRIU SI DE BINE SI DE RAU DESPRE CATE UNELE INSTITUTII SAU PERSOANE. MAINE POATE FACE CEVA POZITIV CONSILIUL JUDETEAN DAMBOVITA SI ATUNCI O SA FIE DE BINE. AZI INSA ESTE DE RAU. SI PENTRU A NU PRESARA PREA MULT NEGATIVISM IN ACEST ARTICOL O SA VA PREZINT UN EXEMPLU EXTRAORDINAR.

O fata de 21 de ani, studenta, a amenajat un Muzeu al Satului Romanesc din Transilvania si i-a pus numele sau: “Muzeul de Arta Populara Ligia Alexandra Bodea”. In casa bunicii sale, tanara a infiintat muzeul si l-a dotat cu tot felul de obiecte stranse de ea de cand era mica. Unele obiecte au o vechime de peste 150 de ani. A amenajat si o locuinta unde primeste oaspeti, s-a pregatit in acest sens si pentru sarbatorile pascale.

Inca de la 12 ani aduna cu pasiune obiecte vechi si a muncit singura ani de zile. La 21 de ani a realizat ceva extraordinar, si-a urmat propriul vis, nu a avut nevoie de fonduri europene. Cu siguranta, micul muzeu este mai profitabil decat drumul judetean 713 ce strabate Platoul Bucegilor, drum care nu aduce vreun profit realizatorilor, dar in schimb a inghitit cateva milioane de euro… bani inutil ingropati, fiindca acel drum nu a fost realizat in baza unei dezvoltarii durabile a muntelui. Trebuiau la vremea respectiva cheltuiti niste bani, partidul era darnic si mai trebuie inca cheltuiti astfel ca s-au orientat pe asfaltarea muntelui. Drumul nu a accesibilizat decat proprietati private si se opreste brusc, la capatul sau nefiind nicio locatie turistica… Noroc cu aceasta prabusire a imobiliarelor ca se ridicau vile pe toate pantele muntelui.  Noroc ca sunt doar niste oameni mici…

Au facut un drum care nu foloseste cu nimic turismului… o mare diferenta intre acea studenta si cei din Consiliile Judetene responsabile de realizarea acelui drum… astia au orasele-resedinta de judet pline de gropi si au venit sa puna asfalt in varf de munte mintind lumea si cetatenii ca pentru ei lucreaza, aplica proiecte…

Ati vazut o comparatie intre un cetatean simplu, de o mare valoare morala si niste nimicuri de politicieni ce vor infunda puscaria mai devreme sau mai tarziu.

Mai multe despre muzeul din Transilvania: http://paginadeagricultura.ro/icoana-din-inima-mea-poposeste-azi15-aprilie-la-casa-poporului/

Inchei cu o repriza de ninsoare de astazi:

 

Amprenta timpului in Parcul Natural Bucegi

Cam asa ramane in urma… imagini luate la cel putin jumatate de veac distanta…

1O banca si o masa imbatranite in timp

2De asemenea, o cruce veche de cateva decenii

3Suruburi subtiate de timp… doar la casele batranesti mai vezi cuie, suruburi, piulite asemanatoare

5Pe cruce se afla fie o imagine, fie vreo notita, dar s-a spart in timp geamul protector… putea fi orice, oricine… azi nu se mai stie ce a fost aici. Sau asa se crede…

6

7Masa are un picior taiat cu bomfaierul, de hotii de fier vechi. Au taiat ce au taiat, dupa care au abandonat. Nu merita sa o transporte atata prin padure… departe de poteci, drum

8

9

Azi am fost si putin norocos. Inainte de a intra intr-o curba, am deschis subiectul despre un italian care isi facuse casa in Bucegi la inceput de secol XX.  Cateva secunde daca mai mergeam in liniste, am fi dat nas in nas cu o ursoaica aflata dupa o curba a drumului. Avea doar doi pui :) De la cativa metri a fugit intr-un lastaris si a tot urcat o panta. O auzeam pufnind, sufland greu… ar fi sarit pe noi daca nu ne-am fi facut simtita prezenta prin conversatie. Pentru simplul fapt ca mergeam in liniste pe drum, iar ea era cu puii langa drum si nu se stie ce ar fi urmat daca nu ar mai fi avut timp  sa fuga… Ursuletii nu cred ca aveau un an de zile.

Primavara muzicala de la Castelul Peles… acolo unde niste minuni de copii au vrajit asistenta

Muzeul National Peles a fost gazda unui eveniment extraordinar pe 12 aprilie 2014. Inca o data, aceasta adevarata “rampa a culturii” din Valea Prahovei a organizat exceptional un nou eveniment care a umplut pana la refuz sala unde odinioara regina Elisabeta il asculta pe marele Enescu.

Asistenta a fost incantata de copii mici ce cantau la instrumente destinate oamenilor mari… nici nu am simtit cand au trecut 3 ore. Cateva ore pe care oricat le-ai explica si din care oricat ai incerca sa redai, nu ai cum sa reusesti. Uneori constati ca nu s-au inventat inca acele cuvinte prin care sa transpui exact ce a fost acolo… Totul a fost la superlativ si este foarte putin spus.

 

a1

a5Restaurant Forest-Ioana Hotels

Organizare perfecta, copii ce au deja in palmares zeci si zeci de premii de la tot felul de evenimente specifice, unul dintre ei canta la o vioara Stradivarius, altul stapanea si vioara si acordeonul… doua doamne profesoare deosebit de inimoase care-i coordonau, liniste, uimire, admiratie, peste toate… acea atmosfera regala. Nu erai oriunde, in stanga salii era zugravita regina Elisabeta, aceea care odinioara aranjase sala si invita acolo tot felul de artisti si care, sa nu uitam, sub pseudonimul de Carmen Sylva, a adunat legendele si povestile Bucegilor.

Cum am ajuns in acel cadru de vis? O sa incerc sa fiu cat de scurt se poate… din mai multe motive eram acolo. Dupa cum ati observat, nu mai am atata timp pentru blog, nu reusesc sa postez la fel de repede si sa raspund la comentarii in timp util… uneori raman in asteptare comentarii si le public la cateva zile. Sunt prins in diferite proiecte, imi place sa fac, sa existe rezultate, sa las ceva in urma, sa nu trecem doar asa prin viata…

a2Vara, trec aproape neobservabile din cauza vegetatiei

a3

 

a4

Acesta ar fi un motiv ce justifica prezenta la Peles. Al doilea era la fel de important, poate mult mai important, trebuia sa fim acolo, era un moment special. Copiii aceia au fost magnifici, extraordinari, este atat de emotionant si reconfortant sa stii ca mai sunt oameni care isi dedica timpul si viata invatand si pe altii ce stiu. Cultura si educatia au fost aruncate de peste 20 de ani la cosul de gunoi si acum ne minunam ca mai sunt oameni care pun umarul si investesc in astfel de evenimente.

a7

a6Regina Elisabeta

Desi filmarile nu sunt calitative si nici nu vor reda vreodata la adevarata valoare evenimentul respectiv, merita ascultati acei copii talentati.

Si asa suna o vioara Stradivarius… copiii aveau varste cuprinse  intre 6 ani si 16 ani:

Si pentru ca azi sunt Floriile, un La Multi Ani tuturor acelora care poarta nume de flori si nu numai :) …alaturi de o piesa muzicala si toate gandurile de bine:

Imagini de Florii de la Manastirea Caraiman:

1a

1b

1c

1d

1eNuante de alb… albul florilor de corcodus si albul zapezilor de pe munte

1fSa privesti Luna inainte de a adormi… un fel de “noapte buna”

Pe la Castelul Peles

Maine, mai multe detalii… azi, cateva imagini:

1

2

3

4

5Cam asa arata un Sfinx in mitologie… bine, nu este chiar ca la carte, ii mai trebuia coada de sarpe, aripi…

6

7

8O lume impietrita

Amintirile multor tineri

Am ascultat o piesa muzicala superba, imprumutata de la formatia Compact.

“…copil al anilor ’80, adolescent in ’90…

…pe atunci coada era la dozatorul TEC… “

Au fost niste vremuri ce nu vor mai veni niciodata. Mergeam 2 km mai multi copii, sa luam suc de la TEC.

Si noi aveam pusti cu teava din plastic prin care treceau cornete de hartie. Dar noi nu ne jucam printre blocuri, ci prin poieni si paduri.  Concuram pe echipe cu alte strazi, ne bateam la propriu si cu ei. Ne dadeam intalnire prin diverse locuri, prin padure, si pe acolo ne fugaream unii pe altii.

Aveam si prastii din cauciucul mastilor de gaze furate, spargeam geamuri pe la scoala. Pana in clasa a IV-a eram vedeta, daca nu foloseam prastia, atunci spargeam cu mingea de fotbal cate un geam. Parintii le plateau, acasa imi luam tocana si stateam potolit cateva zile, apoi iar o luam de la capat, dar in asa fel incat sa nu mai fim prinsi. Fugeam din curte cu varul meu, prin iarba, tiptil, si cand ajungeam vizavi de scoala… pac, geamul jos! Apoi ne furisam inapoi si priveam dintr-un lastaris isprava. Cum venea cate un profesor sau femeia de serviciu sa constate evenimentul.

Instigam si pe altii, asfel ca treceam din chelfaneala in chelfaneala. Mai erau si vecinii care spuneau ca le invat copiii la rele. Intr-un timp, ma urmarea un bunic, sa ma educe el, i se parea ca nu are cine sa ma bata si voia el sa se ocupe de problema. Aveam vreo 9-10 ani. Cand il vedeam, fugeam cat vedeam cu ochii, ma astepta pe banca in parc, pe la alte locuri de joaca. Am fugit  eu o data, de noua ori, intr-o zi l-am aranjat. Langa noi locuiau patru frati, familia Marin. Capul familiei lucra la Masina a 10-a sau a 9-a pe la Fabrica de Hartie si intr-o zi mi-a adus un cauciuc luat de la o masca de gaze. Acasa am taiat limbile de la o pereche de tenesi buni. Una am taiat-o prea scurta, asa ca trebuia sa o tai si pe a doua. Am luat un siret si gata prastia. Mai trebuia munitie, deci m-am dus pe calea ferata si am adunat minereu de fier.

Cand plecam la scoala, luam prastia in buzunar si cateva minereuri.  Intr-o zi, iar m-a alergat bosorogul si am scos prastia si am tras in el. L-am nimerit, asa m-am bucurat ca le trageam pe toate spre el.

De cate ori directorul Megelea, -mi se pare ca si azi este director, dar nu mai este la scoala “Regina Elisabeta”, ci la “Nestor Urechia”- ma lua la rost ca sa platesc geamurile, la scurt timp recidivam. Pentru ca spunea ca eu spargeam toate geamurile. Eu stiam ca am spart doua, tata platea cinci, eu la cateva zile spargeam alte trei, ca sa fie socoteala cum trebuie. In decembrie 1989, cu fratii Marin, ne-am dus si am scris pe scoala cu vopsea rosie, cu litere de jumatate de metru: “Jos Megelea hotu’ “. Fiindca stateam aproape de scoala, sectoristul, dl. Marian Cabel, Dumnezeu sa-l ierte, a venit pe la casele noastre. Dar noi eram copii nevinovati, nu noi, altii erau vinovati :) Azi, fata d-lui Marian este nasa lui Rares.

Ca si in videoclip, construiam carut pe rulmenti, doar ca era mai elaborat, avea spatar si frana, cum au carutele trase de cai. Mergeam pe strada ce cobora la gara, pentru ca acolo era bun asfaltul si faceam concursuri… mergeam in fiecare zi, atata vreme cat rezista carutul.

Munceam zile intregi cu varul meu sa facem cate un carut. Ne mai ajutau si unii vecini, doar sa ne vada dusi de pe acolo, ca numai pagube faceam daca stateam cu mintea odihnita. Langa noi statea familia Moroldi, o familie cu case multe, teren mult, multi locatari. Dincolo de ei era scoala construita pe timpul lui Carol I si transformata in timpul comunistilor in laborator de biologie si sala de sport. Deseori, cand le era lumea mai draga, adica stateau linistiti pe cate o banca in curte sau chefuiau, eu si varul meu luam niste pietre si aruncam peste casa lor tocmai pe tabla de pe scoala. Se auzea un zgomot mare, dupa care curgeau injuraturile. Dar noi, fie fugeam in casa si ne faceam ca dormim, fie fugeam repede din curte in niste poieni si stateam pe acolo, chipurile la adunat flori. Dupa ce trecea socul si scapam, radeam pe acolo intruna…

Mai luam de acasa cuie si le puneam pe calea ferata. Trecea trenul si le presa, astfel ca obtineam varfuri de sageti. Luam elementi din aluminiu de la antene si ii taiam cu bomfaierul, bucati de cativa centimetri. Intr-o parte a bucatii puneam cuiul presat si cu un ciocan bateam pana il strangeam bine, iar in cealalta prindeam lemnul sagetii. Am pacalit-o pe mama ca vreau sa citesc o carte, dar pe mine ma interesa doar o poza cu o sageata din acea carte si ea mi-a luat cartea. Cum aveam modelul, mi-am dat seama ca mai trebuie pene. Am luat si de pe la gainile mele, si de pe la varul, si de pe la vecini… le taiam cu o foarfeca.

Primul arc nu a fost suficient de puternic sa trimita sageata. Asa ca am taiat un lastar de alun mai gros si mai lung, si m-am dus la un baiat mai mare sa-l arcuiasca. Calculele s-au potrivit si sageata se ducea bine. Prima tinta, un caine. In cateva zile, nu mai era un caine zdravan pe strada mea. Cand au vazut ai mei ce facusem, mi-au dat o batalie ca la Waterloo.  Norocul meu era ca invatam bine la scoala, dar aveam prea multe idei si prea multa energie, si, deci, nu eram praf pe toata linia.

Si sticlele de Pepsi de altadata… tata urca la Stana Regala si le cumpara. Duminica faceam gratar si-l asteptam pe el cu sucul. Se intalnea cu un prieten bun de familie, Mihai Fratila, fata lui este la hotelul Lux Garden, si povesteau cum vedeau mistreti, ursi, pana la cabana. Eu mereu voiam doua sticle… niciodata nu m-am multumit cu putin.

Eram abonat si la tavalirea poienilor d-lui Nae Contes. Pentru omul acesta am fost un cosmar permanent. Cand eram mic, fugeam prin toate poienile lui, cand sunt mare, ia amenzi de sute de milioane de lei vechi din cauza mea… acum il inteleg de ce spunea ca daca ma prinde, ma spanzura pe undeva :) :) Poienile lui insumau, prin comparatie, cel putin 5 terenuri de fotbal, cu mii si mii de flori, fluturi, copaci… clar ca pe acolo eram toata ziua. El batea pe oricine intra in acele poieni, pe motiv ca-i calca iarba si se coseste greu, de regula ii batea cu biciul. Dar stateam doar in mijlocul poienii, sa-l vad cand apare, ca sa avem timp sa fugim… ca mai luam si pe altii dupa mine. Cand ne vedea, se auzeau de la distanta mare, cuvinte despre soare, dumnezei, mame… intai venea un zbierat disperat: “Iesi din iarbaaa!”, apoi injuraturile. La inceput fugeam ca alergati de satana, dar apoi ne-am obisnuit si ne uitam cum tipa. Cand fugea el, fugeam si noi, se oprea el, ne opream si noi. Tot eu ii invatasem si pe ceilalti, chipurile ca trebuie sa fim curajosi. Cand facea fanul si il aranja in capite, noi il pandeam de la distanta mare. Pleca acasa, noi fuga repede sa sarim in capite. Aproape toate i le daramam.

Seara, uneori, ne strangeam mai multi copii in acele poieni si faceam tot felul de planuri. Eu am fost cu ideea ca sa bubuim cu un stingator si cu carbid. Am gasit un baiat mai mare si gata, intr-o seara, de la zgomotul bubuiturii, ieseau multi vecini pe la porti. Am fugit toti, am abandonat stingatorul… a trebuit sa-l recuperam noaptea dintr-o magazie, ca ni-l confiscase un vecin sa nu mai facem prostii.

Si cu toate acestea, toti profesorii, mai putin directorul, spuneau ca sunt un elev model :) Evident ca si atunci, si acum, am fost un model, de asa nu sau asa da. Mereu trebuie sa faci doar ceea ce crezi, sa incerci sa-ti indeplinesti orice vis normal… daca 1000 de oameni fac acelasi lucru, nu inseamna ca este bine, ca trebuie sa faci la fel.

Cumva trebuie facuta diferenta :)

Intr-o zi, un pescar pescuia intr-un lac, aflat langa un spital de nebuni. La ora 6 dimineata, apare pescarul pe malul lacului… hop si nebunii pe la ferestre. Statea pescarul, stateau si nebunii. Liniste totala.

Vine seara. Pescarul da sa plece. Un nebun il intreaba: “Ai prins ceva?”.

Pescarul: “Nu!”. Nebunul: “Atunci hai la noi, ce te mai duci acasa!” ;)

Imagini de pe la inceputul lunii aprilie

1

2Nimic mai spectaculos decat sa mergi prin astfel de locuri. Apropo de acest lucru, am gasit un speolog care ar merge prin Pestera Ratei… o pestera de clasa A unde se intra cu aprobari speciale, dar deja fiind special, aceasta nu vad sa mai fie o problema ;) … insa nu aveam cu cine merge prin labirintul de peste 5-7 km. O sa stau cel putin 10 ore prin interior… ideea ar fi sa ajungem seara si sa iesim dimineata. Sa vedem si cand…

3

4Un monument istoric aflat in parcul Dimitrie Ghica din Sinaia

5Bustul lui Iancu Brezeanu

7Am zis ca o sa postez si aceasta poza

8Urmele ospatului unui uliu… nu l-a mancat cu fulgi cu tot :)

9

10Manastirea Sinaia

Maratoane si competitii montane, dar si evaluari de habitate

Intai ceva de ras… si de plans.

La sfarsitul lunii trecute, Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi a luat o serie de decizii, majoritatea pozitive pentru aria protejata. Una dintre ele, poate cea mai importanta, a fost respingerea proiectului de ridicare a statiunii Nucet. Personal, din ratiuni de protectia mediului, sunt de acord cu decizia Consiliului. Mai ales ca eu nu cred ca acea statiune era viabila, nu cred ca s-ar fi ridicat… Consiliul Stiintific al Parcului a vazut cum a “dezvoltat”  CJ Dambovita Bucegii pe timpul pdl-istului Florin Popescu. Nicio cabana nu functioneaza, nu aduce profit, sunt doar gauri negre… o mare  smecherie ce este de ajuns sa o vezi si nu mai crezi alte povesti.

Ok, atunci au pacalit conducerea Parcului Natural cu “strategii de dezvoltare durabila”, ca se face ceva pentru turism. Eu am zis de la inceput ca nu vor face nimic, bine ca acum ma cred foarte multi, nu ma refer la prieteni, ci la institutii si reprezentanti ai mediului. Cand am sesizat Ministerul Mediului acum, de curand, ca desteptul ala de primar din Predeal da foc la deseuri in mijlocul orasului, imediat s-a delegat personal sa vada despre ce este vorba. Sper sa-i dea cateva zeci de mii de lei amenda “educatului”.

1

2

Care este treaba cu rasul si plansul?  Sa vedeti! Pentru sustinerea proiectului statiunii Nucet au venit cei interesati cu catel si purcel, cu reprezentanti din Consiliul Judetean Dambovita, sa-i bata la cap pe cei de la Parc cu locuri de munca de ordinului miilor (niste visatori, cine poate crede asa ceva?!) si alte bazaconii. Proiectul a fost, evident, respins!

Printre sustinatorii proiectului s-au numarat nu doar acele firme asociate pentru a “ridica” padurea, pardon statiunea, ci si parlamentari. Chemarea naturii si-a spus insa cuvantul si unul dintre ei a plecat acolo unde se duce regele singur. Nimic anormal pana aici. Insa, din toaleta razbateau niste zgomote. Cand s-a deschis usa, alesul se vaita pe jos, iar langa el era vasul de toaleta rasturnat… cazuse zapacitul :) Ce se presupune ca s-a intamplat? Fie a cazut in wc, lucru destul de greu de facut, fie s-a suit in picioare pe colac si a cazut cu totul prin baie. S-a lovit, s-a stropit, era vai de capul lui. Cand am auzit, am ras o ora, rad si acum. Astia cad prin wc-uri si au pretentia sa aplice proiecte de sute de milioane de euro prin Bucegi. Doamne, Dumnezeule… Daca sunt lasati, vor polua Bucegii, ar trebui vazuti ca un factor de risc, ca daca nu… ne luam adio de la aerul pur de munte :) Parca sunt desprinsi din bancurile despre  perioada comunista… se zice ca era un tip internat la nebuni pe motiv ca incercase sa treaca fraudulos granita. Mda, el nu a fost trimis la puscarie, cu toate ca asa se pedepseau pe atunci astfel de tentative. Deoarece el fusese prins pe cand incerca sa treaca in URSS ;)

3

4

5

Hai sa trec la maratoane…

Primul concurs la care vreau sa particip este Hit the Top, adica parcurgerea traseului Bran-Valea Ciubotea-Vf. Scara-Vf. Omu si retur. Este nemaipomenit. Parcurgerea traseului turistic ca om normal, pe distanta Bran-Omu ar fi de circa 6-7 ore, asa scrie pe indicatoare. Insa eu am facut dus-intors 2 ore si un pic. Nu inseamna ca sunt bun, sunt altii si mai si, ei se antreneaza, eu cand am timp, de fapt sunt antrenat deja :) :)

Organizatorii, Asociatia Outdoor Romania, au anuntat data concursului, respectiv, 31 mai 2014. Locurile de inscriere sunt ca numar 80, din motive de siguranta. Acest traseu este foarte solicitant, iti scoti plamanii pe pante, sus in creasta curg apele pe tine si acolo te ia in primire vantul rece, versanti inclinati, pietre, genunchi solicitati, dar totul este foarte frumos… o intrecere cu tine, cu ceilalti, cu muntele, cand stii ca o poti face.  Taxa de inscriere este de 40 lei.

Vor fi 4 categorii: baieti ELITE open, baieti AMATORI sub 35 de ani (nascuti dupa 31.05.1979), baieti AMATORI peste 35 ani (nascuti inainte de 31.05.1979) si fete open (aici nu conteaza varsta). Detalii: http://www.outdoorromania.ro/htt/index.html

7

6

Al doilea concurs este organizat tot in Bucegi, de catre Asociatia Salvamont Dambovita, si cuprinde doua probe. Una de Ultramaraton si alta de Semimaraton. La Ultramaraton, cel putin, traseul este superb, are o lungime de 55 km, se ajunge pe varfurile Omu si Leaota. Acesta ar fi traseul: Padina-Pestera-Vf. Omu-Drumul Granicerilor-Saua Strunga-Saua Strungulita-Vf. Omu-valea Bratei si canton Bratei-Saua Lucacila-cabana Bolboci-Cheile Tatarului-Padina.

Traseul de semimaraton este urmatorul: Padina-Saua Strunga-Saua Strungulita-pe sub Vf. Tataru-culmea Deleanu-Lucacila-drumul ce vine de la Podul cu Flori-cabana Bolboci-Cheile Tatarului-Padina.

Taxa de participare este de 100 lei, si sunt 2 sectiuni, baieti si fete, pe diferite categorii de varsta. Ultramaratonul trebuie incheiat in mai putin de 15 ore. La aprecierea mea, poate fi parcursa aceasta distanta de 55 km in 6 -7 ore.

Evenimentul sportiv va avea loc pe 14 iunie 2014. Aici detalii: http://salvamontdbv.ro/utmb/

8

9

Al treilea concurs important este Marathonul 7500, al celor de la CPNT Brasov, competitia mea de suflet. Se va desfasura intre 17 si 20 iulie si are circa 90 km lungime. Este prea renumita aceasta competitie ca sa mai dau detalii. Sa vii din trei directii la Vf. Omu este incredibil, sa parcurgi cele mai lungi trasee turistice din Bucegi, toate in 24-25 de ore este de domeniul fantasticului… sa alergi noaptea prin paduri si printre stanci, sa fii una cu muntele… sa fii asteptat pe la cabane, sa cauti sa lipesti cat mai repede timbrul pe fisa de concurs, sa treci prin 17 posturi de control… sa auzi povestile altora si zgomotele padurii, este ceva ce iti ramane intiparit pe veci in minte, si vrei la anul sa repeti isprava. Anul acesta, Razvan fiind prin Norvegia, voi alerga foarte probabil cu Iulian de la CPNT.

Am zis ca ma duc pana la batranete la acest concurs anual. Am “in picioare” 3 Marathoane7500, curse de 90 kilometri incheiate, si una de semimaraton, de 45 km. In acest an iar merg la cursa de 90 km. Este magnifica acea cursa, la prima editie imi spuneam dupa vreo 50 km ca nu m-a obligat nimeni sa alerg, ca mai bine stateam linistit, apoi, dupa ce depasesti acest prag, gandesti altfel. Ceva de genul: Da’ de ce sa nu o fac si pe asta? Si pui capul in piept si te duci inainte mai abitir :) Detalii: http://www.marathon7500.ro/

In august vine Vertical Trail Race, concurs cu sustinerea Primariei Busteni, organizat pe traseul Busteni-Jepii Mici-Babele. Aici este o chestie de orgoliu :) Anul trecut, din vreo 100 de concurenti, 8-9 erau bustenari ca si mine. Si unora dintre ei le parea rau ca eu i-am intrecut… “oricine sa-i intreaca, dar nu eu” :) De aceea ma si duc anul acesta, sa-i intrec iar :) In 2013 am facut 73 de minute de la Busteni la Babele, anul acesta trebuie sa vin cu 10 minute mai repede. Si o sa vin, ca nu conteaza decat sa ies inaintea lor :) :) La acest concurs nu conteaza pentru mine miscarea, sportul, frumusetea naturii, alte povesti, ci doar sa zic la final: “Iar i-am intrecut, iar isi vor ineca amarul in bere la statia de telecabina de la Babele”.

10

11

Despre evaluari de habitate, se pot studia imaginile ce insotesc articolul.

12

13Foc din soare

14Cine sapa?!

15Daunatorii copacilor sunt totusi niste artisti consacrati

16La kilometri prin padure, in locuri salbatice, departe de traseele turistice… cine si-a pierdut pantoful? Sau atat a mai ramas din “el”?

18

19

17

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 269 other followers